21 Aprilie, 2008

Luca 22:1-2

Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

Începem Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor Domnului Isus. Praznicul Paștelui se apropia, iar preoții, în loc să se fi pregătit de Paște, ei căutau un prilej să-L prindă pe Isus și să-L omoare. De ce oare? Domnul Isus nu a făcut nici un rău. La nimeni nu a luat nimic, și nu s-a legat de dreptul nimănui. A respectat și a tratat în egală măsură pe toți. De ce a fost ura aceea înverșunată încât trebuia să-L omoare? Domnul Isus a inspirat mulțimile în așa măsură, încât dorința preoților și a cărturarilor de a-L omorî, se întâlnea cu frica de popor. Ei se temeau de reacția poporului, dacă făceau vre-o mișcare greșită. Domnul Isus însă nu s-a temut de nimeni, ci El a mers cu hotărâre spre punctul final al scopului venirii Lui în lume și anume spre moartea pe cruce! Nimic și nimeni nu s-a putut pune împotriva acestui plan. Deși au vrut să-L omoare, Domnul Isus nu a fost omorât decât atunci când Tatăl a hotărât. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea și nouă același curaj și aceeași hotărâre de a merge pe calea îngustă până la capăt.