01 Septembrie, 2009

Ioan 9:4

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

Domnul Isus a fost foarte conştient despre ce trebuia să facă pe pământ. El a vcnit cu un plan special de răscumpărarea omenirii, dar pentru executarea acelui plan, a trebuit ca El să meargă în totul după voia Tatălui. De aceea a spus El că trebuie să lucreze lucrările Celui ce L-a trimis în lume. Lucrările Tatălui trebuie să ne pasioneze şi pe noi cei care ne numim copiii Lui Dumnezeu. Pentru Domnul Isus urma crucea, care a însemnat întunericul cel mai mare. Fiul Lui Dumnezeu a ştiut că până la cruce El trebuie să desăvârşească totul, ca să nu rămână nimic neîmplinit. Ce fel de lucrări lucrăm noi oare cei de azi? Dacă Domnul ar veni la noi, cu ce ne-ar găsi preocupaţi? El a lucrat lucrările Celui ce L-a trimis. Noi suntem trimişii Lui în această lume, ce fel de lucrări lucrăm noi? Să ne rugăm Domnului ca El să ne însufleţească pe toţi să folosim timpul bine pentru a face lucrările Lui.

31 August, 2009

Psalmul 57:2

Eu strig către Dumnezeu către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.

Din peştera de unde a fugit de Saul, David a strigat la Domnul. Nu mai era nici o scăpare pentru el, dar David nu s-a descurajat, ci a strigat la Dumnezeu, deoarece el ştia că Dumnezeu lucra pentru el. Mare încredere a avut David în puterea şi bunătatea Lui Dumnezeu! El a ajuns din cioban, cântăreţ la casa regală, de acolo pe câmpul de luptă, apoi erou naţional. După aceea a ajuns ginerele împăratului şi comandantul oştirii împăratului. Dar dintr-o dată, toate acestea au dispărut. Saul a încercat să-l omoare pe David. David a căutat să se ascundă peste tot. A ajuns în peşteră şi se credea la adăpost, dar acolo a venit Saul şi garda lui. Dumnezeu însă nu a îngăduit ca David să fie prins, deoarece planul Lui a fost ca David să ajungă împărat. A fost lung drumul lui David până la tron, dar aşa lucrează Dumnezeu! Nu când vrem noi, şi nici cum vrem noi, ci după planul Lui veşnic. Să ne încredem şi noi în Domnul prin orice situaţie am trece. Să strigăm şi noi la El, căci Dumnezeu este de partea noastră!

30 August, 2009

Romani 8:30

Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Doar citind acest verset te înfiori de dragostea Domnului Isus! Nu mai încape nici o îndoială...cei pe care El i-a hotărât mai dinainte vor fi pe veci copiii Lui! Nu ştim cum şi nici nu vom înţelege niciodată de ce ne-a iubit aşa de mult, dar Îl slăvim şi-I mulţumim că ne-a iubit! După hotărâre a urmat chemarea, dar nu o chemare generală, ci specifică, care a rezultat în imputarea neprihănirii Domnului Isus. Doar prin credinţă în Jertfa Lui am fost socotiţi neprihăniţi. Odată ce am fost socotiţi neprihăniţi, El ne-a şi proslăvit. Ce putem spune decât să ne dăm toate silinţele să mergem serioşi pe calea neprihănirii, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, ci să mergem drept înainte. Toţi cei care au fost proslăviţi nu vor fi scutiţi de ispite sau greutăţi, dar toate acestea nu-i va despărţi de dragostea Lui Dumnezeu, ci îi va apropia tot mai tare de El. El ne-a promis din puterea Sa şi ne-a dat-o din belşug în vieţile noastre prin Duhul Sfânt. Să mergem la casa de rugăciune cu mulţumiri şi laudă pentru alegerea şi chemarea care ne-a făcut-o!

29 August, 2009

Proverbe 29:26

Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpâneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

Sunt oameni care aşteaptă justiţie de la oameni, dar în afară de Domnul, nimeni nu face dreptate pe pământ. Stăpânitori care ar trebui să facă dreptate, chiar la aceia care le caută bunăvoinţa, de cele mai multe ori nu le aduc împlinire la dorinţele lor. De cele mai multe ori, politicienii fac la fel. Până sunt aleşi, promit marea cu sarea, dar odată aleşi, uită tot ce au promis. Dumnezeu însă nu uită niciodată promisiunile Lui. El face dreptate la toţi oamenii. Nu când şi cum vrem noi, dar la timpul Lui şi după planul Lui veşnic, fiecare om îşi va primi dreptatea de la Dumnezeu. Ce facem noi oare când suntem nedreptăţiţi? Căutăm ajutor la oameni, sau alergăm la Dumnezeu? El face dreptate fiecăruia! Să ne rugăm Domnului ca El să ne lumineze să nu alergăm la oameni şi la ajutorul lor, ci întotdeauna să alergăm la Domnul. El nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui, dar are o îndelungă răbdare, dorind ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă!

28 August, 2009

Matei 14:30

Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut, şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”

Cu toţii ştim păţania Apostolului Petru. El a fost singurul dintre ucenici care a vrut să umble pe ape, ceilalţi nu au îndrăznit aşa ceva. Mulţi cred că dacă vrei să umbli pe apă, trebuie să te dai jos din barcă. Alţii sunt de părere că Apostolul trebuia să stea în barcă, dacă a vrut să ajungă de cealaltă parte. Cert este că Apostolul a fost fascinat de faptul că în plină furtună, prin întuneric, Domnul lor a mers liniştit pe ape. Nu a fost ceva care să se vadă toată ziua. A fost un eveniment deosebit, iar el a vrut să facă experienţa umblării pe ape până la Domnul Isus. Faptul că Domnul Isus i-a spus să se ducă la El ne spune că nu a fost nici o greşeală că a cerut să meargă la El. Apostolul Petru nu a mai ajuns însă la Domnul Isus. În drum spre Domnul, vântul nu s-a oprit, ci sufla cu putere. Apostolul s-a temut de vânt, iar din pricina fricii a început să se scufunde. Bine că a avut prezenţa de spirit să strige la Domnul Isus ca să-l scape. Dacă ar fi încercat să se salveze singur, poate că nu am mai fi auzit de el niciodată. Slavă Domnului că El nu l-a lăsat să piară, ci l-a salvat şi l-a învăţat şi pe el şi pe noi să nu ne îndoim, ci să credem în El şi în puterea Lui şi să nu încercăm să rezolvăm problemele noastre singuri, ci să le aducem la cunoştinţa Lui.

27 August, 2009

Psalmul 19:12

Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

Împăratul David a lăudat bunătatea şi îndurarea veşnică pe care Dumnezeu a avut-o şi o are pentru cei ce se tem de El. Când a ajuns însă la mărturisirea păcatelor, el a vrut să fie sigur că nu rămâne nimic nemărturisit. El a pus o întrebare retorică cu privire la păcatele făcute din neştiinţă, arătând prin aceasta că nimeni nu ştie greşelile făcute din neştiinţă, care poartă numele acesta, fiindcă sunt greşeli neintenţionate, greşeli făcute nu cu rea voinţă, ci din neştiinţă. Pentru acestea existau jertfe în Vechiul Testament. Pentru păcatele făcute cu voia era doar pedeapsa cu moartea. Dumnezeu nu a tolerat şi nu tolerează ca în poporul Lui să fie din aceia care păcătuiesc cu voia. Domnul Isus a murit pentru toate păcatele lumii. Moartea Lui acoperă orişice păcat care a fost vre-o dată sau va fi comis. Nu vor beneficia de iertare însă, decât aceia care prin credinţă vin la Domnul Isus ca să fie iertaţi. Să nu ne temem să ne rugăm şi noi la fel ca Împăratul David. Dumnezeu are milă şi de noi şi ne va ierta. Să ne păzească Domnul ca să nu păcătuim niciodată, nici din neştiinţă şi nici cu voia, ci să păzim întotdeauna Cuvântul Lui veşnic.

26 August, 2009

Apocalipsa 21:3

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul Lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.”

Ce zi măreaţă va fi ziua când aceste lucruri se vor împlini! Apostolul Ioan le-a văzut când a fost în duhul, dar noi le vom trăi aievea. Vom fi cu Domnul pentru veci de veci. El va locui cu oamenii. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui, dar păcatul a distorsionat acea frumoasă imagine. A trebuit să moară Domnul Isus pe cruce pentru a restaura imaginea Lui Dumnezeu în om. Cei care se întorc la Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus, sunt schimbaţi în fiecare zi după chipul Domnului Isus din slavă în slavă. Dumnezeu va locui cu noi. Noi vom fi pe veci poporul Lui. Astăzi noi Îl reprezentăm pe El printre oameni, dar atunci vom fi onoraţi de a fi Dumnezeu mereu cu noi şi nu va mai fi vorba de dumnezei străini, ci El va fi Dumnezeul nostru. Să ne dăm toate silinţele ca zi de zi să trăim pentru slava Lui, onorându-L nu numai cu vorba, ci prin faptele noastre să-I mărim Numele Lui mare. Fie ca bucuria aşteptării Lui să ne conducă şi azi şi până-n acea măreaţă zi!

25 August, 2009

Neemia 9:31

Dar în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv şi îndurător.

Neemia, omul lui Dumnezeu s-a rugat pentru poporul care s-a întors din robie, mărturisind în locul lor, tot răul pe care poporul l-a făcut. În această rugăciune, Neemia a recunoscut că poporul a meritat să fie părăsit de Domnul şi chiar nimicit cu desăvârşire. Dumnezeu însă, nu a făcut nici unul din aceste lucruri, nici nu i-a nimicit, dar nici nu i-a părăsit. Chiar dacă ei au fost necredincioşi, Dumnezeu a rămas credincios legământului încheiat cu ei. Neemia şi-a dat seama că îndurarea Lui Dumnezeu e mare şi ţine în veac. Dumnezeu a fost şi este plin de îndurare şi faţă de noi cei din generaţia noastră. El nu ne-a nimicit şi nu ne-a părăsit nici o clipă. Nici biserica nu poate spune că a fost credincioasă Domnului în toate vremurile şi totuşi El nu a părăsit pe credincioşii Lui şi nu-i va părăsi niciodată. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să gustăm zilnic din îndurarea Lui şi să-I mulţumim că nu ne-a părăsit şi nu ne va părăsi niciodată.

24 August, 2009

Romani 5:4

Răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

Apostolul Pavel a scris că necazul aduce răbdare, iar răbdarea nu aduce supărare din cauza necazului, ci aduce biruinţă! Cel care rabdă necazul gustă mai târziu bucuria izbânzii asupra necazului şi a încercării. Cel care a gustat biruinţa, află că biruinţa are şi ea rezultatele ei. Nu doar te bucuri în biruinţă, ci prin aceasta ajungi la nădejde. Nădejdea e mângâierea tuturor muritorilor, a spus un poet. Nădejdea care vine în urma necazului şi a răbdării, este o nădejde care nu te va înşela niciodată. Multe nădejdi sunt înşelătoare, dar această nădejde nu înşeală, deoarece Dumnezeu a turnat dragostea Lui în noi, prin Duhul Sfânt. De aceea linişteşte-te dacă eşti pus la încercare, înseamnă că Dumnezeu se încrede în tine, vede-n tine o valoare. Numai aurul se încearcă în foc, dar focul nu-i ia strălucirea, ci o face mai vizibilă. Să ne rugăm pentru toţi care trec prin necazuri, ca Domnul să-i ajute să înţeleagă rostul necazului, şi să le dea răbdare în încercări. Să ne rugăm ca toţi să fim biruitori prin Duhul Sfânt asupra oricărei încercări ca să ajugem toţi să avem nădejde. Să nu ne uităm la noi şi la slăbiciunile noastre, ci la Domnul care a suferit crucea, a răbdat totul şi a ajuns la biruinţa cea mai mare. Să-I dăm slavă Lui în vecii vecilor!

23 August, 2009

Iov 26:7-8

El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic. Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.

Cu mii de ani în urmă, Iov a vorbit ceea ce oamenii de ştiinţă au descoperit foarte târziu. Iov a ştiut că Dumnezeu a întins universul peste imensul gol, iar pământul nu l-a sprijinit pe nimic! Antichitatea avea idee că pământul era sprijinit pe patru elefanţi, sau cine ştie pe ce uriaş, dar nu Iov. El a ştiut că originea pământului e la Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a atârnat de nimic! În imensul universului Dumnezeu a făcut legi precise, iar Iov se minuna cum norii leagă apele şi nu se prăbuşesc sub greutatea lor. Nu au robinete, dar atunci când dau ploaie, o dau strop cu strop. Tainele acestea ale naturii l-au determinat pe Iov să continue să creadă că nu din pricina vre-unui păcat l-a pedepsit Dumnezeu. Era prea exact şi corect Dumnezeu ca să se pună la luptă cu nevinovăţia sau chiar cu vinovăţia vre-unui om. Noi ştim că Iov a avut dreptate. Dumnezeu nu l-a pedepsit pentru păcate, ci pentru a demonstra că Iov va rămâne credincios pe calea Domnului. Să ne rugăm ca şi noi să putem rămâne credincioşi Domnului prin orice încercare vom trece, şi să nu uităm că avem un Mare Dumnezeu, care a făcut cerul şi pământul! Slăvit să fie El în veci de veci!

22 August, 2009

Matei 5:15

Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

Domnul Isus a spus celor ce au fost la ascultarea Predicii de pe Munte, că nu se acoperă lumina. Odată ce oamenii aprind lumina, scopul lor va fi să se folosească de ea, nu să o pună sub obroc, sau chiar sub o oală, după cum au spus Grecii! Lumina se pune în sfeşnic pentru a lumina pe toţi din casă. Domnul Isus ne-a spus că noi suntem lumina lumii, dar nu o lumină care se ascunde, ci o lumină care să fie de folos. Nu se poate ca lumina să fie ascunsă de întuneric, căci deşi, oamenii s-au luptat şi se luptă împotriva luminii, nu au putut-o birui. De mii de ani, Creştinii au luminat lumea, chiar dacă pe ici pe colo, lumina lor a fost ascunsă, întunericul nu a putut să o ţină mult de-o parte. Ce se întâmplă oare în generaţia noastră? A ajuns lumina să nu mai aibe forţa necesară? Sunt prea mulţi cei care vor să o acopere? Domnul Isus nu a spus că vom fi biruiţi, ci că noi vom birui prin El. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să nu ascundem lumina Lui din noi, ci să o lăsăm să lumineze pe cei din jurul nostru.

21 August, 2009

Geneza 45:24

Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; şi le-a zis: ,,Să nu vă certaţi pe drum.”

După ce Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, i-a trimis să aducă tot neamul lor în Egipt. Fraţii au fost foarte nedumeriţi când şi-au dat seama că Iosif nu era mort, ci era şeful Egiptului. Nu doar viaţa lor, ci viaţa multor oameni era în mâna lui Iosif. El a dirijat cum să se facă distribuirea grâului atât în anii de belşug, dar mai ales în anii de secetă. Fraţii lui au gustat din bunătatea lui, dar nu s-au putut mira când au găsit banii în sacii lor şi toate lucrurile le mergeau contrar planurilor lor. După toate acestea, Iosif le-a spus să nu se certe pe drum. Era o mare ispită să fi început să se acuze unul pe altul de cele ce s-au petrecut cu mult timp în urmă. De fapt, din grădina Eden, oamenii au fost gata să arunce vina de la ei la alţii. Iosif a dorit să prevină acest lucru şi le-a spus dinainte să nu se certe pe drum. Pe calea vieţii este foarte uşor să vezi fraţi care se ceartă. Nu ar trebui să se certe, dar unii au darul să găsească nod în papură oriunde şi oricum. Să ne rugăm ca noi să nu fim pricină de poticnire pentru nimeni şi totodată să nu ne certăm cu nimeni, cât ţine de noi.

20 August, 2009

Ioan 5:30

Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Domnul Isus a spus celor din vremea când a fost pe pământ, că nu putea face nimic de la El însuşi, nu pentru că nu avea puterea să facă, ci pentru că a renunţat la folosirea independentă a atributelor Sale divine. Cât timp a fost dezbrăcat de gloria Sa, Domnul Isus a fost dependent în totalitate de Tatăl. Domnul Isus a făcut o judecată dreaptă, fără de cusur, deoarece a împlinit voia Tatălui. Cât timp a stat pe pământ, Domnul Isus nu a căutat să mai facă voia Lui, ci a făcut doar voia Celui ce L-a trimis. Ce exemplu măreţ avem şi noi să nu mai facem nimic de la noi, adică din ale noastre, ci orice facem, să fie de la Tatăl. Atât vorbele cât şi faptele noastre trebuie să arate că suntem copiii Lui Dumnezeu. Să nu căutăm împlinirea voii noastre, ci să căutăm cu tot dinadinsul să facem voia Tatălui, care ne-a trimis şi pe noi să fim martorii Domnului Isus.

19 August, 2009

Psalmul 139:1-2

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti. Şti când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.

Acest psalm este unul din cei mai cunoscuţi psalmi din Biblie. Cei mai mulţi oameni ştiu multe din cuvintele acestui psalm, dar nu toţi iau aminte la mesajul lui. Psalmistul a fost foarte bucuros că Domnul l-a cercetat de aproape, lucru pe care nu mulţi l-ar dori. Mulţi s-ar feri de aşa cercetare de aproape. Ei poate ar mai accepta o cercetare mai de la distanţă, dar nu de aproape? Psalmistul David a ştiut că Dumnezeu îl cunoştea bine şi ştia când stătea jos sau se scula. Până şi gândurile lui erau pătrunse de atotştiinţa Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cercetează nu pentru a afla lucrurile rele pe care le mai fac copiii Lui, ci pentru a ne întări pe calea Credinţei. Dumnezeu ne ştie pe toţi şi fără să ne cerceteze, dar vrea ca noi să ne pocăim pentru a-I aduce slavă Lui. Să ne rugăm ca Domnul să ne cerceteze pe fiecare din noi şi umblarea noastră să fie ca a Domnului Isus în fiecare zi.

18 August, 2009

Filipeni 1:11

(Să fiţi) plini de rodul neprihănirii, prin Isus Cristos, spre slava şi lauda Lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel s-a rugat pentru sfinţii din Filipi, ca ei să aibe discernământ şi să nu se poticnească până la venirea Domnului, dar în acelaşi timp să fie plini de rodul neprihănirii. Neprihănirea pe care Domnul Isus ne-a dat-o, este neprihănirea care ne pune într-o stare după voia Lui Dumnezeu. Suntem în pace cu Dumnezeu şi avem acces liber la tronul îndurării Lui. Rodul neprihănirii se referă la neprihănirea pe care noi trebuie să o manifestăm în umblarea pe acest pământ. Ceea ce Domnul Isus ne-a dat, trebuie să se manifeste în viaţa noastră de zi cu zi. Domnul ne-a dat Duhul Sfânt în viaţa noastră ca El să producă roada Lui în noi. Dacă noi ascultăm şi umblăm prin Duhul, atunci noi vom fi plini de rodul neprihănirii, aducând slavă şi laudă Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca toţi care au primit neprihănirea Domnului Isus, să îşi dea toate silinţele ca să fie plini de rodul neprihănirii în fiecare zi!

17 August, 2009

Proverbe 16:32

Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine, preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Răbdarea este o virtute care se găseşte rar de tot. Deşi, adevăraţii eroi sunt acei care sunt înceţi la mânie, creştinii de azi nu vor să înveţe lecţia umplerii cu Duhul Sfânt, Duh ce i-ar face pe toţi să fie viteji. Autostăpânirea este tot parte din darul Duhului Sfânt şi al înfrânării. Nimeni nu poate fi stăpân pe sine fără ajutorul Duhului Sfânt, dar Duhul de aceea ne-a fost dat, ca noi să preţuim mai mult decât cuceritorii cetăţilor. Solomon a scris aceste cuvinte cu peste trei mii de ani în urmă, dar deşi s-au schimbat multe în lume, omul nu s-a schimbat de loc. Oamenii sunt tot grabnici la mânie şi nu mulţi sunt cei care se pot stăpâni fără ajutorul Lui Dumnezeu. Ce har este pentru noi că Duhul Sfânt ne-a fost dat să locuiască în noi. Cu ajutorul Lui, noi putem şi trebuie să fim foarte înceţi la mânie, iar soarele să nu apună peste mânia noastră, care trebuie să fie fără păcat. Tot Duhul Sfânt ne ajută la stăpânirea de sine. Să ne ajute Domnul să ne lăsăm conduşi în fiecare zi de Duhul Sfânt.

16 August, 2009

1 Timotei 2:8

Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.

Apostolul Pavel a scris tânărului pastor Timotei rugându-l să îndemne pe credincioşii care erau cu el să ducă o viaţă de rugăciune. După ce a îndemnat pe toţi să facă rugăciuni şi cereri, în acest verset se adresează bărbaţilor ca ei să se roage oriunde ar fi, în orice loc şi să nu aştepte să fie la locul obişnuit de rugăciune, ci oriunde se găsesc, să înalţe rugăciuni Lui Dumnezeu. La scurt timp după ce a apărut cartea cu Rugăciunea Lui Iabeţ, am spus unor creştini să se roage timp de patruzeci de zile şi vor fi binecuvântaţi. Unul mi-a spus că ar fi bine dacă s-ar ruga numai o zi şi tot ar fi binecuvântat. E trist, dar mulţi bărbaţi nu se roagă. Se roagă doar la masă, la culcare, la biserică, dar nu mai mult. Apostolul Pavel a spus că rugăciunea trebuie să fie făcută fără a avea mânie sau îndoieli. Nu spune mânie pe cine şi de ce, doar atât, fără mânie. Nici nu explică ce fel de îndoieli sau cu privire la ce, ci simplu, fără îndoieli! Fă Doamne ca noi toţi să fim oameni ai rugăciunii fără mânie şi fără îndoieli.

15 August, 2009

Psalmul 44:8

Noi în fiecare zi ne lăudăm cu Dumnezeu și pururea slăvim Numele Tău.

Psalmiștii au cântat mereu Numele Domnului și zi de zi s-au lăudat cu Dumnezeu. Ce popor a putut să aiba așa Dumnezeu? Ce popor a fost izbăvit de Faraon și a trecut prin Marea Roșie ca pe uscat? Nici un alt popor nu a avut așa Dumnezeu, căci nu este alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Pe drept cuvânt s-au lăudat ei cu Dumnezeu. Slăvirea Numelui Său mare, decurge din recunoașterea unicității și a majestății Lui. Nu este alt Nume ca Numele Lui! Ne lăudăm noi oare cu Dumnezeu? Recunoaștem și noi că nu este alt Dumnezeu în afară de Tatăl Domnului nostru Isus Cristos? Îl slăvim noi oare cu intensitatea și frecvența psalmiștilor? Ei pururea slăveau Numele Lui. O facem și noi tot așa? Un poet a scris că „Domnul mult bine i-a făcut, el totdeauna-L va iubi,” dar nu numai lui i-a făcut Domnul bine, ci la toți cei care se încred în El! Să nu ne rușinăm de Domnul, ci să ne fălim cu El în fiecare zi, iar slăvirea Lui să nu lipsească niciodată din gura și inima noastră.

14 August, 2009

Coloseni1:9

De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, și să cerem să vă umpleți de cunoștiința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească.

Apostolul Pavel a scris celor din Colose, după ce a auzit despre credința și dragostea lor pentru toți sfinții. Din ziua când a auzit despre acești creștini, Apostolul nu a încetat să se roage pentru ei ca să fie umpluți de cunoașterea voii Lui Dumnezeu. Toți credincioșii doresc să cunoască voia Lui Dumnezeu, deși voia Lui ne este descoperită în Cuvântul Lui, Biblia. Tot ceea ce Dumnezeu vrea să facem și să știm despre El, este scris în Sfânta Scriptură. În Colose, în primul veac, creștinii nu aveau Biblia, ci doar fragmente din Vechiul Testament și câte o scrisoare de la apostoli. Apostolul Pavel a avut grijă ca cei din vremea lui să audă Cuvântul Lui Dumnezeu și apoi s-a rugat ca Duhul Sfânt să le dea orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească. Nu cred că e rău ca și noi să ne rugăm, ca toți să fim plini de cunoașterea Cuvântului Lui Dumnezeu, care ne arată voia Lui și ne poate da înțelepciune și pricepere duhovnicească. Facă Domnul ca toți să umblăm în această înțelepciune și pricepere în fiecare zi!

13 August, 2009

Neemia 9:6

Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu ai dat viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.

Oamenii care s-au întors din robia babiloniană, după ce au zidit zidul împrejurul Ierusalimului, au dat slavă Lui Dumnezeu și au rostit cuvintele de mai sus. Ei au recunoscut ceea ce toți credincioșii recunosc și anume, că numai Domnul a făcut cerul și pământul. Acestea nu au apărut la întâmplare, și nici nu au fost explozii care să fi făcut apariția universului. Acest verset nu doar recunoaște faptul că Dumnezeu a creat cerul cerurilor și oștirea lor, ci și faptul că tot ce este pe pământ nu este rezultatul evoluției, ci a fost făcut de Dumnezeu! Tot ce există, atât pe pământ cât și în mare, a fost creat de Dumnezeu. Ceea ce este mai frumos în acest verset este faptul că oștirea cerurilor se închină înaintea Lui Dumnezeu. De ce oare oamenii, care au fost făcuți să fie coroana creațiunii lui Dumnezeu, ei nu se închină înaintea Lui Dumnezeu? Ei se închină mai degrabă la lucrurile create de Dumnezeu, decât Lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu și măreția Lui. Să ne rugăm pentru copiii care învață că totul a apărut la întâmplare și să le arătăm prin crezul și închinarea noastră, calea spre Dumnezeu!

12 August, 2009

2 Corinteni 2:16

Pentru aceștia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

Apostolul Pavel a scris celor din Corint că ei sunt o mireasmă, sau o aromă a cunoștinței Lui Cristos. Cei care au primit mesajul mântuirii, au primit și mireasma cunoștinței Mîntuitorului, iar cei ce nu au primit mesajul dragostei Lui Dumnezeu, au primit aroma condamnării din moartea în care se aflau, la moartea veșnică. Cine poate pricepe toate aceste lucruri? Cine poate fi îndeajuns pentru aceste lucruri? Nimeni! Nimeni nu poate pricepe cum poate să fie mesajul nostru: viață pentru unii și moarte pentru alții? Apostolul Pavel nu a înțeles taina propovăduirii, dar a primit prin credință, încredințarea că aceasta a fost înțelepciunea și puterea Lui Dumnezeu. Nimeni, da, chiar nimeni nu e în stare să înțeleagă cum lucrează Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne facă și pe noi, în generația noastră o aromă a cunoștiinței Lui pentru toți cei din jurul nostru.

11 August, 2009

Isaia 5:4

Ce aș mai fi putut face viei Mele, și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă așteptam să facă struguri buni?

Dumnezeu în dragostea Lui a scos pe Israel din Egypt și l-a pus în țara Canaanului. A făcut Dumnezeu tot ce a trebuit să facă, pentru ca Israelul să fie un popor deosebit de celelalte popoare. Dar în loc să fie deosebit, Israelul a devenit un popor de rând, ca toate popoarele. Dumnezeu s-a întrebat pe El Însuși, ce ar mai fi putut face? Răspunsul nici nu trebuie așteptat deoarece Dumnezeu a făcut totul și încă și mai mult. Nu mai era nimic de făcut, dar în loc de a fi ceea ce Dumnezeu a vrut, Israelul a produs struguri sau fapte sălbatice. Dar ce se întâmplă cu biserica de azi, adică cu noi? Dumnezeu a dat pe Domnul Isus să moară pentru noi și ne-a dat și pe Duhul Sfânt, dar care sunt rezultatele? Unde sunt srugurii cei buni? De ce de cele mai multe ori, avem struguri sălbatici ca rod? Să ne rugăm ca Domnul să schimbe atitudinea bisericii și a creștinilor de azi și strugurii pe care-i vom produce după pocăință vor fi struguri buni, adică fapte vrednice de pocăință.

10 August, 2009

Faptele Apostolilor 4:13

Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat întrucât știau că erau oameni necărturari și de rînd; și au priceput că fuseseră cu Isus.

După ce Petru și Ioan au fost arestați pentru predicarea în Numele Domnului Isus, soborul lui Israel a vrut să le audă argumentele. Petru a prins prilejul să le aducă aminte că ei au fost cei care L-au răstignit pe Domnul Isus, dar Dumnezeu L-a înviat din morți. Petru le-a explicat că mântuire nu mai era în nimeni altul, ci numai în Numele Domnului Isus. Soborul a rămas uimit de așa îndrăzneală. A fost foarte greu pentru ei să recunoască adevărul. Soborul știa că ucenicii Domnului Isus nu erau parte din elita societății lor, dar până la urmă tot au recunoscut că îndrăzneala ucenicilor se datora faptului că au fost cu Isus. Faptul că ucenicii au petrecut timp cu Domnul Isus, a făcut din ei oameni îndrăzneți dar și pregătiți din punct de vedere spiritual. Ei nu doar au avut curajul să vorbească în fața soborului, dar au știut și ce să spună. Se cunoaște la noi oare că umblăm cu Isus de ani și ani de zile? Este vre-o diferență între noi și lume? Domnul să aibe milă de noi și să facă ca noi toți să arătăm că nu am umblat degeaba cu Domnul Isus, ci că și noi ca ucenicii, avem îndrăzneală și cunoștință cu privire la Domnul Isus și mântuirea Lui.

09 August, 2009

Psalmul 119:33

Învață-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o țin până la sfârșit.

Rugăciunea acestui psalmist arată dorința acestuia de a merge toată viața Lui pe calea Domnului. Ca să poată merge pe calea Domnului, el trebuie să învețe calea orânduirilor Lui Dumnezeu. Legile Lui Dumnezeu trebuie știute de cei care vor să meargă pe calea Lui. Când Domnul ne învață calea Lui, atunci mergem fără teamă de rătăcire sau de alte primejdii. Suntem noi oare gata să ne lăsăm învățați de Domnul? Domnul ne învață prin Cuvântul Lui veșnic și prin Duhul Sfânt, care ne luminează mintea să pricepem Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să petrecem mai mult timp în Cuvântul Lui Dumnezeu și în rugăciune, pentru ca Domnul să ne arate calea orânduirilor Lui. În felul acesta vom putea să mergem până la sfârșit pe ea. Să ne rugăm Domnului pentru cei care nu merg pe această cale, să vină cu noi, căci numai ascultând de orânduirile Lui putem avea adevărata viață.

08 August, 2009

Apocalipsa 19:16

Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraților și Domnul domnilor.”

Ioan a văzut pe Domnul Isus în desfășurarea planului istoriei viitoare. După necazul cel mare, chiar înainte de începerea mileniului, Domnul Isus va veni să oprească fiara, proorocul mincinos și pe anticrist din nebunia lor. Domnul va doborî toată fala acestui triumvirat diabolic și va nimici pe toți vrăjmașii lui Israel. Toți care vor urma pe anticrist împotriva Israelului vor fi nimiciți. Ioan a observat numele scris pe haina Domnului Isus, nume pe care noi Îl cântăm de atâtea ori în adunările noastre. Știm însă ce implicații majore au cântările care sunt doar cântate și nu trăite? Degeaba declarăm că El este Domn, dacă domnia Lui nu este ceva real în viața noastră. Dacă El este Împărat al împăraților, de ce nu se supun toți împărații pământului înaintea Lui? Dacă este Domn al domnilor, unde sunt toți domnii, care ar trebui să fie subordonați domniei Lui? Suntem noi ascultători în totul totului tot de acest Domn absolut? Dacă toată puterea este a Lui atât în cer cât și pe pământ, suntem noi ascultători în totul de El? Să ne rugăm ca Domnul să ne facă pe toți ascultători și împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu.

07 August, 2009

Daniel 6:27

El izbăvește și mântuiește, El face semne și minuni în ceruri și pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghiarele leilor.

Împăratul Dariu a spus aceste cuvinte după ce a auzit vocea lui Daniel din groapa cu lei. Nici un om care a fost aruncat în groapa cu lei nu a scăpat viu de acolo. Dar, când Daniel a ajuns între lei, s-a întâmplat ceva ce nu a mai fost vre-o dată și anume leii nu s-au atins de Daniel. Împăratul s-a mirat și s-a bucurat când a auzit că Daniel e neatins. Împăratul și-a dat seama că numai Dumnezeul lui Daniel poate izbăvi și El e singurul care poate mântui. Minunile care sunt cu adevărat minuni, singurul Dumnezeu le poate face, atât în cer cât și pe pământ. Îmăratul Dariu a fost un păgân, care a fost obligat să vadă Cine este Dumnezeul lui Daniel. Ne dăm noi seama Cine este Dumnezeu? Știm și noi că El este Cel care ne izbăvește de toate temerile noastre? Știm noi oare că Domnul nu a încetat să facă minuni? Nu mai face cum a făcut în vremurile de demult, dar în felul Lui El încă face minuni. Să ne încredem în El și să-I dăm slavă pentru mântuirea Lui mare care ne-a dat-o în dar și să-I mulțumim pentru minunile care le-a făcut și încă le face cu fiecare din noi.

06 August, 2009

Romani 6:14

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Roma pentru a le da asigurarea că nu au de ce să se rușineze de Evanghelia Domnului Isus, deoarece prin Evanghelie au ajuns să cunoască neprihănirea Lui Dumnezeu. Odată primită neprihănirea Lui Dumnezeu, prin credința în Domnul Isus, credincioșii sunt izbăviți de condamnarea și de puterea păcatului. Păcatul nu mai are nici o putere asupra credincioșilor, și de aceea diavolul dă târcoale și încearcă să prindă pe cei care nu veghează sau se apropie prea tare de gura leului. Legea a fost și este bună, dar ea nu a fost niciodată mijlocul Lui Dumnezeu de mântuire, ci a fost doar un îndrumător către Cristos. Noi nu suntem sub lege, ci sub har. Harul este cel care ne învață să nu avem nici o legătură cu păcatul sau cu poftele care duc la păcat. Cei care au murit față de lege, nu mai au cum să mai fie sub puterea păcatului, deoarece au fost așezați în Cristos, iar Cristos este sfârșitul Legii. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune să fugim tot mai departe de orice ni se pare rău, pentru a aduce slavă Celui ce-a murit pentru ca noi să trăim veșnic.

05 August, 2009

Proverbe 5:13

Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei, și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?

Cei care nu iau aminte la învățătura părinților credincioși, sau disprețuiesc Cuvântul înțelepciunii divine, vor avea mult de suferit. Viața lor va fi istovită, iar regretele se vor manifesta prin gemete, care vor spune că au avut ocazia să audă învățătura, dar au disprețuit-o. Sunt mulți care nu au șanse în viață, sau nu au părinți care să-i învețe, ori nu au învățători buni, dar majoritatea au și părinți și învățători. De ce totuși sunt mulți care ajung să regrete? Înțeleptul a spus că astfel de oameni nu au luat aminte la cei care-i învățau. Ei nu au ascultat glasul învățătorilor lor. Ce fel de oameni ar trebui să fie copiii Lui Dumnezeu? Cînd Domnul vorbește, ei trebuie să asculte. Când Cuvântul spune ceva, ei trebuie să ia aminte, dar iau ei aminte? Suntem noi oare mai buni decât cel arătat în acest verset? Am ajuns și noi oare la regrete și la gemete, fiindcă nu am ascultat și nu am luat aminte la sfatul Lui Dumnezeu? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ascultăm sfatul și îndrumarea Lui și deasemenea să ne ajute să aplecăm urechea la învățătura sănătoasă a Cuvântului Lui Dumnezeu și să facem tot ceea ce Domnul ne spune.

04 August, 2009

Marcu 10:43

Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru.

Domnul Isus mergea spre Ierusalim, iar ucenicii Lui în loc să încerce să înțeleagă misiunea Domnului Isus, ei s-au mâniat pe Iacov și pe Ioan fiindcă mama lor a cerut un favor. Ea a vrut ca fii ei să stea unul la dreapta Domnului și altul la stânga Lui. Ucenicii au văzut lucrul acesta ca o insultă la adresa lor. Cum să stea ei doi lângă Isus și nu alții? Domnul le-a spus că drumul spre înălțare duce prin valea smereniei. Nu există cale scurtă spre mărire. Toate căile care sunt scurte spre înălțare vor sfârși în prăbușiri umilitoare. Doar drumul pe la smerenie și slujire duce cu siguranță la înălțare. Ucenicii au învățat această lecție când Domnul le-a spălat picioarele, dar și atunci unul nu a prea dat dovadă că a înțeles! Ce fel de oameni suntem noi oare? Căutăm ceea ce caută cei nemântuiți? Dorim și noi mărirea lumii? Să nu uităm că Domnul nu a spus doar ucenicilor cuvintele din acest verset, ci ele sunt valabile și pentru noi. Să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne smerim sub mâna Lui tare, ca la vremea potrivită, El să ne înalțe.

03 August, 2009

Iosua 1:5

Nimeni nu va putea sta împotriva ta cât vei trăi. Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa , nici nu te voi părăsi.

Cuvintele acestea au fost spuse de Domnul lui Iosua, după moartea lui Moise. Asigurarea pe care Domnul i-a dat-o lui Moise, când el a fost pus în slujbă, era acum dată lui Iosua. Orice dușman care s-ar fi opus lui Iosua nu ar fi avut succes. Domnul i-a spus lui Iosua că nu-l va lăsa și nici nu-l va părăsi nicioată. Iosua a cucerit țara Canaanului și Domnul într-adevăr a fost cu el în toată acea mare biruință. Dar noi am primit o făgăduință mai mare, pe care Domnul Isus ne-a făcut-o, și anume că El va fi cu noi în fiecare zi până la sfârșitul veacului. Dușmanii noștrii sunt dușmanii Lui. El se luptă cu ei. Începem o săptămână nouă, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea credință să ne încredem în Domnul și în ocrotirea Lui. El nu ne va lăsa și cu nici un chip nu ne va părăsi. Să nu ne uităm la vrăjmași, ci să privim țintă la Domnul Isus!

02 August, 2009

Apocalipsa 3:1

Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: ”Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale Lui Dumnezeu și cele șapte stele, Știu Faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort.

Domnul Isus a trimis acest mesaj bisericii din Sardes. Faptele lor trâmbițau ceva, iar realitatea era alta. Numele lor spuneau că trăiesc, dar Domnul Isus știa altceva, că de fapt ei erau morți. Ce situație tristă, dar nu chiar așa de neobișnuită. Cum a fost așa ceva posibil? Nu au vegheat? Domnul Isus le-a spus că dacă nu vor veghea, El va veni ca un hoț, neanunțat, și ei vor fi dați de rușine. Mă tem că sunt și astăzi credincioși sau biserici ale căror fapte trâmbițează un lucru, dar realitatea este alta. Poate că numele le merge că trăiesc, dar de fapt sunt morți. Care este situația noastră? Suntem noi oare mai treji decât au fost ei? Sunt faptele noastre în contradicție cu vorbele sau numele noastre? Când Domnul ne cercetează, suntem noi receptivi la Cuvântul Lui? Luăm noi aminte și ne pocăim, sau lăsăm doar forma să fie și de fapt suntem fără viață? Să ne rugăm ca Domnul să ne trezească la o trăire sfântă și curată după voia Lui, pentru ca numele și viața noastră să fie unul și același lucru.