28 August, 2008

Matei 14:31

Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Domnul Isus a mers pe ape pentru a ajunge la ucencii Lui, care erau speriați din pricina furtunii de pe mare. Petru a cerut Domnului să-și dovedească identitatea, prin faptul că va porunci ca el să meargă pe ape spre El. Domnul l-a chemat, dar Petru, deși a pășit pe ape, în loc de progres, a început să se scufunde. Domnul Isus nu a lăsat ca Petru să se înece, ci a întins mâna și l-a scăpat! De fiecare dată când noi suntem în pericol, Domnul Isus întinde mâna și ne scapă, chiar dacă uneori noi nu vedem și nu recunoaștem mâna Lui! Domnul l-a salvat pe Petru, dar l-a întrebat de ce s-a îndoit, și de ce are o credință așa de mică! Ce am fi făcut noi oare dacă eram în acea corabie? Ne temeam la fel ca și ceilalți? Săream la fel ca Petru să mergem pe ape? Situațiile noastre nu sunt similare cu această întâmplare, dar nici nu sunt prea mult deosebite. Mulți suntem în furtuni de tot felul. Unii chiar dacă am pornit pe ape, picioarele ni se scufundă și avem nevoie de cineva ca să ne scape. Domnul Isus nu este departe de nici unul din noi. Să nu ne îndoim, ci prin credință să-L chemăm să ne scape, și El ne va scăpa!