01 Martie, 2010

Marcu 9:24

Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”

Domnul Isus a venit de pe Muntele Schimbării la Faţă şi a găsit pe ucenicii Lui angajaţi în discuţii cu un tată al unui copil stăpânit de un duh necurat. Ucenicii nu au putut face nimic, iar tatăl copilului a apelat la Domnul Isus, dacă poate El să facă ceva. Domnul Isus i-a spus că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede. La aceste cuvinte ale Domnului, tatăl copilului a strigat cu lacrimi, „cred Doamne, dar ajută necredinţei mele.” Tatăl copilului şi-a dat seama că el a crezut că Domnul poate face ceva, dar nu era convins că va face, de aceea l-a rugat pe Domnul Isus să-i ajute necredinţa lui. Ce fel de credincioşi suntem noi oare? Credem, dar mai e şi necredinţa în noi? Să nu lăsăm necredinţa să ne oprească de la credinţă, ci zi de zi să ne rugăm ca Domnul să ne crească credinţa.

28 Februarie, 2010

Osea 6:7

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; şi nu mi-au fost credincioşi atunci.

Dumnezeu a vorbit poporului Israel prin proorocul Osea şi i-a chemat să se întoarcă la El. Israel a fost iubit de Dumnezeu şi Dumnezeu a fost rănit prin felul prin care ei L-au schimbat pe nişte zei de lemn şi de piatră. Cu cât proorocii îi chemau înapoi, copiii lui Israel se depărtau tot mai mult de Domnul. Au ajuns să calce legământul ca şi oricare om de rând. Dumnezeu i-a socotit un popor sfânt, deosebit, ca să fie lumina neamurilor, dar ei s-au purtat ca toţi oamenii de rând. În loc să se închine la Ierusalim, în templul Lui Dumnezeu, Israelul şi-a făcut altare la Betel şi acolo au adus jertfe. Dumnezeu a acuzat o astfel de necredincioşie atunci, şi cred că o condamnă şi acum. Sunt mulţi care poartă Numele Domnului Isus Cristos, dar şi-au călcat legământul pe care l-au făcut cu El. Sunt din aceia care Îi sunt necredincioşi Celui ce a fost şi este credincios faţă de noi toţi. Să ne rugăm ca nici unul din noi să nu călcăm legământul făcut cu Domnul şi să-I fim credincioşi în toate lucrurile!

27 Februarie, 2010

1 Timotei 2:4

Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

Apostolul Pavel l-a lăsat pe Timotei în Efes, pentru a lucra mai departe în lucrarea pe care a început-o el. În acest verset, Apostolul Pavel i-a reamintit lui Timotei de dorinţa Lui Dumnezeu ca toţi oamenii să fie mântuiţi! Dorinţa Lui Dumnezeu a fost exprimată de Domnul Isus în Ioan 3:16, verset cunoscut de toţi oamenii, pocăiţi şi nepocăiţi. Dumnezeu în infinita Lui dragoste doreşte să nu se piardă nici unul, ci toţi să se întoarcă de la căile lor şi să vină la pocăinţă. Cei care înţeleg dorinţa Lui Dumnezeu, se aliniază cu Dumnezeu şi fac tot ce pot ca Domnul să câştige în orice inimă de pe pământ. De ce creştinii de azi nu mai au această dorinţă ca toţi oamenii să fie mântuiţi? Nu cumva mare parte din ceea ce se numeşte azi creştinism, nu mai este creştinism, ci doar de nume?

Să ne rugăm ca Domnul să ne înţelepţească ca să luăm aminte la dorinţa Lui Dumnezeu de mântuire, şi fiecare să spunem oamenilor despre dragostea Lui pentru noi toţi. Să ne rugăm ca biruinţa Lui să fie deplină atât în vieţile noastre, cât şi a celora care se vor întoarce la Domnul!

26 Februarie, 2010

1 Samuel 17:45

David a zis Filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabia, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.”

Toţi ştim aşa de bine istoria lui David şi Goliat. Din copilărie ni s-a citit despre curajul lui David şi despre încrederea lui în Dumnezeu. În acest verset, David a spus lui Goliat că armele cu care el vine, nu au nici un efect împotriva armelor cu care el luptă. Venirea eroului filistenilor a băgat groază în poporul Israel, chiar şi în împăratul Saul. David însă nu s-a lăsat intimidat de cuvintele filisteanului, ci i-a spus că Numele Lui Dumnezeu e mai puternic decât orice sabie, suliţă sau scut. Filisteanul le-a avut pe toate acestea, dar nu l-au ajutat la nimic. David nu a avut nici sabie, nici suliţă, dar a avut scut! Scutul lui a fost Numele Domnului oştirilor! Dumnezeu nu doar l-a ocrotit pe David, dar i-a şi dat biruinţa asupra filisteanului şi a armatei lui. Dumnezeu nu s-a schimbat. Dumnezeu a rămas acelaşi peste veacuri! Toţi care merg în Numele Domnului, Dumnezeu le garantează biruinţa. Felul de biruinţă este stabilit de El! Fie ca noi toţi să mergem zi de zi în bătălie cu cel rău în Numele Domnului!

25 Februarie, 2010

Romani 13:11

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

Apostolul Pavel a scris creştinilor din Roma ajutându-i să înţeleagă vemurile. Ceasul era şi atunci şi acum foarte nimerit ca toţi să fim treji şi să nu ne lăsăm adormiţi de cel rău. Mântuirea despre care Apostolul Pavel a scris aici, este ultima fază a mântuirii credinciosului. Noi suntem mântuiţi şi vom fi mântuiţi! Mântuirea a fost realizată în vieţile noastre şi mântuirea e acum mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Cu fiecare ceas ce trece, mântuirea finală se apropie. De ce este atâta adormire şi amorţire în poporul Domnului? De ce chiar la începutul veacului creştin a fost necesar să fie chemaţi creştinii să se trezească din somn? Tendinţa este tot mai mult spre somn şi apatie, decât pentru trezire şi aşteptarea desăvârşirii mântuirii noastre. Tot mai mult se tinde spre delăsare şi nu spre implicare, spre neveghere mai mult decât spre veghere. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să fim treji în orice vreme. Dacă am adormit, să ne trezim şi să veghem asupra vieţii noastre şi să aşteptăm venirea Domnului Isus!

24 Februarie, 2010

Proverbe 16:1

Planurile pe care le face inima atârnă de om, dar răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

Omul poate să facă la planuri câte vrea, dar distanţa până ca acele planuri să fie împlinite, e destul de mare. Inima gîndeşte, dar până acele gânduri să devină fapte, se cere răspunsul gurii, răspuns care, la cei credincioşi trebuie să fie călăuzit de Domnul. Nu se poate ca să fim credincioşi şi să dăm răspunsuri, la orice problemă, fără Dumnezeu. Cei care au devenit copiii Lui Dumnezeu, prin credinţă, vor face planuri numai cu Domnul şi prin Duhul Sfânt. Biblia nu va fi comentată, ci studiată şi crezută. Toate planurile se vor face bazate pe Cuvântul Lui Dumnezeu. Nici un lucru, oricât de mic, nu va fi făcut dacă e contrar Cuvântului Lui Dumnezeu. Bine ar fi ca toate răspunsurile pe care le dă gura noastră să fie toate de la Domnul. Dacă răspunsul dat de gura noastră vine de la Domnul, atunci va fi plin de har şi dres cu sare! Să ne rugăm Domnului să ne ajute să facem planuri după voia Lui în inimile noastre, iar răspunsul dat de gura noastră să fie întotdeauna de la El.

23 Februarie, 2010

Faptele Apostolilor 26:15

„Cine eşti Doamne?” am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.”

Apostolul Pavel a spus aceste cuvinte în faţa împăratului Agripa. În timpul acestei cuvântări, Apostolul a explicat felul cum s-a întors el de la prigonirea creştinilor la a merge cu ei pe acelaşi drum. În versetul de azi, Apostolul a întrebat pe Domnul Isus cine este, iar răspunsul a fost cum nu se putea mai clar, „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti!” Domnul Isus a răspuns întrebării, în aşa fel ca nimeni să nu mai aibe vre-o îndoială cu privire la experienţa Apostolului Pavel pe drumul Damascului. Saul din Tars nu credea în acea vreme că Isus din Nazaret a fost Fiul Lui Dumnezeu. Nici nu a crezut el că acest Isus ar fi înviat din morţi. Deşi, era tânăr şi educat la picioarele lui Gamaliel, Saul nu a dat crezare la vestea că Isus a înviat, ci credea minciuna soldaţilor, că ucenicii au furat trupul Domnului Isus. De aceea mirarea lui a fost enorm de mare când a fost trântit de pe cal, iar Acela care vorbea cu el nu a fost altul decât Domnul Isus! Mulţi se vor mira în ziua veşniciei că Cel despre care au zis că e mort, va domni peste tot universul, iar ei vor sfârşi departe de faţa Domnului. Să ne rugăm ca mulţi români să se întoarcă la Domnul, iar noi copiii Lui să continuăm să umblăm curaţi înaintea Domnului!

22 Februarie, 2010

Psalmul 79:13

Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci de veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.

Asaf ne-a îndemnat pe toţi care suntem în poporul Domnului să-L lăudăm pe Domnul în veci şi să vestim laudele Domnului din generaţie în generaţie. Pentru poporul Domnului nu ar fi trebuit acest îndemn, deoarece este un lucru normal pentru cei care sunt copiii Lui Dumnezeu să-L laude pe Domnul. Noi am fost aleşi de Dumnezeu, am fost răscumpăraţi de El,prin credinţă, şi tot El ne sfinţeşte în fiecare zi, tot prin credinţă. Nu am enumerat toate beneficiile pe care Domnul ni le-a dat, dar acestea sunt suficiente dovezi pentru noi ca să nu ne oprim niciodată din a-L lăuda pe Domnul. Cred că vom văduvi generaţia care vine după noi, dacă nu le spunem despre felul cum noi L-am lăudat pe Domnul. De aceea trebuie să le spunem copiilor noştri despre importanţa laudelor, care trebuie aduse Lui Dumnezeu. Domnul mult bine ne-a făcut, de aceea să nu încetăm să-L lăudăm pe Domnul şi să spunem şi altora despre El.

21 Februarie, 2010

Matei 16:25

Pentru că oricine vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Cuvintele Domnului Isus sunt fără echivoc. Nu poţi să mergi la dreapta sau la stânga. Vrei să-ţi scapi viaţa, şi să o protejezi, nu faci nimic decât să o pierzi. Dar dacă o dăruieşti pe altarul Lui, o vei câştiga. De ce nu înţelegem oare acest concept? Ni se pare doar o glumă a Domnului Isus? A spus şi El ceva ca să se afle în treabă? Nu cred că aşa ceva se poate spune despre Domnul Isus, mai ales că El a spus că tot ceea ce spune şi face este de la Tatăl. Cuvintele Lui au fost şi sunt adevărate! Să nu credem că putem să trecem uşor peste ele. Să alergi după ce este în lume este de-a dreptul nebunie. Lumea cu tot ce este va trece, iar cei ce îşi investesc viaţa în lume, o vor pierde, iar cei ce o investesc cu Domnul şi pentru Domnul, o vor câştiga. Ce fel de investori suntem noi? Cu cine ne investim viaţa? Cu cei ce o pierd, sau cu Cel care ne-o câştigă pentru veci de veci? Să ne încredem în Domnul, iar viaţa să o trăim în totalitate numai pentru El!

20 Februarie, 2010

Psalmul 56:4

Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?

Psalmul acesta ne arată ceva deosebit din viaţa lui David. În versetul trei, David a scris că oridecâteori se temea, se încredea în Domnul. În versetul de azi, David a scris că se încrede în Domnul înainte de pericol şi nu se mai teme de nimic! A fost prins de filisteni la Gat şi nu mai era ieşire pentru el, dar s-a încrezut în Domnul şi într-adevăr, oamenii aceia nu au putut să-i facă nimic. De aceea el s-a lăudat cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Lui! Ce minunat a fost şi este Dumnezeu! Chiar dacă noi ne ducem în locuri unde credem că suntem în siguranţă, viaţa nu ne este sigură nici acolo. Chiar dacă David a scăpat de urmărirea lui Saul, filistenii nu au fost prea încântaţi să-l vadă pe David acolo. Dumnezeu însă l-a scăpat şi oamenii nu au putut să-i facă nici un rău. Chiar Saul, cu toată urmărirea lui, nu a putut să se atingă de David. Dacă David a fost aşa de încrezător în Dumnezeu, cu atât mai mult ar trebui noi să ne încredem în Domnul. Domnul ne-a făcut mult bine când şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea noastră. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne încredem în El şi să-L lăudăm pe El în orice vreme.

19 Februarie, 2010

Romani 5:9

Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris că Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi prin faptul că L-a dat la moarte pe Domnul Isus, pe când noi eram încă păcătoşi. În acest verset, el a scris că neprihănirea primită în dar prin moartea Domnului Isus ne garantează izbăvirea de mânia Lui Dumnezeu. Mânia Lui Dumnezeu se va vărsa pe pământ în timpul necazului cel mare care va veni peste pământ după răpirea bisericii. Cei care cred în Domnul Isus vor fi mântuiţi de mânia, care va veni peste toţi cei care nu au crezut în Domnul Isus ca Domnul şi Mântuitorul lor. Cei ce nu vor crede şi vor fi în viaţă după răpirea bisericii, vor gusta din plin mânia Lui Dumnezeu şi apoi veşnic vor fi sub pedeapsa Lui Dumnezeu. Mânia Lui Dumnezeu nu este un capriciu divin, ci este reacţia sfinţeniei Lui Dumnezeu la orice încălcare a dreptăţii dumnezeieşti. Dumnezeu a rânduit un mijloc de scăpare de mânia Lui, dar dacă oamenii nu cred în El, vor gusta mânia Lui atunci când vor sta în faţa judecăţii finale. Să ne rugăm ca nici un om să nu ajungă sub mânia pe care Dumnezeu o va vărsa pe pământ, ci toţi să vină la pocăinţă!

18 Februarie, 2010

Psalmul 62:11

Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a Lui Dumnezeu.”

Deşi, Dumnezeu a spus numai odată că puterea este a Lui, David însă a auzit de două ori! Aşa de important a fost mesajul că în mintea lui David a reverberat! Ce a înţeles David şi ce înţelegem noi din această afirmaţie a Lui Dumnezeu? David a înţeles că puterea nu a stat în el, în praştia sau toiagul lui, ci puterea a fost şi este a Lui Dumnezeu, iar Acesta o dă cui vrea El. Oamenii care nu recunosc că puterea şi autoritatea vin de la Dumnezeu, trebuie să găsească altă sursă de unde să ia puterea. Domnul Isus a declarat că toată puterea o are El, atât în cer cât şi pe pământ. Dacă El are toată puterea şi apoi El trăieşte în noi, atunci şi noi avem putere! Puterea pe care noi o posedăm este puterea Duhului Sfânt în viaţa noastră. Să ne rugăm ca toţi să fim sensibili la vocea Lui Dumnezeu, ca atunci când El vorbeşte, noi să auzim, la fel ca şi David. Să nu credem că puterea este a noastră, ci să-I dăm slavă Lui că El are toată puterea.

17 Februarie, 2010

Marcu 9:50

Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.

Sarea a jucat şi încă joacă un important rol în viaţa oamenilor. Toţi oamenii folosesc sare, unii mai multă, alţii mai puţină, dar în mai toate mâncările se pune sare. Domnul Isus a spus că sarea e bună, dar e posibil ca să-şi piardă puterea de a săra. Când sarea nu mai are puterea să dea gust sau să păstreze ceva de la a se strica, nu se mai poate face nimic. Puterea de a săra se pierde fără a putea fi recâştigată. Domnul Isus a avertizat pe ucenicii Lui să nu fie nici unul fără a avea caracteristicile sării în ei. Să nu fie nici fără gust şi nici fără puterea de a opri stricăciunea din jurul lor. Nu e nimic mai neplăcut decât să mănânci ceva care nu are gust. Tot aşa nu e nimic mai neplăcut decât să ai de-a face cu oameni care nu au nici un gust! Ucenicii s-au certat ca să ştie cine era cel mai mare, iar Domnul le-a spus să trăiască în pace unii cu alţii. E trist că aceste cuvinte nu au fost înţelese atunci şi nici astăzi. Tot mai multe sunt conflictele între cei ce se numesc copiii Lui Dumnezeu. Domnul să aibe milă de noi şi să ne ţină pe toţi cu sare şi cu har. Să ne ajute El, cât atârnă de noi, să trăim în pace cu toţi oamenii.

16 Februarie, 2010

Geneza 22:1

După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă,” a răspuns el.

După bucuria de a avea un copil, după plecarea lui Işmael cu Agar şi după împăcarea cu Abimelec, Avraam s-ar fi aşteptat la zile de pace şi bucurie cu Sara şi Isaac, dar nu a fost aşa. Dumnezeu a pus pe Avraam la încercare. Dumnezeu l-a ştiut pe Avraam şi l-a socotit prieten, dar a vrut să vadă dacă nu cumva Isaac a luat locul Lui Dumnezeu. Când Dumnezeu l-a chemat, Avraam a răspuns imediat, şi asta ne spune că Avraam a cunoscut vocea Lui Dumnezeu. Avraam a fost vizitat de câteva ori de Dumnezeu, dar acele vizite l-au făcut pe Avraam să nu aibe nici o îndoială cu privire la vocea Lui Dumnezeu. Avraam nu a ştiut de ce l-a chemat Dumnezeu, dar a răspuns imediat. Aş vrea să învăţăm şi noi că nu e nici o garanţie că nu vom fi încercaţi. Poate că uneori încercările prea grele ni se par, dar Domnul nu îngăduie mai mult decât putem duce. Apoi, când Dumnezeu ne cheamă, să răspundem imediat, ca şi Avraam. Să ne încredem în El, căci chiar dacă ne încearcă, Dumnezeu nu ne lasă să cădem, ci mâna Lui bună ne ţine tari pe cale!

15 Februarie, 2010

1 Timotei 1:12

Mulţumesc Lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui.

Apostolul Pavel a scris lui Timotei pe când se afla în închisoarea Romei. Tânărul Timotei a fost lăsat să păstorească biserica din Efes. Nu a fost o slujbă uşoară, de aceea Apostolul Pavel l-a încurajat, spunându-i despre felul cum Dumnezeu l-a chemat pe el la lucrarea evangheliei. Domnul a fost cu Apostolul Pavel şi l-a întărit prin tot ce a trecut. Aşa cum Domnul Isus l-a întărit pe el, la fel vor fi întăriţi toţi cei care lucrează cu Evanghelia Domnului Isus. Dumnezeu l-a socotit pe Apostolul Pavel om de încredere şi de aceea l-a pus în slujba Lui. Cei care sunt puşi în slujba Domnului, sunt chemaţi să fie credincioşi în ceea ce li s-a încredinţat. Să ne rugăm pentru toţi cei care slujesc cu Evanghelia, şi pentru mulţi alţii ca să audă chemarea Tatălui la lucrarea de slujire.

14 Februarie, 2010

Cântarea Cântărilor 8:7

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.

În fiecare an, la această dată se sărbătoreşte ziua lui Valentine, un obscur martir din secolul trei. Comercializarea sărbătorii a făcut ca ceea ce se sărbătoreşte acum să nu aibe nici în clin nici în mânecă cu martirul de demult. Din secolul al patrusprezecelea a început tradiţia dragostei romantice să fie celebrată la 14 Februarie. Dacă cineva a ştiut ce este dragostea romantică, atunci acel om cu siguranţă trebuie să fie Solomon. Acest împărat al lui Israel a înţeles că dragostea este tare ca moartea, iar apele mari nu o pot stinge. Evreii au adoptat cântarea cântărilor lui Solomon pentru sărbătoarea Paştelui. În a opta zi cântau această cântare, care pentru ei era ca „sfânta sfintelor” din Templu. Dragostea Lui Dumnezeu este imposibil de înecat chiar cu cele mai mari râuri din univers, deoarece aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu să moară pentru cei păcătoşi! Dragostea dintre parteneri credincioşi trebuie să fie la fel de invincibilă, deoarece Dumnezeu a turnat dragostea Lui în inimile noastre. Să ne rugăm pentru toate familiile unde dragostea s-a răcit, ca Domnul să reaprindă dragostea lor unul pentru altul. Să ne rugăm, ca acolo unde cel rău a adus despărţiri şi dezbinări, Domnul să aducă din nou dragoste şi unitate. Fie ca noi toţi să înţelegem că dragostea nu se cumpără, ci ea se primeşte şi mai ales, se dăruieşte!

13 Februarie, 2010

2 Timotei 2:3

Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al Lui Cristos.

Apostolul Pavel a scris aceste rânduri pe când aştepta decizia finală a lui Nero cu privire la viaţa lui. După felul cum s-au derulat lucrurile, neavând pe nimeni de partea lui, Apostolul a fost convins că decizia va fi pedeapsa capitală. În această ultimă scrisoare pe care a scris-o, Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei să nu se ruşineze de faptul că el era în închisoare şi mai ales i-a spus să fie gata să sufere împreună cu el. A fost mare pericol pentru un tânăr predicator să fie intimidat de felul cum au fost trataţi înaintaşii lui. Apostolul Pavel l-a încurajat pe Timotei să nu dea înapoi, deoarece un bun ostaş al Lui Cristos nu se lasă înspăimântat de persecuţia romană. Un bun ostaş nu se încurcă cu problemele vieţii civile, ci vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. Domnul Isus l-a înrolat pe Timotei în oastea Lui, iar Apostolul Pavel l-a antrenat şi pregătit pentru lucrarea de slujitor al Evangheliei. La capătul drumului, Apostolul Pavel a vrut să-l mai asigure odată pe Timotei să fie pregătit să sufere cu el sau ca el pentru înaintarea Evangheliei. Să ne rugăm pentru toţi cei care suferă pentru Evanghelie şi să fim şi noi buni ostaşi ai Lui Cristos!

12 Februarie, 2010

Psalmul 7:10

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.

Psalmistul David a fost vorbit de rău şi atacat mereu de duşmani. El nu a avut odihnă nici când a fost urmărit de Saul şi nici chiar atunci când a fost împărat peste tot Israelul. Dar tot în acest timp, David nu s-a încrezut în oameni, ci numai în Dumnezeu. El a avut încredere că Dumnezeu mântuieşte şi izbăveşte pe cei cu inima curată. Dacă pentru David, Dumnezeu a fost un scut, pentru noi e şi mai mult! Dumnezeu ne-a ales să fim copiii Lui şi cred că El ne va păzi pe fiecare pe drumul vieţii. Dumnezeu nu va îngădui să ni se clatine piciorul şi chiar ne va lua de mână ca să nu cădem. Prin Jertfa Domnului Isus, noi am ajuns cu inima curată, dar nu asta va determina izbăvirea noastră, ci harul şi bunătatea Lui Dumnezeu. Să nu ne încredem în noi sau în tăria noastră, ci să ne punem toată încrederea în Dumnezeu, Cel care ne va fi scut şi izbăvitor în toate necazurile şi încercările noastre. Să ne rugăm pentru cei încercaţi, ca toţi să-şi pună încrederea numai în Domnul Dumnezeu!

11 Februarie, 2010

Matei 4:22

Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor, şi au mers după El.

Domnul Isus a chemat la ucenicie pe Petru şi Andrei, dar nu s-a oprit doar la ei, ci a mers mai departe şi acolo era Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei. Aceştia nu au aruncat mreaja în apă ca şi Andrei, ci ei erau în corabie şi reparau mrejile. Domnul a trecut pe lângă ei şi i-a chemat şi pe ei. Este uimitor faptul că ei îndată au lăsat şi corabia şi pe tatăl lor şi au mers după Domnul Isus. Nu au negociat ce vor câştiga dacă merg după El şi nici nu au întrebat unde merg. Când Domnul Isus i-a chemat, ei au lăsat totul şi au plecat cu El, dar rar mai găseşti astăzi astfel de oameni. Puţini şi tot mai puţini sunt cei care sunt gata să lase totul şi să meargă după Domnul Isus. Cei de astăzi mai întâi socotesc dacă se merită, dacă este profitabil, dacă nu este prea riscant sau dacă nu cumva intră în vre-o mişcare radicală. Iacov şi Ioan au lăsat totul şi au mers după Isus. Domnul nu i-a chemat doar pe cei de atunci, ci ne cheamă şi pe noi în fiecare zi să mergem după El. De ce mai stăm unii în corabia gândurilor noastre, sau a preocupărilor trecătoare şi nu mergem după El? Să ne rugăm ca toţi care ne numim copiii Lui să mergem în fiecare clipă după Domnul Isus. Să ne rugăm pentru mulţi români ca şi ei să audă chemarea Domnului Isus şi să înceapă să meargă pe urmele Lui!

10 Februarie, 2010

Psalmul 1:3

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi al cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.

Omul binecuvântat de Dumnezeu este asemănat cu un pom sădit pe marginea izvorului de apă. Pomii din câmpie primesc apă de la ploaie, dar pomul de lângă izvor are apă permanentă. Fiind lângă un izvor de apă, acel pom va rodi la timp iar frunzele lui nu se vor vesteji. Tot aşa şi resursele omului neprihănit vor fi din abundenţă, de aceea tot ce începe, duce la bun sfârşit. Noi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu, am fost aşezaţi în Cristos, care este Apa Vieţii! El ne este sursa vieţii şi nu avem nici un motiv să nu aducem roade, sau să ne vestejim. Cei care nu cred în Domnul Isus, sunt fără roade, iar frunzele lor sunt ofilite. Aceştia multe lucruri încep dar niciodată nu le pot termina. Cei care se tem de Domnul nu lasă nimic neterminat, ci fac totul pentru slava Lui Dumnezeu. Viaţa cu Domnul Isus trebuie să fie o viaţă de rodire în orice vreme. Fiind aşezaţi în El, nu ne lipseşte nimic pentru a avea roade vrednice de pocăinţa noastră. Să ne rugăm ca toţi credincioşii să fie roditori şi tot ce încep să ducă la bun sfârşit!

09 Februarie, 2010

2 Tesaloniceni 3:11

Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.

Apostolul Pavel a scris celor din Tesalonic să nu obosească făcând bine. Vremurile de atunci nu erau tocmai bune. Mulţi nu mai vroiau să lucreze, deoarece credeau că Domnul va veni în timpul lor. Domnul Isus nu a spus ucenicilor să nu mai lucreze, că El va reveni. El a spus ucenicilor să lucreze şi să vegheze până va veni El. În vremurile noastre, situaţia economică este mult mai gravă. În toată lumea sunt oameni fără slujbă, iar viitorul nu-i de loc încurajator. Biserica Lui Cristos a fost chemată să se îngrijească de cei ce sunt cu adevărat în nevoie. Dar nu e chiar aşa de uşor să faci bine, de aceea Apostolul ne-a îndemnat să nu obosim în facerea binelui. Domnul Isus nu a făcut decât numai bine la toţi în timpul cât a stat pe pământ. Fie ca şi noi să nu obosim să facem bine celor din jurul nostru.

08 Februarie, 2010

Psalmul 116:1

Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.

Psalmistul a iubit pe Domnul, deoarece Dumnezeu a auzit glasul şi cererile lui. Este un har deosebit ca Domnul sa-ţi dea asigurarea că glasul rugăciunilor tale a fost auzit de El. Urechea Domnului nu e prea tare şi nici braţul Domnului nu s-a scurtat, a scris profetul Isaia, dar păcatul poate ridica un zid de separare între tine şi Domnul. Domnul e gata să ne audă, dar uneori nu poate să ne audă din pricina păcatelor noastre. Cei care au primit iertarea Domnului şi sunt liberi de puterea şi de pedeapsa păcatului, pot să fie plini de bucurie, căci Domnul le aude strigătul. Mă tem că mulţi din cei ce se numesc copiii Lui Dumnezeu, nu strigă la Domnul cât ar trebui să strige. Mulţi aleargă la oameni după ajutor, iar când nu mai au nici o cale de ieşire, atunci strigă la Domnul. Nu cred că Domnul se bucură de aşa copii, de aceea să ne rugăm ca toţi care ne numim copiii Lui Dumnezeu să ne îndreptăm glasul şi cererile în fiecare zi la El, căci El ne ascultă. Să-L iubim pe Domnul cu toată fiinţa noastră şi să o demonstrăm prin împlinirea poruncilor Lui!

07 Februarie, 2010

Apocalipsa 21:7

Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

Cartea Apocalipsei cuprinde multe referiri la biruitori. Biruitorii vor moşteni cerul nou şi pământul cel nou. Ei vor avea un nume nou şi vor sta pe acelaşi scaun de domnie cu Domnul Isus. Ei vor umbla împreună cu Domnul şi moartea a doua nu-i va atinge. Biruitorii vor scăpa de tânguiri, de dureri şi de lacrimi, căci Domnul va şterge orice lacrimă din ochii lor. Cine sunt aceşti biruitori? Unii cred că ei sunt super creştinii din toate veacurile. Nu am găsit pe aceşti super creştini în Biblie, de aceea cred că cei ce vor birui sunt credincioşii născuţi din Dumnezeu, care vor duce mântuirea lor până la capăt cu frică şi cutremur. Dumnezeu va fi Dumnezeul celor care prin credinţă au biruit totul. Ei vor fi fiii Lui Dumnezeu! Ce har să te adopte Dumnezeu în familia Lui şi să spună întregului univers, că eu şi tu suntem ai Lui! Să-I dăm slavă Domnului pentru acest har şi să-L rugăm să ne ajute să fim zi de zi biruitori prin Domnul Isus!