Biserica Eben Ezer

06 Mai, 2010

2010-05-05T22:15:00.001-07:00

Matei 3:8

Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.

Cuvintele acestea au fost spuse acum două mii de ani de către Ioan Botezătorul. El a văzut multă ipocrizie la cei care veneau să fie botezați de el, de aceea a spus că nu este suficient doar să fie botezați, dacă nu se văd fapte vrednice de pocăință. Unii au crezut că primind botezul, Împărăția Lui Dumnezeu le-a fost asigurată. Mulți cred și în zilele noastre acest lucru. Pentru mulți pocăința înseamnă să fii botezat și să mergi uneori la biserică, sau chiar să mai dai câte un ban la biserică. Ioan a strigat la cei de atunci să nu se bazeze doar pe botezul oferit de el, ci să dovedească pocăința prin fapte. De ce sunt oare oamenii gata să se sprijinească pe filozofiile lumii, și să nu vină la Domnul care nu obosește iertând? De ce? Desigur pare mai ușor, dar nu e deloc mai ușor, ci mai greu! Cei care vor și cu lumea și cu Dumnezeu trebuie să facă echilibristică, pe când cei pocăiți trebuie doar să fie ceea ce spun că sunt. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca zi de zi să fim ceea ce El ne vrea să fim și astfel vom aduce roade vrednice de pocăința noastră!

05 Mai, 2010

2010-05-04T21:50:00.001-07:00

Habacuc 2:1

M-am dus la locul meu de strajă, și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul, și ce-mi va răspunde la cererea mea.

Profetul Habacuc a fost nedumerit când Domnul a hotărât să trimită pe Babilonieni să pedepsească poporul lui Israel. Habacuc a știut că poporul a păcătuit și pedeapsa din partea Lui Dumnezeu era dreaptă, dar nu a înțeles de ce Dumnezeu a folosit un popor mai rău decît ei pentru a pedepsi pe Israel? Asta era neînțelegerea lui pe care a spus-o Lui Dumnezeu. După ce și-a spus plângerea, profetul s-a dus la locul de strajă, sau locul unde se urmărea activitatea vrăjmașilor. Acolo a stat și a vegheat pentru a vedea ce o să-i răspundă Domnul la cererea lui. Care dintre noi face lucrul acesta? După ce ne-am rugat, mai stăm și noi în veghere să vedem ce ne va spune Domnul? Sau grăbiți fiind, uităm și ce ne-am rugat? Habacuc a rămas în istorie, fiind recunoscut ca omul care a fost plin de încredere în Domnul, chiar dacă nu a înțeles planul Lui Dumnezeu. Să învățăm de la Habacuc ca atunci când ne rugăm, să și așteptăm în tăcere și în veghere, ajutorul Domnului.

04 Mai, 2010

2010-05-03T20:59:00.001-07:00

3 Ioan 1:12

Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim despre el: și știi că mărturisirea noastră este adevărată.

Apostolul Ioan a avut plăcerea să-l întâlnească pe Dimitrie, omul care se pare că a dus scrisoarea lui, la Gaiu. Mărturia despre Dimitrie a fost și este uimitoare! Toți îl vorbeau de bine. Toți aveau cuvinte de laudă la adresa lui. Chiar Adevărul Scripturii era în linie cu viața lui. Tot ceea ce Dimitrie făcea, era în concordanță cu Adevărul Lui Dumnezeu. Dar nici Apostolul Ioan nu s-a lăsat să nu mărturisească bine despre Dimitrie! Chiar dacă Gaiu ar fi pus la îndoială mărturia multora, el nu s-a îndoit de mărturia Apostolului Ioan. Acesta i-a spus că sigur Gaiu știa că mărturia lor este adevărată. Ce spun oare oamenii despre noi? Ce spune Adevărul? Este viața noastră aliniată după Adevăr? Sunt cei din adunările unde mergem gata să mărturisească bine despre noi? Să nu lăsăm niciodată ca mărturia noastră să nu fie după Adevăr, ci zi de zi să ne dăm silințele să-I fim pe plac Domnului.

03 Mai, 2010

2010-05-02T21:40:00.001-07:00

Psalmul 34:4

Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.

Dacă cineva a cunoscut temeri în viață, atunci acela trebuie să fi fost David. Citind viața lui David, nu e greu de observat că a trecut prin multe încercări. Cea mai mare problemă pe care David a avut-o, nu a fost Saul, ci el însuși! Deși, Saul l-a urmărit multă vreme, Domnul nu a îngăduit ca Saul să pună mâna pe David. David a căutat pe Domnul și Domnul i-a răspuns, eliberându-l de frică. Mulți creștini sunt stăpâniți de frică. Frica lor nu e identică, dar fiecare se teme de ceva. Domnul Isus a venit și a eliberat pe oameni de frică, dar tot mai sunt creștini care au frică. Cred că cei care nu au credință se tem, deoarece frica nu stă în jurul credinței. Cel mai bun lucru este ca fiecare din noi să căutăm pe Domnul și oridecâteori ne temem, să-I spunem Lui teama noastră. El are puterea să ne izbăvească și pe noi din toate temerile noastre.

02 Mai, 2010

2010-05-01T21:37:00.000-07:00

1 Timotei 6: 13-14

Te îndemn, înaintea Lui Dumnezeu, care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea Lui Cristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, să păzești porunca, fără prihană, și fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos.

Îndemnul solemn al Apostolului Pavel către Timotei ne arată cât de serioasă era problema trăirii fără prihană în acea vreme. Apostolul Pavel a dat acest îndemn în fața Lui Dumnezeu, care este autorul și dătătorul vieții! Viața nu a apărut la întâmplare și nu va dispare când oamenii vor. Dumnezeu este stăpân peste viață și peste moarte. Îndemnul a fost dat și înaintea Domnului Isus, Cel, care a spus lui Pilat că este Fiul Lui Dumnezeu, dar are altă misiune pe pământ. Pilat nu L-a înțeles și nici ucenicii Lui nu au prea înțeles. Deși, din punct de vedere omenesc, glasul stins al Domnului Isus nu a spus multe în fața lui Pilat, dar înaintea Lui Dumnezeu, El a făcut acea frumoasă mărturisire! Prezența Lui, tacerea Lui, privirea, Lui, toate au participat la frumusețea mărturisirii Domnului Isus! În fața acestor uriașe adevăruri, Timotei păzește porunca Domnului fără prihană și fără vină! Cum ar mai putea cineva să ia ușor Cuvântul Lui Dumnezeu după ce știe Cine este Dumnezeu și Cine este Domnul Isus? Domnul să se îndure de noi și să ne ajute să păzim Cuvântul Lui fără vină și fără prihană până la venirea Domnului nostru Isus Cristos!

01 Mai, 2010

2010-04-30T20:49:00.000-07:00

Geneza 16:13

Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!”

Agar a fugit de Sara, stăpâna ei, dar nu a mers prea departe până ce s-a întâlnit cu Îngerul Domnului. Îngerul Domnului a mângâiat-o și i-a explicat planul Lui Dumnezeu cu privire la copilul ei. El i-a spus să se întoarcă la stăpâna ei și să-i fie supusă. După ce a plecat Îngerul, Agar L-a numit pe Domnul care-i vorbise, „Dumnezeul care a văzut-o!” Îngerul Domnului a fost Domnul Isus, înainte de întruparea Sa. Agar a numit pe Îngerul acela, „Dumnezeul care mă vede,” nu Îngerul care m-a văzut. Domnul vede tot timpul pe cei care au nevoie de ajutor. Nimeni nu era în deșert ca s-o ajute pe Agar, și nimeni nu știa unde se afla ea. Dumnezeu, însă a știut unde se afla ea, și a știut și ce necaz avea ea. Dumnezeu cunoaște totul despre noi. El știe unde suntem și cunoaște toate umbletele noastre. El ne vede tot timpul, și la bine și la rău. Orice neajuns al nostru, El îl vede. Orice boală El o vede. Orice obstacol din viață, El Îl vede mai dinainte. Să ne încredem în El, căci numai El ne vede în orice clipă și El ne poate scoate din orice necaz.

30 Aprilie, 2010

2010-04-29T22:06:00.001-07:00

Luca 9:56

Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască. Și au plecat într-alt sat.

Domnul Isus nu a venit în lume pentru a pierde pe cineva, ci pentru a da mântuirea în dar la cei care vin prin credință la El. Cei care cred că El a venit să piardă pe cineva, nu-L cunosc și nu știu cine este El. Domnul Isus a fost părtaș cu Tatăl și cu Duhul Sfânt din veșnicie în veșnicie, atât la creația universului cât și la marele act al facerii omului. Suflarea de viață El a făcut-o, de aceea a spus că nu vrea să piardă pe oameni, ci vrea ca să-i mântuiască. Cei care sunteți nemântuiți, prin Domnul Isus puteți avea mântuirea în dar. Toți cei care suntem mântuiți, să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să spunem la toți că Domnul Isus nu vrea pierderea nimănui, ci vrea mântuirea tuturora.

29 Aprilie, 2010

2010-04-28T21:55:00.000-07:00

Psalmul 36:8

Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.

Psalmistul David a scris despre harul de a fi la umbra aripilor Lui Dumnezeu. Pentru un credincios de atunci, nu a fost mai mare har decât să fie scutit de Domnul la umbra aripilor Lui. Nimic și nimeni nu poate să-ți facă vre-un rău când ești ocrotit de Dumnezeu. Satisfacția celor care au fost sub ocrotirea Lui Dumnezeu, era deplină când se puteau înfățișa înaintea Domnului, în Cortul Lui. Toți erau adăpați din șuvoiul desfătărilor Lui Dumnezeu. Ce har au însă cei ce sunt în Cristos! Pentru ei nu mai este vorba de un loc anume, ci de o permanentă părtășie cu Domnul, deoarece ei trăiesc prin Duhul. Prin Duhul Sfânt, credincioșii sunt săturați de belșugul prezenței Lui Dumnezeu în viețile lor și mereu adăpați de bogăția desfătărilor Lui. Să nu ne lăsăm amăgiți de vre-o voce străină, și să nu căutăm stâmpărare la șuvoaiele lumii, ci să ne adăpăm din apa pe care El ne-a dat-o și ne-o dă în dar în fiecare zi.

28 Aprilie, 2010

2010-04-27T21:16:00.000-07:00

Coloseni 3:16

Cuvântul Lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând Lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

Apostolul Pavel a scris celor din Colose, că cei credincioși trebuie să fie plini de Cuvântul Lui Dumnezeu. Cine nu știe că trebuie să fim plini de Cuvântul Lui Dumnezeu? Dar, ca cineva să știe Cuvântul Lui Dumnezeu, trebuie să-l citească în fiecare zi și să mediteze zi și noapte la el. Dacă Cuvântul va locui în cei credincioși, atunci se vor învăța unii pe alții și se vor sfătui cu psalmi și cu cântări de laudă. Ce armonie frumoasă ar fi între credincioșii, care nu știu altceva decât să umble în toată înțelepciunea prin Cuvântul Lui Dumnezeu?! Se pare că au dispărut cântările de laudă și cele duhovnicești și au fost înlocuite cu altfel de cântări. În inimile credincioșilor nu mai locuiește cântarea de mulțumire, ci alte lucruri nefolositoare. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim atenți cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu, să-l citim și să-l trăim și apoi să ne ajute să cîntăm din toata inima Domnului cîntări de laudă.

27 Aprilie, 2010

2010-04-26T21:16:00.000-07:00

Isaia 9:16

Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți.

Domnul Dumnezeu a spus profetului Isaia să scrie aceste cuvinte poporului, prin care să le arate că, deși conducătorii lor, atât religioși cât și cei politici, erau de vină pentru rătăcirea poporului, totuși nici poporul nu a fost scutit de vinovăție. Cine duce în rătăcire pe cineva va fi pedepsit de Dumnezeu, dar nu va scăpa nici cel care s-a lăsat dus în rătăcire. Proorocii învățau pe popor, lucruri care nu erau de la Dumnezeu, dar poporul trebuia să știe ce e și ce nu e de la Dumnezeu. Nu este suficient doar să auzi ceva, ci trebuie să iei aminte, să înțelegi și să pricepi ce ai auzit. Domnul Isus a spus că în vremurile din urmă vor veni mulți care vor dori să amăgească pe copiii Lui Dumnezeu. În fiecare zi sunt din aceia care duc pe cineva în rătăcire. Cu cât ne apropiem mai tare de venirea Domnului, cu atât amăgitorii vor fi tot mai mulți. Toți își vor primi pedeapsa pentru păcatul lor, dar nici cei care se lasă duși în rătăcire nu sunt scutiți. Domnul Isus nu a spus că doar amăgitorii vor fi pedepsiți, ci toți care se lasă trași în cursele lor vor avea parte de pedeapsă. Să ne rugăm Domnului să ne păzească să ducem pe cineva în rătăcire, și să nu urmăm pe nimeni care vrea să ne rătăcească de la adevărul Lui Dumnezeu.

26 Aprilie, 2010

2010-04-25T21:46:00.000-07:00

1 Ioan 4:21

Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu, iubește pe fratele său.

Apostolul Ioan a fost cel care a scris cel mai mult de dragostea frățească. Și ceilalți scriitori ai Noului Testament au scris despre acest subiect, dar Ioan se pare că nu a lăsat nici o scrisoare în care să nu fie pomenită dragostea de frați. Era asta o problemă atunci? De când mă știu, am tot auzit că nu este dragoste între frați. Ioan însă, a scris că este o poruncă ce-o avem de la Domnul. Porunca are o formă interesantă. Nu este imperativă, ci conține o conluzie. Cine iubește pe Dumnezeu, acela iubește pe fratele său. Deși, sună că ar fi ușor acest lucru, în realitate situația e alta. Sunt mulți care declară că-L iubesc pe Dumnezeu, dar în loc să fie gata să iubească pe cei din jurul lor, ei de fapt neagă prima parte! Să iubești pe Dumnezeu înseamnă că iubești și pe fratele tău. Ce exemplu ar fi creștinismul pentru lumea întreagă dacă acest verset ar fi împlinit de creștini! Dar se pare că și acei care se numesc creștini nu fac prea mare cinste Lui Dumnezeu, spunând una și făcând alta. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca iubindu-L pe El să iubim și pe cei din jurul nostru.

25 Aprilie, 2010

2010-04-24T21:09:00.000-07:00

Exod 17:15

Moise a zidit un altar, și i-a pus numele „Domnul, steagul meu.”

După bătălia cu Amalec, Moise a zidit un altar. Altarul era cu două scopuri, unul pentru jertfe, iar un altul pentru mărturie. Altarul acesta nu a fost pentru jertfe, ci ca un memorial al acelei mari biruințe asupra amaleciților. Numele altarului a fost „Domnul, steagul meu.” Nu cred că Moise ar fi putut găsi un nume mai potrivit decât acesta, pentru altarul ridicat în amintirea biruinței asupra dușmanilor. Domnul este Cel care le-a dat biruința. Iosua a fost mai tare decât Amalec doar atunci când mâinile lui Moise au fost ridicate către Domnul. Când mâinile erau lăsate în jos, Amalec prindea din nou puteri. Dumnezeu a fost și este Cel care biruiește pe vrăjmașii, care se ridică împotriva copiilor Lui Dumnezeu. Oricât de mulți au fost de-a lungul istoriei, vrăjmașii toți au dispărut, dar Biserica a rămas în picioare. Nu a fost ea mai tare, dar a fost Domnul Cel care a ocrotit-o și a făcut-o biruitoare. Să nu ne uităm la tăria lui Amalec, ci să ne concentrăm asupra puterii Lui Dumnezeu! Să nu facem steag din teama de vrăjmași, ci să facem steag din încrederea în Cel ce este steagul nostru!

24 Aprilie, 2010

2010-04-23T22:14:00.001-07:00

Matei 7:7

Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte către ucenicii Lui, pentru a-i îndemna să fie persistenți în cerere, căutare și în a bate la o ușă. Persistența nu este o caracteristică a celor mai mulți dintre oameni. Cerem o dată și dacă nu primim, renunțăm la a mai cere. Căutăm câtva timp și dacă nu am găsit, ne lăsăm păgubași. Am bătut la ușă, nu a răspuns nimeni, și am plecat mai departe. Domnul Isus ne cunoaște așa de bine și de aceea a spus că trebuie să fim sinceri, transparenți și perseverenți. Domnul Isus a promis că celui ce cere i se va da, iar cel care caută va găsi. Nici cel care bate nu va bate în zadar, ci i se va deschide. Domnul nu a pus limită la cât de repede trebuie să se întâmple toate acestea, dar a spus că se vor întâmpla. Bazați pe făgăduința Domnului, trebuie să avem curaj să cerem și să nu ne lăsăm. Să căutăm mereu și în final vom găsi ce trebuie să găsim. Să insistăm și să batem tot mereu, până se va deschide.

23 Aprilie, 2010

2010-04-22T20:46:00.000-07:00

Estera 8:6

Căci cum aș putea eu să văd nenorocirea, care ar atinge pe poporul meu, și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?

Acestea au fost cuvintele Esterei când Ahașveroș a întrebat-o care era cererea ei. Ea i-a explicat planul mârșav al lui Haman de a nimici nu doar pe Mardoheu, ci tot poporul Evreu. Cuvintele Esterei ne arată cât de mult a iubit, atât ea cât și Mardoheu, poporul lui Dumnezeu. Durerea ei pentru popor se poate citi în cuvintele, care ne spun că Estera nu putea să vadă nenorocirea sau nimicirea poporului. Nu putea să accepte ca ea să fie în siguranță și să nu facă nimic pentru poporul ei. Ea și Mardoheu și-au riscat viețile pentru binele poporului lor, dar ce facem noi oare pentru mântuirea neamului nostru? Dacă pentru poporul evreu a fost o zi de masacru, pentru cei nemântuiți va fi o veșnicie de chin. Putem noi vedea nenorocirea celor care vor fi chinuiți veșnic? De ce ne este așa de greu să spunem la cineva despre Domnul Isus? De ce nu suntem doritori să răspândim cât mai mult vestea că Domnul Isus cheamă pe oricine vrea să vină și să ia apa vieții în dar? Dacă Estera trăia în zilele noastre și știa ca și noi că poporul ei va merge la pierzare dacă nu se pocăiește, credeți că ar fi stat indiferentă? Mardoheu a pus-o la încercare să vadă dacă ea își va risca viața pentru poporul ei. Ea a trecut cu bine acel test. Estera și-a riscat viața și prin mila Lui Dumnezeu poporul a fost scăpat. Domnul să ne ajute ca să ne rugăm și noi pentru poporul nostru și să spunem la toți despre dragostea Lui!

22 Aprilie, 2010

2010-04-21T21:41:00.001-07:00

Ioan 15:4

Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum mlădița nu poate aduce roade de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți să aduceți roade, dacă nu rămâneți în Mine.

Pentru ca o mlădiță să aducă roadă, ea trebuie să fie conectată cu vița. Dacă nu mai e conectată, chiar dacă mai stă verde câteva zile, în cele din urmă se usucă și nu va mai face struguri niciodată. De aceea Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să rămână în El, adică în ascultare deplină de El. Cei care sunt în Domnul Isus, născuți din nou și botezați de Duhul Sfânt în Trupul Lui, aduc roadă, dar ceilalți care nu sunt în Domnul Isus nu aduc o roadă care să rămână. Cei care rămân în Domnul, își trag seva si viața din Domnul Isus. El face să răsară firul de iarbă din pământ și totul crește prin El. Tot ce are pe lumea asta viață și suflare de viață își au originea în Domnul Isus. Prin El se susțin toate lucrurile și tot la fel și noi ne susținem viața tot prin El. Să nu părăsim niciodată pe Domnul, ci tot mereu conectați cu El, să aducem roadă pentru slava Lui.

21 Aprilie, 2010

2010-04-20T21:37:00.000-07:00

Daniel 2:20

Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele Lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea.

După ce Dumnezeu i-a descoperit taina visului lui Nebucadnețar, Daniel I-a adus slavă Lui Dumnezeu. Daniel și prietenii lui s-au rugat ca Domnul să le descopere taina împăratului, și Dumnezeu le-a răspuns. Daniel a prezentat o serie de cuvinte de laudă la adresa Lui Dumnezeu spunând: Dumnezeu este binecuvântat în veci de veci și Numele Lui este mai presus de orice nume. Dumnezeu are și înțelepciunea și puterea. Nu este nimeni ca Dumnezeu nici în cer nici pe pământ. Nici un înțelept din suita de înțelepți ai împăratului nu a putut descoperi taina lui, dar copiii Lui Dumnezeu au putut să dezlege această taină, deoarece Dumnezeu este Cel care are înțelepciunea și puterea. Unii oameni au înțelepciune, dar nu au putere, alții au putere și nu au înțelepciune. La Dumnezeu însă, poți găsi și una și alta în același timp. Să ne rugăm și noi ca Domnul să ne dea înțelepciune de a merge mereu smeriți pe calea Lui. Să nu uităm să-I binecuvântăm și noi Numele pentru toate minunile Lui!

20 Aprilie, 2010

2010-04-19T20:57:00.001-07:00

Matei 28:18

Isus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”

După înviere, Domnul Isus a mers la ucenicii Lui și a stat de vorbă cu ei. Luca a scris că în timpul celor patruzeci de zile până la înălțare, Domnul a vorbit deseori cu ucenicii despre Împărăția Lui Dumnezeu. În acest verset, citim că Domnul s-a apropiat de ucenicii Lui și le-a spus că El a primit toată puterea în cer și pe pământ. Pentru ucenici cred că a fost un șoc foarte puternic. Numai câteva zile au trecut de la evenimentele dinainte de înviere. Domnul Isus a fost prins, bătut, schingiuit și nimeni nu a văzut vre-o reacție a puterii, ci doar slăbiciunea unui om care se lupta între viață și moarte. Iar acum, Acelaș om vorbește, nu doar despre faptul că e viu, --lucru uriaș în sine însuși--, ci mai vorbește și de faptul că are toată puterea în cer și pe pământ. Grupul de ucenici era încă în gândirea iudaică, gîndire care nu putea percepe pe cineva mai mare decât Domnul Dumnezeu, iar acum aud de la Domnul Isus că El a primit toată puterea, toată autoritatea în cer și pe pământ. De ce ne mai temem noi? De ce frica încă mai domină în atât de mulți credincioși? Nu cumva fiindcă nu credem că El are toată puterea în cer și pe pământ? Să ne rugăm Domnului ca să ne ierte frica și necredința care ne mai stăpânesc uneori. Să ne ajute Domnul, ca să credem în El și în puterea tăriei Lui!

19 Aprilie, 2010

2010-04-18T21:03:00.000-07:00

Deuteronom 32:4

El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

Acest verset face parte din cântarea lui Moise. Moise a scris această cântare chiar înainte de a muri. Dumnezeu i-a spus că nu-l va lăsa să intre în Canaan, dar i-a arătat toată țara pe care urma să o dea copiilor lui Israel. În aceste versuri, Moise i-a învățat pe copiii lui Israel, să nu se poticnească pe calea Domnului. Dumnezeu este Stânca! El este puternic și neschimbabil. El oferă stabilitate la toți care se încred în El. Fiind Stânca, tot ce face El este desăvârșit. Căile Lui sunt drepte, nu este nimic strâmb în ele. Credincioșia Lui Dumnezeu este desăvârșită. El nu va fi niciodată necredincios. Nedreptatea nu are ce căuta în El sau lângă El. Domnul este drept și curat. El nu are motive ascunse, ci dreptatea și curăția sunt parte din atributele Sale divine! Ce cuvinte frumoase și pline de însemnătate. Să ne încredem în Domnul și să umblăm pe calea Lui în fiecare zi!

18 Aprilie, 2010

2010-04-17T21:55:00.001-07:00

2 Timotei 2:1

Tu dar, copilul meu, întărește-te în harul care este în Cristos Isus.

Apostolul Pavel se afla în închisoare, iar Timotei păstorea biserica din Efes. Lucrurile nu erau chiar simple nici în acele vremuri, mai ales că erau mulți care circulau din Ierusalim și încercau întoarcerea creștinismului spre Legea lui Moise. De aceea apostolul Pavel i-a scris lui Timotei să nu fie descurajat, ci în fața opoziției să se întărească în harul care este în Domnul Isus Cristos. După ce Domnul Isus a murit și a înviat, El a devenit Capul bisericii și totodată Cel care dă bisericii și slujitorilor ei, har din plin. Numai El este Cel ce ne poate întări în lupta vieții. Domnul Isus a spus că în lume vom avea necazuri, dar ne-a asigurat că ne va da din puterea Sa. Ne-a trimis Duhul Sfânt să fie în noi și cu noi în fiecare zi. De ce sunt atâția care au căzut pe cale și abia se mai ridică? De ce nu e mai mare biruința copiilor Lui Dumnezeu? Poate chiar din cauză că mulți nu au crescut și nu s-au întărit în harul care este în Domnul Isus. Să ne rugăm ca noi toți să fim întăriți în har, prin credință și prin Cuvântul Lui, ca să rămânem tari în lupta împotriva dușmanului sufletelor noastre.

17 Aprilie, 2010

2010-04-16T20:51:00.000-07:00

Zaharia 13:1

În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor , pentru păcat și necurăție.

Profetul Zaharia a scris cu câteva sute de ani înainte de Domnul Isus. El a fost trimis de Domnul, împreună cu Hagai, să încurajeze construcția templului la revenirea din robia Babiloniană. În scrierile lui, Zaharia a profețit intrarea Domnului Isus în Ierusalim și alte evenimente legate de Domnul Isus. Acest verset de astăzi ne spune despre Izvorul deschis la Golgota. Din acel Izvor a curs și încă curge sângele iertării păcatului și a necurăției. Nici un alt izvor nu a putut și nu va putea spăla păcatul casei lui David și al lumii întregi, decât Izvorul de la Golgota. Izvorul care s-a deschis prin moartea Domnului Isus, a spălat și încă spală păcatul și necurăția oricui a venit la cruce cu pocăință. Prin îndurarea mare a Lui Dumnezeu, Izvorul e deschis și încă mai poate spăla pe cei care se întorc la El. Va veni însă o zi când Izvorul va fi închis. Când acest Izvor se va închide, nu va mai fi nici o șansă de curățire de păcat, de aceea astăzi e ziua când orice păcătos este chemat să vină la El. Să ne rugăm ca mulți români să vină la Izvorul care curge și spală pe oricine se scufundă în El!

16 Aprilie, 2010

2010-04-15T21:36:00.001-07:00

Efeseni 2:21

În El toată clădirea, bine închegată, crește să fie un Templu sfânt în Domnul.

În Domnul Isus Cel viu, Biserica crește pentru a fi un sanctuar sfânt. Apostolul Pavel a scris sfinților din Efes pentru a-i încuraja în mijlocul idolatriei, unde ei trăiau. Templul zeiței Artemis era acolo. Apostolul Pavel a fost confruntat cu furia Efesenilor, care au strigat timp de două ore că mare este Diana, zeița lor căzută din cer. Dar nu s-a lăsat intimidat de ei, ci a încurajat pe creștini să știe că ei sunt un Templu sfânt în Domnul! Atât creștinul individual, cât și biserica în întregime formează templul Duhului Sfânt. Domnul Isus a făcut posibil ca noi să nu mai fim străini, ci să fim parte din poporul sfânt al Lui Dumnezeu. Cei care sunt ai Lui, prin credință cresc în fiecare zi spre slava Tatălui. Ei contribuie la creșterea bisericii pentru a fi un Templu sfânt în Domnul. Nu este numai efortul unui creștin, ci este contribuția tuturor la creșterea „clădirii” în Domnul. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul ca în fiecare zi să creștem în El, ca astfel să ajutăm la creșterea clădirii pentru a fi bine legată, fortificată și pregătită pentru a fi un Templu sfânt pentru slava Lui eternă!

15 Aprilie, 2010

2010-04-14T21:46:00.000-07:00

Psalmul 1:6

Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.

Domnul Dumnezeu cunoaște totul! Înaintea Lui totul este gol și descoperit. Dumnezeu îi cunoaște pe cei care merg pe calea Lui și cunoașterea Lui le dă acestora asigurarea că sunt ai Lui. Cei care nu merg pe calea neprihănirii, ci se duc pe calea păcătoșilor, nu sunt cunoscuți de Dumnezeu! Dumnezeu știe de ei, dar nu îi cunoaște cum îi cunoaște pe cei neprihăniți. Calea păcătoșilor duce la pieire. Nici nu se poate să ducă în altă parte, deoarece fără a fi cunoscut de Dumnezeu nu se ajunge la mântuire. Cei care am fost mântuiți prin harul Lui Dumnezeu, am primit neprihănirea Domnului Isus. Fiind socotiți neprihăniți prin credință, putem merge plini de încredere pe cale, deoarece El ne cunoaște. Cei care nu sunteți încă pe calea neprihănirii, vă chem să nu amânați, ci să vă întoarceți chiar azi la Domnul. Nu se poate să meargă cineva pe calea păcătoșilor și să nu vadă semnul pe care scrie: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre!” Să ne rugăm ca mulți din neamul nostru să lase calea păcătoșilor și să vină la Domnul, care-i poate face neprihăniți și cunoscuți de Domnul!

14 Aprilie, 2010

2010-04-13T21:36:00.001-07:00

Faptele Apostolilor 10:40-41

Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci nouă martorilor, aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mîncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți.

Apostolul Petru a rostit aceste cuvinte în casa sutașului Corneliu. Apostolul nu a zăbovit mult după ce a sosit în acea casă, ci a început să le spună despre Domnul Isus, iar lucrul cel mai important despre Domnul a fost și este moartea și învierea Lui. Dumnezeu L-a înviat și nu I-a dat dezlegarea de a se arăta poporului, ci numai apostolilor. După logica oamenilor, era mai bine ca Domnul să se arate poporului și așa să fi rezolvat marea dilemă a învierii Lui. Apostolul Petru a identificat faptul că noi suntem martori credincioși, care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu. Mă rog ca noi toți să-I fim martori credincioși și să spunem la toți că Domnul Isus a înviat, iar cei care cred în El vor învia și ei la vremea hotărâtă de El.

13 Aprilie, 2010

2010-04-12T21:37:00.000-07:00

Psalmul 17:7

Arată-ți bunătatea Ta cea minunată, Tu care scapi pe cei ce caută adăpost, și-i izbăvești de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!

Împăratul David s-a rugat ca Domnul să-Și arate bunătatea Lui cea minunată față de el, deoarece potrivnicii lui au căutat să-i ia viața. Psalmistul și-a găsit adăpostul în Domnul, căci El scapă pe cei care caută adăpost. Dreapta Lui Dumnezeu e tare și poate să scape pe toți care-i cer ajutorul. Chiar dacă ajutorul nu vine imediat, Domnul știe când să scape pe oricine crede în ajutorul Lui. De ce nu caută oamenii ajutor la Domnul? De ce nu caută oamenii adăpost în Domnul? Majoritatea cred că se descurcă singuri. Ce trist este că nici unul nu ne putem descurca singuri, ci prin încercarea noastră tot mai adânc intrăm în necaz, dacă nu-L chemăm pe El să ne vină în ajutor. Să ne rugăm pentru toți cei care sunt în necaz, ca Domnul să-i scape cu dreapta Lui. Noi, cei care-L cunoaștem pe Domnul, să ne încredem în bunătatea Lui cea minunată în fiecare zi.

12 Aprilie, 2010

2010-04-11T21:33:00.000-07:00

Faptele Apostolilor 1:3

După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția Lui Dumnezeu.

Domnul Isus a căutat mereu pe ucenici și i-a încurajat dovedindu-le, fără posibilitatea de tăgăduire, că El a fost mort dar a înviat și va rămâne viu pentru veci de veci. Toți scriitorii Evanghelilor descriu câteva arătări după înviere. Apostolul Pavel are o listă mai completă, Luca însă a scris că Domnul li S-a arătat deseori timp de patruzeci de zile. Până la înălțarea la cer, Domnul Isus a dovedit ucenicilor că a înviat și i-a pregătit pentru lucrarea Împărăției. Toți cei care mai cred că Domnul Isus nu a înviat, ci doar ucenicii au avut halucinații, trebuie să se uite atent la ceea ce spun. Orice om poate avea o halucinație, dar să aibe halucinații timp de patruzeci de zile, este de necrezut. Învierea Domnului Isus nu poate fi tăgăduită de nici un om care citește dovezile istorice și care atestă cu vârf și îndesat, că Domnul Isus a înviat. Să ne rugăm pentru toți care nu cred în înviere, ca Domnul să li se descopere prin Duhul Sfânt. Să ne rugăm deasemenea pentru cei care sunt credincioși, ca ei să proclame învierea și să se ocupe de Împărăția Lui Dumnezeu.

11 Aprilie, 2009

2010-04-10T21:50:00.000-07:00

CRISTOS A ÎNVIAT!

Ioan 20:26

După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, și le-a zis: „Pace vouă!”

Astăzi este ziua Tomei. De-a lungul istoriei, credincioșii au sărbătorit ”Paștele Mic,” sau duminica necredinciosului Toma, la o săptămână după Paști. Sărbătoarea își are originea în incidentul petrecut după înviere când Toma, un ucenic al Domnului nu a fost la prima întâlnire cu Domnul Isus Cel înviat. Toți au văzut pe Domnul, numai el nu. Când s-au întâlnit, colegii i-au spus că au văzut pe Domnul, dar Toma nu i-a crezut. Domnul Isus a mai așteptat o săptămână și s-a dus iarăși la ucenici, care erau cu toții la un loc. Ioan a scris specific că și Toma a fost cu ei. Domnul nu a lăsat pe nimeni în îndoială, ci le-a dat și încă le dă oamenilor oportunitatea să lase îndoiala și să treacă la credință. Salutul Domnului Isus a fost identic cu cel din prima seară după înviere, ”Pace vouă!” Ucenicii au avut nevoie de pace, căci erau tulburați, înfricați și pe deasupra mai aveau un coleg, care nu credea în ceea ce ei spuneau! Să ne rugăm pentru toți cei care au îndoieli, ca Domnul să le dea credință în El, iar celor care nu au pace cu El sau cu ei, să le dea pace!

10 Aprilie, 2010

2010-04-09T21:16:00.000-07:00

Faptele Apostolilor 26:8

Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

Apostolul Pavel a rostit aceste cuvinte în faţa împăratului Agripa, care i-a spus lui Festus că a vrut să-l asculte pe Pavel, pe când era închis pentru credinţa lui. Festus nu a fost prea convins că Pavel a făcut ceva serios pentru a fi trimis la Cezar, de aceea a dorit să-l pună pe Pavel în faţa lui Agripa, ca apoi să scrie actul de acuzare cu care să-l trimită pe Pavel la Roma. Nici nu a început bine Apostolul Pavel să se apere, că privirile celor din jur au dovedit că nu prea credeau în învierea Domnului Isus. Apostolul a făcut o pauză în prezentarea lui pentru a adresa întrebarea din acest verset. Sunt mulţi oameni care neagă învierea morţilor în general, dar mai specific, ei neagă învierea Domnului Isus. Cei care afirmă învierea Domnului Isus afirmă şi învierea morţilor în general. Învierea morţilor nu a fost şi nu este un subiect uşor, dar cei care cred în Domnul Isus nu trebuie să se îndoiască, deoarece El a înviat şi toţi credincioşii vor învia datorită învierii Lui! Nici Marta nu a crezut că Lazăr, fratele ei, va învia, dar a înviat. Ucenicii nu au arătat prea mare credinţă în învierea Domnului Isus, dar a înviat. Să ne rugăm pentru toţi cei care nu cred în învierea Domnului Isus, ca Duhul Sfânt să le vorbească în aşa fel ca şi ei să fie convinşi că Isus a înviat şi e viu în vecii vecilor. Numele Lui să fie slăvit!

09 Aprilie, 2010

2010-04-08T21:20:00.000-07:00

Faptele Apostolilor 2:24

Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

Apostolul Petru a predicat celor din Ierusalim despre felul în care ei l-au omorât pe Domnul slavei, dar sfârşitul nu a fost cel aşteptat de ei. După omorârea cuiva, toţi oamenii nu se mai gândesc la posibilitatea ca acea persoană să mai revină printre cei vii. Toţi conducătorii de atunci ai poporului Israel, au fost convinşi că au scăpat de acel—aşa numit de ei--„înşelătorul,” dar nu a fost aşa. Domnul Isus a spus că va învia, şi a înviat! El a fost şi este Domnul vieţii. Viaţa nu poate fi ţinută de moarte. Moartea a pierdut bătălia cu Domnul vieţii! Oricât ar fi vrut moartea să-L ţină pe Domnul Isus, când Dumnezeu I-a dezlegat legăturile morţii, El a înviat biruitor. Oricine, care crede în Domnul Isus poate fi eliberat de legăturile morţii spirituale şi în final de cele ale morţii fizice. Apostolul Petru nu a convins pe liderii Israelului de acest lucru, dar Duhul Sfânt a străpuns la inimă mii de oameni care au crezut în Domnul Isus Cel viu şi astfel au primit viaţa veşnică. Fie ca mulţi din cei care sunt în neamul nostru, să ajungă la convingerea că Isus a înviat, iar cine crede în El chiar dacă va muri, va trăi!

08 Aprilie, 2010

2010-04-07T21:17:00.000-07:00

Luca 24:32

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”

Cei doi ucenici, care au mers la Emaus, au avut harul să meargă cu Domnul pe drum, iar după ce L-au recunoscut şi-au dat seama că ceva s-a întâmplat în inima lor, dar ei nu au luat aminte. Amândoi au recunoscut că în timp ce Domnul Isus a vorbit cu ei şi le-a deschis Scripturile, inimile lor ardeau. Psalmistul David a scris în Psalmul 39:3 că îi ardea inima în el şi un foc lăuntric îl mistuia, iar profetul Ieremia a scris în cartea lui la capitolul 20:9 că în inima lui era ceva ca un foc mistuitor, închis în oasele lui. El a căutat să-l oprească, dar nu a putut. Cei doi ucenici nu au spus mai mult, dar se pare că au exprimat aceleaşi sentimente ca cei doi oameni ai Lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Când Cuvântul Lui Dumnezeu este primit în viaţa cuiva, inima aceea parcă se aprinde! Se mai aprind oare inimile noastre astăzi la auzirea cuvântului Lui Dumnezeu? Mai sunt şi astăzi din aceia care sunt mistuiţi de un foc lăuntric? Cred însă că în mulţi dintre noi mai este doar cenuşa unui foc stins de mult. Să ne rugăm Domnului ca puterea învierii Lui să reaprindă în noi focul dragostei pentru El şi pentru Cuvântul Lui.

07 Aprilie, 2010

2010-04-06T21:54:00.001-07:00

1 Corinteni 15:12

Iar dacă se propovăduieşte că Cristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

Apostolul Pavel a fost confruntat în Corint cu un grup de credincioşi, care negau învierea morţilor. Pentru foarte mulţi oameni, acest lucru a părut destul de normal, deoarece filozofii greci nu dădeau nimic pe trupul uman. Ei credeau că doar sufletul este mântuit, iar trupul trebuia distrus. Apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, a scris că Domnul Isus a înviat, fapt crezut de cei din Corint, iar dacă a înviat El, toţi care cred în El vor învia şi ei! Dacă nu este o înviere a morţilor, atunci, a scris Apostolul Pavel, nici Cristos nu a înviat. Nimeni însă nu a putut şi nu va putea să nege învierea Domnului Isus. Cu un număr aşa de mare de martori, care au văzut pe Domnul Isus viu, a fost şi este greu să spună cineva că Isus nu a înviat. Toate teoriile celor sceptici cu privire la moartea şi învierea Domnului Isus sunt false. El a murit şi a înviat după Scripturi. El a venit după planul veşnic al Lui Dumnezeu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibe viaţă veşnică. Cristos a înviat şi toţi cei care mor în credinţă, vor învia atunci când Domnul Îşi va lua Biserica de pe pământ!

06 Aprilie, 2010

2010-04-05T21:29:00.001-07:00

Ioan 20:19

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!”

Domnul Isus a mers la ucenicii Lui ca să-i asigure că El a înviat, că este viu şi viaţa ce o avea acum era diferită. Intrarea Lui în locul unde ei erau încuiaţi a demonstrat că nu mai era ce a fost, ci trupul Lui a suferit transformări majore. În mijlocul fricii lor, Domnul Isus a adus pacea Lui. În mijlocul îndoielilor pe care ei le-au avut cu privire la învierea Lui, Domnul Isus a apărut ca să le întărească credinţa. De fapt, Domnul Isus vine în mijlocul suferinţei şi aduce alinare şi vindecare. El apare în mijlocul celor mai mari crize din viaţa cuiva şi aduce rezolvarea crizei. Unde este conflictul mai mare, Domnul Isus poate aduce pace. El a adus pace ucenicilor, iar ei au vestit pacea Lui în toată lumea cunoscută atunci. Nu ştiu în ce situaţie vă aflaţi cei care citiţi aceste rânduri, dar oricare ar fi situaţia voastră, chemaţi-L pe Domnul Isus să vină în mijlocul situaţiei şi să o rezolve. Fie ca Domnul Isus să vină în mijlocul situaţiilor noastre şi să ne aducă pacea Lui.

05 Aprilie, 2010

2010-04-04T22:07:00.000-07:00

Luca 24:15

Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus s-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

Doi ucenici ai Domnului au plecat spre Emaus. Nu era prea departe de Ierusalim şi desigur aceştia au dorit să meargă la ţară, ca să uite tragedia de pe Golgota. Ei au văzut pe Domnul lor bătut şi batjocorit şi apoi murind pe crucea din mijloc. Nu mai era nici o speranţă pentru ei. Dacă Domnul Isus a murit, tot planul de instaurarea împărăţiei s-a dus! Nu mai era nici un viitor pentru ei. Ei au abandonat un sistem al vechii slove, dar Cel care i-a chemat la noul program al împărăţiei Lui Dumnezeu, nu mai era. În mintea lor, Domnul Isus era încă în mormânt. El a venit lângă ei, dar tristeţea i-a împiedecat să-L cunoască. Au mers până la Emaus şi ei nu şi-au dat seama că lângă ei era Isus. Ce intersantă a fost situaţia aceea! Ce răbdător a fost Domnul Isus. Domnul Isus a căutat să-i înveţe să înţeleagă din Scriptură tot ce s-a întâmplat, dar ei nu au priceput. Mă rog ca noi să înţelegem Cuvântul, căci el ni-L arată pe Cristos viu în vecii vecilor!

04 Aprilie, 2010

2010-04-03T22:16:00.001-07:00

CRISTOS A ÎNVIAT!

Marcu 16:10

Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.

Maria a întâlnit pe Domnul Isus după înviere, dar nu a stat mult pe gânduri şi a mers să spună ucenicilor, că El a înviat. Învierea nu a fost aşteptată de urmaşii Domnului Isus. Când Maria a ajuns la ei, aceştia plângeau şi se tânguiau. Dacă ar fi crezut în învierea Domnului, ucenicii ar fi fost cu toţii la mormânt dis-de dimineaţă, dar nu s-a dus niciunul. Din punct de vedere omenesc, ei au făcut ceea ce fac toţi oamenii când pierd pe cineva drag şi anume, au plâns şi s-au tânguit. Când Maria le-a spus că Isus nu e în mormânt şi că a înviat, numai Petru şi Ioan au mers la mormânt. Mai mulţi s-au dus la pescuit cu Petru, decât s-au dus la mormântul Domnului. Nu cred că au fost lejeri sau delăsători, ci cred că au fost fricoşi. Frica i-a oprit să meargă şi să vadă mormântul gol. Femeile nu s-au temut şi, deşi ele au spus că Domnul a înviat, ucenicii au spus că ele spun basme. Domnul să ne ajute să nu ne temem, ci să spunem tuturor că Isus a înviat şi e gata să primească pe toţi care vin la El cu pocăinţă! Cristos a înviat!

03 Aprilie, 2010

2010-04-03T07:57:00.000-07:00

Ioan 19:39-40

Nicodim care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul Lui Isus şi L-au înfăşurat în făşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape.

După ce Domnul Isus a murit, Iosif din Arimatea a cerut lui Pilat să-i dea voie să ia trupul Domnului Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. Iosif a luat trupul, iar Nicodim a adus miresme pentru îmbălsămare. Chiar dacă nu a fost o îmbălsămare ca la alţii, trupul Domnului Isus a fost totuşi îmbălsămat. Nicodim a adus smirnă şi aloe, iar Iosif a dăruit mormântul pentru Domnul Isus. Regele iubirii, Domnul vieţii a fost pus în mormânt. Nu este om să poată descrie acea clipă, când eternul Fiu al Lui Dumnezeu a fost sigilat în mormântul lui Iosif din Arimatea! Unde au fost ucenicii? De ce nu s-au dus ei la Pilat? De ce a trebuit să apară doi din ucenicii „secreţi” ai Domnului Isus? Sau, doar la astfel de momente cheie apar aceştia? Ucenicii poate au crezut că nu mai contează ce se întâmplă. Odată ce El a murit, au murit şi visurile lor. Nici cei doi nu au arătat prea multă credinţă, altfel nu făceau înmormântarea după obiceiul Iudeilor, ci L-ar fi lăsat neînfăşurat, ca să poată ieşi mai uşor când va învia. Să ne oprim în loc şi să medităm la ceea ce s-a întâmplat acum două mii de ani şi să vedem că totul a fost făcut pentru ca noi să fim răscumpăraţi. Fiul Lui Dumnezeu a murit şi a fost îngropat după Scripturi, după cum ne-a scris Apostolul Pavel. Totul a fost după Scripturi ca noi să credem în El şi crezând să avem viaţă veşnică!

02 Aprilie, 2010

2010-04-01T21:55:00.001-07:00

Matei 27:21

Dregătorul a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba,” au răspuns ei.

Pilat nu a ştiut ce să facă cu Isus, de aceea a căutat să implice poporul, care era deja înduplecat de bătrânii lui Israel, pe cine să ceară să fie eliberat. Ştim cu toţii că Pilat a fost cel mai slab judecător din istorie, deoarece a declarat că nu a găsit nici o vină în Domnul Isus şi nu a avut puterea să stea în faţa mai marilor lui Israel, care-L doreau pe Isus mort pe orice cale. Irod i-a confirmat acelaş lucru. Dar, deşi aşa de tari au fost evidenţele în favoarea Domnului Isus, Pilat nu a avut curajul să-L elibereze, ci mai degrabă a aruncat responsabilitatea pe mulţimea populară. Aceştia au optat pentru Baraba, care era închis pentru omor, nu pentru Isus, împăratul lui Israel. Baraba a fost eliberat, iar Isus a fost condamnat la moarte. Nu vreau să ştiu ce va fi cu Pilat sau cu cei care au strigat ca Domnul Isus să fie răstignit, deoarece ştiu că nu ei L-au dat la moarte, ci păcatele mele şi ale lumii întregi. Pentru mine a murit Fiul Lui Dumnezeu. Îi mulţumesc pentru Jertfa Lui şi te invit şi pe tine să meditezi la faptul că Domnul Isus a murit şi pentru păcatele tale. Vino la El şi Sângele Lui te va curăţi de orişice păcat.

01 Aprilie, 2010

2010-03-31T22:02:00.000-07:00

Ioan 12:27

Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?...Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta?...Dar tocmai pentru acesta am venit până la ceasul acesta!

Domnul Isus a văzut cât de grozav este păcatul, cât de urât şi murdar era paharul pe care

a trebuit să-l bea, de aceea a fost tulburat. Din veşnicia veşniciilor, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au trăit în perfectă armonie, dar în Săptămâna Mare, Domnul Isus a fost tulburat. Tulburarea era chiar păcatul cu care Domnul Isus a trebuit să se identifice, dar slavă Lui că nu a biruit tulburarea, ci ascultarea Lui de Tatăl. Domnul Isus Şi-a înţeles misiunea, de aceea nu a dat înapoi de la ceasul greu al încercării, ci s-a uitat la noi şi de dragul nostru, Domnul Isus a declarat căci tocmai pentru aceasta a venit. Domnul nu a venit în vizită pe pământ, ci a venit ca să moară pentru tot neamul omenesc. Să ne închinăm smeriţi înaintea Lui şi să-I mulţumim că ne-a răscumpărat, chiar dacă tulburarea a fost cosmică, El nu ne-a lăsat pradă morţii veşnice, ci a murit El pentru noi!

31 Martie, 2010

2010-03-30T21:36:00.001-07:00

Luca 20:26

Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea poporului; ci miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Mai marii lui Israel au început să-L pândească pe Domnul Isus, ca să-L prindă cu ceva pentru a-L putea aresta. Au trimis iscoditori, ca aceştia să-L măgulească cu vorbe frumoase, iar apoi să-L prindă că nu vrea să plătească impozitul pentru Cezarul Romei. Domnul a răspuns cu uşurinţă la întrebarea lor, iar cei ce au venit să-L prindă, s-au lăsat păgubaşi, dar nu de tot. Nu s-au lăsat până nu L-au prins şi L-au răstignit. Au trecut două mii de atunci. Oamenii nu s-au schimbat de loc. Săptămâna mare este pentru mulţi un prilej, nu de meditare, ci de alergătură după lucrurile lumii acesteia. Domnul Isus este judecat şi azi din pricina celor ce poartă numele de creştini. Mulţi au încercat şi mai încearcă să nege divinitatea Domnului, dar nu au putut şi nici nu vor putea. Să ne uităm la Domnul şi la atitudinea Lui şi să-I urmăm exemplul Lui.

30 Martie, 2010

2010-03-29T21:57:00.001-07:00

Marcu 11:20

Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.

Domnul Isus a spus acestui smochin, în care nu a găsit roade, ca în veac să nu mai rodească. Când au trecut pe lângă smochin, ucenicii se pare că au vrut să vadă ce se petrece cu smochinul. Unii poate au crezut că vor vedea câteva frunze îngălbenite, ca semn, că ceea ce a spus Domnul se va întâmpla. Alţii poate au crezut că va rămâne verde, dar va fi mereu fără smochine. Mare însă le-a fost mirarea, când au văzut că smochinul a ascultat de cuvântul Domnului Isus şi s-a uscat. Nu vom şti niciodată de ce Domnul a blestemat acel smochin, dar e posibil ca să fie un simbol al poporului Israel, care L-a respins pe El ca Mântuitorul lor. Să nu ne îndoim de puterea Domnului Isus, dar să ne rugăm ca noi să fim roditori pentru Numele Lui. Să nu lăsăm ca Domnul să caute rod în noi şi să nu găsească, ci prin Duhul Sfânt să rodim în fiecare zi, roade vrednice de pocăinţa noastră.

29 Martie, 2010

2010-03-28T21:11:00.000-07:00

Matei 21:12-13

Isus a intrat în Templul Lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

Domnul Isus a dorit mult să intre în Templul închinat Lui Dumnezeu, dar acolo nu a găsit ce trebuia să găsească. În loc de închinători adevăraţi, Domnul a găsit comercianţi, care „ajutau” pe cei care veneau la Templu pentru a aduce jertfe. Nu cred că Domnul a avut treabă cu serviciile pe care ei le-au oferit, ci s-a legat de necinstea cu care ei căutau să înşele pe cei care veneau la Templu. El a dorit să vadă oameni care să se roage în Templu şi să se unească cu ei. Dar nu a fost aşa, căci rugăciunea se făcea sporadic si de multe ori, doar Fariseii se mai rugau. Casa de rugăciune a fost numită peşteră de tâlhari, chiar de proprietarul casei. El a ştiut ce se petrecea la Templu, de aceea a fost indignat şi i-a scos afară. Dacă Domnul Isus ar intra în clădirile multor biserici din vremurile noastre, ce ar zice? Sunt bisericile, case de rugăciune? Acesta a fost şi încă mai este numele multor clădiri de biserică, dar sunt ele chiar case de rugăciune? Să ne rugăm în această săptămână ca toţi creştinii din toată lumea să fie oameni ai rugăciunii.

28 Martie, 2010

2010-03-27T20:37:00.001-07:00

Marcu 11:4

Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat.

Domnul Isus a trimis doi ucenici în satul dinaintea lor pentru a-I aduce un măgăruş, pe care să intre triumfal în Ierusalim. Cu un an înainte de acest eveniment, fraţii de corp ai Domnului Isus I-au spus să meargă la Ierusalim şi să se arate mulţimilor, făcând şi acolo minunile pe care le-a făcut în Galileia. Domnul Isus le-a spus ca să meargă ei la Ierusalim, deoarece pentru ei timpul era prielnic, dar Lui încă nu i-a sosit ceasul. S-a dus la praznic, dar nu pe faţă, ci incognito. La Florii însă, Domnul Isus a mers deschis, chiar prea deschis! Ucenicii au ascultat de Domnul şi s-au dus să-I aducă măgăruşul. Interesant, că nici ei nu arată mirare că au găsit întocmai cum le-a spus Domnul, deşi în următoarea zi s-au mirat că s-a uscat smochinul. Nici Petru nu ne-a scris, că s-a mirat când a găsit banul în gura peştelui! Detaliile evanghelistului Marcu sunt dovada clară că nu a fost nimic ticluit sau aranjat. Măgăruşul a fost legat, afară lângă o uşă, la cotitura drumului! Domnul ştie toate detaliile, de aceea putem să ne încredinţăm vieţile în întregime în grija Lui. Să ne rugăm ca mulţi oameni să-L primească în inima lor pe Regele Isus, care a intrat triumfal în Ierusalim.

27 Martie, 2010

2010-03-26T21:46:00.000-07:00

Luca 19:28

După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi se suia spre Ierusalim.

După ce a trecut de Ierihon, Domnul Isus nu a avut alt ţel decât să ajungă la Ierusalim. Acolo urma să fie prins şi răstignit. Cine ar fi mers la Ierusalim dacă ştia clar că acolo nu va fi primit bine, ci mulţimile vor striga „la moarte!”? Domnul Isus a ştiut sigur ce o să se întâmple în Ierusalim şi de aceea a mers în fruntea ucenicilor, să-i conducă la Ierusalim. Nu i-a lăsat pe ei înainte, ci a mers El în frunte. Domnul Isus nu s-a dus mai înainte la Ierusalim, ci exact înainte de Paşti. După ce a terminat de spus ce a avut de spus, Domnul Isus nu a mai stat pe gânduri, ci a plecat spre Ierusalim. Să ne uităm la El şi să luăm aminte ca fiecare dintre noi să facem cu credincioşie lucrarea pe care ne-a dat-o Domnul. Apoi, să luăm aminte şi să nu ne uităm la ceea ce se vede, ci să căutăm să vedem lucrurile care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice!

26 Martie, 2010

2010-03-25T21:16:00.000-07:00

Psalmul 18:28

Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.

Domnul Dumnezeu a trimis lumina Lui, pentru a ne lumina întunericul vieţii noastre. Când lumea era mai întunecată, Domnul Isus a venit să fie Lumina lumii, dar cei de atunci nu au văzut lumina. Erau aşa de orbiţi de ei înşişi şi de sistemul în care erau închistaţi, încât nu au putut percepe lumina Lui. De fapt, ei au făcut tot ce au putut să-L elimine ca să nu mai poată pretinde că este Lumina lumii. Dar lupta lor nu a făcut nimic ca să oprească lumina, ci au făcut posibil ca lumina să ajungă la noi neamurile. Oricât de dens ar fi întunericul cuiva, când El pătrunde cu lumina Lui, întunericul dispare şi acel suflet va trăi în lumina Lui Dumnezeu. Cei mândri nu se uită spre lumina Lui, dar cei care se smeresc vor vedea cum Dumnezeu aprinde lumina lor şi El le va lumina întunericul lor. Să ne rugăm pentru cei care sunt în întuneric ca Domnul să-i lumineze prin Evanghelia Lui, ca ei să se întoarcă la El. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu că ne-a luminat întunericul nostru şi să ne rugăm să ne ajute să umblăm tot mereu în lumina Lui.

24 Martie, 2010

2010-03-24T21:58:00.001-07:00

Matei 19:25

Ucenicii când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: „Cine poate, atunci să fie mântuit?”

În timp ce Domnul Isus era pe drum spre Ierusalim, un om bogat a vrut să afle ce bine trebuie să facă pentru a avea viaţa veşnică. După ce Domnul i-a dat răspunsul, omul a plecat foarte întristat, deoarece avea multe bogăţii de care nu se putea desprinde. Domnul Isus a spus că bogaţii foarte greu vor intra în cer. Ucenicii Domnului nu au fost dintre cei bogaţi, dar cu toate acestea au rămas uimiţi de tot de cuvintele Domnului. De ce oare? Fiindcă bogăţia nu era privită cu ochi răi în acea vreme, ci era un semn al binecuvântării Lui Dumnezeu. Nu sunt nici astăzi puţini care cred acest lucru. Dacă eşti urmaşul Domnului Isus trebuie să fii bogat, spun unii. Domnul Isus a vrut chiar acest lucru să-l elucideze. Mulţi se încredeau în bogăţiile lor pentru a-şi asigura mântuirea. Domnul a ştiut că nimic nu poate aduce mântuire, ci doar Sângele Lui scump. Domnul le-a spus că ce la oameni e cu neputinţă, la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă! Chiar dacă ucenicilor li s-a părut că nimeni nu mai poate fi mântuit, Domnul i-a asigurat că toţi care cred în El, vor fi mântuiţi fie bogaţi, fie săraci!

24 Martie, 2010

2010-03-23T21:43:00.000-07:00

Mica 7:7

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Vremurile lui Mica nu au fost mai diferite decât ale noastre. Aşa cum a fost atunci, se pare că e şi acuma. Oamenii au privit ba la judecătorii lui Israel, ba la regii lui Israel, dar nu la Dumnezeu. Profetul pe de altă parte, a spus că el nu se uită la nimeni şi la nimic, ci doar la Dumnezeu. El şi-a pus nădejdea numai în Domnul, deoarece El este Cel ce ne aduce mântuirea şi izbăvirea. El ne-a mântuit şi tot El ne ţine pe cale către cer! Cei mântuiţi se bucură şi nu vor înceta să mulţumească Domnului pentru grija Lui. Profetul nu a avut nici o speranţă că cineva îl va asculta, dar a fost sigur că Dumnezeu îl va asculta. Este o mare mângâiere pentru noi să ştim că Dumnezeu ascultă rugăciunile noastre. Să nu privim spre altcineva, ci să privim la Domnul şi în El să ne punem nădejdea. Chiar dacă încercările vieţii ar căuta să ne atragă privirile de la Domnul, să ne încredem în El, căci El ne va asculta.

23 Martie, 2010

2010-03-22T21:23:00.001-07:00

Marcu 10:31

Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.

Domnul Isus când a spus aceste cuvinte se apropia de momentul intrării în Ierusalim. Ucenicii nu erau prea liniştiţi din pricina cuvintelor Domnului Isus cu privire la prinderea Sa de către mai marii lui Israel. Nu au înţeles ce a însemnat să moară şi să învieze Fiul Lui Dumnezeu. În acele zile s-a iscat discuţia, cu privire la răsplătirea ce o primesc cei ce-L urmează pe El. Domnul le-a spus că în Împărăţia Lui Dumnezeu lucrurile vor arăta diferit. Mulţi dintre cei care au fost în faţă, vizibili, apreciaţi şi aprobaţi de lume, vor fi cei de pe urmă. Ceea ce lumea apreciază, cerul nu prea ia în seamă. Tot aşa şi mulţi din cei care vor fi neglijaţi şi poate chiar împinşi să fie la urmă, Dumnezeu pe ei îi va aduce în faţă să fie cei dintâi. Marea răsturnare nu se va face în această lume, dar în lumea viitoare va fi sigură. Domnul Isus a fost pus în numărul celor fără de lege, dar după moartea şi învierea Lui, a fost înălţat mai pe sus de orice nume. Tot aşa şi cei care merg pe urmele Lui, chiar dacă pe partea asta de lume vor fi din cei de pe urmă, în casa veşnică vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să fim smeriţi în această lume, ca la vremea Lui, El să ne înalţe.

22 Martie, 2010

2010-03-21T21:56:00.000-07:00

Psalmul 22:24

Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El.

Domnul Dumnezeu nu are dispreţ faţă de cei care sunt în necaz şi nu Îşi ascunde faţa de ei. Nenorociţii care strigă la Domnul, au asigurarea că Dumnezeu le ascultă strigătul. Ce minunat Dumnezeu avem! Ce har să ne încredem în El fără şovăire! Cei care se încred în Domnul ştiu că Dumnezeu nu dispreţuieşte necazul, ci vrea ca necazul să producă răbdare în viaţa celui nenorocit. Dacă cineva crede că mâna Domnului este prea scurtă şi nu ajunge până la El, se înşeală, deoarece El nu-Şi ascunde faţa faţă de copiii Lui. Dacă uneori nu se poate vedea mâna Lui Dumnezeu, să ne încredem în făgăduinţele Lui şi să nu ne uităm la ceea ce se vede, ci să urmărim împreună cu El lucrurile, care rămân şi contează pentru veşnicie. Nu e uşor să găseşti credincioşi care se uită doar la lucrurile care nu se văd! Ştim însă, că în America, sunt tot felul de credincioşi, care nu ştiu să facă diferenţa între ceea ce se vede şi ceea ce nu se vede, de aceea să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să aşteptăm în tăcere ajutorul Lui.

21 Martie, 2010

2010-03-20T21:25:00.001-07:00

Ioan 10:1-2

Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor.

Domnul Isus a spus poporului Israel, că El nu a venit să fure sau să ia oile cu forţa, ci a venit pe uşă ca să caute folosul oilor. Mulţi pretinşi Mesia au fost înainte de Domnul Isus, şi după El, dar toţi au venit cu alte metode decât ale Lui. Domnul Isus nu a forţat intrarea Lui în poporul Israel, ci a venit cu harul şi cu adevărul. Le-a oferit nu doar adevărul, ci şi harul iertării şi al primirii în împărăţia Lui. Dar ei nu L-au primit, căci dorinţa lor a fost după un Mesia care să le fie pe placul lor. Domnul Isus nu a vrut să fie pe placul lor, ci a fost după placul Tatălui. Deşi, El le-a spus că este păstorul lor, Păstorul Cel Bun, care-Şi dă viaţa pentru oile Lui, ei nu L-au crezut, ci L-au dat la moarte. Ce facem noi? Îl urmăm pe El şi ascultăm vocea Lui? Dacă vom merge după El vom găsi păşune pentru sufletele noastre. Domnul să ne dea înţelepeciune, ca zi de zi să mergem pe urmele Lui!

20 Martie, 2010

2010-03-19T21:46:00.001-07:00

Isaia 40:25

„Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel sfânt.

Astăzi e prima zi de primăvară! După o iarnă destul de lungă, primăvara a sosit. Chiar dacă mai sunt zăpezi şi friguri în unele locuri, primăvara nu aşteaptă multe invitaţii. Vine în fiecare an fără nici un anunţ în prealabil. Cine a făcut şi face acest lucru? Fără îndoială, Dumnezeu este diferit de toţi aşa-numiţii dumnezei. Nimeni nu este ca El! Baalii şi Astarteele din Israel, sau zeii altor popoare, au fost şi sunt doar închipuiri ale oamenilor. Dumnezeul Bibliei este unic. El are toată puterea în cer şi pe pământ. El aduce primăvara şi schimbările vremii sunt făcute tot de El. Poporul Israel a comparat mereu pe Dumnezeul Cel Adevărat cu zeii Canaanului, dar Dumnezeu nu admite comparaţie. Să nu comitem şi noi cumva păcatul acesta de a-L compara pe Dumnezeu cu idolii vremurilor noastre, ci să-I dăm slavă pentru ceea ce este şi face pentru noi. Fie ca toţi care suntem copiii Lui să ne purtăm cu demnitate faţă de Domnul, iar cei care nu sunt copiii Lui, să vină la El chiar azi.

19 Martie, 2010

2010-03-18T21:34:00.000-07:00

Romani 3:23

Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu.

Acesta a fost motivul pentru care a venit Domnul Isus în lume şi nu s-a lăsat distras de nimic, până nu a rezolvat această uriaşă problemă. Nu a fost şi nu va fi nimeni de pe pământ, care să nu fie în această categorie. Toţi oamenii de pe planeta Pământ sunt păcătoşi şi fără slava Lui Dumnezeu. Nu poate nimeni să spună că nu aparţine acestei categorii de oameni, deoarece toţi ne tragem dintr-unul singur, adică din Adam, care a fost făcut reprezentantul nostru, al tuturor. Când el a păcătuit, toţi am păcătuit. Când el a pierdut slava Lui Dumnezeu, toţi am pierdut-o! Domnul Isus a venit ca noi cei păcătoşi să putem beneficia din nou de protecţia slavei Lui Dumnezeu. Fără slava Lui Dumnezeu, oamenii nu se pot apropia de Dumnezeu. Prin Jertfa Domnului Isus, cei care cred în El, sunt îmbrăcaţi în Cristos, deci în slava Lui, prin care se pot apropia de tronul de îndurare al Domnului. Să ne închinăm înaintea Lui cu mulţumire, pentru că a luat asupra Lui păcatul care ne-a despărţit de Dumnezeu şi ne-a dat slava Lui!

18 Martie, 2010

2010-03-17T21:22:00.000-07:00

Psalmul 32:1

Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit.

Împăratul David a scris că omul iertat este fericit. Într-adevăr, nu este mai mare har decât să ai iertată vina. Cei care comit crima şi sunt iertaţi, înţeleg ce a scris psalmistul. El a scris că cel ce a comis fărădelegea este fericit când este iertat, iar cel care a comis păcatul îl are acoperit. Noi ştim că toţi, care au păcătuit în Vechiul Testament, au fost sub obligaţia restituirii, a jertfelor şi a altor lucruri cerute de lege. În Noul Testament însă, toţi care vor să aibe fărădelegea iertată şi păcatul acoperit, trebuie să vină la Domnul Isus ca El să-i aducă la mântuire. Doar în Sângele Lui scump este iertare şi spălare de orice păcat. Să ne rugăm ca Domnul să cerceteze tot neamul nostru românesc, ca niciunul să nu meargă în altă parte cu păcatele lor, ci toţi să vină la Domnul Isus Cristos, Singurul care poate face pe oameni fericiţi prin iertarea şi mântuirea Lui.

17 Martie, 2010

2010-03-16T21:56:00.001-07:00

Luca 9:51

Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.

Domnul Isus nu a mers nici un pas fără călăuzirea Tatălui. Atâta timp cât a stat pe pământ, Domnul Isus a renunţat la folosirea independentă a atributelor Sale divine. Când vremea plecării s-a apropiat, Domnul Isus a ştiut ce-L aştepta la Ierusalim, dar nu S-a dat la o parte, ci mai hotărât s-a îndreptat spre Ierusalim. Suntem din nou aproape de sărbătoarea învierii, de aceea mă rog să ne ajute Domnul să ne gândim cu mai multă seriozitate la tot ce a realizat pentru noi şi în locul nostru. În aceste zile de dinainte de Paşti, să învăţăm de la Domnul ce a însemnat să fii hotărât pentru un lucru bun şi să ne ajute Domnul să fim şi noi hotărâţi în orice lucru bun spre slava Lui. Să nu ne dăm înapoi de la a face ceva important pentru Domnul, chiar dacă nimeni nu este de partea noastră. Fie ca umblarea noastră pe pământ să fie ca a Domnului Isus!

16 Martie, 2010

2010-03-15T21:47:00.000-07:00

Ezechiel 34:11

Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta.”

Dumnezeu a promis că El se va îngriji de poporul Israel şi nu va mai lăsa poporul pe mâna celor ce-l ducea în rătăcire. Grija personală a Lui Dumnezeu pentru Israel, ne demonstrează cât de mare este dragostea Lui Dumnezeu faţă de poporul Lui. Fie că este vorba de poporul Israel, sau de Biserică, Dumnezeu s-a îngrijit şi se va îngriji. Niciodată copiii Lui nu au fost lăsaţi fără îngrijirea specială a Lui Dumnezeu. Chiar dacă mâna Lui nu se vede, mângâierile mâinii Lui sunt aşa de liniştitoare pentru orice suflet zbuciumat. Domnul Isus a spus, că El lasă nouăzeci şi nouă de oi care sunt în staul şi se duce să o caute pe cea pierdută. Domnul a spus că oile Lui vor găsi întotdeauna păşune. Să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru îngrijirea Lui şi să ne dăm toate silinţele să-I fim pe plac în orice clipă.

15 Martie, 2010

2010-03-14T21:06:00.000-07:00

2 Petru 1:2

Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos.

Apostolul Petru a dorit, ca toţi credincioşii la care le-a scris, să înţeleagă importanţa cunoaşterii Lui Dumnezeu. Tema centrală a acestei epistole este cunoaşterea Lui Dumnezeu, însă una este să şti despre Dumnezeu şi cu totul alta este să-L cunoşti cu adevărat. Domnul Isus a spus că viaţa veşnică este chiar aceasta şi anume, cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos. Harul şi pacea ne vor fi înmulţite prin cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus Cristos. Cei care nu cresc în cunoaşterea Lui Dumnezeu, nu au parte de abundenţa de har şi pace din partea Lui. El dă har şi pace la cei care doresc să-L cunoască tot mai mult. Copiii Lui Dumnezeu doresc să-L cunoască tot mai mult pe Dumnezeu, de aceea viaţa lor trebuie să fie plină de har şi de pace. Să ne rugăm ca toţi credincioşii care poartă numele Domnului Isus, să crească în cunoaşterea Lui Dumnezeu şi a Domnului Isus pentru ca harul şi pacea să le fie înmulţite.

14 Martie, 2010

2010-03-13T20:53:00.001-08:00

Isaia 49:16

Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei.

Domnul Dumnezeul Lui Israel a spus lui Isaia aceste cuvinte de mângâiere pentru poporul, care urma să treacă prin robie, iar în restaurare să vadă din nou mâna Lui Dumnezeu. Asigurarea pe care le-a dat-o Dumnezeu este uimitoare! Dumnezeu a gravat poporul Israel pe mâinile Lui! Zidurile Ierusalimului, chiar dacă vor fi dărâmate, rezidite şi apoi iarăşi dărâmate, veşnic vor fi înaintea ochilor Lui Dumnezeu! Aceste declaraţii ne arată tăria legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Israel! El nu este om să-I pară rău de legământul făcut. El a ştiut din veşnicie cursul poporului Israel, dar nu a făcut legământul pe baza comportării lor, ci pe baza dragostei Lui nemărginite!

Dar aşa cum Dumnezeu a iubit Israelul, prin Domnul Isus, neamurile au primit înfierea prin credinţă în Jertfa Lui. Domnul Isus a declarat că din mâna Lui nu ne smulge nimeni! Oricine ar încerca să ne smulgă, mâna Lui e mai tare şi ne va ţine în siguranţă! Să ne încredem pe deplin în dragostea Lui şi să trăim în aşa fel ca zi de zi să-I aducem slavă!

13 Martie, 2010

2010-03-12T21:43:00.001-08:00

Faptele Apostolilor 19:10

Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului.

Apostolul Pavel a stat în Efes în jur de doi ani şi în acest timp a învăţat pe primii creştini de acolo, în şcoala lui Tiran. Nu ni se spune cine a fost Tiran, dar se pare că acest om a pus şcoala lui la dispoziţia creştinilor din Efes. În doi ani de zile toţi din ţinutul Asiei Mici au auzit Cuvântul Domnului. E foarte posibil că fiecare ucenic, care a primit învăţătură de la Apostolul Pavel, a mers să spună şi altora din acele regiuni, despre Domnul Isus. Au trecut de multe ori doi ani de atunci. Oamenii au avansat în toate privinţele, dar se pare că azi trebuie mai mult de doi ani până o suburbie aude Cuvântul, fără să mai vorbim de un oraş sau de un stat. Provincia Asia Mică nu a avut comunicarea care există astăzi, dar asta nu i-a împiedicat pe Creştini să transmită prin viu grai Evanghelia Domnului Isus. Să nu uităm că Domnul nu are alţi ambasadori pe acest pământ decât pe noi, care suntem numiţi cu Numele Lui. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har şi înţelepciune să chemăm la mântuire pe toţi românii pe care-i întâlnim.

12 Martie, 2010

2010-03-11T21:43:00.000-08:00

Iona 3:1

Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!”

Dumnezeu a vorbit o dată lui Iona şi acesta nu a ascultat. Dumnezeu l-a trecut prin încercări unice, dar nu a abandonat ideea ca el să meargă la Ninive. Am auzit mulţi predicatori spunând că Dumnezeul nostru este Dumnezeul celei de-a doua şansă. El nu te abandonează şi nu renunţă la planul Lui. Este foarte posibil ca Iona să nu fi fost gata de plecare nici a doua oară, dar nu putem şti acest lucru. În multe cazuri din Biblie, Dumnezeu nu a dat a doua şansă, ci a trecut la judecată după prima şansă. Nu e cazul să dezbatem care e cea mai bună interpretare, ci doar să luăm aminte la faptul că Dumnezeu ne poate da o altă şansă, sau dacă El vrea, poate da acea şansă şi la altcineva. Pe de altă parte, Dumnezeu e puternic şi poate face ce vrea. Să nu ne jucăm cu nici o oportunitate pe care Dumnezeu ne-o pune înainte, căci Dumnezeu s-ar putea să nu ne-o mai ofere. Să învăţăm din această învăţătură şi să ascultăm încheierea tuturor lucrurilor şi anume „Teme-te de Dumnezeu!

11 Martie, 2010

2010-03-10T21:41:00.001-08:00

Matei 10:24

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui, şi robul mai presus de domnul său.

Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să nu fie surprinşi dacă vor fi urâţi de oameni şi persecutaţi pentru că sunt urmaşii Lui. Dacă pe El L-au dat la moarte, nu e nici o mirare să fie daţi la moarte şi urmaşii Lui. Toţi ucenicii au fost persecutaţi şi toţi în afară de Ioan, au murit ca martiri. Viaţa multor creştini e în pericol în fiecare zi. În zilele trecute, cinci sute de femei şi copii creştini din Nigeria au fost omorâţi de către musulmanii din acea ţară. Singura lor vină a fost că au urmat pe Domnul Isus. Domnul Isus ne-a spus că nu vom fi mai sus decât El şi nu vom avea viaţa mai uşoară decât a Lui, dar ne-a promis din puterea Sa. Ne-a promis că va fi cu noi în fiecare clipă. De-a lungul istoriei bisericii, mulţi au plătit cu viaţa lor credinţa în Domnul Isus, dovedind că nici unul nu a fost mai presus de Învăţătorul şi Domnul lor. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să fim smeriţi în slujirea noastră pentru Cel, care a murit şi a înviat pentru noi.

10 Martie, 2010

2010-03-09T21:42:00.000-08:00

Hagai 2:6

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Încă puţină vreme, şi voi mai clătina încă odată cerul şi pământul, marea şi uscatul.”

Domnul Dumnezeu a îndemnat poporul din vremea profetului Hagai, să nu se descurajeze, căci Domnul este cu poporul Lui. Cu nici un chip Domnul nu a lăsat şi nu va lăsa pe copiii Lui. Chiar dacă trebuie să clatine întreaga creaţie, Domnul o va face pentru a-Şi demonstra credincioşia faţă de poporul lui. Dumnezeu a creat totul şi ţine totul în control prin puterea tăriei Lui. Pământul şi cerul sunt în mâna şi în grija lui Dumnezeu, şi de fapt şi noi toţi suntem în grija Lui. Toate cutremurele de pământ care au avut loc recent, deşi au fost devastatoare, nu arată că au fost parte din arsenalul de semne care se vor precipita la a doua venire a Domnului Isus. Cerul şi pământul o sa treacă, dar Cuvântul Lui Dumnezeu nu va trece niciodată. Să ne încredem în credincioşia Domnului şi să umblăm întotdeauna cu frică şi cutremur înaintea Lui.

09 Martie, 2010

2010-03-08T21:15:00.001-08:00

Evrei 3:14

Căci ne-am făcut părtaşi ai Lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.

Cei care cred în Domnul Isus se fac părtaşi cu Cristos, adică se unesc cu El pentru totdeauna. Scriitorul acestei epistole a inclus şi persoana lui în unirea sau împărtăşirea cu Cristos. Autorul ca şi cititorii sunt uniţi prin acelaş Duh Sfânt, care ne-a botezat pentru a alcătui un singur trup. Cei care au fost uniţi cu Domnul Isus vor păstra încrederea lor până la sfârşit. Vor fi vânturi şi chiar furtuni mari, dar ele nu vor putea zgudui încrederea pe care am primit-o la începutul vieţii de credinţă. Cei care au încredere doar la început, nu sunt vrednici de Domnul, care i-a chemat la mântuire. Domnul Isus a spus că cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este vrednic de El. Să ne rugăm ca nici unul din noi să nu fim zguduiţi în încrederea de la început, uitându-ne înapoi sau lăsând garda jos, ci să rămânem tari până la sfârşit.

08 Martie, 2010

2010-03-07T21:05:00.000-08:00

Proverbe 14:1a

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa.

Astăzi este ziua internaţională a femeii. Dorim ca Domnul să binecuvinteze pe toate femeile din lumea întreagă cu înţelepciune de sus ca să-şi zidească casele. Fie ca toate femeile să caute pe Domnul şi El să le dea înţelepciunea Lui pentru ca toate să fie mame şi educatoare bune pentru copiii lor. Înţeleptul Solomon a scris că femeia înţeleaptă îşi zideşte casa. O astfel de femeie are dorinţa ca totul în casa ei să fie prosper şi îndreptat spre bine. Femeia care se teme de Domnul are înţelepciune şi desigur că ea va face tot ce poate ca să vadă casa ei întărită în Domnul. Femeia care nu face acest lucru, nu-L cunoaşte pe Domnul, iar slujba ei nu mai este de zidire, ci de dărâmare. Slujba femeii nu este uşoară, dar cu ajutorul Lui Dumnezeu, al soţului şi al copiilor, ea poate să împlinească rolul femeii, pe care Solomon a avut-o ca model de înţelepciune. Înţelepciunea este cea, care la urma urmei, zideşte casa. Să ne rugăm ca Domnul să facă pe toate femeile din lume căutătoare de înţelepciune divină, pentru ca societatea să beneficieze de case solide, nu de construcţii slabe luate de orice vânt.

07 Martie, 2010

2010-03-06T21:26:00.001-08:00

Iacov 3:18

Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Pentru a culege roadele neprihănirii e nevoie de un mediu foarte prielnic! Atât solul cât şi clima trebuie să fie adecvate. Neprihănirea nu va creşte dacă va fi un climat de pizmă, ceartă, tulburare şi tot felul de fapte rele (Iacov 3:16). Neprihănirea va rodi doar într-un climat de pace. Neprihănirea trebuie semănată şi îngrijită de făcătorii de pace. Făcătorii de pace nu doar iubesc pacea, sau trăiesc în pace, ci îşi dau toate silinţele să creeze condiţii de pace. Iacov a scris aceste cuvinte celor ce ziceau că sunt înţelepţi, dar de fapt nu arătau prin viaţa lor acest lucru. Iacov a scris aceste cuvinte prin Duhul Sfânt, în aşa fel ca toţi să înţelegem că făcătorii de pace vor fi numiţi fiii Lui Dumnezeu! Să ne rugăm Domnului ca noi toţi care suntem ai Lui, să rodim din plin roada neprihănirii în câmpul fertil al păcii pe care o trăim şi o răspândim în jurul nostru.

06 Martie, 2010

2010-03-05T21:20:00.001-08:00

Psalmul 104:31

În veci să ţină slava Domnului! Se se bucure Domnul de lucrările Lui!

Psalmistul a dorit să vadă tot mereu slava Domnului, din generaţie în generaţie până în veşnicie! De fapt, slava Lui Dumnezeu ţine în veci deoarece Domnul este veşnic, nu are început şi nici nu va avea sfârşit. Domnul a declarat întreaga creaţie ca fiind bună şi desigur că s-a bucurat şi se bucură de lucrările Lui. Dumnezeu este desăvârşit, iar în desăvârşirea Lui există o permanentă bucurie! Dumnezeu este satisfăcut în Sine şi bucuros. Deşi vorbim în termeni omeneşti, din Cuvântul Lui Dumnezeu învăţăm că Dumnezeu se bucură de tot ce a creat, inclusiv de noi oamenii. Nu se bucură când nu-L ascultăm, dar mare bucurie este în cer când un păcătos se întoarce de la păcat la Dumnezeu. Asta ne spune că Dumnezeu se bucură de noi când facem voia Lui!

Să ne dăm toate silinţele ca să ascultăm în totul de Domnul pentru ca bucuria Lui să fie tăria noastră. Să fie slăvit El în veci de veci şi în veci să ţina slava Domnului!

05 Martie, 2010

2010-03-04T21:13:00.001-08:00

1 Corinteni 3:9

Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint, că lucrătorii cu Evanghelia sunt împreună lucrători cu Dumnezeu! E o mare responsabilitate şi un mare har să lucrezi împreună cu Dumnezeu! Apostolul Pavel şi Apolo au lucrat în Corint, iar unii s-au legat de unul şi alţii de celălalt. Apostolul Pavel le-a scris că nici unul nici altul nu au făcut prea mare lucru: unul a semănat, altul a udat, dar Cel ce a dat creşterea a fost şi este numai Dumnezeu. Când s-a adresat Corintenilor, Apostolul Pavel le-a spus că ei sunt ogorul şi clădirea lui Dumnezeu. De multe metafore s-a folosit Apostolul Pavel pentru a ilustra pe cei credincioşi! În ogor găseşti tot felul de legume, care de care mai deosebite, dar toate sunt în acelaşi ogor! Toate îşi iau sevă din acelaşi pământ, dar fiecare are culoarea şi gustul ei deosebit. La fel şi într-o clădire se găsesc tot felul de materiale, dar toate la un loc formează clădirea. Dumnezeu nu vrea uniformitate, ci unitate. Să ne rugăm ca Domnul să facă pe toţi lucrătorii cu Evanghelia conlucrători cu El, iar pe credincioşi să ne facă conştienţi, că deşi suntem de mai multe culori sau cu diferite daruri, totuşi suntem una fiind uniţi în El prin Duhul Sfânt.

04 Martie, 2010

2010-03-03T21:20:00.000-08:00

Ieremia 10:23

Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

Starea poporului din vremea lui Ieremia a fost deplorabilă. Profetul şi-a dat seama că nimeni nu are soarta în mâna sau puterea lui, ci totul este condus de Dumnezeu. Soarta noastră a tuturora este în mâna Lui Dumnezeu. El ne conduce şi ne dirijează destinul la fiecare. Nici un om nu poate ajunge singur la ţintă. Oricât de bun ar fi cineva, paşii lui nu se vor îndrepta spre ţintă, ci departe de ea, căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu. Dacă în Vechiul Testament a fost aşa, cu atât mai mult în Noul Testament trebuie să ştim că soarta noastră nu este în puterea noastră, ci noi suntem ascunşi cu Cristos în Dumnezeu. Paşii noştri trebuie să fie conduşi de Duhul Sfânt spre ţinta finală, adică spre desăvârşire! Să ne rugăm ca nici unul din copiii Domnului să nu încerce să-şi ia soarta în mâini, ci toţi să ne încredem în Domnul, fiindcă El ştie mai bine să ne conducă destinul! Să cerem ca zi de zi paşii noştri să meargă pe căile plăcute Lui!

03 Martie, 2010

2010-03-02T21:39:00.000-08:00

Matei 7:24

De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.

Domnul Isus a avertizat pe oameni să nu creadă că este suficient să audă Cuvântul, ci trebuie să îl şi împlinească. Şi atunci ca şi acum, au fost mulţi care au contat pe religia vorbelor mari şi măreţe, dar fără împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu. Toţi cei care doar aud şi nu fac, sunt socotiţi ca oameni nechibzuiţi care zidesc casele lor pe nisip. Ce trist este însă când vine furtuna şi casa de pe nisip se prăbuşeşte! Oricât de mare şi frumoasă ar fi acea casă, dacă temelia e pe nisip, casa se va prăbuşi când vântul va sufla şi vor veni şuvoaiele de apă peste ea. Oamenii care ascultă şi împlinesc Cuvântul Lui Dumnezeu şi-au zidit casa pe stâncă! Nu casa va fi cea tare, ci stânca care o ţine. Nu noi suntem tari, ci Domnul Stânca noastră, este tare! El ne-a pus pe Stâncă şi tot El ne ţine până la sfârşit. Să ne rugăm, ca noi toţi nu numai să auzim Cuvântul, ci să-l şi împlinim în fiecare zi. Să ne rugăm pentru cei ce doar aud Cuvântul dar nu-l împlinesc, ca şi ei să vină la Crucea Domnului şi să primească iertarea Lui în dar.

02 Martie, 2010

2010-03-01T21:06:00.000-08:00

Eclesiastul 6:12

Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

Nimeni nu poate şti viitorul, dar Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Lui şi ne-a dat Duhul Sfânt să fie în noi pentru totdeauna, pentru a ne călăuzi pe drumul vieţii. Fără Duhul Sfânt, viaţa ar fi o simplă orbecăială. Viaţa este scurtă şi trece ca o umbră. Oricât ar încerca omul să ţină în echilibru toată viaţa, nu va reuşi să vadă echilibrul complet. Tot timpul va fi ceva incert, neclar şi irealizabil. Deşi, calendarul arată că se apropie primăvara, afară e tot frig şi în multe locuri este zăpadă. Înţeleptul Solomon a văzut truda la care erau supuşi sau se supuneau fiii oamenilor, de aceea a scris că nimeni nu are idee ce e bine să facă, şi nici nu ştie nimeni ce va fi după plecarea lor din lume. Cei credincioşi trăiesc în altă dimensiune a vieţii, de aceea ei analizează viaţa din punctul de vedere al Lui Dumnezeu! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har să înţelegem ce e mai bine şi aceea să facem, fără să ne gândim la ceea ce va fi după noi.

01 Martie, 2010

2010-02-28T21:25:00.000-08:00

Marcu 9:24

Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”

Domnul Isus a venit de pe Muntele Schimbării la Faţă şi a găsit pe ucenicii Lui angajaţi în discuţii cu un tată al unui copil stăpânit de un duh necurat. Ucenicii nu au putut face nimic, iar tatăl copilului a apelat la Domnul Isus, dacă poate El să facă ceva. Domnul Isus i-a spus că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede. La aceste cuvinte ale Domnului, tatăl copilului a strigat cu lacrimi, „cred Doamne, dar ajută necredinţei mele.” Tatăl copilului şi-a dat seama că el a crezut că Domnul poate face ceva, dar nu era convins că va face, de aceea l-a rugat pe Domnul Isus să-i ajute necredinţa lui. Ce fel de credincioşi suntem noi oare? Credem, dar mai e şi necredinţa în noi? Să nu lăsăm necredinţa să ne oprească de la credinţă, ci zi de zi să ne rugăm ca Domnul să ne crească credinţa.

28 Februarie, 2010

2010-02-27T21:41:00.001-08:00

Osea 6:7

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu mi-au fost credincioşi atunci.

Dumnezeu a vorbit poporului Israel prin proorocul Osea şi i-a chemat să se întoarcă la El. Israel a fost iubit de Dumnezeu şi Dumnezeu a fost rănit prin felul prin care ei L-au schimbat pe nişte zei de lemn şi de piatră. Cu cât proorocii îi chemau înapoi, copiii lui Israel se depărtau tot mai mult de Domnul. Au ajuns să calce legământul ca şi oricare om de rând. Dumnezeu i-a socotit un popor sfânt, deosebit, ca să fie lumina neamurilor, dar ei s-au purtat ca toţi oamenii de rând. În loc să se închine la Ierusalim, în templul Lui Dumnezeu, Israelul şi-a făcut altare la Betel şi acolo au adus jertfe. Dumnezeu a acuzat o astfel de necredincioşie atunci, şi cred că o condamnă şi acum. Sunt mulţi care poartă Numele Domnului Isus Cristos, dar şi-au călcat legământul pe care l-au făcut cu El. Sunt din aceia care Îi sunt necredincioşi Celui ce a fost şi este credincios faţă de noi toţi. Să ne rugăm ca nici unul din noi să nu călcăm legământul făcut cu Domnul şi să-I fim credincioşi în toate lucrurile!

27 Februarie, 2010

2010-02-26T21:05:00.001-08:00

1 Timotei 2:4

Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Apostolul Pavel l-a lăsat pe Timotei în Efes, pentru a lucra mai departe în lucrarea pe care a început-o el. În acest verset, Apostolul Pavel i-a reamintit lui Timotei de dorinţa Lui Dumnezeu ca toţi oamenii să fie mântuiţi! Dorinţa Lui Dumnezeu a fost exprimată de Domnul Isus în Ioan 3:16, verset cunoscut de toţi oamenii, pocăiţi şi nepocăiţi. Dumnezeu în infinita Lui dragoste doreşte să nu se piardă nici unul, ci toţi să se întoarcă de la căile lor şi să vină la pocăinţă. Cei care înţeleg dorinţa Lui Dumnezeu, se aliniază cu Dumnezeu şi fac tot ce pot ca Domnul să câştige în orice inimă de pe pământ. De ce creştinii de azi nu mai au această dorinţă ca toţi oamenii să fie mântuiţi? Nu cumva mare parte din ceea ce se numeşte azi creştinism, nu mai este creştinism, ci doar de nume?

Să ne rugăm ca Domnul să ne înţelepţească ca să luăm aminte la dorinţa Lui Dumnezeu de mântuire, şi fiecare să spunem oamenilor despre dragostea Lui pentru noi toţi. Să ne rugăm ca biruinţa Lui să fie deplină atât în vieţile noastre, cât şi a celora care se vor întoarce la Domnul!

26 Februarie, 2010

2010-02-25T22:05:00.000-08:00

1 Samuel 17:45

David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabia, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.”

Toţi ştim aşa de bine istoria lui David şi Goliat. Din copilărie ni s-a citit despre curajul lui David şi despre încrederea lui în Dumnezeu. În acest verset, David a spus lui Goliat că armele cu care el vine, nu au nici un efect împotriva armelor cu care el luptă. Venirea eroului filistenilor a băgat groază în poporul Israel, chiar şi în împăratul Saul. David însă nu s-a lăsat intimidat de cuvintele filisteanului, ci i-a spus că Numele Lui Dumnezeu e mai puternic decât orice sabie, suliţă sau scut. Filisteanul le-a avut pe toate acestea, dar nu l-au ajutat la nimic. David nu a avut nici sabie, nici suliţă, dar a avut scut! Scutul lui a fost Numele Domnului oştirilor! Dumnezeu nu doar l-a ocrotit pe David, dar i-a şi dat biruinţa asupra filisteanului şi a armatei lui. Dumnezeu nu s-a schimbat. Dumnezeu a rămas acelaşi peste veacuri! Toţi care merg în Numele Domnului, Dumnezeu le garantează biruinţa. Felul de biruinţă este stabilit de El! Fie ca noi toţi să mergem zi de zi în bătălie cu cel rău în Numele Domnului!

25 Februarie, 2010

2010-02-24T21:11:00.001-08:00

Romani 13:11

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

Apostolul Pavel a scris creştinilor din Roma ajutându-i să înţeleagă vemurile. Ceasul era şi atunci şi acum foarte nimerit ca toţi să fim treji şi să nu ne lăsăm adormiţi de cel rău. Mântuirea despre care Apostolul Pavel a scris aici, este ultima fază a mântuirii credinciosului. Noi suntem mântuiţi şi vom fi mântuiţi! Mântuirea a fost realizată în vieţile noastre şi mântuirea e acum mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Cu fiecare ceas ce trece, mântuirea finală se apropie. De ce este atâta adormire şi amorţire în poporul Domnului? De ce chiar la începutul veacului creştin a fost necesar să fie chemaţi creştinii să se trezească din somn? Tendinţa este tot mai mult spre somn şi apatie, decât pentru trezire şi aşteptarea desăvârşirii mântuirii noastre. Tot mai mult se tinde spre delăsare şi nu spre implicare, spre neveghere mai mult decât spre veghere. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim treji în orice vreme. Dacă am adormit, să ne trezim şi să veghem asupra vieţii noastre şi să aşteptăm venirea Domnului Isus!

24 Februarie, 2010

2010-02-23T22:07:00.000-08:00

Proverbe 16:1

Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Omul poate să facă la planuri câte vrea, dar distanţa până ca acele planuri să fie împlinite, e destul de mare. Inima gîndeşte, dar până acele gânduri să devină fapte, se cere răspunsul gurii, răspuns care, la cei credincioşi trebuie să fie călăuzit de Domnul. Nu se poate ca să fim credincioşi şi să dăm răspunsuri, la orice problemă, fără Dumnezeu. Cei care au devenit copiii Lui Dumnezeu, prin credinţă, vor face planuri numai cu Domnul şi prin Duhul Sfânt. Biblia nu va fi comentată, ci studiată şi crezută. Toate planurile se vor face bazate pe Cuvântul Lui Dumnezeu. Nici un lucru, oricât de mic, nu va fi făcut dacă e contrar Cuvântului Lui Dumnezeu. Bine ar fi ca toate răspunsurile pe care le dă gura noastră să fie toate de la Domnul. Dacă răspunsul dat de gura noastră vine de la Domnul, atunci va fi plin de har şi dres cu sare! Să ne rugăm Domnului să ne ajute să facem planuri după voia Lui în inimile noastre, iar răspunsul dat de gura noastră să fie întotdeauna de la El.

23 Februarie, 2010

2010-02-22T21:55:00.001-08:00

Faptele Apostolilor 26:15

„Cine eşti Doamne?” am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.”

Apostolul Pavel a spus aceste cuvinte în faţa împăratului Agripa. În timpul acestei cuvântări, Apostolul a explicat felul cum s-a întors el de la prigonirea creştinilor la a merge cu ei pe acelaşi drum. În versetul de azi, Apostolul a întrebat pe Domnul Isus cine este, iar răspunsul a fost cum nu se putea mai clar, „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti!” Domnul Isus a răspuns întrebării, în aşa fel ca nimeni să nu mai aibe vre-o îndoială cu privire la experienţa Apostolului Pavel pe drumul Damascului. Saul din Tars nu credea în acea vreme că Isus din Nazaret a fost Fiul Lui Dumnezeu. Nici nu a crezut el că acest Isus ar fi înviat din morţi. Deşi, era tânăr şi educat la picioarele lui Gamaliel, Saul nu a dat crezare la vestea că Isus a înviat, ci credea minciuna soldaţilor, că ucenicii au furat trupul Domnului Isus. De aceea mirarea lui a fost enorm de mare când a fost trântit de pe cal, iar Acela care vorbea cu el nu a fost altul decât Domnul Isus! Mulţi se vor mira în ziua veşniciei că Cel despre care au zis că e mort, va domni peste tot universul, iar ei vor sfârşi departe de faţa Domnului. Să ne rugăm ca mulţi români să se întoarcă la Domnul, iar noi copiii Lui să continuăm să umblăm curaţi înaintea Domnului!

22 Februarie, 2010

2010-02-21T21:08:00.000-08:00

Psalmul 79:13

Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci de veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Asaf ne-a îndemnat pe toţi care suntem în poporul Domnului să-L lăudăm pe Domnul în veci şi să vestim laudele Domnului din generaţie în generaţie. Pentru poporul Domnului nu ar fi trebuit acest îndemn, deoarece este un lucru normal pentru cei care sunt copiii Lui Dumnezeu să-L laude pe Domnul. Noi am fost aleşi de Dumnezeu, am fost răscumpăraţi de El,prin credinţă, şi tot El ne sfinţeşte în fiecare zi, tot prin credinţă. Nu am enumerat toate beneficiile pe care Domnul ni le-a dat, dar acestea sunt suficiente dovezi pentru noi ca să nu ne oprim niciodată din a-L lăuda pe Domnul. Cred că vom văduvi generaţia care vine după noi, dacă nu le spunem despre felul cum noi L-am lăudat pe Domnul. De aceea trebuie să le spunem copiilor noştri despre importanţa laudelor, care trebuie aduse Lui Dumnezeu. Domnul mult bine ne-a făcut, de aceea să nu încetăm să-L lăudăm pe Domnul şi să spunem şi altora despre El.

21 Februarie, 2010

2010-02-20T22:02:00.001-08:00

Matei 16:25

Pentru că oricine vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Cuvintele Domnului Isus sunt fără echivoc. Nu poţi să mergi la dreapta sau la stânga. Vrei să-ţi scapi viaţa, şi să o protejezi, nu faci nimic decât să o pierzi. Dar dacă o dăruieşti pe altarul Lui, o vei câştiga. De ce nu înţelegem oare acest concept? Ni se pare doar o glumă a Domnului Isus? A spus şi El ceva ca să se afle în treabă? Nu cred că aşa ceva se poate spune despre Domnul Isus, mai ales că El a spus că tot ceea ce spune şi face este de la Tatăl. Cuvintele Lui au fost şi sunt adevărate! Să nu credem că putem să trecem uşor peste ele. Să alergi după ce este în lume este de-a dreptul nebunie. Lumea cu tot ce este va trece, iar cei ce îşi investesc viaţa în lume, o vor pierde, iar cei ce o investesc cu Domnul şi pentru Domnul, o vor câştiga. Ce fel de investori suntem noi? Cu cine ne investim viaţa? Cu cei ce o pierd, sau cu Cel care ne-o câştigă pentru veci de veci? Să ne încredem în Domnul, iar viaţa să o trăim în totalitate numai pentru El!

20 Februarie, 2010

2010-02-19T21:35:00.000-08:00

Psalmul 56:4

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Psalmul acesta ne arată ceva deosebit din viaţa lui David. În versetul trei, David a scris că oridecâteori se temea, se încredea în Domnul. În versetul de azi, David a scris că se încrede în Domnul înainte de pericol şi nu se mai teme de nimic! A fost prins de filisteni la Gat şi nu mai era ieşire pentru el, dar s-a încrezut în Domnul şi într-adevăr, oamenii aceia nu au putut să-i facă nimic. De aceea el s-a lăudat cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Lui! Ce minunat a fost şi este Dumnezeu! Chiar dacă noi ne ducem în locuri unde credem că suntem în siguranţă, viaţa nu ne este sigură nici acolo. Chiar dacă David a scăpat de urmărirea lui Saul, filistenii nu au fost prea încântaţi să-l vadă pe David acolo. Dumnezeu însă l-a scăpat şi oamenii nu au putut să-i facă nici un rău. Chiar Saul, cu toată urmărirea lui, nu a putut să se atingă de David. Dacă David a fost aşa de încrezător în Dumnezeu, cu atât mai mult ar trebui noi să ne încredem în Domnul. Domnul ne-a făcut mult bine când şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea noastră. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne încredem în El şi să-L lăudăm pe El în orice vreme.

19 Februarie, 2010

2010-02-18T21:55:00.000-08:00

Romani 5:9

Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi prin faptul că L-a dat la moarte pe Domnul Isus, pe când noi eram încă păcătoşi. În acest verset, el a scris că neprihănirea primită în dar prin moartea Domnului Isus ne garantează izbăvirea de mânia Lui Dumnezeu. Mânia Lui Dumnezeu se va vărsa pe pământ în timpul necazului cel mare care va veni peste pământ după răpirea bisericii. Cei care cred în Domnul Isus vor fi mântuiţi de mânia, care va veni peste toţi cei care nu au crezut în Domnul Isus ca Domnul şi Mântuitorul lor. Cei ce nu vor crede şi vor fi în viaţă după răpirea bisericii, vor gusta din plin mânia Lui Dumnezeu şi apoi veşnic vor fi sub pedeapsa Lui Dumnezeu. Mânia Lui Dumnezeu nu este un capriciu divin, ci este reacţia sfinţeniei Lui Dumnezeu la orice încălcare a dreptăţii dumnezeieşti. Dumnezeu a rânduit un mijloc de scăpare de mânia Lui, dar dacă oamenii nu cred în El, vor gusta mânia Lui atunci când vor sta în faţa judecăţii finale. Să ne rugăm ca nici un om să nu ajungă sub mânia pe care Dumnezeu o va vărsa pe pământ, ci toţi să vină la pocăinţă!