31 Octombrie, 2009

Matei 11:29-30

Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.

Domnul Isus a chemat pe oameni să-L urmeze pe El. De la început, Domnul Isus a spus că nu va fi simplu să fii identificat cu El. Oamenii nu au plăcerea să poarte nici un jug, de aceea Domnul Isus a anunţat că jugul lui este bun şi sarcina Lui este uşoară. Ce mare har este să învăţăm de la Domnul Isus cum să trăim pe acest pământ. El, Domnul Isus ne-a chemat să luăm partea cea bună şi anume, să stăm la picioarele Lui şi să învăţăm mereu de la El. Domnul Isus este blând şi smerit cu inima, iar cine învaţă de la El aceste lucruri, va avea odihnă pentru suflet. Cine nu vine la El şi nu învaţă de la El, îşi va ţine sufletul în tulburare. Noi, copiii Lui Dumnezeu, care am venit la El şi am învăţat blândeţea şi smerenia de la El, suntem oare ca El? Am luat jugul Lui şi sarcina Lui, dar le-am lăsat pe ale noastre? Dacă nu le lăsăm pe ale noastre, jugul şi sarcina Lui nu ne va ajuta la nimic. Să ne rugăm ca El să ne ajute să nu ne înjugăm cu lumea, ci să tragem la jugul Lui. Să învăţăm de la Domnul Isus şi umblând smeriţi şi blânzi să creştem în asemănarea cu El!

30 Octombrie, 2009

Isaia 46:12

Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!

Dumnezeu a chemat poporul Lui la ascultare, dar ei şi-au împietrit inima. În Biblie cel mai faimos caz de împietrire a fost al lui Faraon, care s-a împotrivit lui Moise până la pierderea întâiului născut. Israel trebuia să ştie că împietrirea inimii nu e idee bună, deoarece inima împietrită nu mai simte nimic faţă de Dumnezeu. De fapt, inima împietrită nu mai este sensibilă nici la vocea oamenilor lui Dumnezeu. Degeaba le-a predicat Isaia, că ei tot nu au luat aminte. Dumnezeu i-a numit vrăjmaşi ai neprihănirii. În altă traducere ei sunt descrişi ca fiind departe de neprihănire. Oricare poziţie din acestea două, nu este bună. E un mare pericol să fie cineva duşman al neprihănirii, deoarece opus neprihănirii este păcatul şi murdăria. Cine urăşte neprihănirea iubeşte păcatul. Să ne dea Domnul harul să nu avem inima împietrită faţă de El, ci să fie împietrită faţă de păcat şi nelegiuire. Să fim prieteni ai neprihănirii şi să o ducem până la capăt cu frică şi cutremur. Să nu cumva să devenim duşmanii neprihănirii, ci să fim mereu animaţi de faptul că Domnul ne-a dat neprihănirea, şi să trăim în fiecare zi în neprihănire!

29 Octombrie, 2009

Luca 12:15

Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”

Un om l-a rugat pe Domnul Isus să vorbească cu fratele lui să împartă cu el moştenirea lor. Domnul Isus nu s-a erijat în judecător între aceşti doi fraţi, ci a enunţat un principiu etern valabil: viaţa e mai mult decât banul cuiva! Din vremuri străvechi oamenii au confundat valorile! Aurul a devenit etalonul valorii cuiva. Cine avea aur era cineva, iar cine nu avea aur, nu era nimic. Domnul Isus a avertizat pe oameni să se ferească de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva e mult mai mult decât belşugul avuţiei cuiva. America este un bun exemplu de felul cum se poate evapora averea foarte repede. Oamenii au văzut în ultimii ani cum averile adunate cu trudă nu mai au valoare. Chiar şi banii îşi pierd mereu din valoare. Dacă cineva se încrede în bani şi în avuţii va fi complet dezamăgit, căci oricât de mari ar fi avuţiile cuiva, ele nu au valoare eternă, ci doar temporară. Domnul Isus a dat oamenilor posibilitatea să se îmbogăţească faţă de Dumnezeu, bogăţie care rămâne veşnic. Cine e lacom după bani sau lucruri de pe pământ, va vedea că la sfârşit nu va avea nimic în mâini. Cei care se îmbogăţesc faţă de Dumnezeu, aceia, chiar dacă sunt săraci pe acest pământ, vor fi cu Domnul în slava Lui veşnică! Să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne ferim de orice lăcomie de bani şi să ne evaluăm viaţa după valorile eterne, nu după belşugul avuţiilor de pe pământ!

28 Octombrie, 2009

2 Cronici 17:6

Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi idolii.

Iosafat a ajuns împărat în Iuda, dar nu a mers după Baali, ci a alergat la Dumnezeul tatălui său Asa. Inima acestui împărat s-a întărit tot mai mult în căile Domnului şi nu ale idolilor sau ale Baalilor de atunci. Odată ce inima i s-a întărit în căile Domnului, Iosafat a demonstrat prin fapte ceea ce avea în inimă, şi anume că a eliminat înălţimile şi idolii din ţara lui, arătând prin aceasta că nu a contat cât de importante au fost înălţimile pentru poporul lui, sau câţi s-au închinat la idoli în acea vreme. Unde sunt liderii de astăzi? Unde le este inima lor? Dar să nu mergem la ei, ci să ne întrebăm noi unde este inima noastră a celor ce zicem că suntem copiii Lui Dumnezeu? Se întăreşte oare şi inima noastră din ce în ce tot mai mult în căile Domnului, sau mai alergăm în căile lumii? Cei care au primit pe Domnul Isus în inima lor şi nu mai trăiesc ei, ci Cristos trăieşte în ei, nu mai doresc să lase inima lor cucerită de alte lucruri din lume. Să ne rugăm Domnului ca toţi să ne întărim pe calea Domnului şi să eliminăm din vieţile noastre tot ce ne împiedică să-L slujim pe Domnul cu toată inima!

27 Octombrie, 2009

Matei 18:30

Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.

Domnul Isus a spus ucenicilor despre omul căruia stăpânul i-a iertat o mare datorie, dar el nu a vrut să ierte o mică datorie colegului de slujbă. Când acest om l-a rugat pe stăpânul lui să mai aibe îngăduinţă cu el, că va plăti, stăpânul a avut milă de el şi l-a iertat. Gestul stăpânului merită lăudat! În loc să-i dea ce a cerut, adică o amânare, el i-a iertat toată datoria. Cel iertat însă nu a putut nici măcar să facă ceea ce el a cerut de la stăpânul lui. Colegul nu i-a cerut să-i ierte datoria, ci doar să-i mai dea timp şi îi va plăti, dar acesta nu a acceptat nimic. Pentru o sumă mică, el l-a pus pe colegul lui la închisoare până îi va plăti totul. Ce josnică a fost comportarea acestuia! În contrast cu stăpânul care l-a iertat, el nu a vrut să amâne nici plata unei mici datorii. Domnul Isus a spus aceste lucruri să ne înveţe iertarea pe noi credincioşii, care am fost deja iertaţi de Dumnezeu. Noi nu am fi putut plăti niciodată preţul răscumpărării noastre, de aceea L-a plătit Domnul Isus. Când colegii noştri ne cer îngăduinţă, sau iertare, suntem noi oare gata să le-o dăm? Să ne rugăm Domnului să ne ierte orice atitudine greşită şi să ne ajute să dăm har şi iertare celor ce ne greşesc, aşa cum El ne-a dat şi ne dă nouă în fiecare zi!

26 Ocotmbrie, 2009

Iov 42:5

Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.

E mare lucru să poţi spune ce-a spus Iov! Până în zilele revelaţiei Lui Dumnezeu, Iov doar a auzit despre Dumnezeu? A fost doar o înţelegere limitată a Cine era Dumnezeu? Din conţinutul cărţii Iov se poate concluziona că Iov a avut o înţelegere profundă a Lui Dumnezeu. Din dialogul purtat cu prietenii lui, Iov a ieşit în evidenţă cu înţelegerea Lui Dumnezeu. Iov era nedumerit de ce a trebuit să sufere, dar acest lucru nu arată că Iov nu-L cunoştea pe Dumnezeu, ci dimpotrivă ne arată că Iov avea o cunoaştere profundă a caracterului Lui Dumnezeu. În versetul de azi, Iov ne spune că după discuţia Lui Dumnezeu cu el, ceea ce a ştiut el dinainte semăna cu o cunoaştere din auzite. După ce Dumnezeu i-a arătat ce poate să facă El, Iov şi-a dat seama că, de fapt el nu L-a văzut pe Dumnezeu. E posibil ca şi noi să trecem prin lume fără să ne uităm atenţi la ceea ce Dumnezeu a făcut? Dăcă ne vom uita, poate vom spune şi noi ca Iov, că doar am auzit despre El, dar prin creaţia Lui măreaţă, Îl putem vedea pe El!? Noi avem Cuvântul Lui Dumnezeu care ne descoperă dragostea Lui Dumnezeu faţă de noi, dragoste ce ne-a demonstrat-o la cruce! Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de superficialitate şi să ne ţină mereu aproape de El!

25 Octombrie, 2009

Tit 3:9

Dar de întrebările nebune, de înşiruirile de neamuri, de certuri şi de ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice.

Apostolul Pavel a scris lui Tit tânărul lucrător cu Evanghelia, care era în insula Creta pentru a rândui bisericile de acolo. El a fost lăsat de Apostolul Pavel ca să pună prezbiteri în fiecare biserică. De aceea Apostolul i-a scris să fie atent, că vor fi din aceia care-i vor pune tot felul de întrebări nebune, sau îi vor înşira tot felul de neamuri şi să nu se angreneze în acele discuţii, căci nu vor duce nicăieri. Tit a fost sfătuit de Apostolul Pavel să nu se angreneze nici cu cei care doreau să argumenteze cu privire la Lege, căci oricât ar fi discutat sau ar fi dezbătut, rezultatul ar fi fost zadarnic. Apostolul Pavel nu a fost împotrivă ca Tit să discute cu oamenii care aveau întrebări cu privire la Evanghelie, dar el ştia tare bine că vor fi din iudaizatori, care vor argumenta că Legea lui Moise încă se aplică şi în Noul Legământ. Despre aceştia i-a scris el lui Tit, ca să nu se angreneze cu ei că vor discuta degeaba. Există o limită la orice discuţie. Dacă spui cuiva despre Domnul Isus, şi dragostea Lui, iar interlocutorul vrea să ştie de unde şi-a luat Cain soţie, e timpul să te fereşti de astfel de discuţii. Readu discuţia la Domnul Isus, sau încheie discuţia. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să evităm tot ce se pare rău şi nefolositor!

24 Octombrie, 2009

Geneza 4:9

Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Toţi am auzit de multe ori această discuţie. Dar, deşi am auzit-o de multe ori, însemnătatea ei nu se pierde niciodată. Dumnezeu a vrut atunci şi acum să se ştie că El cunoaşte tot ce facem noi, fie că suntem sau nu suntem gata să recunoaştem acest lucru. Domnul a ştiut unde era Abel. Domnul ştia cum a murit şi cine a fost cel ce l-a omorât. Dumnezeu însă a vrut să-l facă pe Cain să se pocăiască de fapta lui, dar acesta nu a vrut. În loc de căinţă şi pocăinţă, Cain a fost arogant şi chiar de-a dreptul obraznic cu Dumnezeu. Clasic a devenit răspunsul lui Cain, „sunt eu păzitorul fratelui meu?” Mai în glumă, mai în serios, mulţi pocăiţi folosesc acest răspuns cu privire la fraţii lor de credinţă. Cain a spus că nu ştia unde era Abel...deşi nu erau foarte mulţi oameni pe pământ, doar ei patru, era oare posibil ca altul să fie criminalul?! Nu doar Cain a făcut acest lucru, ci mulţi dintre noi am căutat să-L minţim pe Dumnezeu într-un fel sau altul. Dumnezeu ne-a creat şi El ne ştie cine suntem şi ce putem. Pe El nu-L putem minţi, căci El ştie totul. Să ne ajute Domnul să nu ne ucidem fraţii, nici cu vorba nici cu fapta! Să ne rugăm Domnului să ne ierte, dacă am încercat să-L minţim şi să cerem ajutor de la El să spunem numai adevărul!

23 Octombrie, 2009

1 Corinteni 1:28

Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint ca să le arate că Dumnezeu nu s-a uitat la statutul nimănui, atunci când l-a ales pentru mântuire. În Corint, Dumnezeu a chemat la mântuire pe oameni de origine joasă, chiar dispreţuiţi de alţii, ba încă pe cei ce nici nu erau băgaţi în seamă. Aceştia din urmă erau ca şi inexistenţi pentru societatea din Corint, dar Dumnezeu în mila Lui i-a ales pentru mântuire. Alegerea lor a nimicit argumentul celor care se credeau că sunt cineva, sau ceva. Dumnezeu în marea Lui dragoste ne-a ales şi pe noi înainte de întemeierea lumii fără să avem vre-un merit, ci numai din dragoste pentru noi. Care din noi se poate lăuda cu vre-un lucru înaintea Lui Dumnezeu? Chiar dacă unii din Corint credeau că au avut merite, Apostolul Pavel le-a arătat felul în care Dumnezeu a lucrat la planul Lui de mântuire. El încă lucrează şi astăzi tot la fel. Cei care se cred că sunt cineva sau că au ceva şi că prin meritele lor pot ajunge la Dumnezeu, se înşeală. Dumnezeu a ales şi cheamă la El pe cei de jos şi dispreţuiţi de lume, pentru a-i face copiii Lui pentru veci de veci! Să ne închinăm smeriţi înaintea Domnului şi să-I mulţumim că ne-a ales şi pe noi şi ne-a dat veşnicia!

22 Octombrie, 2009

Ieremia 38:15

Ieremia a răspuns lui Zedechia; „Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta.”

Aceste cuvinte au fost schimbate între Zedechia, împăratul lui Iuda şi profetul Ieremia. A fost ultima lor întâlnire. Împăratul încerca să afle adevărul cu privire la el şi la naţiunea lui. Împăratul a fost convins că numai Ieremia vorbea adevărul, dar el spunea un adevăr neplăcut pentru Zedechia şi poporul din Ierusalim. El dorea să afle dacă nu cumva Dumnezeu şi-a schimbat planul cu privire la dărâmarea Ierusalimului şi ducerea în robie. Ieremia i-a spus că nu are rost să-i mai spună ce zice Domnul, că oricum va spune, că nu va avea nici un efect. Dacă ar fi auzit că mesajul din partea Domnului nu s-a schimbat, era posibil ca Ieremia să fie omorât, fie de Zedechia sau de proorocii curţii, care vesteau doar lucruri bune, şi chiar dacă recunoşteau că va fi robie, predicau o robie de scurtă durată. Ieremia predica o robie lungă de şaptezeci de ani, căci aşa i-a spus Domnul. Ieremia i-a mai spus lui Zedechia că dacă-i va da un sfat, sfat care i l-a mai dat, el tot nu-l va asculta. Ce lecţie pentru noi! Să nu luăm cuvântul din partea Domnului cu atitudinea lui Zedechia, ci să ne pocăim şi să trăim frumos înaintea Domnului.

21 Octombrie, 2009

Romani 12:19

Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia Lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti,” zice Domnul.

Apostolul Pavel a scris din partea Domnului să ne îndemne să nu ne luăm soarta în mâinile noastre, ci să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne poarte El de grijă. El ne cunoaşte mult mai bine decât ne cunoaştem noi. Nici unul din noi nu cunoaştem îndeajuns situaţiile în care ar fi nevoie de răzbunare, de aceea Apostolul Pavel a scris că nu e bine să ne răzbunăm singuri. Lăsând totul în mâna Lui, Domnul se va îngriji El Însuşi de cei care se încred în El şi nu în propria lor înţelepciune. Apostolul Pavel a avut mulţi oameni care l-au necăjit în lucrarea lui, dar nu citim despre el că s-a răzbunat. La fel au făcut şi cei din Vechiul Testament, nu s-au răzbunat, ci au lăsat pe Dumnezeu să se răzbune pe aceia care nu au lucrat bine. Ce binecuvântare este să şti că nu te-ai răzbunat pe cel care ţi-a făcut rău, ci ai spus Domnului să se ocupe El de cazul tău. Când Dumnezeu te răsplăteşte, El va lua în seamă că nu te-ai luptat tu cu vrăjmaşii tăi, ci i-ai dat Lui în grijă! Fie ca nici unul din noi să nu căutăm răzbunare, ci să ne încredinţăm pricina în mâna Domnului!

20 Octombrie, 2009

Deuteronom 11:1

Să iubeşti dar pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui.

Sunt uimitoare aceste detalii pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise. Dumnezeu se pare că nu a vrut să rămână nici o umbră de îndoială că a iubi pe Dumnezeu înseamnă a păzi poruncile Lui! Dacă cineva iubeşte pe Dumnezeu şi crede că poate călca legile şi rînduielile Lui Dumnezeu, se înşeală amarnic. Dumnezeu nu este impresionat de declaraţiile noastre, ci de ascultarea noastră, deoarece ascultarea dovedeşte că am înţeles ce vrea Dumnezeu! Dumnezeu ştie că cine ascultă Cuvântul Lui îşi fericeşte viaţa şi îşi împlineşte destinul pentru care a fost creat. Omul nu a fost creat să fie în conflict cu Dumnezeu şi unul cu altul, ci să trăiască veşnic în armonie cu Dumnezeu şi cu toţi oamenii de pe pământ. Diavolul nu a putut răbda să nu se amestece în lucrarea Lui Dumnezeu şi a semănat întâi îndoială, apoi a folosit minciuna şi astfel primii oameni au pierdut paradisul. Domnul Isus a venit în lume ca să nimicească lucrările celui rău. El a biruit şi noi prin Duhul Sfânt putem împlini toate învăţăturile, legile, rânduielile şi poruncile Lui şi putem birui şi noi prin El.

19 Octombrie, 2009

Matei 15:13

Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.”

După ce Domnul le-a spus Fariseilor că cinstirea lor faţă de Dumnezeu era doar de pe buze, nu din inimă, ucenicii au spus Domnului că i-a ofensat cu acele cuvinte. Atunci Domnul Isus a răspuns ucenicilor cu cuvintele din acest verset. Fariseii au fost convinşi că ei erau plantaţi de Dumnezeu, dar Domnul Isus ştia realitatea. El a ştiut cine a fost sădit de Tatăl şi cine nu a fost sădit de Tatăl. Noi ştim că generaţia Domnului Isus nu a fost un răsad al Domnului, de aceea toţi din generaţia aceea au fost smulşi din rădăcină. Toţi care nu au crezut în Domnul Isus au fost închişi în necredinţă şi condamnaţi pentru a rămâne în moarte. Domnul Isus însă a venit să facă posibil ca neamurile să fie plantate de Tatăl cel ceresc. Prin acest har, noi am fost sădiţi şi acum Dumnezeu aşteaptă roade de la noi. Generaţia Domnului Isus nu a adus nimic bun, dar noi oare ce aducem? Dumnezeu a avut milă de noi şi ne-a plantat în grădina Lui. Să ne rugăm ca noi toţi, care ne numim copiii Lui, să aducem roade care să-I aducă slavă Tatălui nostru care este în ceruri.

18 Octombrie, 2009

Psalmul 5:4

Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să-I placă răul; cel rău nu poate locui lângă Tine.

Concluzia lui David a fost foarte corectă, deoarece Lui Dumnezeu nu-i place răul. El este bun şi bunătatea Lui dăinuieşte din neam în neam până-n veşnicie. Dumnezeu a făcut totul bun şi de aceea nu are nici o plăcere de rău. Ochiul Lui este aşa de curat, încât nu poate să se uite la nelegiuire. Cel rău nu are cum să locuiască în prezenţa Lui Dumnezeu. Doar cel mântuit şi iertat poate locui pe muntele cel sfânt. Cel care este rău şi face rău nu poate ridica capul în ziua judecăţii. David a avut de lucru cu oameni răi, dar răutatea lor nu s-a lipit de el. Chiar şi atunci când putea să facă răul, David a ales să fie bun. Bunătatea este roada Duhului în viaţa credincioşilor, de aceea noi trebuie să fim buni chiar şi cu cei care sunt răi cu noi. Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşi să fie buni unii cu alţii, şi rugăciunea mea este ca noi toţi să ne ferim de rău şi să ne lipim tare de bine. Dacă Lui Dumnezeu nu-i place răul, de ce am iubi noi ce este rău? Să iubim şi noi ce iubeşte Dumnezeu şi să nu ne placă nici nouă ce nu-I place Lui!

17 Octombrie, 2009

1 Ioan 2:3

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.

Apostolul Ioan a scris cu atâta simplitate, dar şi cu mare profunzime! Ce poate fi mai simplu decât acest adevăr: dacă păzim poruncile Lui, atunci înseamnă că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Ce este însă mai profund decât această afirmaţie? Nu ni se cere memorizarea unor canoane lungi şi grele, sau să rezolvăm anumite taine încâlcite, ci doar să păzim poruncile Lui! Unii poate spuneţi că nu-i nimic mai simplu şi în parte aşa e! Nu e nimic mai simplu decât să păzeşti Cuvântul lui Dumnezeu! Dar nici nu este nimic mai greu decât să păzeşti Cuvântul Lui Dumnezeu! Dacă, însă eşti copilul Lui Dumnezeu, Duhul Sfânt te conduce să păzeşti Cuvântul în totul totului tot! Cuvântul Lui Dumnezeu este lumină pe cărare, ajutor în necaz, tărie în încercări! Prin Cuvânt, Dumnezeu ni s-a revelat nouă. Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr! Dacă păzim poruncile Lui, noi declarăm, fără cuvinte, că Îl cunoaştem pe Dumnezeu. Să ne rugăm ca tot mai mulţi oameni să-L cunoască pe Domnul prin împlinirea poruncilor Lui!

16 Octombrie, 2009

Hagai 2:5

Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi, cînd aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!

Poporul Israel s-a întors din robie, dar robia nu a ieşit complet din ei. Încă se mai temeau că tot lucrul lor de restaurare va fi fără rezultat deoarece Dumnezeu nu mai era cu ei. Templul nu era terminat, chivotul nu mai era acolo, iar unii credeau că slava Lui Dumnezeu, pe care a văzut-o Ezechiel plecând din Ierusalim, nu s-a mai întors. În starea lor, Dumnezeu le-a vorbit pentru a-i reasigura că El rămâne credincios legământului făcut la ieşirea din Egipt. Dumnezeu nu a uitat ce a promis atunci la Sinai, şi a rămas şi va rămâne credincios la tot ceea ce El a spus şi a promis. Duhul Lui a fost cu ei, chiar dacă ei nu credeau că mai vine la ei, după ce au păcătuit aşa de grav. Dumnezeu însă i-a iertat şi i-a adus înapoi. Duhul era cu ei ca dovadă că Dumnezeu i-a iertat. Porunca Lui Dumnezeu de a nu se teme, a venit după asigurarea că Duhul era în mijlocul lor. Dumnezeu i-a asigurat întâi, apoi le-a spus să nu se teamă! Noi avem Duhul Lui Dumnezeu în noi, de aceea trebuie să nu ne temem. Dumnezeu este cu noi în fiecare clipă, de aceea să ne încredem în El şi să nu ne temem de nimeni şi de nimic!

15 Octombrie, 2009

Ioan 10:16

Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Domnul Isus a spus celor din vremea Lui, că au mai fost şi alţii pe care trebuia să îi aducă în turma Lui. Poporul Israel a înţeles greşit că Dumnezeu a urât neamurile. Dumnezeu atât de mult a iubit lumea...nu doar Israelul, ci pe toate neamurile. El a dorit ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Neamurile erau în afara staulului Lui Dumnezeu. Ele nu aveau drept la legămintele făcute de Domnul cu poporul Israel. Neamurile erau străine, fără nici un drept, dar Domnul Isus şi-a aruncat privirile şi spre neamuri şi a promis că le va aduce în staulul Lui pentru a fi o turmă şi un Păstor. Deci nu vor fi mai multe turme sau mai mulţi păstori, ci o singură turmă şi un Singur Păstor! Oile vor asculta de glasul Lui! Noi suntem parte din acele oi, ascultăm noi oare de glasul Lui? El vrea ca noi să mergem după El şi mulţi dintre noi am promis că mergem cu El oriunde-ar merge, dar mergem? Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să ascultăm de glasul Lui şi să mergem pe urmele Lui. Să ascultăm de El şi să ne dăm silinţele să fim parte din turma Lui! Va fi o mare celebrare când se va realiza idealul, o turmă şi un Păstor!

14 Octombrie, 2009

1 Samuel 3:19

Samuel creştea, Domnul era cu el, şi n-a lăsat să cadă la pământ nici unul din cuvintele sale.

Cuvintele acestui verset ne arată că omul Lui Dumnezeu creştea. Ştim că Samuel a fost copil când a început versetul, dar sfârşitul versetului ne duce până la apusul vieţii lui. Creşterea lui Samuel a fost pe toate planurile. El a crescut în cunoaşterea glasului Lui Dumnezeu. Apoi a crescut în înţelegerea cuvintelor Lui Dumnezeu. Samuel a crescut în comunicarea cuvintelor auzite din partea Domnului. Nu-i mirare că nici un cuvânt de al lui Samuel nu a căzut la pământ, deoarece nu erau cuvintele lui. Samuel a învăţat să spună: „vorbeşte Doamne că robul tău ascultă!” De asemenea, Samuel a crescut în cunoaşterea Domnului. El era cunoscut de Domnul şi cred că şi Samuel cunoştea pe Domnul! Samuel a crescut şi în umblarea cu Domnul. Zi de zi Domnul era cu el. Cei doi au umblat prin tot Israelul, de aceea tot Israelul a priceput că Dumnezeu l-a făcut prooroc al Domnului. Samuel nu a fost proorocul lui Israel, ci a fost proorocul Domnului pentru Israel! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute şi pe noi să creştem în toate privinţele, dar mai ales în cunoaşterea Lui Dumnezeu şi să ne înveţe şi pe noi să ascultăm cuvintele Lui şi să le vorbim în convorbirile noastre zilnice. Să ne rugăm ca El să fie cu noi şi noi cu El în fiecare clipă!

13 Octombrie, 2009

Apocalipsa 22:7

Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta.

Domnul Isus a spus lui Ioan în insula Patmos că El va veni curând, sau repede! Venirea Lui a fost şi este aşteptată de cei care au fost răscumpăraţi în sângele Lui. Toţi apostolii Domnului au anticipat că Domnul se va întoarce curând să-Şi ia biserica. Nici unul nu a crezut că va trece din această viaţă, înainte de a veni Domnul. Domnul Isus nu a spus însă, că va veni în timpul vieţii lor sau în timpul generaţiei noastre. El a spus că va veni, iar venirea Lui va fi ca lumina fulgerului, foarte rapidă! Venirea Domnului va împlini dorinţa milioanelor de credincioşi, care au spus, „vino Doamne Isuse!” Când Domnul va veni, cei care au păzit cuvintele proorociei scrise în această carte, vor gusta adevărata fericire. În lume, fericirea este o himeră. Oamenii aleargă toată viaţa după ea, dar nu o ajung niciodată. Domnul Isus are adevărata fericire! Cei care păzesc cuvântul Lui Dumnezeu, adică cei care fac ceea ce Dumnezeu spune, au fericire şi pe pământ, dar mai mult ei vor gusta fericirea cu Domnul în slavă pentru veci de veci. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute ca zi de zi să păzim Cuvântul Lui!

12 Octombrie, 2009

Numeri 32:23

Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

Moise a ajuns cu poporul în faţa Iordanului, şi două seminţii şi jumătate din popor l-au rugat să-i lase să stea acolo. Moise le-a pus anumite condiţii şi ei le-au acceptat. Când au terminat discuţia, Moise le-a spus cuvintele din acest verset. Ei au promis că vor trece Iordanul şi vor lupta alături de fraţii lor, şi când se va termina cu cucerirea ţării, ei se vor întoarce la moştenirea lor. Moise le-a spus să se ţină de cuvânt, căci dacă nu se ţin de cuvânt, vor păcătui înaintea Domnului. De fapt, toţi oamenii care nu se ţin de cuvânt, păcătuiesc împotriva Domnului. Domnul urăşte minciuna, iar mincinoşii nu vor intra în împărăţia Lui. Moise le-a spus că păcatul lor îi va ajunge. Nu se poate ca cineva să păcătuiască şi Dumnezeu să nu ştie. Păcatul nu poate să rămână nepedepsit. Oamenii aceia şi-au ţinut cuvântul şi nu au păcătuit, dar mulţi se joacă cu păcatul, poate fără să-şi dea seama că păcatul lor îi va ajunge. Noi avem harul că Domnul Isus a murit pentru toate păcatele, iar cei care se întorc la El cu pocăinţă, păcatele le sunt iertate. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de orişice păcat, şi să trăim prin Duhul Sfânt pentru slava Lui eternă!

11 Octombrie, 2009

1 Corinteni 16:22

Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Cristos, să fie anatema! „Maranata!” (Domnul nostru vine!).

Apostolul Pavel a ajuns la sfârşitul epistolei cu o serioasă avertizare. Multe lucruri rele s-au petrecut în acea biserică, iar Apostolul a vrut să le spună că dacă nu-L iubesc pe Domnul Isus, nu vor avea parte de binecuvântare, ci mânia Lui Dumnezeu va fi peste ei. Dar nu doar peste cei din Corint va fi mânia Lui Dumnezeu, ci peste toţi cei care resping dragostea Lui şi nu-L iubesc pe Domnul Isus. Domnul Isus a murit în locul nostru şi nu este mai mare dragoste ca aceasta. Să nu-L iubim şi noi? Domnul nostru vine! Este minunat să ştim tot mereu că Domnul Isus vine. Să nu uităm niciodată acest mare adevăr. El a spus că va veni şi noi nu ne îndoim deloc de Cuvântul Lui. El va veni! Să nu fim din aceia care au adormit din pricină că El nu a venit până acum, căci El va veni când nu se aşteaptă nimeni. Evenimentele din lume sunt tulburătoare. Direcţia pe care a luat-o America este de neînţeles, dar nu uitaţi, Domnul nostru vine! Să ne dea Domnul multă înţelepciune să trăim în aşa fel încât în fiecare clipă să fim gata de venirea Lui.

10 Octombrie, 2009

Ezechiel 12:28

De aceea spune-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul, pe care-l va rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu.

Domnul i-a spus profetului Ezechiel cu mult timp în urmă, să spună poporului că Cuvântul Lui se împlineşte fără amânare. Tot ceea ce Dumnezeu spune, se împlineşte fără greşeală. Dumnezeu a spus că El Însuşi veghează asupra Cuvântului Lui ca să se împlinească. Nu este treaba noastră să încercăm să aducem la îndeplinire ceea ce El a promis. Treaba noastră este să învăţăm ce înseamnă Cuvântul şi să ne facem partea noastră în a-l crede şi a-l asculta. Mulţi creştini nu ştiu ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu, de aceea devine tot mai greu de înţeles fiindcă aceştia nu citesc Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu cred că se poate ca cineva să fie cu adevărat creştin, şi să nu citească Biblia. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să citim Biblia şi să ne facem partea noastră de credinţă şi ascultare. Atunci putem fi siguri că Domnul va veghea ca şi în viaţa noastră să se împlinească Cuvintele spuse de Dumnezeu.

09 Octombrie, 2009

Matei 10:29

Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.

Domnul Isus a vrut să ne arate cât de preţios este copilul Lui Dumnezeu în ochii Tatălui din ceruri. În atotputernicia Sa, Dumnezeu îngrijeşte de tot ce există. Chiar dacă vrăbiile sunt foarte ieftine, Domnul conduce şi vieţile lor. O cântare binecunoscută spune că „El pasărea hrăneşte şi de crini e grija Sa...” Într-adevăr, Domnul le poartă de grijă la toţi şi la toate. Dacă ştim aceste lucruri, atunci de ce ne mai îngrijorăm? Dacă ştim că Tatăl nostru ceresc ştie, are vre-un rost să ne mai îngrijorăm noi? Fiecare dintre copiii Lui Dumnezeu afirmă suveranitatea Lui Dumnezeu, dar se pare că o afirmă doar când e vorba de altcineva. Când e vorba de noi, atunci, parcă suveranitatea Domnului Isus nu mai înseamnă nimic. Dacă de vrăbii îngrijeşte Domnul, atunci să fim siguri că va îngriji şi de noi. Să nu ne îndoim de dragostea şi de grija Lui Dumnezeu, ci zi de zi să-I dăm slavă prin încrederea noastră deplină în dragostea şi providenţa Lui.

08 Octombrie, 2009

2 Cronici 17:9

Ei au învăţat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea legii Domnului. Au srăbătut toate cetăţile lui Iuda, şi au învăţat pe oameni în mijlocul poporului.

Am auzit că prima şcoală duminicală din America ar fi început în Georgia. Originea şcolii duminicale este în Anglia, dar se pare că mult înainte de aceste şcoli, Leviţii vechiului regat al lui Iuda au făcut acelaşi lucru. Iosafat şi-a dat seama de importanţa cunoaşterii legii Domnului, aşa că a trimis preoţi şi leviţi să înveţe poporul. Aceştia şi-au luat slujba în serios şi au mers prin toate cetăţile lui Iuda, având cu ei cartea legii Domnului. Biserica de două mii de ani merge în lungul şi în latul pământului, dar se pare că nu a străbătut toate cetăţile. Eu personal nu am certitudinea că toţi au cu ei cartea legii Domnului în umblarea lor pe acest pământ. Mulţi merg cu cărţile lor, dând învăţături pe placul oamenilor. Ce atitudine luăm noi oare în faţa acestui cuvânt? Se aprinde în noi dorinţa să învăţăm pe cei din jurul nostru Cuvântul Lui Dumnezeu? Să ne rugăm Domnului ca El să scoată mulţi lucrători la secerişul Lui. El să ne dea putere ca noi să facem ce-au făcut aceşti leviţi şi preoţi. Să învăţăm noi Cuvântul ca să putem apoi să învăţăm şi pe alţii.

07 Octombrie, 2009

Coloseni 1:28

Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Cristos Isus.

Apostolul Pavel a scris celor din Colose ce fel de slujbă făcea el. Predicarea lui a fost Cristocentrică, deoarece Apostolul Pavel nu dorea să ştie nimic altceva decât pe Cristos şi pe El răstignit. Viaţa lui a fost Cristocentrică, adică el nu mai trăia, ci Cristos trăia în el, şi în mod natural, predicarea lui avea ca subiect tot pe Domnul Isus. Scopul predicării lui, a fost de a învăţa şi a sfătui pe orice om în toată înţelepciunea Crucii Domnului Isus. Învăţarea împreună cu sfatul, au darul de a ne face pe toţi desăvârşiţi în Cristos. Prin credinţa în Domnul Isus noi am fost socotiţi neprihăniţi şi am început procesul de sfinţire. Prin Cuvântul Lui Dumnezeu noi creştem spre desăvârşire, proces care se va termina în ziua întâlnirii cu Domnul! Să ne dăm toate silinţele să învăţăm zilnic din Cuvântul Lui Dumnezeu, pentru a fi desăvârşiţi în Cristos. Pe toţi cu care ne întâlnim să-i chemăm la Domnul prin sfatul şi învăţătura pe care le-o dăm în toată înţelepciunea Domnului Isus.

06 Octombrie, 2009

Iona 1:4

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme.

Iona a ajuns la timp în port la Iafo. În port a găsit o corabie care mergea exact unde el dorea să meargă, şi anume la Tars. A plătit preţul călătoriei şi s-a suit în corabie să meargă departe de Faţa Domnului. Planul i-a mers cum nu se putea mai bine. Nici să fi făcut aranjamentele dinainte, nu i s-ar fi potrivit toate cum s-au potrivit în acea zi. Iona era în corabie cu alţii, care doreau să ajungă la Tars, dar nu avea nimic în comun cu ei, de aceea Iona s-a culcat. Se pare că frământarea cu privire la chemarea Lui Dumnezeu şi fuga lui, l-au obosit pe Iona, că a dormit dus. Când toate păreau „bune” pentru Iona, Domnul a trimis pe mare un vânt năpraznic. Exact ceea ce corăbierii nu aveau nevoie. Desigur că ei s-au uitat la cer şi la mare când au pornit la drum, dar nimic nu a indicat că va fi furtună. Dar asta nu era furtună obişnuită, ci a fost o furtună unica care ameninţa corabia să se sfărâme. A ştiut Dumnezeu că Iona era în corabie? Desigur! Poate El să schimbe vremea într-o clipă? Desigur! Dumnezeu este suveran, El are toată puterea în cer şi pe pământ. Poţi fugi de El unde vrei, căci El tot ştie unde te afli şi poate schimba situaţia într-o clipă. Mă rog Domnului ca noi să ascultăm de Domnul şi să nu fugim de El cum a făcut Iona. Să ştim că Domnul este atotputernic şi nimeni nu e ca El. Să-I dăm slavă şi să trăim cu credincioşie înaintea Lui.

05 Octombrie, 2009

Galateni 6:2

Purtaţi-vă sarcinele unii altora, şi veţi împlini astfel legea Lui Cristos.

Apostolul Pavel a scris celor din Galatia să nu se ducă după învăţături şi învăţători falşi, care veneau de la Ierusalim. Aceşti învăţători au căutat să întoarcă bisericile din Galatia sub jugul legalismului iudaic. În acest verset, apostolul Pavel le-a scris că este o lege care trebuie împlinită, nu legea ceremonială a Israelului, ci legea Domnului Isus. Legea Domnului Isus ne spune să ne purtăm sarcinile unii altora. Să fim atenţi cu cei care sunt gata, gata să cadă sub povară şi să le venim în ajutor. Poate ar fi fost mai simplu să mergi la templu şi să dai un sfert de siclu de argint, decât să duci povara cuiva, care abia mai mergea pe calea crucii. În jurul nostru sunt atâţia care sub grele poveri aşteaptă o mână de ajutor, i-o vom întinde noi? Galatenii doreau să amestece harul cu legea, dar apostolul Pavel le-a scris să amestece credinţa cu fapta pentru a împlini legea Lui Cristos. Domnul Isus a venit în lumea noastră nu să ne arate legea, ci să ne izbăvească de sub blestemul legii şi să ne aducă la viaţă împreună cu El. Să ne rugăm ca noi toţi să căutăm să împlinim legea Domnului Isus!

04 Octombrie, 2009

Psalmul 34:9

Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!

Psalmistul a îndemnat pe toţi sfinţii Lui Dumnezeu să se teamă de Domnul, căci cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic. Domnul este Păstorul lor şi El le poartă de grijă în fiecare clipă. Sfinţii care se tem de Domnul cunosc calea înţelepciunii şi ştiu drumul la izvorul vieţii. Ei nu vor mai dori nimic din ceea ce lumea vrea, ci ei doresc să umble în frica de Domnul. Fiind ocrotiţi de mâna Lui şi adăpostiţi de braţul Lui puternic, sfinţii Lui nu au nici o frică, căci Domnul e mereu cu ei. Domnul Isus a spus femeii de la fântâna lui Iacov, că dacă ea va bea apa pe care El i-o va da, în veac nu-i va mai fi sete. Adică, cei care Îl au pe Domnul nu mai doresc nimic altceva, deoarece ei sunt deplin satisfăcuţi în El. Toţi sfinţii trebuie să se teamă de Domnul şi atunci Domnul le va arăta desfătările veşnice care sunt la dreapta Lui. El va conduce poporul răscumpărat la apele vieţii şi la pomul vieţii. Tot El îl va duce la odihnă şi nici un rău nu i se va întîmpla. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune la toţi să ne temem cu adevărat de Domnul, şi atunci vom vedea că nu mai avem nevoie de nimic!

03 Octombrie, 2009

Matei 19:17

El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

Domnul Isus a vorbit cu omul care avea multe bogăţii, dar dorea să ştie ce bine să facă pentru a avea viaţa veşnică. Omul acesta avea un lucru neîmplinit şi dorea să fie sigur că şi acela e pus la punct. Domnul Isus a ştiut exact cine era acel om şi ce dorea, de aceea nu i-a răspuns direct la întrebare, ci l-a întrebat despre ce „bine” vorbea el. Dar omul nu a răspuns. Atunci Domnul i-a spus că Unul singur este Binele absolut. Doar Dumnezeu este, a fost şi va fi bun. La fel ca milioane de oameni, omul acesta bogat, deşi a avut şansele pe care cei mai muţi oameni de pe pământ nu le-au avut, totuşi el a plecat trist. El nu a înţeles că lumea cu tot ce e în ea, va arde într-o zi. El a crezut că Domnul îi va da o listă cu anumite lucruri să le facă şi va avea asigurată şi viaţa de dincolo. Domnul Isus însă i-a spus că pentru a dobândi viaţa, el trebuie să păzească poruncile. Ştim cu toţii că deşi s-a lăudat că le-a păzit pe toate, prin atitudinea lui faţă de bogăţii, el a arătat de fapt că nu a păzit poruncile. Domnul Isus l-a provocat să vândă tot ce are şi să dea săracilor, dar omul nu a putut face acel lucru, de aceea a plecat foarte trist. Mântuirea nu e prin fapte, ci prin har, dar oamenii nu primesc harul de frică să nu li se ceară să fie şi ei dăruitori ca Dumnezeu. Domnul să aibe milă de noi toţi.

02 Octombrie, 2009

Proverbe 2:6

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.

Înţeleptul Solomon a înţeles foarte bine căci numai la Domnul se găseşte înţelepciune şi pricepere. Când el a fost un tânăr neîncercat, Solomon a cerut înţelepciune de la Dumnezeu, pentru a conduce poporul Lui. Lui Solomon nu i-a fost ruşine să recunoască că numai la Domnul este izvorul de cunoştinţă adevărată. El şi numai El poate da înţelepciune copiilor Lui. Când Solomon a cerut înţelepciune, Domnul i-a dat şi dă tuturor celor care cred în El şi vor să meargă pe calea Lui. De ce sunt mulţi oameni care nu au înţelepciune şi nici pricepere? ...fiindcă nu mai au cunoştinţă de Domnul şi vor ei să determine ce este adevăr şi ce nu e adevăr. Oamenii au redefinit şi înţelepciunea şi priceperea. Ceea ce a fost drept ieri, azi nu mai e, iar adevărul ştiinţific a luat-o înaintea înţelepciunii milenare a Bibliei. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea din înţelepciunea Lui în fiecare clipă!