20 August, 2007

Luca 18:1

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

Domnul Isus a învăţat pe ucenicii Lui să nu abandoneze rugăciunea niciodată, ci să fie stăruitori în rugăciune. Domnul Isus a petrecut mare parte din timpul Lui în rugăciune. El a demonstrat ca şi Fiu al Lui Dumnezeu, că nu a putut trăi fără comuniune în rugăciune cu Tatăl. El era întrupat ca om şi a acţionat ca om, dar om fără de păcat. Cei care am fost răscumpăraţi prin harul Domnului Isus, nu putem trăi fără rugăciune. Gândul nostru se îndreaptă tot mereu la Dumnezeu şi dorim mereu să avem părtăşie cu El în rugăciune. În acest capitol, Luca a scris despre un judecător care nu făcea dreptate unei văduve, dar după multe insistenţe, chiar dacă nu avea nici frică de Dumnezeu şi nici ruşine de oameni, i-a făcut dreptate. Cu atât mai mult Dumnezeu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte! Cei care strigă, cei care petrec într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu, aceia vor primi răspuns din partea Lui. Începem o nouă săptămână. Nimeni nu ştie ce va fi în calea noastră, dar ştim că El cunoaşte drumul pe care trebuie să mergem, şi de aceea mă rog ca El să fie cu noi în fiecare clipă. Să nu încetăm a ne ruga şi a stărui în rugăciune cu toată curăţia sufletului nostru.