01 Octombrie, 2009

1 Petru 1:14

Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.

Copiii Lui Dumnezeu sunt chemaţi să fie mereu ascultători de Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu a fost nici o îndoială în mintea apostolului Petru, când a scris sfinţilor din vremea lui, că erau copii ascultători. Cei care ascultă de Cuvântul Domnului nu se lasă târâţi sau transformaţi de poftele pe care le aveau altă dată. Poftele vechi nu mai trebuie lăsate să exercite nici o influenţă asupra celor ce nu mai sunt în neştiinţă, ci au ajuns să fie cunoscuţi de Dumnezeu şi ei să-L cunoască pe El. Ce har este că Domnul ne-a dat Duhul Sfânt care lucrează în vieţile noastre o lucrare de sfinţire şi de asemenea lucrează la asemănarea noastră cu Dumnezeu! El ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui, iar prin mântuire vrea să ne aducă înapoi de unde am căzut. Să ne rugăm şi să stăm tari împotriva oricărei încercări a lumii şi ale poftelor ei de a ne târî înapoi în mocirla în care am fost când eram ignoranţi. Să-I dăm slavă Domnului pentru că ne-a scos şi ne-a spălat de orişice păcat, dându-ne harul de a cunoaşte bucuria mântuirii.

30 Septembrie, 2009

Deuteronom 6:25

Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.

Poporul Lui Dumnezeu a auzit aceste cuvinte din gura lui Moise înainte ca acesta să fie mutat la Domnul. În această carte, Deuteronom, sunt ultimele cuvinte ale lui Moise. Moise şi-a dat seama că îndurarea Lui Dumnezeu va fi peste ei, dacă ei vor împlini cu scumpătate toate legile şi poruncile pe care li le-a dat Domnul. Moise a ştiut aşa de bine că ei nu vor asculta de Domnul la fel cum au făcut şi părinţii lor, care au trecut Marea Roşie ca pe uscat, dar au uitat repede pe Dumnezeu. Dar nu doar acea generaţie nu a ascultat de Domnul, ci multe generaţii au dorit îndurarea Lui Dumnezeu, dar nu au împlinit Cuvântul Lui Dumnezeu. Ce mulţi sunt şi astăzi cei care doresc îndurarea Domnului peste ei, dar nici gând nu au să împlinească Cuvântul Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Lui pentru binele nostru, căci dacă-l împlinim, Dumnezeu îşi revarsă harul şi binecuvântările Lui peste noi. Să ne rugăm ca toţi care ne numim copiii Lui, să ascultăm de El şi de legile Lui.

29 Septembrie, 2009

Marcu 7:6

Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”

Domnul Isus a avertizat generaţia din vremea Lui să nu practice religia vorbelor. Din vremea lui Isaia, poporul Israel a fost acuzat că practică religia vorbelor. Ei ştiau toate canoanele şi nu le lipsea nimic din trusa de slujire formală a Lui Dumnezeu. Vorbeau cu mult respect despre Dumnezeu, dar era o mare discrepanţă între vorbe şi fapte. Dar nu doar acele generaţii au practicat religia vorbelor, ci şi generaţia noastră o practică. Sunt enorm de mulţi creştini care ştiu toate formulele şi practicile creştine, dar inima le este departe de Dumnezeu. De foarte multe ori am predicat împotriva acestei religii a vorbelor, însă mă tem că mai sunt încă din aceia care doar vorbesc frumos despre Dumnezeu, dar nu-L cunosc şi nu sunt cunoscuţi de Dumnezeu. Ce fel de creştini suntem noi? Ne-am obişnuit cu forma de evlavie? Credem că e suficient să cântăm despre Dumnezeu, dar fără să ascultăm de El şi de voia Lui? Să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze să nu fim ca poporul Israel, doar cinstindu-L cu buzele pe Domnul, iar cu inima să fim departe de El, ci să ne dăruim cu totul în slujirea Lui Dumnezeu!

28 Septembrie, 2009

Psalmul 9:11

Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

Împăratul David a îndemnat pe contemporanii lui să cânte Domnului, deoarece nu David domnea în Sion, ci Domnul era împărat peste Sion. David şi-a dat seama că nu a fost el împărat în Sion, ci Domnul era Cel care domnea peste Sion. Nu degeaba a fost el numit, om după inima Lui Dumnezeu. Cred că în umilinţa lui, David a dorit ca oamenii să laude Numele Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce Dumnezeu a făcut. David a spus oamenilor lui să vestească printre popoarele lumii, isprăvile Lui Dumnezeu. Nimeni nu face isprăvi ca Domnul. El are toată puterea în cer şi pe pământ. Începem o nouă săptămână, de aceea să ne rugăm ca Domnul să domnească în şi peste vieţile noastre. Să fim şi noi din aceia, care să vestim toate isprăvile Lui la orice om cu care vom avea de lucru în această săptămână!

27 Septembrie, 2009

Ioan 8:10

Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

Domnul Isus a avut tot felul de situaţii când a fost pe pământ. În cazul de faţă, cărturarii şi fariseii i-au pus în faţă o femeie păcătoasă. Domnul Isus nu le-a dat răspunsul imediat, ci a scris cu degetul pe pământ. Nu se ştie ce a scris, dar când S-a ridicat prima dată, le-a dat voie celor fără de păcat să arunce ei primii cu pietre în ea. După aceea, S-a plecat şi a scris mai departe cu degetul pe pământ. Când s-a ridicat a doua oara, nu mai era nimeni acolo decît femeia aceea. Domnul Isus a ştiut că nu e nimeni fără păcat în această lume, căci dacă ar fi fost cineva fără de păcat, El nu ar mai fi venit din cer. Dar, deşi Domnul a ştiut ce s-a întâmplat, a întrebat-o pe femeie despre acuzatorii ei. Femeia nu a ştiut unde erau, dar nici nu cred că ar fi vrut să ştie. Domnul Isus a întrebat-o dacă nu a condamnat-o nimeni? Cărturarii şi fariseii ar fi vrut ca Domnul Isus să o condamne, dar El nu a venit să condamne, ci a venit pe pământ ca lumea să fie mântuită prin El. Oricât de mulţi ar fi cei care ne acuză, atâta timp cât Îl avem pe Domnul Isus de partea noastră, să nu ne temem de nimic. Fie ca noi toţi să ne ferim de orice se pare rău şi să nu dăm prilej altora să ne acuze cu nimic. Iar dacă ne acuză, să nu ne pierdem încrederea în Domnul Isus şi ajutorul Lui.

26 Septembrie, 2009

Iov 35:6

Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?

După ce prietenii lui Iov nu au mai răspuns, Elihu un prieten mai tânăr al lui Iov, a început să vorbească. Nu ştim dacă Elihu a fost prezent la toate convorbirile lor, dar se poate înţelege că a ştiut destul de mult din ceea ce s-a discutat între Iov şi cei trei prieteni. Vorbirea lui a fost deosebită, iar Dumnezeu nu s-a supărat pe el, ci doar pe cei trei prieteni, care au vrut să-l convingă pe Iov că a păcătuit, chiar dacă suferinţa lui nu a fost rezultatul vre-unui păcat anume. În versetul de azi, Elihu a întrebat pe Iov dacă păcatele lui fac ceva Lui Dumnezeu. Elihu a pus întrebarea aceasta, la care Iov nu a mai răspuns şi nici el nu ne-a dat răspunsul. Aparent, nu-I fac nimic Lui Dumnezeu. Zicala românească spune că „cine dă lui îşi dă, iar cine face, lui îşi face.” Elihu a crezut că păcatul nu-L deranjează pe Dumnezeu, dar nu-i chiar aşa. Dacă păcatul nu L-ar deranja pe Dumnezeu, Domnul Isus nu ar fi trebuit să vină şi să-Şi dea viaţa pentru păcat! În sensul general al cuvântului, păcatul nu-I face nici un rău Lui Dumnezeu, decât aceluia care-l săvârşeşte. Însă, luat în mod mai strict, păcatul face ravagii atât în lumea noastră, cât şi în lumea Lui Dumnezeu! Dumnezeu este aşa de curat, încât nu poate vedea nelegiuirea. Dumnezeu nu poate vedea păcatul, iar când păcatul este săvârşit de cei pe care El i-a creat după chipul Lui, Dumnezeu suferă! Nu ştiu cum este suferinţa Lui Dumnezeu, dar sunt convins că păcatul Îl deranjează cumplit pe Dumnezeu. De aceea să ne rugăm ca Domnul să ne ferească de orişice păcat!

25 Septembrie, 2009

2 Tesaloniceni 1:12

Pentru ca Numele Domnului nostru Isus Cristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos.

Tot ceea ce noi facem, trebuie să ducă la proslăvirea Domnului Isus! Dacă noi Îl proslăvim pe Domnul Isus, atunci şi noi vom fi proslăviţi în El. Credincioşii din Tesalonic au fost oameni de nădejde! Credinţa lor s-a răspândit în toată regiunea aceea, iar comportamentul lor a fost un exemplu pentru toţi. Apostolul Pavel i-a îndemnat să continue în umblarea lor prin credinţă, pentru ca Numele Domnului să fie mereu înălţat şi proslăvit. Lucrarea aceasta de proslăvire reciprocă se face potrivit cu harul Lui Dumnezeu! Faptul că noi suntem glorificaţi în Domnul Isus, nu-i altceva decât harul Lui Dumnezeu şi al Domnului Isus. Oricât de buni am fi, şi tot nu am avea nici un merit înaintea Lui Dumnezeu, dar harul Lui a fost şi este nemărginit de mare. Este oare şi credinţa noastră cunoscută? Vorbesc faptele noastre bune la fel de tare cum au vorbit cele din Tesalonic? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute, ca tot ce spunem şi facem să aducă slavă Domnului nostru Isus Cristos!

24 Septembrie, 2009

Ieremia 35:6

Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri.”

Nu cred că este creştin care să nu-i cunoască pe aceşti recabiţi. De mici copii, am citit şi am auzit de aceşti nepoţi ai lui Recab. Nu a fost atât vorba de băut sau de nebăut vin, cât a fost vorba despre ascultarea lor de cuvântul tatălui lor, iar copiii lui Israel nu mai ascultau de Cuvântul Domnului. E interesant că oricât s-au trudit oamenii de la templu să le dea să bea vin, ei au rămas neclintiţi în hotărârea lor. Aşa li s-a spus să nu bea vin, iar ei s-au conformat în totul totului tot. Ce contrast între poporul Lui Dumnezeu şi aceşti oameni. Ce contrast între ei şi noi creştinii de azi! Sunt convins că nu e bine să bei vin sau alte băuturi alcoolice. Ce vreau însă să spun este că ascultarea noastră faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu lasă de dorit. Recabiţii au transmis din generaţie în generaţie să nu bea vin şi ei nu au băut. Ce face pe om fericit nu-i altceva decât apropierea şi cunoaşterea Domnului şi în mod deosebit ascultarea de El în orice vreme!

23 Septembrie, 2009

Efeseni 5:17

De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşi să nu fie nepricepuţi! Oamenii nepricepuţi dau de furcă altora, deoarece ei nu se descurcă mai la nimic. Cei nepricepuţi ştiu multe lucruri, dar nu ştiu să le aplice la locul potrivit. Apostolul a dorit ca acest lucru să nu se întâmple în lucrurile spirituale. În cele duhovniceşti e pericol dacă eşti nepriceput, căci nu vei înţelege voia Lui Dumnezeu. Cum poţi să împlineşti voia Lui Dumnezeu dacă nu ai idee care este acea voie. Pentru Apostolul Pavel, voia Lui Dumnezeu a însemnat principiul după care trebuie trăită viaţa creştină! Fiecare credincios trebuie să fie înţelept, deoarece Domnul Isus a fost făcut şi înţelepciune pentru noi. Noi toţi trebuie nu doar să ştim voia Lui Dumnezeu, dar trebuie să o şi împlinim. Să ne rugăm ca să înţelegem toţi nevoia de a nu ne purta ca nişte nepricepuţi, ci să fim plini de har în înţelegerea şi împlinirea voii Lui Dumnezeu!

22 Septembrie, 2009

Geneza 18:22

Bărbaţii aceia s-au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.

Domnul a vizitat pe Avraam înainte de a merge la Sodoma. Pe partea asta de lume, nu vom putea înţelege cum a fost acea vizită. Poate că în veşnicie ni se va descoperi cine au fost acei bărbaţi. Atunci vom afla dacă doi din ei s-au dus la Sodoma iar Unul a fost Domnul Isus pre-încarnat. E foarte posibil ca cei doi să fie îngerii care au intrat în casa lui Lot şi l-au scos pe Lot din Sodoma. La fel e foarte posibil ca Avraam să fii stat înaintea Domnului Isus în forma Lui înainte de întrupare. Cert este că după plecarea acelor bărbaţi, Avraam a stat înaintea Domnului. Nu e de loc de mirare că Avraam a rămas înaintea Domnului, deoarece Domnul i-a descoperit ce avea de gând să facă. Gândul lui Avraam s-a dus imediat la nepotul lui, care era în Sodoma. Când viaţa acestuia a fost în pericol, Avraam nu a stat cu mâinile în sân, ci s-a pus pe mijlocire. Fiecare din noi cunoaştem pe cineva care nu e mântuit. Mijlocim oare noi pentru ei cum a mijlocit Avraam pentru neamurile lui? Stăm noi oare destul înaintea Domnului? Mă tem că stăm uneori mai mult înaintea televizorului sau internetului, decât înaintea Domnului. Să ne rugăm Domnului să ne ierte şi să ne dea înţelepciune să stăm tot mai mult înaintea Lui. Cu cât vom sta mai mult înaintea Lui, cu atât mai mult vom fi ca El!

21 Septembrie, 2009

1 Corinteni 13:13

Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Apostolul Pavel a scris cel mai frumos imn despre dragoste. Nimeni nu a descris dragostea în aşa culori frumoase ca el. La sfârşitul acestui capitol despre dragoste, apostolul Pavel a scris că după ce tragi linie şi faci socotelile, nu mai rămân prea multe. De fapt, au rămas doar trei, credinţa, nădejdea şi dragostea. Când le-a pus una lângă alta, dintr-o dată dragostea s-a detaşat şi a rămas pe primul loc, deoarece nu mai era nevoie de celelalte două. Dumnezeu este dragoste şi oricine este născut din Dumnezeu va iubi şi nu va face nimic ca să dezonoreze Numele Domnului. Ce mare har să primim în noi dragostea Lui Dumnezeu! El a turnat în inimile noastre dragostea Lui, ca noi să putem iubi aşa cum El iubeşte. Atâta timp cât trăim pe acest pământ, credinţa şi nădejdea vor fi parte din arsenalul nostru. Avem nevoie de toate aceste trei componente. În clipa când vom păşi pe malul celălalt, credinţa şi nădejdea vor dispare, dar dragostea va rămâne veşnic în noi! Să ne rugăm ca mâna Lui să ne conducă şi azi pe căile plăcute Lui, ca în toate să arătăm că suntem copiii Lui, care semănăm cu Tatăl!

20 Septembrie, 2009

1 Samuel 12:21

Nu vă abateţi de la El; altfel aţi merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic.

Samuel a avertizat poporul Israel să nu se abată de la Domnul, adică să nu se depărteze de El şi de căile Lui. Plecarea de la calea adevărată duce la umblarea după lucruri de nimic. Nu ştiu dacă cei care se abat de la Domnul îşi dau seama, că orice lucru ar face se socoteşte lucru de nimic înaintea Lui Dumnezeu. Lucrurile de nimic nu aduc nici folos şi nici izbăvire. Oricât de mult ar încerca oamenii să scoată vre-un folos din lucrurile de nimic, nu vor reuşi niciodată. Dacă unii cred că vor fi izbăviţi, eliberaţi prin lucruri de nimic se vor înşela, căci lucrurile de nimic nu aduc izbăvire. Izbăvirea vine numai de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Suntem noi din aceia care ne-am abătut de la Domnul şi de la căile Lui? Dacă da, atunci înseamnă că mergem după lucruri de nimic, care nu ajută pe nimeni, ci doar te fac de nimic. Nimeni nu pleacă intenţionat să caute lucruri de nimic, ci doar se abat de la Domnul şi atunci umblarea lor e după lucruri de nimic! Să ne rugăm Domnului să ne păzească de orice abatere sau de abandonarea căilor Lui. Să ne ţinem tare lipiţi de El şi astfel căutarea noastră va fi după lucrurile care rămân veşnic!

19 Septembrie, 2009

Evrei 6:12

Aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

Autorul acestei Epistole a scris credincioşilor, ca fiecare să fie plin de râvnă în umblarea lor pe calea credinţei. E foarte uşor să ajungi la lenevire, sau chiar la delăsare când nu mai poţi lupta, sau nu mai vrei să lupţi. Unii spun: să se mai lupte şi alţii că ei s-au ostenit destul în lucrul Domnului! Oamenii care rabdă până la sfârşit, vor fi mântuiţi. Cei care au mers înaintea noastră, ne-au lăsat model de umblare, iar noi trebuie să le călcăm pe urme. Ei prin credinţă şi răbdare au moştenit făgăduinţele Lui Dumnezeu, iar noi dacă le călcăm pe urme, vom dobândi şi noi aceleaşi făgăduinţe! Dacă cei care au mers înainte au putut păstra credinţa şi au răbdat până la capăt, atunci cred că e posibil ca şi noi să mergem tot prin credinţă până la capăt. El ne va da putere să răbdăm orice încercare până vom ajunge acolo, unde nu vor mai fi încercări de nici un fel. Să ne rugăm pentru noi şi pentru toţi credincioşii, ca nici unul din noi să nu ne lenevim, ci să imităm pe cei care au mers prin credinţă şi răbdare până la sfârşitul luptei, când la toţi care L-am urmat pe El, ni se vor da şi nouă făgăduinţele Lui Dumnezeu!

18 Septembrie, 2009

Proverbe 18:10

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost.

Domnul are un Nume care e mai presus de orice nume. Numele Lui este un turn tare. Numele Lui Dumnezeu ocroteşte pe oricine care doreşte să se adăpostească în el. Solomon a învăţat de la tatăl său David, că nu este o altă sursă a tăriei lor, decât în Numele Domnului! Cei neprihăniţi fug la acest turn tare şi stau la adăpost. Nimeni şi nimic nu te mai poate atinge, atâta timp cât eşti în grija Lui. De ce oare nu aleargă toţi oamenii la Domnul? De ce se mai încred în ei înşişi, şi uită că toate sunt făcute prin El şi pentru El? Dacă Domnul ne-a dăruit neprihănirea Lui, prin Domnul Isus, să nu pregetăm a arăta zi de zi că noi nu fugim în altă parte, ci doar la Domnul şi ne punem întotdeauna sub ocrotirea Numelui Său minunat. Este El oare şi turnul tău de scăpare? Ai înţeles, prieten drag, că numai în Numele Domnului Isus este mântuire de ori şi ce păcat? Să alergăm cu toţii la Numele Lui Dumnezeu, ca El să ne fie ajutorul în orice vreme.

17 Septembrie, 2009

Matei 10:38

Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după mine, nu este vrednic de Mine.

Domnul Isus a fost aşa de clar în chemarea Lui, încât nu mai e loc de nici o neînţelegere. Vrei să mergi după El, sau dacă vrei să te identifici cu crezul Lui, atunci trebuie să-ţi iei crucea şi să mergi după El. Nu se poate altfel. Cine vrea să meargă după El fără cruce, o să vadă că nu se poate. Cei care nu-şi iau crucea, chiar dacă cred că merg după El, de fapt nu merg, ci doar îşi imaginează că merg după El. A-ţi lua crucea înseamnă a muri în fiecare zi faţă de tine şi faţă de lume şi nicidecum nu înseamnă a lua obiectul crucii, mare sau mic şi să-l porţi în fiecare zi. Cei care merg după Domnul Isus nici nu vor să mai trăiască ei, ci vor Cristos să trăiască în ei. Nu face sens să mergi după Domnul Isus şi să mai vrei să trăieşti tu şi să faci ceea ce tu ai vrea să faci. A merge după Domnul Isus, înseamnă a asculta în totul de El. Numai cei care merg după El cu lepădare de sine sunt vrednici de El. Nu-i face ascultarea să fie vrednici, ci El ne dă vrednicia Lui prin faptul că ascultăm de El. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute ca în fiecare zi să ne luăm crucea şi să mergem după Domnul Isus!

16 Septembrie, 2009

Psalmul 109:30

Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii.

Împăratul David a fost prin excelenţă un cântăreţ iscusit. În fiecare împrejurare a vieţii, David a compus o cântare potrivită acelei situaţii. Psalmul acesta a fost scris cu mare greutate. David s-a războit în cuvinte cu vrăjmaşii lui. Deşi, el alerga la Domnul şi la rugăciune, vrăjmaşii tot timpul au căutat să-i facă rău. La sfârşitul psalmului, David a aruncat pricina lui în mâna Domnului. După aceea, David a promis că va continua lauda lui pentru Dumnezeu. Nu puţin, ci mult L-a lăudat pe Domnul prin cântările lui. Noi toţi continuăm să-L lăudăm pe Domnul prin Psalmii scrişi de David. Lauda pe care el a adus-o Lui Dumnezeu, nu a fost doar în taină, ci şi în mijlocul mulţimii. Nu s-a ruşinat de alţii că-L laudă pe Domnul, ci plin de curaj a proclamat pe Domnul şi lucrările Lui măreţe. Să nu ne lăsăm nici noi de a-L lăuda mereu pe Domnul, atât prin vorbele noastre, cât şi prin purtarea noastră. Să nu ne ruşinăm de a cânta laudă Domnului, ci s-o facem cu bucurie oriunde ne-am afla. Fie şi această zi trăită sub ocrotirea Lui, iar laudele noastre să se înalţe neîncetat spre Domnul, care a făcut cerul şi pământul!

15 Septembrie, 2009

Matei 6:31

Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mînca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”

Domnul Isus a pus o serie de întrebări, întrebări la care nu putem răspunde cunoscând bogăţia şi puterea nemaipomenită a Tatălui nostru care este în ceruri. Dacă El ne poartă de grijă, atunci de ce ne mai îngrijorăm noi? Vrem să-I luăm locul Lui Dumnezeu? Vrem noi să ne punem la cârma vieţii pe care am promis că i-o dăm Lui? Domnul Isus le-a spus aceste cuvinte celor din vremea Lui, dar cred că nouă ni se nimereşte mult mai bine. Nu cred că Domnul s-a schimbat, ci a rămas la fel plin de dragoste şi grijă pentru noi. Noi însă ne-am schimbat, şi în loc să ascultăm de Cuvântul Lui, care ne spune să nu ne îngrijorăm, noi tot ne îngrijorăm. Ştim aşa de bine, că degeaba se îngrijorează cineva, că tot nu poate face nimic. Ucenicii Domnului nu trebuie să se îngrijoreze, deoarece Domnul lor le va purta de grijă. Cei care nu sunt ucenicii Lui, cei care nu-L cred şi nici nu-I ascultă Cuvântul, se pot îngrijora, dar chiar îngrijorându-se nu pot face nimic. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ne încredem în El şi să nu-L jignim îngrijorându-ne aşa cum fac cei care nu-L cunosc pe El!

14 Septembrie, 2009

Isaia 45:22

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.

Chemarea Lui Dumnezeu a fost şi rămâne pentru toţi ca să se întoarcă la El. Deşi, a vorbit în vremea cînd Israelul a fost alesul Lui, Dumnezeu a avut uşa mereu deschisă pentru neamurile dimprejurul ţării sfinte. Nu a contat că cineva a fost la marginea pământului, oricât de îndepărtată ar fi fost, dacă se întorcea la Domnul putea să fie mântuit. Dumnezeu în bunătatea Lui a chemat şi încă cheamă oameni din toate neamurile pământului să se întoarcă la El, dar mulţi nu vor să se întoarcă. Unii nu se întorc la El crezând că doar oamenii slabi, fără putere apelează la Dumnezeu după izbăvire, socotind că ei se pot descurca şi fără Dumnezeu. Alţii cred că mai au timp să se întoarcă, deoarece nu-i nici o grabă! Nimeni, însă nu ştie când e prea devreme sau prea târziu. Biblia are doar o zi, astăzi dacă aude cineva chemarea, să vină şi să fie mântuit. Nu este alt mântuitor, căci nu este alt Dumnezeu. Domnul este Dumnezeu şi nu este altul! Să-I dăm slavă pentru chemarea Lui şi să ne rugăm pentru toţi care au auzit chemarea şi încă nu au venit la El.

13 Septembrie, 2009

Romani 3:24

Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus.

După ce Apostolul Pavel a scris că toţi oamenii sunt păcătoşi şi fără slava Lui Dumnezeu, Apostolul nu i-a lăsat pe oameni în beznă, ci i-a adus la lumină! Da, sunt păcătoşi, dar sunt socotiţi neprihăniţi! Dumnezeu îi consideră neprihăniţi, fără nici o plată. Nu există în acest univers nimic cu care să fie plătită neprihănirea Lui, de aceea El ne-a dat-o fără plată. Harul Lui a făcut posibilă această tranzacţie, prin care păcătoşii să fie socotiţi neprihăniţi. Harul a fost posibil deoarece Domnul Isus a adus, prin Sîngele Lui, răscumpărarea din păcat! Prin moartea Lui jertfitoare, Domnul Isus a răscumpărat neamul omenesc. Toţi au păcătuit, dar sunt consideraţi ca neprihăniţi prin har, fără bani şi fără plată, prin răscumpărarea care este în Cristos Domnul! Mare este bunătatea şi harul Lui Dumnezeu! Să ne arătăm recunoştinţa şi mulţumirea în fiecare zi printr-o viaţă trăită în neprihănire, prin harul Lui!

12 Septembrie, 2009

Psalmul 106:24

Dar ei au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului.

Dumnezeu a scos poporul Israel din ţara Egiptului şi a promis că-i va duce în ţara unde curge lapte şi miere. Când au auzit însă ceea ce le-au spus cei care au cercetat ţara, oamenii din adunarea lui Israel au vrut să întoarcă spatele la acea ţară a desfătărilor şi să se întoarcă în Egipt. Eu au nesocotit făgăduinţele Lui Dumnezeu cu privire la acea ţară şi nu au crezut pe Dumnezeu, ci au crezut cuvintele celor zece iscoade. Degeaba a vorbit Iosua şi Caleb că ţara e minunată şi că, cu Dumnezeu ei vor fi biruitori. Poporul i-a crezut pe cei zece şi au chiar pornit înapoi spre Egipt. Au uitat cât de bine au dus-o acolo! Au uitat numărul de cărămizi pe care trebuia să le facă zilnic, chiar dacă nu li s-au mai dat paie. Ce fel de preţuire avem noi faţă de ţara unde este Mielul Lui Dumnezeu? Suntem noi dornici să ajungem acolo? Credem noi Cuvântul Lui Dumnezeu mai bine decât l-au crezut ei? Apostolul Pavel ne-a scris să ne uităm bine la ei şi să învăţăm din experienţele lor, căci noi trebuie să ştim că tot ce a fost înainte a fost pentru învăţătura noastră. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să preţuim tot mai mult patria de sus şi să credem Cuvântul Lui cu toată inima!

11 Septembrie, 2009

Luca 6:43

Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun.

Astăzi se împlinesc opt ani de la atacul terorist asupra Statelor Unite. Vor trece mulţi ani până când se va uita acea zi oribilă, când mii de oameni au pierit din pricina răutăţii teroriştilor. Domnul Isus a spus că nu e posibil ca pomul bun să facă rod rău. Oamenii care au condus avioanele în acele clădiri în New York şi Washington, au dovedit că nu se poate ca pomul rău să facă roade bune. De ce oare cei care se numesc pomi buni nu aduc roade bune? Cei răi fac răul şi nu se poate altfel, iar cei buni ar trebui să facă numai bine, dar de ce nu-i aşa? De ce mereu se văd roade rele la cei care ar trebui să facă numai roade bune? Nu cumva cei care spun că sunt pomi buni, nu sunt? Ar fi rău de tot dacă aşa ar fi. Înseamnă oare că mulţi din cei aşa zişi creştini, nu sunt creştini? Apostolul Pavel a cerut celor din Corint să se verifice foarte serios să vadă dacă sunt sau nu ai Domnului. Să ne cercetăm şi noi şi să-L rugăm pe Domnul să ne ajute să facem numai roade bune.

10 Septembrie, 2009

Genesa 28:17

I-a fost frică, şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aici este casa Lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor.”

Iacov a plecat de la casa părintească la rudele sale, pentru a-şi găsi o nevastă şi pentru a scăpa de mânia fratelui său Esau. În drumul lui a poposit peste noapte într-un loc unde Dumnezeu i s-a descoperit. Visul lui a fost de fapt revelaţia prin care Dumnezeu l-a asigurat că va fi cu el în călătoria lui şi mai mult decât atât, că Dumnezeu va face din el un neam mare. După acel vis, Iacov s-a temut. Să fii singur pe câmp fără nici o protecţie, iar noaptea să visezi pe Dumnezeu, nu-i chiar aşa de simplu. E normal să te temi, mai ales că Iacov şi-a dat seama căci acolo unde se descoperă Dumnezeu e casa Lui şi că acolo e poarta de comunicare dintre cer şi pământ. Toată viaţa lui a fost marcată de acest eveniment. Chiar dacă a trecut prin multe alte revelaţii, revelaţia de la Betel a rămas unică. Noi nu mai avem doar întâlniri ocazionale cu Dumnezeu, ci oricând vrem putem să intrăm prin Domnul Isus la Dumnezeu Tatăl. Să nu pierdem uimirea şi respectul când intrăm în audienţă la Dumnezeu, ci tot timpul să fim conştienţi că suntem în prezenţa Lui!

09 Septembrie, 2009

Coloseni 3:17

Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, Lui Dumnezeu Tatăl.

Apostolul Pavel a scris celor din Colose că viaţa lor trebuie să fie o permanentă slujire Lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce compune viaţa noastră nu trebuie să fie în altă rubrică, decât în aceasta, care este „în Numele Domnului Isus!” Absolut totul să fie făcut doar în Numele Lui, astfel suntem ceea ce spunem de fapt, că suntem copiii Lui Dumnezeu! Noi trecem doar prin această lume, de aceea tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta, să facem totul ca pentru Domnul. Cei ce fac acest lucru, sunt în acelaşi timp şi mulţumitori Lui Dumnezeu. Făcând toate lucrurile în Numele Domnului Isus, credincioşii vor aduce mulţumiri Tatălui, prin Domnul Isus. Vă chem pe toţi ca să nu facem nimic, care să nu fie în Numele şi autoritatea Domnului Isus. Să nu uităm de asemenea să fim Domnului mulţumitori pentru tot ceea ce El a făcut şi face în vieţile noastre.

08 Septembrie, 2009

Proverbe 8:34

Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

Înţelepciunea Personificată a fericit şi încă fericeşte pe cei care o ascultă şi zi de zi păzesc ce ea spune. Mulţi sunt de părere că Înţelepciunea Personificată nu-i altcineva decât Domnul Isus. Desigur că înţelepciunea în Biblie este şi concept şi Persoană. În acest verset este vorba de o persoană. Ce mare har avem noi că suntem chemaţi să ascultăm de înţelepciune. Iacov a scris că dacă nu avem înţelepciune, să o cerem de la Dumnezeu, care ne dă fără măsură. Iosif şi Daniel au primit înţelepciune de la Domnul, atunci când au cerut-o de la El. Noi, cei care suntem din Biserica Domnului, ştim că Domnul Isus a fost făcut pentru noi şi înţelepciune. „Singura-mi înţelepciune e Cristos Cel răstignit,” spunea Apostolul Pavel. Cred că toţi trebuie să luăm în serios această invitaţie. Să ne rugăm ca toţi să ascultăm glasul Înţelepciunii, şi zi de zi să veghem la porţile înţelepciunii, păzindu-i mereu pragul ei.

07 Septembrie, 2009

Romani 12:7

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

Astăzi e Labor Day în Statele Unite. Apostolul Pavel a scris celor din Roma şi cred că şi nouă, să ne înveţe să ne ţinem de slujba care ne-a dat-o Domnul. Apostolul Pavel a crezut mult în chemarea Lui Dumnezeu pentru orice slujbă. Atât în biserică, cât şi în afara ei, Dumnezeu a chemat pe fiecare la o anumită slujbă. O dată ce ai asigurarea că ai o anumită slujbă, ţine-te de acea slujbă. Fă-ţi slujba cu toată abnegaţia şi seriozitatea. Dacă lucrezi în biserică, preţuieşte-ţi slujba şi nu dori slujba altuia. Nu crede că este vre-o slujbă mai presus de slujba ta. Nu crede că slujba altuia e mai uşoară sau mai onorabilă. Ai o slujbă, ţine-te de slujba ta. Ai chemarea să înveţi pe alţii, ţine-te de învăţătură! Fii foarte atent la ceea ce înveţi. Iacov a scris să nu fim mulţi învăţători, nu pentru că nu e nevoie de mulţi învăţători, ci pentru pericolul mare ce ne paşte. A învăţa pe cineva bine e o slavă, dar a-l învăţa rău atrage o mare pedeapsă. Domnul să ne ajute să ne ţinem de slujba pe care El ne-a dat-o fiecăruia, făcând-o cu bucurie pentru slava Lui.

06 Septembrie, 2009

Daniel 9:3

Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.

Atitudinea lui Daniel a fost şi va rămâne un exemplu şi o inspiraţie pentru toate generaţiile de credincioşi. Toţi am fost uimiţi de hotărârea lui de a nu se spurca cu mâncarea din Babilon. Felul cum Daniel a acţionat, ne-a inspirat la curaj şi dedicare pentru Domnul nostru. Când el a citit despre terminarea robiei, deşi era bătrân, iar speranţele unei vieţi în Israel nu mai erau prea mari, Daniel şi-a întors faţa spre Domnul. La cine se putea duce? Cine ne cunoaşte şi ne înţelege mai bine decât Domnul? Daniel a fost prea tânăr când a ajuns în robie pentru a fi considerat „vinovat,” dar Daniel nu s-a desprins de poporul lui, ci s-a identificat cu soarta lui. Când se întrezărea eliberarea poporului, Daniel s-a rugat cu post şi îmbrăcat în sac şi stând pe cenuşă. Într-o deplină stare de pocăinţă şi de adâncă smerenie, el a cerut iertare Domnului, atât pentru el cât şi pentru întreg poporul. Ce facem noi când se ivesc situaţii noi în vieţile noastre? Căutăm noi strategii, sau apelăm la experţi? Sau mergem direct la Domnul, căutându-l cu post şi rugăciune? Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea multă înţelepciune ca în orice situaţie să ne întoarcem cu faţa spre El, căutându-L cu post şi rugăciune!

05 Septembrie, 2009

1 Corinteni 4:1

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai Lui Cristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor Lui Dumnezeu.

Sfântul Pavel a scris celor din Corint ca să se uite la cei ce vestesc Evanghelia ca la nişte slujitori ai Lui Cristos. El nu a cerut ca cei din Corint să-i privească ca pe nişte lideri iscusiţi, ci ca pe nişte slujitori ai Domnului. Pe lângă slujitori ai Lui Cristos, Apostolul Pavel a spus că noi suntem administratori ai tainelor Lui Dumnezeu. Tainele Lui Dumnezeu nu înseamnă mistere pe care noi le predicăm fără ca alţii să ştie ce înseamnă. Tainele Lui Dumnezeu înseamnă Evanghelia harului care a pus pe Evrei şi pe Neamuri pe picior de egalitate. Nu este nici unul mai puţin iubit de Dumnezeu. Economii, sau ispravnicii sunt cei care administrează casa, aşa cum a fost Iosif peste casa lui Potifar. Să ne rugăm Domnului ca toţi lucrătorii cu Evanghelia să fie adevăraţi slujitori ai Lui Cristos, iar tainele Lui Dumnezeu să le împărtăşim acelora pe care Dumnezeu ni i-a dat în grijă!

04 Septembrie, 2009

Iosua 3:9

Iosua a zis copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă, şi ascultaţi cuvintele Domnului, Dumnezeului vostru.”

Imediat după moartea lui Moise, Dumnezeu l-a pus pe Iosua în fruntea poporului Israel. Iosua nu a stat mult pe gânduri, ci a pregătit poporul pentru trecerea Iordanului în ţara Canaanului. Pentru ca ei să aibă izbândă mai bine decât părinţii lor, Iosua i-a chemat să se apropie şi să asculte cuvintele Domnului. Dumnezeu a vorbit cu Iosua, dar Iosua a dorit ca ei toţi să-l audă, dar nu pe el, ci pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Când poporul s-a apropiat, Iosua le-a spus că vor trece Iordanul! Ce şoc o fi fost pe cei care erau mai în vârstă şi mai ştiau ce-a fost în tabără când părinţii lor nu au ascultat de Dumnezeu! Iosua a înţeles de atunci ce a însemnat să asculţi şi să te încrezi în Domnul. De aceea a chemat el pe cei din noua generaţie să se apropie şi să asculte cuvintele Domnului Dumnezeului lor. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să ne apropiem de El şi să ascultăm tot ce ne spune prin Cuvântul Lui.

03 Septembrie, 2009

Ioan 13:34

Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

Domnul Isus a spus ucenicilor că poruncile Lui nu sunt grele, iar sarcina şi jugul Lui sunt uşoare. Când a spus însă că ucenicii Lui trebuie să se iubească aşa cum El i-a iubit, lucrurile nu au arătat de loc uşoare. El i-a iubit constant şi până la sfârşit. Dragostea Lui nu a cunoscut perioade de răcire sau de neiubire. El i-a iubit aşa cum nimeni nu i-a iubit vre-o dată. El i-a iubit cu sacrificii. Domnul slavei s-a plecat şi le-a spălat picioarele ucenicilor. Le-a purtat de grijă pentru toate trebuinţele lor. Domnul Isus i-a ajutat în mijlocul furtunilor pe mare, şi le-a dat harul să prindă mult peşte. Iubirea Lui nu a avut margini, şi nici nu a fost supusă anumitor condiţii. Altruist până la jertfă, Domnul a dovedit o iubire fără egal. Şi acestea sunt doar câteva din aspectele felului Lui de iubire. El însă, cere ca ucenicii să se iubească aşa cum El i-a iubit. Care dintre noi putem spune că aşa am iubit sau aşa iubim noi pe aceia care sunt ucenicii Lui? Porunca cea nouă a fost dată şi nu este altă cale, decât să o împlinim pentru a nu deveni călcători de lege. Să ne rugăm Domnului ca El să ne învrednicească pe toţi cu dragostea Lui ca să ne iubim unii pe alţii aşa cum Domnul Isus ne-a iubit.

02 Septembrie, 2009

Amos 5:4

Căci aşa vorbeşte Domnul către casa Lui Israel: „Căutaţi-Mă şi veţi trăi.”

Amos, omul lui Dumnezeu a trăit în vremurile tulburi ale casei lui Israel. Nedreptatea era la culme, iar asuprirea celor slabi şi săraci era vizibilă la fiecare pas. Bogaţii au uitat pe Dumnezeu şi se încredeau în bogăţiile lor, iar săracii nu mai aveau încredere că Dumnezeu ştie de ei. Amos a adresat acelei generaţii cuvintele Lui Dumnezeu, cuvinte care au fost repetate de Domnul şi către alte generaţii, ca oamenii să-L caute ca să trăiască. La Domnul să găseşte izvorul vieţii. El are cuvintele vieţii veşnice. Cine Îl caută pe Domnul are viaţa adevărată, iar cine nu-L caută va muri în starea de păcat. Profetul Isaia ne-a scris să-L căutăm pe Domnul câtă vreme este aproape, câtă vreme se poate găsi. Amos a spus generaţiei lui să caute pe Domnul şi cred că şi generaţia noastră trebuie să audă acest cuvânt. Oamenii de atunci şi de acuma, au căutat şi caută elixirul vieţii. Ei au crezut şi mulţi mai cred încă în anumite ierburi că sunt dătătoare de viaţă. O fi ceva în ierburi care să fie bun pentru oameni, dar viaţa vine numai de la Dumnezeu, iar cine-L caută va trăi. Să ne rugăm ca toţi oamenii să-L caute pe Dumnezeu şi să nu ajungă în osândă, ci să trăiască veşnic!