30 Aprilie, 2009

Ioan 12:45

Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte în disputa ce-a avut-o cu mai marii poporului Israel. Aceștia nu au putut crede că Domnul Isus era Fiul Lui Dumnezeu, sau că venea de la Dumnezeu. Ei nu au putut asocia pe Unul care nu respecta ceea ce ei numeau „legea,” cu adevăratul Mesia. Adevăratul Mesia trebuia să respecte Sabatul și alte reguli care erau supraimpuse peste Legea dată de Dumnezeu. Se pare că ei au păstrat litera legii, dar s-au depărtat de spiritul ei. Domnul Isus le-a spus că nu există nici o diferență între El și Tatăl. Cine L-a văzut pe Domnul Isus, L-a văzut pe Cel care L-a trimis, adică L-a văzut pe Tatăl. Când oamenii de azi se uită la noi, văd ei pe Domnul Isus în noi. Noi ne lăudăm că Isus trăiește în noi, deoarece noi nu mai trăim, dar este oare acest lucru real? Suntem noi reprezentanții Lui Cristos cu adevărat? Când El a umblat pe pământ, Tatăl a fost reprezentat în modul cel mai perfect. Astăzi noi suntem singura reprezentanță pe care o are Dumnezeu pe pământ. Dacă noi nu-L reprezentăm așa cum este El, atunci Dumnezeu nu va fi văzut de loc sau va fi văzut într-un mod diferit de cum este El. Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de noi și să ne facă reprezentanți fideli ai chipului Său în această lume.

29 Aprilie, 2009

Psalmul 43:3

Trimite lumina și credincioșia Ta, ca să mă călăuzească, și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale.

Psalmistul a cerut de la Domnul lumină și credincioșie, lucruri care dacă le-ar fi avut atunci, ar fi fost condus la muntele Domnului și la locașurile Lui. Fără lumina Lui Dumnezeu toți oamenii ar umbla în bezna cea mai densă. Fără credincioșia Lui Dumnezeu oamenii ar fi complet fără nici o speranță. Faptul că Dumnezeu ne trimite lumina este un har deosebit. În vremea lui Moise, Dumnezeu a luminat poporul prin lumina Lui și i-a dus la Muntele Lui cel sfânt. Psalmistul a dorit să fie în prezența Lui Dumnezeu. Care sunt dorințele noastre? Alergăm și noi la muntele cel sfânt? Căutăm noi oare părtășia cu El? Învierea Domnului Isus ne-a luminat și ne-a demonstrat credincioșia Lui Dumnezeu față de noi. Să umblăm în lumina învierii și în credincioșia Domnului. Să căutăm mereu locul de închinare și să nu pregetăm să ne lăsăm mereu călăuziți la locașurile Lui Dumnezeu!

28 Aprilie, 2009

Faptele Apostolilor 16:17

Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi, și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mântuirii.

Când prima data a ajuns Evanghelia în Europa, Pavel și frații lui au fost urmăriți de o reclamă bună, pe gratis, dar nu au primit-o. Această roabă a avut un duh de ghicire și făcea mult profit stăpânilor ei. Pentru prima dată în viața ei, prin ghicirea ei care nu a fost doar o ghicire, a spus adevărul cel mai clar și anume că Apostolul Pavel și ceilalți au fost robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și că ei vesteau calea mântuirii. Când ultima dată au strigat oamenii după grupurile de pocăiți așa ceva? În zilele noastre, când trec pocăiții, oamenii vorbesc în șoaptă despre slăbiciunile acestora, nu despre slujirea lor pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel nu a dorit o astfel de reclamă, deoarece ea le aduna doar oameni curioși, nu neaparat oameni dornici după mântuire. Ea spunea că aceștia le arăta cum să fie mântuiți, dar subînțelesul era că ei nu aveau nevoie de mântuire. De aceea a mustrat Pavel duhul și a eliberat-o pe acea tânără de duhul de ghicire. Știm că rezultatul a fost întemnițarea lui Pavel și a lui Sila, dar Domnul nu i-a lăsat fără rod. Temnicerul s-a pocăit chiar în noaptea aceea. Să ne rugăm ca Domnul să ne facă martorii Lui adevărați care să câștigăm suflete pentru El.

27 Aprilie, 2009

Psalmul 31:1

Doamne în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta.

Psalmistul și-a exprimat confidența Lui în Domnul. El s-a încrezut în Domnul și a așteptat ca niciodată să nu fie dat de rușine. El nu s-a gândit vre-o dată că Dumnezeu își va anula promisiunile Lui față de el. David a fost hărțuit mereu de Saul, dar nu s-a lăsat descumpănit,ci s-a încrezut în Domnul. Rugăciunea lui a fost ca Domnul să-l izbăvească. Cine altul decât Dumnezeu poate izbăvi din mâna oricărui vrăjmaș? Oricât a fost Goliat de mare și tare, Dumnezeu nu l-a lăsat să se atingă de David, ci David l-a doborât cu piatra unei praștii. Viteazul Saul l-a urmărit ani de zile, dar nu a putut să-i facă nici un rău, căci Domnul l-a izbăvit în dreptatea Lui. Începem o nouă săptămână și noi provocări se vor ivi în calea noastră, de aceea să ne rugăm ca Domnul să ne izbăvească din temerile noastre, și din orice cursă ne-ar putea pune diavolul pe cale. Să ne încredem și noi în Domnul ca și David ca să nu fim dați de rușine niciodată!

26 Aprilie, 2009

Ioan 20:27

Apoi a zi lui Toma: „Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna , și pune-o în coasta mea; și nu fii necredincios, ci credincios.”

Astăzi este Duminica Tomii în Răsărit. Cei mai mulți îl numesc pe acest apostol „Toma necredinciosul,” deși el a crezut atunci când l-a văzut pe Domnul. Faptul că nu a crezut pe ucenici când i-au spus că ei au văzut pe Domnul, i-a adus această faimă nedorită de cel necredincios, sau cel îndoielnic. Domnul Isus nu a pregetat să-l invite pe Toma să facă ceea ce el a zis că vrea să facă. Toma a spus că vrea să pună degetul în semnul cuielor și mâna lui în coasta Domnului, iar Domnul i-a dat ocazia să o facă. Dacă Domnul Isus ar fi fost un impostor, cum spun unii sceptici, nu ar fi avut curaj să invite verificarea corporală. Domnul Isus însă, nu s-a temut, căci El este Cel care a fost mort, dar e viu pentru veci de veci. El i-a arătat lui Toma semnul cuielor și l-a chemat să pună mâna în coasta Lui. Ce bun și minunat Domn avem! Nu s-a sfiit să acomodeze și pe cel îndoielnic, ci s-a expus pe Sine Însuși pentru a-l convinge și pe el să nu fie necredincios, ci credincios. Să învățăm de la Toma să nu ne lăsăm copleșiți de îndoială, ci să credem Cuvântul Lui Dumnezeu, chiar dacă ni se pare că este imposibil să o facem. Să ne rugăm ca Domnul să întoarcă tot poporul Român de la necredință la credință, nu doar de la o formă de religie la alta, ci la credința adevărată într-Un Cristos viu, care să trăiască în fiecare din noi.

25 Aprilie, 2009

Luca 24:46

Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Cristos, și să învie a treia zi din morți.

Domnul Isus a spus ucenicilor că patimile și moartea Lui nu au fost la întîmplare, ci s-au întâmplat pentru că așa a fost scris. Ei au auzit aceste cuvinte de la Domnul Isus, dar nu au putut să le creadă. Nici un evreu nu credea că Mesia va suferi, ci credea că Mesia va fi biruitor asupra tuturor vrăjmașilor. Ucenicii nu au înțeles că vrăjmașul cel mai rău nu era de la Roma, ci din iad. Domnul Isus nu a venit să lupte cu Roma, ci cu iadul, care vroia să ducă toată omenirea la pedeapsă veșnică. Dumnezeu a iubit lumea, de aceea L-a trimis pe Domnul Isus ca murind El, noi să avem viață veșnică! Domnul Isus a înviat și viața Lui dovedește că planul Lui Dumnezeu, scris mai dinainte, s-a dus la îndeplinire. Noi suntem plini de bucurie că Isus a înviat! Pentru noi, confirmarea la tot ce a fost scris este un prilej de bucurie, că atât Mântuitorul nostru este drept în tot ce a spus și a făcut, cât și Cuvântul Lui este adevărat! Să fie îndurarea Lui peste noi toți și astăzi, ca în toate să glorificăm marea Lui înviere și să vedem cât de exact și precis a fost și este Dumnezeu în tot ce spune și face!

24 Aprilie, 2009

Coloseni 2:15

A dezbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce.

Domnul Isus Cristos a ieșit biruitor asupra la tot ce a fost rău! Puterile și stăpânirile dușmanului nostru au fost dezbrăcate de orice putere și autoritate. În fața întregului univers au fost făcute de ocară. Aceste puteri au celebrat arestarea și condamnarea la moarte a Domnului Isus, dar nu au crezut că prin moartea Lui, Domnul le va birui. Biruința Domnului Isus a fost mai mult decât au putut demonii să creadă. Ei au crezut că El a fost Fiul Lui Dumnezeu, dar nu au crezut că El se va lăsa dat la moarte. Când au văzut că a fost dat morții, demonii au crezut că Domnul Isus a pierdut și ei au câștigat. Realitatea este că prin cruce, Domnul Isus nu a rămas înfrânt, ci El a înfrânt puterile vrăjmașe. Crucea nu a fost înfrângere, nu a fost rușine, ci a fost biruință și glorie! Să-I dăm slavă Domnului Isus pentru biruința Lui și să nu uităm niciodată că puterile și stăpânirile cu care noi suntem în conflict, au fost biruite.

23 Aprilie, 2009

Evrei 13:20-21

Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veșnic, a sculat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârșiți în orice lucru bun, ca să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Cristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Scriitorul acestei epistole a analizat supremația Domnului Isus în contrast cu sistemul Vechiului Testament și ca o coroană la tot ce a scris, a pus și aceste versete. Desigur că ele au fost spuse prin Duhul Sfânt, care a inspirat pe cei ce au scris Sfânta Scriptură. În aceste versete vedem clar că Dumnezeul păcii a încheiat un legământ veșnic cu noi, bazat pe sângele Domnului Isus. Deoarece legământul a fost perfectat, Domnul Isus nu a mai trebuit să stea în moarte și a înviat. Dumnezeu L-a sculat din morți și L-a făcut marele Păstor al oilor, sau al bisericii Lui. Dumnezeu ne-a desăvârșit prin Domnul Isus, dar autorul se roagă ca Dumnezeu să facă această desăvârșire juridică să devină practică. Să fim desăvârșiți în orice lucru bun, doar așa putem face voia Lui Dumnezeu. Cei ce fac voia Lui Dumnezeu sunt vasele prin care Dumnezeu lucrează ce-I este plăcut, prin Domnul Isus. Slavă Lui Dumnezeu, Domnului Isus și Duhului Sfânt care lucrează zilnic în noi și prin noi ca să trăim plăcuți în această lume.

22 Aprilie, 2009

Romani 6:10

Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.

Domnul Isus, Mântuitorul nostru a murit pentru păcat. El a intrat sub osânda păcatului pentru noi, și a murit odată pentru totdeauna. El a terminat domnia păcatului pentru toți cei care au murit și au înviat cu El. Domnul Isus nu mai are nimic cu păcatul, cum de fapt, nici noi nu trebuie să mai avem nimic cu păcatul. Păcatul trebuie privit ca pe ceva anormal, nu ca pe ceva normal în viața noastră. Sunt prea mulți credincioși care se mai joacă cu păcatul, ca fiind ceva normal în viața lor. Domnul să aibe îndurare și să ne învețe prin harul Lui să o rupem cu păgânătatea, și să ne ajute să nu ne jucăm cu păcatul. Domnul Isus trăiește prin noi pentru Dumnezeu! El a înviat și viața Lui este o permanentă slavă pentru Dumnezeu. La fel și viețile noastre trebuie să fie o slavă veșnică pentru mântuirea mare pe care ne-a adus-o Domnul Isus. Fie ca și în ziua de azi, viața Lui înviată să se vadă în fiecare din noi.

21 Aprilie, 2009

Ioan 21:5

„Copii,” le-a zis Isus, „aveți ceva de mâncare?” Ei au răspuns: „Nu.”

Conversația aceasta a avut loc la marea Tiberiadei, după învierea Domnului Isus. O grupă de ucenici s-au dus să prindă pește. Nu ni s-a spus și nici nu vom ști până nu vom ajunge în cer, dacă a fost o tendință a ucenicilor să meargă înapoi la pescuit, sau necesitățile i-a împins la acest lucru. Cert este că în noaptea aceea nu au prins nici un pește. Domnul Isus a avut dorința ca ei să aibe de mâncare. După o noapte de trudă și nesomn, mâncarea era exact ce le trebuia, dar nu aveau nimic de mâncare. Ce trist scenariu! Domnul Isus a înviat! S-au întâlnit de câteva ori deja, au primit Duhul Sfânt și totuși au mai avut pescuiri nereușite și dimineți fără mâncare. Dacă ne-ar întreba pe noi pocăiții de azi, dacă avem ceva de mâncare, ce am răspunde? Ce i-am oferi noi Domnului Isus? De fapt, Domnul Isus nu a cerut mâncare pentru El, căci se pare că El deja avea tot ce-I trebuia! Întrebarea a fost pentru ei...și cred că și pentru noi. În jurul lor se afla și încă se mai află o lume flămândă, fără Dumnezeu. Avem noi ce să le dăm? Ucenicii nu au știut cine i-a întrebat, dar au aflat cînd s-au apropiat de mal. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu mergem niciodată fără El. Să nu intreprindem nimic fără Domnul Isus, ci întotdeauna să-L chemăm să vină cu noi oriunde-am merge! Fie ca noi toți să oferim pe Domnul Isus acestei lumi goale și flămânde ca adevărata mâncare!

20 Aprilie, 2009

1 Corinteni 15:4

Că a fost îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi.

Esența Evangheliei stă în învierea Domnului Isus! El a murit, a fost îngropat, dar a înviat. E normal să îngropi pe cel ce moare, dar e ieșit din comun ca cineva să învieze. Domnul Isus a fost pus în mormânt, dar mormântul nu L-a putut ține pe Prințul vieții. Deși, moartea ar fi vrut să țină pe Domnul Isus în mormânt, ea nu a putut face nimic împotriva Celui ce nu a fost supus morții. După ce Domnul a câștigat mântuirea noastră, El a ieșit din mormânt și nu va mai intra niciodată în vre-un mormânt. La venirea Lui să-Și ia biserica, Domnul nu va intra în morminte să ne scoale, ci El ne va striga la fel cum l-a strigat pe Lazăr să iese afară din mormânt. Scriptura a profețit că Domnul va pătimi și va muri, dar a treia zi va învia, însă ucenicii nu au conectat repede acele adevăruri cu realitatea. A fost nevoie ca Domnul Isus să le explice Scriptura, pentru ca ei să înțeleagă. Slăvim pe Domnul că a biruit moartea și a asigurat pe ucenici că este viu, prin multe dovezi. Să nu uităm că El a murit pentru noi și prin învierea Lui, noi avem viața! Să trăim viața înviată în fiecare zi!

19 Aprilie, 2009

Marcu 16:2

În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele.

CRISTOS A ÎNVIAT!

Astăzi se sărbătorește învierea Domnului Isus în Răsărit. Dorim la toți frații care sărbătoresc astăzi învierea să fie plini de bucurie că Isus e viu! Să nu ne mai uităm înapoi sau în jos, ci plini de bucurie să privim la Cel ce-a înviat și să-L slujim cu bucurie! Imediat după ce s-a terminat Sabatul, femeile au plecat la mormântul Domnului. Evanghelistul Marcu ne-a scris că ele s-au dus la mormânt dis-de-dimineață. Nici o altă activitate nu a mai avut prioritate în viața lor, decât îmbălsămarea trupului Domnului Isus. Fiecare familie a avut ceva de făcut după Sabat, dar aceste femei nu au vrut să mai facă nimic până nu se duc la mormânt. Soarele răsărea pe când ele se duceau la mormânt. Ce peisaj frumos a fost atunci! Când Soarele Neprihănirii a ieșit din mormânt, Soarele milenar a răsărit și el! Să alergăm și noi cu bucurie la casa de rugăciune pentru a cânta mărire Celui ce-a înviat. Să căutăm și noi să ne aranjăm în așa fel viețile încât Domnul Isus să fie întotdeauna Primul în tot ce facem noi.

18 Aprilie, 2009

Luca 24:20

Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte, și L-au răstignit?

Cei doi ucenici care s-au dus la Emaus, deși au vorbit cu Domnul Isus, ei nu și-au dat seama cu cine au vorbit. Ei au încercat să-I explice Domnului Isus ce s-a întâmplat cu El! Domnul Isus a știut foarte bine cum a ajuns El să fie răstignit, dar ucenicii i-au mai explicat odată. Ei au fost preciși în explicație, dar a lipsit elementul cel mai important. Ei au știut de osândire și de răstignire, dar nu au inclus și învierea în discuție. Ei au auzit că Isus a înviat, dar era doar relatarea unor femei, femei care erau de-a lor, dar tot nu au fost crezute. Ei doreau să fie adevărată povestea femeilor, dar era deja a treia zi, și nu s-a adeverit nimic. Sunt mulți oameni care se blochează între răstignire și înviere. Ei nu neagă răstignirea, dar nu pot crede învierea. Ucenicii au avut harul să-L recunoască la frângerea pâinii, dar cei de azi nu au șansa aceasta, ci ei trebuie să creadă că El a înviat. Prin credință, cei care cred că El a înviat, văd terminată lucrarea Domnului Isus, nu văd doar osândirea și răstignirea, ci și biruința finală. Să ne bucurăm că El a înviat și să-I dăm slavă în fiecare zi!

17 Aprilie, 2009

Marcu 16:11

Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.

Maria Magdalina a ascultat de Domnul și a dat de știre ucenicilor că El a înviat și că ea l-a întâlnit, dar ucenicii nu au dat crezare cuvintelor ei. Ucenicii nu au fost gata să creadă, dar slavă Domnului că El li s-a arătat și lor, ca ei să poată crede că El a înviat. Învierile nu au fost și nu sunt deloc populare. De aceea ucenicii nu au putut crede imediat că Domnul Isus a înviat. Mai trist este că astăzi sunt mulți care nu vor să creadă că Isus este viu. Pentru mulți oameni, Domnul Isus a murit dar nu a mai înviat, sau a înviat doar în duh dar nu în trup. Dar pentru noi, cei care suntem copiii Lui, învierea Lui este cel mai minunat și măreț lucru. El a murit și a înviat în trup ca să ne aducă răscumpărarea din păcat. Să mergem și noi ca Maria și să spunem oamenilor că El a înviat. Dacă ne cred bine, dacă nu, să ne rugăm ca Domnul să-i lumineze. Fie puterea învierii cu noi și cu toți cei ce cheamă Numele Lui în veci de veci.

16 Aprilie, 2009

Luca 24:36

Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!”

Scena aceasta s-a petrecut în ziua învierii Domnului Isus. Ucenicii vorbeau și se mirau de cele ce au auzit de la femei, de la Petru, de la Ioan și în final de la cei doi care au venit de la Emaus. Ce zumzet era acolo. Pe când un număr de bărbați și femei vorbeau și căutau să se convingă unii pe alții de cele întâmplate, însuși Isus a stat în mijlocul lor. Eu cred că nimeni n-a observat imediat cine este în mijlocul lor. Cred că în multe situații și noi ne angajăm în discuții și situații încât nu ne dăm seama că Domnul Isus este prezent la fiecare pas cu noi. Desigur că ucenicii s-au oprit din discuții și Domnul a putut să le spună salutul învierii: „Pace vouă!” Ce frumos o fi sunat acest salut în inimile înfricoșate și tulburate ale ucenicilor! Sunt convins că tulburarea lor s-a potolit la auzul cuvintelor Domnului Isus. Mă rog ca toți cei care sunt tulburați să audă pe Cel viu spunându-le „Pace vouă!” Fie ca pacea pe care El a rostit-o peste ucenici să fie peste noi toți, astăzi și până-n veci!

15 Aprilie, 2009

Luca 24:26

Nu trebuia să sufere Cristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?

Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor doi ucenici care se duceau la Emaus. În explicația pe care El le-a dat-o cu privire la materialul profetic, au fost și aceste cuvinte. Vedem cât de clar a fost pentru Domnul Isus planul Lui Dumnezeu. El a trebuit să sufere. Nu a făcut nici un rău, nu a săvârșit nici un păcat, dar a trebuit să sufere? De ce? Pentru noi cei păcătoși. El a trebuit să sufere nu pentru că El ar fi făcut ceva rău, ci pentru că noi am făcut numai rău! Dar suferința Lui s-a terminat atunci când El a strigat pe cruce că s-a isprăvit. Totul s-a terminat. Păcatul a fost înfrânt, pedeapsa care ne dă pacea a fost peste El și s-a terminat, iar suferința pricinuită de păcat a luat sfârșit. După suferință a venit slava! După ce a pătimit aceste lucruri, El a intrat în slava Sa. La înviere, dezbrăcarea de Sine a fost reversată. Domnul Isus nu s-a mai supus legilor fizicii. A apărut pe drum și apoi a dispărut. A intrat în camera unde ușile au fost încuiate. A apărut pe malul mării și a avut pește fără să pescuiască. Dacă până la moarte a renunțat la folosirea independentă a atributelor divine, după înviere El s-a manifestat ca Domnul care a biruit totul! Toate acestea le-a făcut pentru noi și de dragul nostru. Să ne închinăm înaintea Lui și să-I mulțumim pentru suferința și pentru învierea Lui, care ne garantează și nouă învierea în viața de dincolo!

14 Aprilie, 2009

1 Petru 4:1

Astfel dar, fiindcă Cristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârșit-o cu păcatul.

Pătimirea Domnului Isus în trup a adus sfârșitul dominației păcatului. Păcatul a domnit de la Adam până la Domnul Isus, dar după învierea Domnului Isus, păcatul și-a pierdut dominația! Cei care sunt în Cristos trebuie să aibe același fel de gândire ca al Domnului Isus. Chiar dacă, în acest context, cineva ar putea crede că înarmarea cu același fel de gîndire se limitează doar la patima Domnului, eu totuși cred că termenul este mai larg și cuprinde întreaga viață creștină. Noi trebuie să avem gândirea Domnului Isus în orice situație și în fiecare clipă, deoarece nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Domnul Isus nu a cunoscut păcat, dar în Gețimani a luat păcatul lumii întregi asupra Lui și astfel a terminat cu păcatul pentru totdeauna. El nu se mai pune sub păcat niciodată, iar noi trebuie să avem aceeași gîndire să nu ne mai plecăm sub jugul robiei! Domnul Isus nu mai gândește la păcat, de aceea gândul nostru trebuie îndreptat mereu spre neprihănire. Fie ca învierea Domnului să lucreze tot mai mult în viețile noastre, ca zi de zi să avem aceeași gîndire ca a Domnului Isus!

13 Aprilie, 2009

1 Corinteni 15:45

De aceea este scris: „Omul dintâi a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost un duh dătător de viață.

Adam a fost creat un suflet viu în Eden. După multe veacuri, în Ghețimani, Domnul Isus a acceptat să moară pentru păcatele noastre. Prin aceasta, Domnul a devenit dătător de viață. Ca Dumnezeu, Domnul Isus a putut să dea viață cui a vrut fără vre-o restricție, dar în justiția Lui Dumnezeu, omul nu a meritat nimic altceva decît moartea veșnică. Prin moartea și învierea Domnului Isus s-a creat mediul legal, în care Dumnezeu poate da unor păcătoși, neprihănirea! Unor nelegiuiți, Dumnezeu le poate imputa dreptatea Lui Dumnezeu, socotindu-i neprihăniți prin credință. Dumnezeu este drept și este dragoste în acelaș timp. Primul Adam ne-a băgat pe toți în moarte, dar al Doilea Adam ne-a adus la toți posibilitatea de a primi viața veșnică. Să-I mulțumim Domnului pentru că a murit și a înviat pentru noi și să ne dăm silințele să umblăm în fiecare zi ca oameni care am primit viața din Al Doilea Adam, adică din Domnul Isus!

12 Aprilie, 2009

Matei 28:5

Dar Îngerul a luat cuvântul, și a zis femeilor: „Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit.”

CRISTOS A ÎNVIAT!

Astăzi sărbătorim învierea Domnului Isus. Cu toții alergăm la casa de rugăciune să spunem „Cristos a înviat,” sau să răspundem „adevărat că a înviat!” Vom cânta despre Cel ce a biruit moartea și ne vom exprima mulțumirea pentru tot ce a făcut El pentru noi. Acum două mii de ani, femeile care au mers la mormânt nu au știut că ele vor fi scrise în Noul Testament. Ele nu au căutat acest lucru. Ele au dorit să știe dacă Domnul lor care a murit, este îmbălsămat așa cum trebuie. Dar în loc de gardă și de piatra de la gura mormântului, ele au fost întâlnite de un înger. Îngerul a avut mesajul obișnuit în întâlnirea cu muritorii, „nu vă temeți!” Oridecâteori oamenii au întâlnit îngeri, aceștia au trebuit să-i asigure pe oameni să nu se teamă de ei. Acest înger a fost sigur că femeile erau speriate de el și de toată situația, de aceea el le-a spus că nu au de ce să se teamă. El știa și ce le-a adus pe ele la mormânt. Ele căutau pe Isus care a fost răstignit! Ce deconspirare. Femeile nu au zis nici un cuvânt. Ceea ce îngerul le-a spus a fost adevărat. Pe cine căutăm noi oare? Mergem ca și femeile de atunci să vedem un răstignit mort? Sau alergăm înaintea Lui să-L vedem viu și glorios? Doresc ca să aveți un Paște fără frică. Orice situație ați avea, nu uitați, El este viu! Domnul a biruit totul, așa că nu vă temeți. El a înviat! Și dacă El a înviat, și noi vom învia!

11 Aprilie, 2009

Marcu 15:46

Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in, și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului.

După ce Domnul Isus Și-a încredințat Duhul în mâinile Tatălui, Iosif din Arimateia și Nicodim s-au dus la Pilat pentru a cere voie să îngroape trupul Lui Isus. Pilat s-a mirat că a murit așa de repede. El credea că va dura mai mult până la moartea Domnului, dar nu a știut că Domnul Isus nu a murit ca ceilalți oameni, ci El a murit pentru a plăti vina mea și vina lumii întregi. El nu a murit din cauza vre-unei boli sau a vre-unui accident, ci El a murit după planul și voia Lui Dumnezeu. Iosif a avut curajul pe care ucenicii Domnului nu l-au avut și poate că mulți dintre noi nu l-am fi avut. El s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul Domnului Isus. A pregătit trupul Domnului și l-a pus în mormânt. Domnul vieții a fost pus în mormânt! Adevărul a fost ascuns în peștera rece! Oh, cât de mult s-a bucurat diavolul că L-a biruit. Au fost satisfăcuți toți din iad că au reușit să instige conducătorii lui Israel să-L dea pe Domnul Isus la moarte. Dar noi știm că bucuria lor a fost prefăcută în necaz în ziua învierii. Iosif a pus o piatră la gura mormântului. Nu a fost nici o confuzie în mintea lui Iosif cu privire la acest mormânt. Astăzi sunt mulți oameni care mai cred că femeile nu au știut unde să-L caute pe Domnul și au mers la un mormânt greșit. Iosif a putut să ducă pe orice sceptic să vadă mormântul. Să mulțumim neîncetat Domnului că a murit și pentru noi!

10 Aprilie, 2009

Ioan 18:37

„Atunci un Împărat tot ești!” I-a zis Pilat. „Da,” a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta m-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

Pilat l-a întrebat pe Domnul Isus dacă este împăratul iudeilor, dar nu a primit răspunsul dorit, de aceea a continuat cu întrebarea-declarația că Isus este totuși împărat. Domnul nu a lăsat această afirmație fără răspuns, ci i-a spus lui Pilat că este împărat și că de fapt acesta a fost motivul pentru care s-a născut. Domnul Isus a știut clar de ce a venit în lume. El nu a avut nici o îndoială cu privire la scopul Lui. Chiar prins, bătut și judecat nedrept, El a fost mereu gata să mărturisească despre adevăr. Oricare dintre noi am fi încercat să-l convingem pe Pilat de nevinovăția noastră, dar Domnul s-a interesat mai mult de Pilat decît de El. Pilat trebuia să afle și să știe că cine este din adevăr ascultă de glasul Lui. Prin implicație, cei care L-au dat la moarte, nu au umblat și nu au fost din adevăr. Tradiția spune că în Vinerea Mare, Domnul Isus, după ce a fost judecat sumar, a fost răstignit și apoi pus în mormânt. Domnul vieții s-a lăsat în mâinile celor fărădelege pentru ca adevărul care părea înfrânt, să triumfe. Pentru câteva zile, adevărul a fost îngropat, dar nu a rămas acolo. Să-I dăm slavă Domnului Isus pentru că ne-a adus adevărul Lui Dumnezeu, ca prin moartea și învierea Lui să fim mântuiți!

09 Aprilie, 2009

Luca 21:36

Vegheați dar în tot timpul, și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, și să stați în picioare înaintea Fiului omului.

Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să stea mereu în rugăciune și în veghere. Lucrurile în lume nu vor merge mai bine, ci merg din rău în mai rău. De aceea Domnul le-a spus ucenicilor că viața lor nu este o joacă, de aceea ei trebuie să fie angrenați în luptă. Avalanșa evenimentelor dinaintea venirii Domnului va doborî pe mulți care nu vor veghea. Domnul a știut că ucenicii Lui vor avea putere și toți vor fi în picioare când El va veni, dar mulți care doar vor purta numele Lui nu vor putea sta înaintea Lui. Sunt și astăzi din aceia care poartă Numele Domnului Isus, dar nici nu veghează și nici nu se roagă. Astfel de oameni să nu se aștepte să stea în picioare la venirea Domnului Isus. Evenimentele venirii Domnului au început să se deruleze pe vremea Domnului Isus și se desfășoară cu lux de amănunte în zilele noastre. Nu mai e mult și Domnul va veni să ne ia la El în slavă. Cum ne va găsi oare pe noi, cei care-I purtăm Numele în această generație? Mai e vegherea prioritară în viețile noastre? Ne mai rugăm așa cum ne-am rugat când am pornit pe calea Domnului? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să putem sta în picioare împotriva tuturor ispitelor și să fim gata când El va veni!

08 Aprilie, 2009

Marcu 12:27

Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!

Saducheii au provocat pe Domnul Isus cu învierea, deoarece ei nu credeau că este înviere. Domnul Isus le-a ascultat istoria lor cu cei șapte frați din versetele precedente ale acestui verset, dar nu a intrat la discuții interminabile cu ei, ci le-a spus că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii. Domnul le-a adus aminte că, Dumnezeu a declarat că El este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, cu mulți ani după moartea acestora. Acest lucru ne spune că, deși patriarhii au murit, ei de fapt au continuat să trăiască! Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Mare a fost rătăcirea Saducheilor, dar mai mare este a celor din vremea noastră. Mulți cred că Dumnezeu e pierdut în istorie, că este departe de noi și poate că e irelevant pentru cultura de azi. Cred că cei ce gândesc așa, ar vrea să fie așa. Ei ar dori să nu trebuiască să fie răspunzători pentru ceea ce spun și fac. Dacă ar accepta prezența Lui Dumnezeu în imediata lor apropiere, s-ar simți limitați sau chiar constrânși! Ce har este să crezi că Dumnezeu a fost, este și va fi în veci. Nu a fost nici o clipă când Dumnezeu să nu fi existat și nici nu va fi vre-o clipă când Dumnezeu să nu existe! Să ne închinăm înaintea Lui cu umilință și mulțumire că ne-a dat o așa mare asigurare, că deși vom muri, vom trăi. Domnul Isus era în săptămâna când trebuia să moară, dar El a fost sigur că va învia. Să fim și noi deplin încredințați, că moartea nu are stăpânire peste noi, ci noi aparținem Dumnezeului care este Dumnezeul celor vii!

07 Aprilie, 2009

Matei 21:19

A văzut un smochin lângă drum, și S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, și i-a zis: „De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Și pe dată smochinul s-a uscat.

Cu toții știm acest verset. Dacă nu în fiecare an, dar destul de des predicatorii îl pomenesc în predicile lor. Domnul Isus a căutat rod în acest smochin, dar a găsit doar frunze. A fost oare căutarea Lui simbolică cu privire la poporul Israel? Versetul dinainte ne spune că Domnul a flămânzit, de aceea a căutat smochine să mănânce. Marcu a scris în evanghelia lui că, nu era încă vremea roadelor. Dacă nu era vremea smochinelor, de ce a căutat Domnul Isus rod? E foarte posibil ca Domnul să fi dorit smochinele chiar necoapte, dar nu au fost de nici un fel. Deși a fost doar un simplu incident, cred că Domnul a folosit acest eveniment să ne învețe două lucruri și anume: să nu uităm că poporul Israel a fost blestemat și rod nu a mai dat din el de foarte mult timp. Apoi, Domnul Isus i-a învățat pe ucenicii Lui principiul credinței. Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe și pe noi să rodim prin Duhul Sfânt, iar credința noastră să fie fără îndoieli și șovăieli, deplin bazată pe Cuvântul Lui.

06 Aprilie, 2009

Isaia 52:10

Domnul Își descoperă brațul Său cel sfânt, înaintea tuturor neamurilor; și toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.

Am intrat în Săptămâna Mare. În această săptămână ne amintim de ceea ce Domnul Isus a făcut pentru noi și în locul nostru. Profetul Isaia a scris cartea lui, cu mai mult de șapte sute de ani înainte de Domnul Isus. Profeția lui a spus că Domnul Își descoperă brațul, iar noi știm că expresia „brațul Domnului,” se referă la Domnul Isus. În Săptămâna Mare, Domnul Isus a fost descoperit înaintea neamurilor. În fiecare zi, Domnul Isus a arătat tot mai clar ceea ce trebuia să se întâmple ca mântuirea Lui să fie văzută de toate neamurile pământului. Generația de atunci, deși a văzut brațul Domnului descoperit, în loc să creadă în Domnul Isus, ei au decis să-L omoare pe Fiul Lui Dumnezeu, cu toate că nu a avut nici o vină! Domnul Isus a mers la Ierusalim în fiecare zi, iar seara a stat în Betania. Lunea, după Intrarea în Ierusalim, Domnul Isus a blestemat smochinul fără rod. Ucenicii lui s-au mirat că s-a uscat, iar El i-a învățat să nu se îndoiască, ci să creadă, căci credința poate muta munții. Să ne închinăm înaintea Lui cu mulțumire că ni s-a descoperit și nouă dându-ne mântuirea în dar!

05 Aprilie, 2009

Marcu 11:9

Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Astăzi sunt Floriile. În lumea din Vest, creștinii își aduc aminte de evenimentul ce-a avut loc la începutul Săptămânii Mari. Evanghelistul Marcu a scris despre oamenii prezenți la prima sărbătoare de Florii! Și cei din fața Domnului Isus și cei care veneau în urma Lui au avut aceeași nevoie de mântuire. Ei strigau la unison, Doamne mântuiește-ne! Oamenii de atunci erau subjugați de imperiul Roman și doreau ca Domnul Isus să-i scape de romani. Nici noi cei de astăzi nu suntem diferiți, deoarece mulți alergăm la Domnul fie să ne dea sănătate, sau să ne scape de datorii, fie să ne rezolve diferite probleme. Domnul nu a fost impresionat de ei, căci El a știut ce doreau oamenii atunci, și știe și acum! Să nu uităm însă, că El de aceea a venit pe pământ, ca să aducă mântuirea, iar mântuirea uneori înseamnă și lucrurile enumerate mai sus. Să mergem la casa de rugăciune cu dorința de a ne închina înaintea Lui și de a cânta din toată inima „Osana, binecuvântat este Cel ce a venit și va veni în curând în Numele Domnului!”

04 Aprilie, 2009

Psalmul 118:26

Binecuvântat să fie Cel ce vine în Numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului.

Cu mult înainte ca Domnul să se ducă la Ierusalim, psalmistul a fost inspirat să scrie că Cel ce vine în Numele Domnului este binecuvântat! Domnul nu a venit în Numele Lui, ci a fost trimis de Tatăl să ne aducă nouă mântuirea din păcat. Ce pregătire o fi fost în ziua dinaintea trimiterii ucenicilor la Betfaghe! Era ultimul Sabat înaintea suferințelor...ce o fi citit Domnul Isus la sinagoga din Betania? E posibil oare ca rabinul să fi citit acest verset? E posibil ca înaintea intrării în Ierusalim, înainte de cântarea copiilor și a mulțimii, să fi fost proclamația Lui Dumnezeu?! Nu am nici o îndoială că Domnul a știut acest cuvânt. El din veșnicie a știut și știe Cuvântul! Ce har a fost pentru cei din Ierusalim ca să li se ofere împărăția nu de ambasadorii cerului, ci chiar de Împărat! Cei care sărbătorim Floriile în acest weekend, trebuie să nu uităm că Domnul a venit și pentru noi! El ni s-a oferit și nouă! Și pe noi ne-a binecuvântat venirea Lui. Binecuvântarea din Casa Domnului a venit și pentru noi. Să medităm la Domnul Isus și la ceea ce a realizat El pentru noi și în locul nostru. Să strigăm de bucurie că El e binecuvântat în veci și binecuvântarea Lui ne-a dat-o din belșug și nouă.

03 Aprilie, 2009

Matei 19:30

Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Domnul Isus se afla înaintea intrării în Ierusalim. Ucenicii au auzit de câteva ori că ei vor merge la Ierusalim și acolo Domnul Isus va fi dat în mâinile celor care-L vor batjocori și apoi îl vor răstigni. Desigur că au auzit că a treia zi va învia, dar greu le-a venit să creadă că se poate întâmpla așa ceva. În versetul de mai sus, Domnul Isus a spus ucenicilor că rânduiala Lui Dumnezeu e diferită de a oamenilor. Dacă cineva lasă ceva pentru Domnul Isus, acel lucru nu va fi uitat. Ba mai mult, Dumnezeu va răsturna ordinea umană. Cei care au fost primii aici pe pământ, acolo vor fi cei de pe urmă. Faptul că aici au avut locurile din față, asta nu le garantează că în veșnicie va fi la fel. Nici cei care aici au fost mereu împinși în spate, nu vor rămânea cei din urmă. Chiar dacă lumea nu a avut mare nevoie de ei, ci i-a marginalizat, când Dumnezeu va aranja toate lucrurile, ei vor fi cei dintâi și asta nu pentru că au meritat, ci pentru că așa vrea Domnul să-i onoreze. Nu te împinge să fii printre cei din față, lasă pe alții să ia acele locuri. Stai smerit și la vremea potrivită Domnul te va înălța.

02 Aprilie, 2009

Psalmul 80:19

Doamne, Dumnezeul oștirilor, ridică-ne iarăși! Fă să strălucească fața Ta, și vom fi scăpați!

Psalmistul a strigat la Domnul să ridice poporul din ocara pe care au adus-o neamurile asupra lor. Poporul Lui Dumnezeu a fost hărțuit de vecinii lor, și se pare că erau mai tari vrăjmașii. În acea situație, scăparea lor era numai la Domnul. De aceea a strigat el ca Domnul să-Și facă apariția acolo, și să facă ca fața Lui să strălucească peste ei și astfel vor fi scăpați. De trei ori se repetă această rugăciune în acest psalm. Asta ne arată cât de urgentă a fost nevoia lor. Psalmistul nu a avut nici o îndoială că Domnul poate să-i scape. El a avut încredere în Domnul oștirilor, Domnul Cel tare care era singurul care-i putea ridica din starea în care se aflau. Domnul nu s-a schimbat. El este și astăzi tot așa de puternic și plin de milă și de îndurare. El e gata să vină în ajutorul celor ce-L cheamă. Nu știu de unde trebuie să te ridice, dar dacă ești în groapă, strigă la Domnul și El te va ridica. Cere-I ca fața Lui să strălucească peste tine și atunci orice situație vei avea, se va rezolva. Să ne rugăm ca Domnul să ridice pe mulți căzuți în păcat. El să-i scoată din păcat și să-i elibereze. Să ne rugăm ca El să scoată din groapa deznădejdii pe toți care nu mai au speranță. El să facă să strălucească fața Lui peste noi și să ne dea la toți scăparea Lui!