15 August, 2007

Psalmul 86:11

Învaţă-mă căile Tale Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

Ce rugăciune superbă! Dumnezeu cunoaşte cărările pe care fiecare trebuie să umblăm, doar El le ştie. David se ruga ca Dumnezeu să-l înveţe căile Lui, căi pe care apoi el să le urmeze. Când înveţi căile Lui, atunci vei umbla circumspect, cu grijă să nu ieşi din ele. “Căile Lui” se referă la întreaga gamă a vieţii. Atât gândirea, cât şi vorbirea, împreună cu faptele noastre trebuie să fie acordate la “căile Lui,” la felul şi modul Lui de gândire şi acţiune! Umblarea noastră va fi în adevăr când El ne va învăţa căile Lui. Duhul Sfânt a venit în noi ca să facă lucrarea de învăţare, lucrarea prin care noi să fim modelaţi după căile Lui. Când urmăm “căile” noastre, umblarea nu ni se califică a fi numită “în adevăr.” Psalmistul se ruga ca Domnul să-l înveţe şi apoi el promite că va umbla în adevăr! Este responsabilitatea noastră să umblăm în adevăr! Ca să umbli în adevăr trebuie să fi învăţat, trebuie să vrei să urmezi adevărul, trebuie să-ţi placă să te temi de Domnul! David cerea Domnului să-i facă inima temătoare de Dumnezeu, căci doar inima care se teme de Domnul va da îndemnuri, până şi noaptea, să se umble pe calea Domnului!