16 Noiembrie, 2007

Apocalipsa 5:5

Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge, iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.”

Ioan, bătrânul apostol, a văzut că nu era nimeni în tot cerul care să poată să stea drept înaintea Lui Dumnezeu. De aceea, Ioan s-a aliniat mai mult cu cei care se rugau, decât cu aceia care doar vorbeau despre venirea Domnului Isus. Plânsul lui Ioan a fost a oprit de către unul din bătrânii din jurul tronului Lui Dumnezeu. Dar de ce să plângă? Nimeni să nu fie în stare să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile? Dar motivul de plâns s-a spulberat când Leul din seminţia Lui Iuda, Rădăcina lui David l-a biruit pe cel rău. El şi numai El este cel vrednic de toată închinarea noastră! El a biruit şi ne dă şi nouă biruinţa Lui. De ce doar El este vrednic? Prezbiterul nu a vorbit mult, el a zis doar că Leul a biruit! El nu a spus ce-a biruit, dar cred că Ioan ştia ce a biruit Domnul Isus. Ioan a intrat în mormântul gol şi a crezut că Cel ce-a fost pus acolo a înviat. Domnul Isus a biruit moartea şi pe diavolul. Timpul verbului “a biruit” indică o victorie finală, adică o dată pentru totdeauna. El este vrednic pentru că a biruit, şi nimeni altul nu este ca El! Să-I dăm slavă şi toată ascultarea noastră şi azi şi până-n ziua când ne vom vedea faţă-n faţă cu El!