01 August, 2009

Ioel 2:21

Nu te teme, pământule, ci bucură-te și veselește-te, căci Domnul face lucruri mari.

Profetul Ioel a vorbit cu mult timp în urmă, din partea Domnului, cu privire la planurile Lui Dumnezeu față de Israel. Deși, poporul a fost necredincios lui Dumnezeu, Dumnezeu le-a promis că dacă se vor pocăi cu adevărat, El îi va ierta și va restaura tot ceea ce lăcustele au distrus în țara lor. Chiar pământul a fost asigurat să nu se mai teamă, ci să se bucure și să se veselească. Este deosebit de interesant faptul că Dumnezeu spune chiar și pământului să fie bucuros. Efectele pocăinței înaintea lui Dumnezeu și atunci și acum au fost extraordinare. Dumnezeu promite că va face lucruri mari. De fapt, doar El poate să facă lucruri mari. Cred că Dumnezeu poate să facă același lucru și în generația noastră. Dacă ne pocăim, Dumnezeu va îndepărta frica din viața noastră, iar în locul fricii ne va da bucuria Lui. Așa cum a făcut atunci lucruri mari, Domnul poate face și acum lucruri mari. Chemarea mea este ca toți să ne pocăim, să plângem între tindă și altar, și acasă și la adunare, chemând pe Domnul să aibe milă de noi. Cred că Dumnezeu va face lucruri mari cu toți care se pocăiesc și se lasă la dispoziția Lui.

31 Iulie, 2009

Marcu 2:14

Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat, și a mers după El.

Domnul Isus a văzut pe Matei, vameșul chiar la slujba lui. Nu a așteptat ca omul să iese din slujbă, ci direct de la locul lui de muncă, Domnul l-a chemat să fie ucenicul Lui. Toate chemările Domnului Isus au fost neconvenționale. El nu a urmat un anume model omenesc, ci a mers după planul Lui Dumnezeu. Când Domnul Isus i-a spus lui Levi, sau Matei, să meargă după El, acesta a înțeles că acea chemare nu poate fi refuzată. Levi s-a sculat imediat și a mers după Domnul Isus. Este deosebit de frumos felul în care acest om a reacționat la invitația Domnului Isus. El nu a cerut timp de gândire. El nu a spus că trebuie să încheie anumite conturi și să predea anumite sume de bani, sau să dea socoteală de tranzacțiile făcute. Se pare că toate acestea au fost în ordine și că Matei nu a avut nimic care să-l țină înapoi. Ca rezultat al acestei chemări și desigur și al ascultării lui Matei, noi beneficiem de Evanghelia după Matei. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea și nouă ascultarea pe care evanghelistul Matei a avut-o față de Domnul Isus!

30 Iulie, 2009

Psalmul 38:22

Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea.

Împăratul David a fost în fel și fel de situații înainte de a ajunge împărat, și chiar după ce a ajuns împărat. Dar prin orice a trecut, David a căutat ajutorul lui, la Domnul. În orice strâmtorare se afla, el chema pe Domnul să-i vină în ajutor. De multe ori a cerut ca Domnul să nu întârzie, ci să-i vină de grabă în ajutorul lui. Ajutorul oamenilor nu vine totdeauna când ai nevoie sau nu vine chiar când trebuie. Ajutorul Domnului însă vine întotdeauna la vremea cea mai potrivită. Nu când știm noi, ci când El știe că e bine. Domnul știe mai bine decât noi când trebuie să ne scoată din necaz. La cine strigăm noi când suntem în necaz? Alergăm noi cu aceeași confidență la Domnul și Mântuitorul nostru, întocmai cum a alergat David? Sau încercăm să epuizăm toate resursele umane, și dacă nu reușim prin propria noastră putere, atunci apelăm la Domnul. Să ne rugăm ca Domnul să ne lumineze mintea și duhul pentru ca noi să alergăm tot mereu la Domnul și Mântuitorul nostru cu orice problemă și în orice situație.

29 Iulie, 2009

Ioan 4:23

Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl.

Domnul Isus se afla la fântâna lui Iacov, care era la marginea Siharului din Samaria. O femeie a venit după apă și după ce Domnul Isus i-a cerut să-I dea apă să bea, femeia a început o discuție despre adevărata închinare. După tradiție, Samaritenii se închinau pe un munte, iar Evreii pe altul. Cine o fi avut dreptate? Și unii și alții pretindeau că ei au muntele adevărat, iar ceilalți nu știau ce fac. Domnul Isus nu a intrat în jocul ei religios, ci a spus că deja a venit vremea când închinarea exterioară trebuie înlocuită cu închinarea interioară. Cei care urmau unul din cele două ritualuri, rar se închinau cu adevărat Lui Dumnezeu. Domnul Isus a vorbit despre o închinare în duh, lăuntrică, și după Cuvântul Adevărului. Închinarea pentru unii este doar mersul la biserică și acolo să participe la o slujbă religioasă și atât. Domnul Isus a spus că închinarea trebuie să fie o condiție a inimii. Să ne rugăm Domnului să ne ajute ca tot mereu să ne închinăm Lui în duh și adevăr și tot ceea ce facem să fie un imn spre închinare înaintea Lui Dumnezeu!

28 Iulie, 2009

Daniel 6:10

Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.

Daniel era la curtea împăratului Babilonului și știa ce legi dădea acesta. A auzit de legea care interzicea ca timp de treizeci de zile să se roage altcuiva decât împăratului, dar nu știa dacă împăratul o va semna. Cum a auzit Daniel că s-a semnat legea, în loc de a se opri din închinarea la Dumnezeu, el a continuat să se roage ca și mai înainte. Putea să se roage noaptea când nu-l vedea nimeni, sau putea să se roage cu ferestrele închise. Putea pleca în vre-o călătorie pentru o lună de zile, și scăpa de a ajunge în groapa cu lei. Daniel însă nu a compromis nimic. Nu s-a ascuns, ci după obiceiul lui a continuat să se roage. Ce am fi făcut noi oare, sau mai bine zis, ce facem noi? Noi nu avem decrete împotriva rugăciunii și nimeni nu ne oprește să citim Biblia sau să mergem la casa de rugăciune, dar le facem noi toate acestea? Nu cumva e nevoie de decrete care să interzică rugăciunea, pentru ca noi să mergem la rugăciune? Daniel se ruga, cum făcea și mai înainte. El a început în vremuri bune dar a continuat și în vremuri de înterdicție. Să ne rugăm Domnului să ne dea înțelepciune ca să ne rugăm și să medităm la Cuvântul Lui zi și noapte.

27 Iulie, 2009

2 Corinteni 8:21

Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.

Apostolul Pavel a declarat cu prisosință, că va căuta să lucreze cinstit înaintea Lui Dumnezeu, dar și înaintea oamenilor. A lucra cinstit, înseamnă să nu tai nici un colț și să nu lucrezi doar de ochii oamenilor. Cei din Corint au fost asigurați de faptul că pot avea încredere în Apostolul Pavel și în tovarășii lui de lucru, în a duce ajutoarele lor la Ierusalim. Sunt mulți credincioși care zi de zi lucrează cinstit în tot ceea ce fac, dar mă tem că pe lângă aceștia mai sunt și din aceia care nu lucrează cinstit. Ispitele de a nu lucra cinstit, sunt mari la toți oamenii, dar mai ales la cei ce lucrează pe câmpul evangheliei. Mă simt dator să vă chem la rugăciune, ca toți oamenii Lui Dumnezeu să facă lucru cinstit înaintea Lui Dumnezeu. Noi, oriunde am lucra, să dăm dovadă de lucrători cinstiți, pentru ca oamenii să aducă slavă Lui Dumnezeu pentru noi. Dacă nu am lucrat cinstit, să ne rugăm Domnului să ne ierte și prin Duhul Sfânt să ne ajute să facem totul pentru slava Domnului Isus. Nu e mai mare rușine, decât să fie lucrători în lucrul Domnului, care să fie necinstiți. Domnul Cel Bun să fie cu noi și El să ne păzească de tot ce se pare rău.

26 Iulie, 2009

Deuteronom 31:8

Domnul Însuși va merge înaintea ta. El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi, și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta.

Moise l-a asigurat pe Iosua că nu va fi singur în slujba de conducere a poporului, ci Domnul va fi cu el așa cum a condus și viața lui. Moise a mers însoțit de Domnul în toate zilele vieții lui, de aceea a avut încredere că Domnul va fi și cu Iosua. Dumnezeu nu se schimbă odată cu schimbarea gărzii. El nu pleacă atunci când pleacă o generație și vine alta. El este același ieri, azi și în veci! Dumnezeu a mers înaintea lui Iosua și l-a condus nu doar să intre în Canaan, dar să și ia în stăpânire Canaanul! El Însuși a vegheat asupra lui Iosua și nu l-a părăsit niciodată, chiar dacă a trebuit să oprească soarele în loc pentru el. Dumnezeu nu l-a lăsat pe el și sunt convins că nu ne va lăsa nici pe noi. Fiecare din noi suntem asigurați că Domnul este cu noi în fiecare zi până la sfârșitul veacului. Să nu ne temem și nici să nu ne înspăimântăm, căci nu e nimeni mai tare ca Domnul! Fie ca noi toți să ne încredem în conducerea Lui și zi de zi să mergem pe urmele Domnului.

25 Iulie, 2009

2 Petru 1:3-4

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot în ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

Dumnezeu ne-a dăruit absolut totul și pentru viața de acum și pentru viața viitoare. Nu este nimic care El să nu fi dat copiilor Săi. Prin faptul că ni L-a dat pe Domnul Isus și ne-a dat harul să-L cunoaștem, noi am ajuns posesorii marilor și scumpelor Lui făgăduințe. Făgăduințele Lui Dumnezeu nu mint și nici nu înșeală, ci ele sunt „da” și „amin!” Slava și puterea Lui, împreună cu făgăduințele Lui ne-au făcut părtași naturii dumnezeiești. Natura dumnezeiască ne-a despărțit de stricăciunile și poftele din lume. Natura dumnezeiască nu are nici o plăcere în ceea ce lumea poate oferi, ci ea dorește în fiecare clipă să ajungă în cer. Cei care nu au fost mântuiți nu pot înțelege dorința celor mântuiți, după cer. Aici, însă, este secretul. Cei care au natura divină, tânjesc după divin. Ei nu mai pot găsi nimic în lume, și de aceea ei fug cât mai departe de orice stricăciune din lume. Să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru darurile Lui și să-L rugăm să ne ajute să trăim în așa fel încât slava Lui să fie văzută în noi.

24 Iulie, 2009

Geneza 22:18

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!

Domnul a spus lui Avraam că din pricina ascultării lui, toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța lui. Dacă Avraam nu ar fi ascultat să ia pe Isaac și să-l aducă jertfă, ce s-ar fi ales de binecuvântarea pe care Dumnezeu a vrut să o dea prin el? E greu de imaginat așa ceva. Noi Îi dăm slavă Lui Dumnezeu pentru oameni ca Avraam, care au ascultat în orice vreme, dar mă gândesc la noi și la generația noastră. Noi suntem în mod spiritual binecuvântați, ca fiind din Avraam, dar dacă de noi ar ține binecuvântarea neamului nostru, ar mai fi ei binecuvântați? Dumnezeu a spus că din pricina ascultării lui Avraam toate neamurile pământului vor fi binecuvântate, dar ce facem noi cu ascultarea?

Nu cred că Dumnezeu ne cere și nouă ca lui Avraam să aducem copiii noștri jertfă pe vre-un munte, dar Cuvântul Lui Dumnezeu este clar cu ceea ce trebuie noi să ascultăm. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea înțelepciune și har, ca să ascultăm de El așa cum l-a ascultat Avraam. Copiii și urmașii noștri vor fi binecuvântați, dacă noi vom asculta întotdeauna de Domnul!

23 Iulie, 2009

Luca 15:32

Dar trebuia să ne veselim, și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit.

Tatăl fiului risipitor a spus aceste cuvinte fratelui mai mare al acestuia. Cu toții știm trista poveste a tânărului care nu a vrut să mai stea acasă. După ce a primit partea lui de avere a cheltuit totul, a ajuns rău de tot și apoi a venit umilit acasă. Fratele lui mai mare numai asta nu a visat. El a dus greul casei după ce a plecat fratele mai mic. Totul era pe capul lui. Nici prin cap nu i-a trecut că-l va mai vedea vre-o dată pe fratele lui mai mic. Pentru el, fratele lui era ca mort. Dar nu și pentru tata. Tata a dorit mult să-l mai vadă pe copilul plecat de acasă. Nu ni se spune, dar credem că de multe ori s-a uitat în zare să vadă dacă nu cumva se întoarce. A venit însă și ziua când tata l-a văzut pe fiul lui venind acasă. Bucuria lui a fost fără margini. El a făcut ospățul cel mai frumos pentru acel eveniment. Nu a prisosit nimic. Fratele mai mare nu a fost acasă când a venit acest risipitor...poate că nu-l primea în casă! Când el a ajuns acasă, ospățul era în toi. Toți se bucurau împreună cu tatăl care a primit pe fiul pierdut acasă. Nimeni nu a văzut ca fiind un lucru rău, numai fratele mai mare. El nu putea crede că a ajuns să vadă așa ceva. Era mirat că după toată durerea, rușinea și risipa, tata l-a mai primit pe acest frate al lui în casă. El era necăjit, nu atât pe frate cât era pe tata. Domnul ne-a arătat acest exemplu pentru a ne face să înțelegem mai bine dragostea Lui Dumnezeu. Să ne ferească Domnul de a fi ca fratele mai mare. Ca cel mic am fost, și Domnul ne-a primit. Să-L lăudăm pe Domnul că ne-a primit și să-I fim totdeauna mulțumitori pentru aceasta.

22 Iulie, 2009

Leveticul 26:13

Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, care v-am scos din robie; Eu am rupt legăturile jugului vostru, și v-am făcut să mergeți cu capul ridicat.

Dumnezeu a spus poporului Israel că nu fost nimeni care să-i scape din robie decât numai El. Dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, Israelul era și acum în robia Egiptului, dar Dumnezeu a avut milă și a auzit strigătul lor. Prin mâna Lui tare, Dumnezeu a rupt legăturile jugului lor și a făcut să cadă de pe gâtul lor povara jugului robiei, dându-le libertate nu cu sabia și sulița, ci prin puterea Sa. Dumnezeu a scos pe Israel din robie și l-a făcut să umble cu capul sus. Nu mai era nevoie să meargă cu capul plecat, ca niște robi, ci au putut merge cu capul ridicat, ca niște oameni liberi. La fel ca pe poporul Israel, Dumnezeu a izbăvit și viețile noastre dintr-o robie mult mai cruntă decât a lui Faraon. Noi eram robi ai păcatului, închiși în împărăția întunericului, dar Domnul în mila Lui ne-a rupt legăturile jugului greu și ne-a strămutat în împărăția Fiului Dragostei Lui. Scoși din robia păcatului, pocăiții pot merge plini de încredere că nimeni nu-i mai poate despărți de dragostea Lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus. Ei pot merge cu capul ridicat, căci nu vor mai fi dați de rușine în ziua judecății, deoarece ei au trecut din moarte la viață! Să-i dăm slavă Lui Dumnezeu pentru libertatea adusă și să trăim ca oameni liberi pentru slava Lui.

21 Iulie, 2009

1 Corinteni 13:8

Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârși; limbile vor înceta, cunoștiința va avea sfârșit.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint că nu este cale mai bună decât calea dragostei. Chiar dacă unii s-au axat pe proorocii sau alte lucrări ale Duhului, Apostolul le-a scris că toate vor avea un capăt, numai dragostea nu se va sfârși. Dumnezeu este dragoste și așa cum Dumnezeu este veșnic, nici dragostea nu se va sfârși niciodată. Dragostea a îndurat de-a lungul istoriei, fără să se oprească. Dragostea va mai rămâne și după ce se termină cunoștiința, limbile și proorociile. Dragostea nu a putut fi înfrântă de nimeni. Dragostea este permanentă, în contrast cu lucrurile trecătoare de la începutul Creștinismului. Dumnezeu ne-a arătat dragostea adevărată prin faptul că L-a dat pe Domnul Isus la moarte în locul nostru. Nu este mai mare dragoste decât aceasta. Cum stăm noi la acest capitol? Dragostea noastră pentru Dumnezeu seamănă cu a Lui? Cum stăm însă cu dragostea pentru aproapele nostru? Să ne rugăm Domnului să ne învețe tot mai mult cum să-L iubim pe El și pe cei din jurul nostru, cu o dragoste ca a Lui.

20 Iulie. 2009

1 Împărați 18:21

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.

Astăzi este sărbătoarea proorocului Ilie. Dorim la toți, care poartă numele acestui prooroc, ca Domnul să-i binecuvinteze cu duhul și puterea lui Ilie!

În versetul de azi, Ilie se afla pe Muntele Carmel împreună cu proorocii lui Baal și ai Astarteii. Poporul știa cine este adevăratul Dumnezeu, iar faptul că nu a fost ploaie pentru multă vreme, a demonstrat că Baal sau Astartea nu au putut aduce ploaie. Cine poate să aducă, și aduce ploaie, este numai Dumnezeu. Ilie a cerut poporului să decidă pentru ei cine le este Dumnezeu. Curajul lui Ilie a fot nemaipomenit. El nu s-a temut că o să-l omoare oamenii de acolo și nici nu s-a gândit că nu va veni foc din cer. Ce fac creștinii din zilele noastre? Șchiopătăm și noi ca și ei? Să ne păzească Domnul să nu punem alături de Dumnezeu nici un idol, ci zi de zi să ne apropiem tot mai tare de Domnul. Să ne rugăm ca El să ne dea harul să mergem tot mai aproape de Dumnezeu și să ne ajute să-L facem de cunoscut la toți cu care venim în contact.

19 Iulie, 2009

1 Împărați 17:15

Ea s-a dus, și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme a avut să mănânce, ea și familia ei, și Ilie.

Ascultarea e mai bună decât jertfa! Văduva din Sarepta a avut harul să-l aibe pe Ilie în casa ei. Dacă ea nu ar fi ascultat de Ilie? Dacă ea ar fi zis că Sidonienii nu au legătură cu evreii, cum de a cerut el mâncare de la ea? O singură masă ar mai fi avut și ea și fiul ei, și apoi ar fi murit. Ce bine a fost de ea că a ascultat de glasul lui Ilie, care de fapt era glasul Domnului. Ilie nu a știut-o pe ea, dar Domnul a trimis-o înaintea lui. Ascultând de ce-a zis Ilie, făina din oală nu a scăzut și nici uleiul din ulcior. Providența Lui Dumnezeu nu a lăsat cuvântul lui Ilie să cadă la pământ, ci a făcut ca prin ascultarea văduvei, viața lor să fie salvată. De ce nu ascultăm noi imediat Cuvântul Domnului? Este oare prea radical? Este oare mai radical decât ceea ce a spus Ilie, văduvei, „fă-mi mie întâi?” Femeia din Sarepta Sidonului a ascultat, chiar dacă a fost neobișnuit să asculte de un străin, sau chiar ieșit din comun. Ascultarea i-a adus bine. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute și pe noi să ascultăm în totul totului tot de Cuvântul Lui.

18 Iulie, 2009

1 Timotei 2:3-4

Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.

Apostolul Pavel a scris lui Timotei îndemnul ca cei credincioși să facă rugăciuni pentru toți oamenii. El l-a asigurat pe Timotei că acest lucru este bun și Dumnezeu îl primește cu bucurie, deoarece El dorește mântuirea tuturor oamenilor. Dumnezeu nu a trimis în lume pe Domnul Isus ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Apostolul Pavel a fost interesat în mântuirea neamului său, apoi a trecut la neamuri, dar nu s-a limitat la un grup, ci a vrut să-i arate lui Timotei că Dumnezeu de fapt vrea ca toți oamenii să vină la cunoștința adevărului. Dumnezeu a iubit lumea și a dat posibilitatea ca oricine crede în Fiul Său, să nu piară, ci să aibe viață veșnică. Dumnezeu a făcut totul pentru ca toți oamenii să fie mântuți, dar cu toate acestea, sunt mulți care ignoră dragostea și bunătatea Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca neamul nostru să se întoarcă la Domnul, care nu obosește iertând. Să continuăm să ne rugăm pentru toți cei care nu-L cunosc pe Domnul.

17 Iulie, 2009

Ezechiel 20:19

Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblați întocmai după rânduielile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le.

Profetul Ezechiel a fost în Babilon când a scris aceste cuvinte. Poporul Lui Dumnezeu nu a umblat după rânduiala Lui Dumnezeu și au ajuns robi în Babilon. Acolo, Ezechiel a avut o serie de revelații cu privire la poporul Israel. În versetul de azi, Dumnezeu a fost foarte precis în directivele date poporului. Nu a fost nimic greu de înțeles. Tot ce au trebuit ei să facă, a fost să asculte de glasul Lui Dumnezeu. Dar noi știm că ei nu au vrut să asculte de Dumnezeu și rezultatele au fost tragice. Ce atitudine avem noi oare față de Cuvântul Lui Dumnezeu, care ne spune și nouă să ascultăm de Domnul, și să ne conducem viața după rânduielile Lui. Să nu uităm că Domnul vrea ca noi să păzim și să împlinim Cuvântul Lui. El ne-a dat Duhul Sfânt să ne ajute să umblăm după rânduielile Domnului și zi de zi să fim împlinitori ai Cuvântului Sfânt. Să ne rugăm pentru toți copiii Lui Dumnezeu să umble în orânduirile Domnului în fiecare zi.

16 Iulie, 2009

Ioan 14:2

În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc.

După ce Domnul a spus ucenicilor să nu se tulbure de plecarea Lui din lume, El le-a spus că cerul nu este doar un vast uriaș, ci este și bine organizat. Acolo unde locuiește Dumnezeu, în casa Lui, sunt multe locașuri. Realitatea era clară, deoarece Domnul Isus a venit de acolo și a știut cum este organizat cerul. Dacă era altfel, El i-ar fi informat pe ucenicii Lui. Cu toate că sunt multe locașuri în casa Tatălui, pentru urmașii Lui, Domnul pregătește un loc special pentru ucenicii Lui. El nu a spus ce fel de loc pregătește, dar dacă El îl pregătește, nu trebuie ca noi să ne batem capul. El știe ce face. Pregătirea pe care El o face este net superioară la orice am putea noi gîndi. Să ne încredem în El, căci El nu a greșit niciodată și nu va greși nici la această pregătire. Important este să fim ucenicii Lui, adică să-L urmăm pe El și să învățăm de la El. Să ne rugăm ca Domnul să ne pregătească și pe noi pentru locul pe care S-a dus să ni-l pregătească. Să ne dea harul să fim gata în orice clipă ar veni, pentru a merge la locul pregătit de El.

15 Iulie, 2009

Iov 35:14

Măcar că zici că nu-L vezi, totuși pricina ta este înaintea Lui: așteaptă-L!

Elihu, al patrulea prieten al lui Iov, a vorbit după ce ceilalți nu au mai avut ce să spună. În versetul acesta, Elihu a vrut să-l asigure pe Iov, că pricina lui nu este uitată de Dumnezeu. Chiar dacă Iov nu putea să intre în audiență la Dumnezeu, cazul lui nu a fost abandonat, sau clasat. Dumnezeu s-a ocupat de toate plângerile lui Iov, atunci când El a știut că e timpul să-i răspundă. Noi știm că Dumnezeu i-a răspuns lui Iov și Iov a fost foarte mulțumit de răspuns. Sunt însă momente când nouă ni se pare ca și lui Iov, că pricina noastră este uitată de Domnul și parcă spunem: Domnul are grijă de alții, dar de noi a uitat, sau știe de necazul altora, dar pe-al nostru nu-l ia în seamă. Chiar dacă ești în astfel de situații, Elihu ți-ar spune și ție, ca și lui Iov, să mai aștepți. E grea așteptarea, dar cel ce așteaptă în tăcere ajutorul Domnului, va fi ajutat. Dumnezeu nu uită însă de nimeni! Pricina nimănui nu-i uitată de Dumnezeu. El știe totul despre noi înainte de a-i spune noi ceva. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea răbdare și putere să așteptăm timpul Lui, pentru a rezolva și plângerea noastră.

14 Iulie, 2009

Marcu 1:35

A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus s-a sculat, a ieșit, și S-a dus într-un loc pustiu. Și se ruga acolo.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, viața Lui a fost împletită mereu cu rugăciune. Evanghelistul a observat că Domnul Isus s-a sculat dis-de-dimineață pentru a merge într-un loc pustiu, ferit de oameni, ca acolo să se roage. Și s-a rugat acolo. Domnul Isus avea nevoie ca să stea de vorbă cu Tatăl. Domnul era dezbrăcat de glorie și a lăsat dreptul de a folosi atributele divine doar cu aprobarea Tatălui. De aceea zi de zi, Domnul se consulta cu Tatăl cu privire la planul de mântuire. Ce facem noi, credincioșii de azi? Căutăm și noi locul ferit de oricine pentru a ne ruga? Fariseii făceau rugăciunile lor pe la colțurile străzilor și în piață, pentru a fi văzuți de oameni. Domnul Isus se retrăgea în locuri pustii. El știe că nu rugăciunea făcută de ochii oamenilor va aduce răspunsul și binecuvântarea Tatălui. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune, să înțelegem că Fiul Lui Dumnezeu s-a rugat, și astfel trebuie să ne rugăm și noi ca să nu cădem în ispită!

13 Iulie, 2009

2 Samuel 22:3

Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.

Împăratul David a scris aceste cuvinte despre totala lui dependență de Dumnezeu. Dumnezeu a fost totul pentru David. Domnul a fost stâncă de adăpost, scut de apărare, putere de mântuire și turn de scăpare. Dumnezeu a fost mântuitorul, care l-a scăpat de orice oprimare a dușmanilor. Chiar dacă Saul l-a urmărit cu scopul să-l omoare, Dumnezeu l-a adăpostit pe David în mod miraculos. În luptele duse cu filistenii, Dumnezeu a fost scutul care l-a păzit de săgețile vrăjmașe. Deși, David a fost un mare viteaz și om războinic, nu se vede de loc că el s-ar fi încrezut în el și în puterea lui. David s-a încrezut din toată inima în Domnul și în puterea Lui, să-l păzească și să-l ocrotească. Să nu facem greșeala ca să ne încredem în noi, ci să luăm exemplul lui David și să ne încredem pe deplin în Domnul, ca El să ne adăpostească și să ne fie scut împotriva săgeților din partea celui rău. Să ne rugăm ca El să ne scape de orice rău și să fie tot mereu puterea și tăria noastră.

12 Iulie, 2009

Luca 14:34

Sarea este bună; dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?

Domnul Isus a chemat pe oameni să fie ucenicii Lui. El a spus că cine nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Lui. Nu poți fi doar sare fără gust. Specialiștii spun că sarea nu-și poate pierde gustul. Domnul Isus, cred că, a știut mai bine decât ei cum e cu gustul sării. El nu a greșit în ilustrația Lui. Sarea de la Marea Moartă, venea în blocuri mari de „sare.” Parte din acel bloc nu era sare, ci conținea și alte elemente calcaroase. Odată ce sarea era consumată, celelalte elemente nu mai aveau gust. Gustul sării nu mai putea fi dat înapoi. Domnul Isus a spus că acei care-și pierd „gustul,” nu-l mai pot redobândi. Nu cred că se referă la mântuirea cuiva, ci la eficacitatea în mărturia creștină. Cine pierde această mărturie în fața oamenilor, greu o mai poate redobândi. Să ne rugăm Domnului să ne păzească de a ne pierde gustul. Să-L rugăm să ne țină El curați și fără pată, pentru a avea o bună mărturie atât înaintea Lui, cât și înaintea oamenilor.

11 Iulie, 2009

Judecători 5:6

Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, și călătorii apucau pe căi strâmbe.

Acest verset este parte din cântarea Deborei după biruința Israeliților asupra lui Sisera. Biruința lor a fost dată de Domnul, chiar dacă ei nu au fost credincioși Domnului. În vremurile acelea mai erau cărări părăsite, abandonate, iar călătorii erau derutați și apucau pe căi greșite. Nimeni nu mai mergea după Legea Domnului. De fapt, fiecare făcea ceea ce credea el că este drept. Opresiunea străină a fost grea asupra copiilor lui Israel în acele vremuri. Oridecâteori le era greu, ei au strigat la Domnul și El i-a izbăvit. Prin judecătorii trimiși de El, poporul a fost izbăvit de asuprire. Ce facem noi oare? Sunt drumurile vechi abandonate? Se merge azi pe drumuri strâmbe? Mă tem că da. Sunt mulți și azi care au abandonat cărările drepte ale credinței și a fricii de Domnul, și nu doar ei merg pe cărări greșite, dar duc și pe alții cu ei. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească de orice cărare strâmbă, și să ne ajute să mergem pe singura cale care duce la El. Să mergem cu bucurie pe calea îngustă care e bună și conduce drept la cer.

10 Iulie, 2009

1 Petru 3:12

Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.

Apostolul Petru a îndemnat pe sfinții din vremea lui să nu uite promisiunile Domnului făcute încă din vremea de demult a psalmilor. Psalmiștii aveau convingerea că Domnul veghează asupra celor neprihăniți. Domnul se uită cu bunăvoință la aceia pe care i-a socotit neprihăniți. El ia aminte la rugăciunile lor. Ce mare asigurare pentru noi că Domnul ia aminte la rugăciunile noastre. Asta nu înseamnă că ne răspunde imediat, sau ar fi obligat să ne dea un anumit răspuns. Domnul ia aminte la rugăciunile neprihăniților, iar la vremea potrivită, le dă răspunsul cel mai bun. Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. Acesta este un motiv suficient de puternic să ne oprească de a mai face răul. Dacă nu ar fi nici o altă consecință a răului, deși sunt multe, faptul că Domnul este împotriva celor ce fac răul, ar trebui să-i oprească pe toți oamenii care mai fac răul. Nu cred că pocăiții vor să facă răul, dar dacă-l mai fac, trebuie să știe că Domnul nu privește cu plăcere, ci este împotriva la așa ceva. Să-I mulțumim pentru vegherea Lui, și să-L rugăm pe Domnul să ne păzească de orice se pare rău.

09 Iulie, 2009

Psalmul 25:9

El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.

Domnul nu a lucrat cu nimeni care a fost mândru, căci mândria oprește să asculte de Domnul, pe oricine care este stăpânit de ea. Cei care sunt smeriți recunosc că nu pot să meargă singuri pe cale, ci au nevoie de Domnul să-i conducă. Dumnezeu îi învață pe aceștia calea Lui. El nu doar îi învață, ci îi și convinge să meargă pe calea cea bună. Domnul determină pe cei smeriți să meargă în tot ce este drept. Întreaga viață a celor smeriți este condusă de Domnul. Cei mândri se încred în ei și în ceea ce ei determină că e bine și drept. Ei nu învață de la nimeni, în contrast cu cei smeriți care învață fiecare pas de la Domnul. Să ne rugăm Domnului să nu ne lase pe nici unul să mergem pe calea celor mândri, căci acea cale duce la cădere, ci să ne dea înțelepciune să învățăm calea Lui. Mâna Lui să ne conducă în tot ce este drept.