Ioan 19:39-40
Nicodim care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. Au luat deci trupul Lui Isus şi L-au înfăşurat în făşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei Iudeii să îngroape.
După ce Domnul Isus a murit, Iosif din Arimatea a cerut lui Pilat să-i dea voie să ia trupul Domnului Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. Iosif a luat trupul, iar Nicodim a adus miresme pentru îmbălsămare. Chiar dacă nu a fost o îmbălsămare ca la alţii, trupul Domnului Isus a fost totuşi îmbălsămat. Nicodim a adus smirnă şi aloe, iar Iosif a dăruit mormântul pentru Domnul Isus. Regele iubirii, Domnul vieţii a fost pus în mormânt. Nu este om să poată descrie acea clipă, când eternul Fiu al Lui Dumnezeu a fost sigilat în mormântul lui Iosif din Arimatea! Unde au fost ucenicii? De ce nu s-au dus ei la Pilat? De ce a trebuit să apară doi din ucenicii „secreţi” ai Domnului Isus? Sau, doar la astfel de momente cheie apar aceştia? Ucenicii poate au crezut că nu mai contează ce se întâmplă. Odată ce El a murit, au murit şi visurile lor. Nici cei doi nu au arătat prea multă credinţă, altfel nu făceau înmormântarea după obiceiul Iudeilor, ci L-ar fi lăsat neînfăşurat, ca să poată ieşi mai uşor când va învia. Să ne oprim în loc şi să medităm la ceea ce s-a întâmplat acum două mii de ani şi să vedem că totul a fost făcut pentru ca noi să fim răscumpăraţi. Fiul Lui Dumnezeu a murit şi a fost îngropat după Scripturi, după cum ne-a scris Apostolul Pavel. Totul a fost după Scripturi ca noi să credem în El şi crezând să avem viaţă veşnică!
No comments:
Post a Comment