24 Noiembrie, 2007

2 Corinteni 11:30

Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

Apostolul Pavel a avut mari încercări în biserica din Corint. Acei oameni mereu căutau să-l pună în conflict cu alţi lucrători ai Evangheliei. Dar, deşi s-a încercat, Apostolul Pavel nu a vrut să intre în acea cursă, ci mai degrabă a recurs la a nu se lăuda. Ceilalţi se lăudau cu performanţele lor, dar Apostolul Pavel a ales să se laude cu slăbiciunile lui. Cine se laudă cu slăbiciuni? Majoritatea dintre noi ne lăudăm cu performanţele şi realizările noastre, iar slăbiciunile căutăm să le ascundem. Apostolul Pavel a dovedit însă că în slăbiciune e mai tare, decât atunci când s-ar etala pe sine însuşi! El a fost un om de o tărie de caracter nemaipomenită! Puţini oameni au fost ca el, dar el nu s-a lăudat decât cu slăbiciuni. De ce oare? Cred că Apostolul Pavel a dorit ca Domnul Isus şi harul Lui să fie văzute clar în viaţa Lui. Dacă el şi-ar fi trâmbiţat isprăvile lui, harul nu mai era vizibil, dar prin slăbiciuni, harul a strălucit aşa de frumos. Ce ne animă pe noi? Lauda cu realizările noastre, sau lauda harului Lui Cristos care se vede în slăbiciunile noastre? Să ne ajute Domnul să nu ne punem încrederea deloc în noi, ci în toate se ne încredem în El şi în puterea tăriei Lui!