29 Noiembrie, 2006

1 Corinteni 13:9

Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte.

Ce mare adevăr este exprimat în acest scurt verset! Cu toată cunoştiinţa, totuşi cât de puţin ştim! Cât de superficială şi imperfectă este cunoaşterea noastră! Cât de puţin cunoaştem din adevărul Acelui, care se numeşte El Însuşi Adevărul! Totdeauna va fi mai mult decât noi ştim. Adevărul Lui Dumnezeu e aşa de mare şi noi cunoaştem doar parte din el. Atâta timp cât suntem pe partea aceasta de lume, cât trăim în acest trup, vom cunoaşte doar în parte. Partea ce-o cunoaştem e bună, dar mai este ceva. Dincolo de noi şi cunoaşterea noastră, există absolutul lui Dumnezeu! Câte conflicte s-ar fi evitat în lumea noastră, dacă oamenii ar fi cunoscut mai bine adevărul?! Câte familii nu ar fi rămas intacte, dacă ar fi cunoscut mai mult pe Dumnezeu?! Pavel s-a referit la cunoaşterea tainelor Lui Dumnezeu şi la proclamarea lor. Cine e îndeajuns pentru ele? Cine poate să le pătrundă numărul care este aşa de mare? Pe partea aceasta de lume “vedem ca într-o oglindă întunecată,” acum totul este încă tainic pentru noi în comparaţie cu ziua când umbrele ignoranţei noastre vor dispare! Dragii mei, nu ştiu ce nori vă întunecă cărarea, dar ştiu că El este dincolo de acei nori! Nu ştiu cât de întunecoasă este noaptea prin care trebuie să navigaţi, dar ştiu că dimineaţa izbăvirii nu-i departe! Cunoaşterea noastră este limitată, dar a Lui este nelimitată! Noi cunoaştem în parte şi proclamăm în parte, dar El ştie totul şi mărturiile Lui sunt adevărate şi desăvârşite! Să ne încredem în El pentru ca El să ne descopere tot mai mult tainele Lui, şi cunoscându-le să le facem de cunoscut şi altora. Să umblăm în deplină încredere în El şi El va fi cu noi întotdeauna!