30 Ianuarie, 2008

Psalmul 30:12

Pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda.

După ce tânguirile psalmistului au fost prefăcute în veselie, el n-a vrut ca inima lui să mai stea mută, ci el a dorit ca inima lui să cânte neîncetat laudă Domnului. Numai Domnul poate schimba circumstanţele vieţii cuiva, dar este foarte important ca noi să recunoaştem acest lucru. Psalmistul a recunoscut că schimbarea situaţiei lui, nu a fost rezultatul iscusinţei lui, ci a fost Domnul care a schimbat plânsul în veselie şi tânguirile în cântări de bucurie. Promisiunea pe care psalmistul a făcut-o este uimitoare! Psalmistul nu Îl va lăuda pe Domnul toată viaţa, ci pentru veşnicie! Psalmistul a ştiut că laudele vor continua dincolo pentru toată veşnicia. Să ne obişnuim şi noi, ca în orice situaţie ne-am afla, să-L lăudăm pe Domnul! Aşa cum a schimbat situaţia psalmistului, El poate schimba şi situaţia în care tu te afli. Domnul nu s-a schimbat, El este acelaş. De aceea noi trebuie să credem şi să ne încredem în El în orice vreme. Mă rog ca Domnul să ne dea la toţi harul să-L lăudăm şi astăzi şi pentru totdeauna.