01 Aprilie, 2009

1 Corinteni 1:7

Așa că nu duceți lipsă de nici un fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Cristos.

Toată lumea se așteaptă să fie înșelată astăzi. Mulți se așteaptă chiar ca nenumărate computere să fie infectate cu anumiți viruși. Nu știu dacă e așa sau nu, dar cred că Domnul știe de toate. De aceea mă rog ca El să vă păzească să nu fiți înșelați și mai ales să vă păzească calculatoarele de orice atac. Apostolul Pavel a scris celor din Corint să-i asigure că nu duc lipsă de nici un dar în așteptarea Domnului Isus. Tot ceea ce trebuiau ei să aibe, Domnul le-a dat. Nimic nu lipsea din palmaresul darurilor Lui Dumnezeu pentru ei. Ceea ce lipsea atunci și acum, cred eu că erau faptele! Mântuirea au primit-o în dar, iar darurile Lui Dumnezeu le-au fost date pentru a sluji altora în dragoste. Dar se pare că nu se prea practica nici unul din ele. Ei se lăudau cu darurile lor spirituale, anulând scopul pentru care au fost date de Duhul Sfânt. Să ne rugăm Domnului ca noi cei care am primit darul mântuirii, să-l ducem până la capăt cu frică și cutremur. Alte daruri pe care le avem să nu le lăsăm să-și piardă valoarea, ci să le investim pentru creșterea împărăției Lui Dumnezeu pe acest pământ.

31 Martie, 2009

Eclesiastul 3:17

Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca și pe cel bun și pe cel rău; căci El a rânduit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.”

Înțeleptul Solomon a văzut că acolo unde trebuia să fie judecată, domnea de fapt nelegiuirea, iar acolo unde trebuia să fie dreptate, era răutate. În această situație, Solomon a gândit în inima lui că nu așa a vrut Dumnezeu să fie lucrurile pe pământ. De fapt, Dumnezeu a dat legi și porunci ca omul să înfăptuiască judecăți după dreptate, dar omul nu a luat și nu ia seama la legile Lui Dumnezeu. Solomon a priceput că va fi o judecată dreaptă pe care Dumnezeu o va administra și celor buni cât și celor răi. Dumnezeu a rânduit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă. Nu este nimic care să fie la voia întâmplării, ci totul merge după planul veșnic al Lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne orientăm după mersul acestei lumi, ci noi trebuie să mergem după planul și voia Lui Dumnezeu. În locul în care El ne-a pus pe fiecare, noi trebuie să facem dreptate, să iubim mila și să umblăm smeriți cu Dumnezeu. Dacă așa vom face, la judecata de pe urmă, în loc de condamnare, vom auzi că prin credința în Domnul Isus, noi am trecut de judecată direct la viața veșnică. Noi nu mergem la judecata finală, deoarece Domnul Isus ne-a trecut de judecată! El ne-a pus deja în locurile cerești să ședem împreună cu El! Să ne rugăm ca El să ne dea înțelepciune să umblăm cu dreptate și smerenie în fiecare zi!

30 Martie, 2009

Coloseni 2:9

Căci în EL locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

Dumnezeu din Dumnezeu adevărat! Domnul Isus este pe deplin Dumnezeu și în acelaș timp, El este om adevărat. De două mii de ani, acest verset a fost studiat și răstudiat. Dacă Domnul Isus este om adevărat, atunci cum poate fi Dumnezeu adevărat? Iar dacă este Dumnezeu adevărat, atunci cum poate fi om adevărat? Acest verset ne spune că toată Dumnezeirea locuiește în Domnul Isus cel întrupat. Nu doar o parte, ci toată plinătatea Lui Dumnezeu este în El. Prin faptul că este pe deplin Dumnezeu, moartea Lui a fost eficace aducând mântuire la toți care cred în Domnul Isus și își pun nădejdea în El. El nu a avut nevoie de nimeni în mântuirea noastră. Nici un om de pe pământ nu a contribuit cu nimic la realizarea uriașei mântuiri pe care Domnul a adus-o prin jertfa Sa de pe cruce. Nu avea nici un rost să moară dacă nu era Dumnezeu adevărat, deoarece altfel nu s-ar fi realizat nimic! Nu ar fi putut să moară dacă nu era om adevărat. Dar faptul că a murit, iar moartea Lui a realizat planul Lui Dumnezeu, dovedește că a fost și este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Să ne închinăm înaintea Lui aducându-I slavă și glorie pentru o așa mântuire glorioasă!

29 Martie, 2009

Psalmul 38:15

Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!

În totală abandonare, psalmistul a strigat la Domnul care îi era singurul refugiu. Din pricina vrăjmașilor care-l prigoneau, psalmistul David a srigat la Domnul în care și-a pus toată nădejdea. Deși, dușmanii doreau distrugerea lui, el a știut că Dumnezeu va răspunde la cererea lui. Deși, noaptea era întunecată în jurul lui, David a văzut o luminiță care l-a asigurat că poate să nădăjduiască în Domnul. Domnul nu a dezamăgit pe nimeni. Oricine a strigat la Domnul, în orice generație, Domnul i-a răspuns. Știm din citirea Bibliei, că nu vrăjmașii lui David au biruit, ci el a biruit. Domnul nu a intervenit direct, dar în mod indirect a făcut și încă face minuni. În cine nădăjduim noi oare? Este oare Domnul singura noastră nădejde la care alergăm doar când nu mai avem unde să alergăm? Să nu ne înșelăm singuri, dacă avem conștiența că Domnul ne răspunde, atunci trebuie să fim răbdători și încrezători în El până când Domnul va veni să ne ia în slava Sa veșnică!

28 Martie, 2009

Marcu 10:52

Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a mântuit.” Îndată orbul și-a căpătat vederea, și a mers pe drum după Isus.

După ce l-a tămăduit pe orb, Domnul Isus i-a spus să se întoarcă de unde a venit, dar el în loc de întors, s-a dus după Domnul Isus! Important de reținut este faptul că toți cei care-L urmează pe Domnul Isus, devin ucenicii Lui. Mulți din cei pe care Domnul Isus i-a vindecat atunci când a fost pe pământ, nu s-au dus după Domnul Isus. Sunt și astăzi din aceia care ar dori multe de la Domnul Isus, dar care însă nu vor să fie ucenicii Lui. Ei merg o vreme după Domnul, dar când dau de greu, se lasă. Ucenicii lasă totul și merg cu Învățătorul lor, ca acesta să le modeleze viața. Orbul când s-a văzut vindecat, nu a mai stat pe gînduri, ci a mers după Domnul Isus. Suntem noi oare urmași fideli ai Domnului Isus? Suntem noi ucenicii Lui? Și noi am fost orbi spirituali, dar Domnul Isus ne-a dat vederea. El a făcut posibil ca noi să putem vedea lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu. Să ne rugăm Domnului ca să ne ajute să-L urmăm cu credincioșie până la capăt.

27 Martie, 2009

Psalmul 105:4

Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat fața Lui.

Psalmistul a îndemnat pe cei din vremea lui să alerge la Domnul și la sprijinul Lui. Nu este alt sprijin mai puternic și mai sigur decât în Domnul. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimeni nu este ca El. Cel mic și cel mare, cel slab și cel tare poate alerga la Domnul, căci El nu a respins pe nimeni niciodată. El are brațele deschise să primească pe oricine Îi caută sprijinul. Cei care-I caută sprijinul, sunt îndemnați să caute necurmat fața Lui. A căuta fața Domnului înseamnă a-L căuta pe Domnul. Psalmistul a văzut că încrederea în oameni nu a dus nicăieri și de aceea a îndemnat pe credincioși să alerge la Domnul. Prin Domnul Isus, celor credincioși li s-a deschis o ușă largă pentru a intra la Tatăl ca să primească ajutor la vreme de nevoie. De ce oare mai alergăm la oameni? De ce mult mai ușor apelăm la ajutorul lor? Nu cumva Domnul ne este străin? Nu cumva ne-am obișnuit să alergăm la El doar când ne trebuie ceva? Să ne rugăm Domnului să ne ierte și să căutăm să alergăm la El în fiecare zi. Să ne ajute Domnul ca viața noastră întreagă să fie plină de dorința de a vedea fața Lui.

26 Martie, 2009

Ioan 17:16

Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

Domnul Isus s-a rugat pentru ucenicii Lui și totodată și pentru noi. Declarațiile Lui ne sunt cunoscute și uneori trecem peste ele fără să ne dăm seama de implicațiile acestora în viețile noastre. În versetul de mai sus, Domnul Isus a declarat că noi nu suntem din lume, după cum nici El nu este din lume. Domnul Isus a venit din cer, deci este clar că El nu este din lume. Noi însă suntem de pe acest pământ, dar prin faptul că El ne-a strămutat în împărăția Lui, noi nu mai suntem din lume! Acest adevăr are implicații mari în viața celor care sunt ucenicii Lui. Noi nu trebuie să mai avem un comportament asemănător celor din lume, ci comportamentul nostru trebuie să fie asemenea cu al Domnului Isus. Dacă originea ni s-a schimbat, atunci și resursele vieții trebuie să se schimbe. Nu ne mai hrănim cu roșcovele lumii, ci hrana noastră ar trebui să fie din Cuvântul viu al Lui Dumnezeu. Nu-i mirare că se aude tot mereu că numărul creștinilor în loc să urce, scade tot mereu. Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de noi și să ne ajute să nu mai trăim cum trăiește lumea, ci să trăim așa cum a trăit El!

25 Martie, 2009

Psalmul 118:28

Tu ești Dumnezeul meu, și eu te voi lăuda; Dumnezeule, Te voi prea mări.

Psalmistul și-a exprimat bucuria lui, fiindcă știa cine era Dumnezeul lui. Nu a trebuit să caute pe la toate zeitățile vremii să afle cine este vrednic de a-i fi dumnezeu, deoarece el a știut că Domnul este Dumnezeul lui. Pe Dumnezeu îl va lăuda. Laudele lui se vor îndrepta spre Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este bun și bunătatea Lui ține în veac. Pentru că El este Dumnezeu, psalmistul a promis că-L va prea mări. Numai cei care-L cunosc pe Domnul și sunt copiii Lui, pot să-L laude cu adevărat și doar ei Îl pot prea mări. Suntem noi oare din cei care Îl laudă și-L prea măresc pe Dumnezeu? Dacă suntem ai Lui, nu ne trebuie nici un motiv pentru a-L lăuda. El merită laudele noastre și nici unul dintre noi nu trebuie să uite lucrul acesta. Dragul meu cititor, este El și Dumnezeul tău? Îl cunoști și ești copilul Lui? Dacă da, atunci nu trebuie să-ți spun, că de fapt știi că slujba ta este ca prin tot ce faci să-I aduci laudă Lui Dumnezeu. Dacă nu ești copilul Lui, pleacă-te înaintea Lui și cere-I să te ierte și să te primească prin credință în familia Lui, ca apoi să-L lauzi și să-L prea mărești pe Domnul împreună cu toți copiii Lui Dumnezeu!

24 Martie, 2009

2 Corinteni 10:18

Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

Apostolul Pavel nu s-a lăudat decât cu Domnul și cu slăbiciunile lui. Cei din Corint au avut obiceiul să se laude cu noii lor învățători și cu ceea ce au făcut ei. Apostolul Pavel le-a scris că nu cei care se laudă singuri, sau sunt lăudați de oameni vor fi primiți de Domnul, ci doar acei pe care Domnul îi laudă. Oricine am fi noi și orice am face, noi tot nimic suntem deoarece tot ce avem și suntem vine de la Dumnezeu. Tot ce avem este de la El, iar noi suntem ce suntem datorită Lui. De ce ne-am lăuda oare cu ceea ce am făcut noi? Punând față-n față la ceea ce a făcut Dumnezeu, noi și tot ce facem noi pălește. Dar cine este lăudat de Domnul, acela este aprobat de El. Cei care umblă cu Domnul și fac voia Lui, vor fi lăudați de Domnul. Lauda nu va veni atâta timp cât suntem pe acest pământ, ci numai atunci când Domnul va descoperi pe cei care au fost cu adevărat copiii Lui Dumnezeu. De la cine vrem noi laude? De la oameni sau de la Dumnezeu? Să cerem Domnului să ne păzească de a dori laudele oamenilor, și să ne întărească pe calea Lui ca să fim lăudați când vom ajunge acasă la Domnul!

23 Martie, 2009

Geneza 19:29

Când a nimicit Dumnezeu cetățile Câmpiei, Și-a adus aminte de Avraam ; și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința.

Bunătatea Lui Dumnezeu este fără de margini. Deși a hotărât să nimicească toate cele patru cetăți din valea Iordanului, Dumnezeu și-a adus aminte de Avraam. Avraam a mijlocit pentru aceste cetăți, dar nu au fost destui oameni buni pentru care Dumnezeu să cruțe cetățiile acelea. Dar, deși nu au fost oameni destui, Dumnezeu a trimis îngerii Lui să-l scoată pe Lot de acolo. Mare Dumnezeu avem! El nu vrea ca noi să pierim, ci vrea ca noi să fim scăpați de nenorocire. Cu toate că Lot se afla în Sodoma, Dumnezeu tot l-a scăpat. Asta nu trebuie să ne îndemne să mergem în Sodoma pentru a-L ispiti pe Dumnezeu ca să ne scape! Cred că atunci când Dumnezeu o să nimicească pământul, El o să-Și aducă aminte de ceea ce a făcut Domnul Isus pentru noi, și în loc să fim nimiciți cu pământul întreg, El ne va lua în slavă pe toți care suntem în Biserica Lui! Să ne încredem în Domnul și să umblăm pe căile plăcute Lui, știind că Domnul este mereu lângă noi ca să ne scape de orice primejdie!

22 Martie, 2009

Luca 5:16

Iar El se ducea în locuri pustii, și se ruga.

A început primăvara și trepidația este tot mai mare în jurul nostru. Agitația lumii nu se oprește chiar dacă economia lumii s-a încetinit, lumea tot aleargă. După ce Domnul Isus și-a început activitatea, mulțimile mergeau după El. Toți doreau să-L asculte și să fie vindecați de El. Când agitația a fost așa de mare, Domnul Isus a căutat locul pustiu, ca acolo să se poată ruga. Contrar legilor popularității de a sta tot timpul cu admiratorii, Domnul Isus s-a dus în locuri pustii. Luca nu scrie unde Domnul a găsit acele locuri, dar cine caută găsește! Important este să învățăm de la Domnul că oricât de ocupați sau de aglomerați am fi, să nu uităm să ne retragem pentru rugăciune. Să căutăm mereu să stăm de vorbă cu Domnul, să-I spunem Lui totul. Nu lăsați trepidația lumii acesteia să vă departe de Domnul. Nu e nevoie să mergem în pustie, ci în locul unde ne aflăm putem găsi locuri liniștite unde să ne putem ruga. Să ne ajute Domnul să dorim astfel de locuri pentru a crește în părtășie cu El!

21 Martie, 2009

Ieremia 17:14

Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit; căci Tu ești slava mea!

Profetul Ieremia a știut la cine să alerge după ajutor. El și-a dat seama că nu poți fi cu adevărat sănătos,dacă nu te face Domnul sănătos. Toți putem mărturisi că Domnul este Cel ce ne-a făcut bine. Mântuirea nu va veni de la Babilonieni sau de la Egipteni, ci numai de la Domnul. Când Domnul te mântuiește, ești mântuit cu adevărat! Oamenii aleargă peste tot după vindecare și mântuire, dar nu vin la Domnul care cu adevărat poate vindeca și mântui în mod desăvârșit. Profetul Ieremia a ales să se fălească cu Numele Lui Dumnezeu. Slava lui Ieremia era Domnul, în ciuda opoziției și chiar a atentatelor care erau împotriva lui. Profetul Ieremia s-a uitat la amenințări ca fiind fără noimă, căci el a știut că Dumnezeu este de partea lui! Cu toate suferințele și necazurile, Ieremia s-a încrezut în Domnul și a rămas cu Domnul până la capăt. Să luăm exemplul lui Ieremia și să spunem și noi Domnului că El este și slava noastră. Să ne rugăm ca El să ne vindece și să ne mântuiască!

20 Martie, 2009

Ioan 6:40

Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibe viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Astăzi e prima zi de primăvară! Minunea renașterii naturii se repetă fără greșeală. Ceea ce Dumnezeu a spus, aceea se face! Domnul Isus a înțeles mai bine decât oricine voia Lui Dumnezeu. De fapt, Domnul Isus n-a avut nici un moment în viața Lui când să nu știe voia Tatălui. Promisiunea Lui a fost și este că oricine crede pe Fiul, are viața veșnică. Cei de atunci au avut harul să-L vadă în mod fizic, lux pe care noi nu îl avem, dar crezând în El, avem asigurarea că El ne va învia în ziua de apoi. Mare este acest har să crezi în Cel care a venit din cer să aducă mântuirea, și deși mulți L-au văzut, prea puțini au crezut în El. Ce se întâmplă în generația noastră? După statisticile recente, creștinismul nu este în creștere, ci este în declin. Să ne rugăm ca Domnul să cerceteze neamul nostru și să-i aducă pe toți la mântuire. Fie primăvara aceasta o adevărată înnoire pentru noi toți!

19 Martie, 2009

Proverbe 19:21

Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește.

Fiecare om din această lume face planuri. Nu este niciunul care să nu făurească planuri în inima lui. Unele planuri sunt mărunte, altele sunt grandioase. Unele sunt pentru durată scurtă, altele sunt planuri de durată mult mai lungă. Înțeleptul Solomon a înțeles din partea Domnului, că oricât de multe planuri am face noi în inima noastră, de împlinit se va împlini doar ceea ce Domnul a hotărât! Slăvit să fie Numele Lui pentru că El știe ce trebuie să se împlinească din planurile noastre. Noi credem că știm, dar Cel care știe cu adevărat este Domnul. Doar Dumnezeu știe ce va fi în viitor, noi suntem limitați doar la o singură zi. Nici ieri și nici mâine nu ne aparțin, doar azi e ziua cu care ne putem mândri, și nici cu ea prea bine. Apostolul Iacov a spus să nu facem planuri fără Dumnezeu, și este clar că a avut dreptate! Nu are rost să faci nici un plan fără El, că tot nu se va împlini decât ceea ce El a hotărât. Să nu mai facem planuri? Ba da! Dar să nu facem nici un plan fără ca Domnul să nu fie întrebat și Cuvântul Lui cercetat.

18 Martie, 2009

Faptele Apostolilor 15:11

Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.

Apostolul Petru a spus aceste cuvinte înaintea adunării din Ierusalim. Credincioșii dintre evrei aveau îndoieli cu privire la acceptarea neamurilor în biserică fără ca ei să fie convertiți întâi la iudaism. Apostolul Petru a afirmat că atât ei evreii, cât și neamurile beneficiază de harul Lui Dumnezeu în egală măsură. Dumnezeu nu a făcut și nici nu face deosebire. El a trimis pe Domnul Isus la ai Săi, dar ei nu L-au primit, de aceea a deschis Dumnezeu ușa pentru neamuri. Domnul s-a îndurat de noi neamurile, ca și noi să avem iertarea și mântuirea tot prin harul Domnului Isus, har care ne-a fost dat din belșug. Acest har ne pune în poziția de copii ai Lui Dumnezeu și ca atare, noi trebuie să ne purtăm cu cinste și demnitate! Dacă la început a fost greu pentru creștini să accepte ceva nou, astăzi noul este acceptat cu prea multă ușurință. Atunci a fost greu să se accepte harul pentru toți, iar astăzi harul este abuzat de toți. Să ne rugăm ca Domnul să ne păzească de abuzarea harului Său, și să ne lăsăm învățați de har ca să o rupem cu păgânătatea și să trăim cu evlavie, așteptând și grăbind venirea Domnului!

17 Martie, 2009

Proverbe 17:9

Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.

Răspunsul pe care-l dau oamenii, atunci când alții le greșesc, descoperă adevăratul lor caracter. Prietenii care acoperă greșelile caută continuarea prieteniei, dar cei care trâmbițează greșeala nu caută decât dezbinarea. Cei care au învățat acceptarea și repararea greșelilor în tăcere, au salvat de la moarte multe prietenii și chiar casătorii. Dar cei care au pomenit mereu, perpetuând aducerea aminte a greșelii, au dovedit că nu au căutat dragostea. Apostolul Pavel a scris despre acest lucru în 1 Corinteni 13, arătând că dragostea acoperă totul și nu face sărbătoare din nelegiuire. Cei care spun peste tot despre greșeala altora, vor culege roade amare ale dezbinării prieteniei. Ce fel de prieteni suntem noi oare? Căutăm să-i ajutăm și să-i îndreptăm pe cei care greșesc, sau suntem gata să trîmbițăm greșelile altora, acoperindu-le pe ale noastre? Să ne rugăm Domnului să ne ferească de a fi dintre cei care dezbină pe prieteni, și să ne ajute să fim căutători de dragoste pentru a onora Numele Lui Dumnezeu!

16 Martie, 2009

Evrei 13:15

Prin El, să aducem totdeauna Lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.

Prin Domnul Isus, noi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu, putem aduce jertfă de laudă. Scriitorul acestei Epistole ne spune că nu mai e nevoie de alt intermediar între noi și Dumnezeu, decât Domnul Isus. Prin El ne putem apropia de Dumnezeu și tot prin El putem aduce singura jertfă care ni se mai cere. Domnul Isus a adus Jertfa Supremă, jertfă care a înlocuit toate jertfele. Jertfa de laudă este răspunsul nostru la Jertfa Lui. Noi fiind răscumpărați, oferim jertfa de laudă pentru meritele Lui nespus de mari. Jertfa noastră este mărturisirea Numelui Lui. Domnul Isus a spus că cei care se rușinează de Numele Lui, se va rușina și El de ei în ziua venirii Lui. Dar celor care-L vor mărturisi pe El, Domnul Isus le va prezenta numele lor înaintea Lui Dumnezeu și al îngerilor. Să nu ne rușinăm, ci plini de bucurie să vestim Numele Domnului Isus la toți oamenii. În Numele Lui este mîntuire și iertare, pace și bucurie veșnică. Fie ca noi toți să aducem laude necurmat înaintea Lui, mărturisindu-L cu îndrăzneală pe Domnul Isus!

15 Martie, 2009

Iov 37:21

Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor, dar va trece un vânt și-l va curăți.

Elihu, prietenul lui Iov, i-a spus lui Iov că zilele întunecate prin care el trecea nu erau întunecate că nu mai era soare, ci doar că norii îl acopereau. Sunt zile cînd nu se vede soarele, dar asta nu înseamnă că soarele a dispărut, sau că și-a pierdut strălucirea, ci este doar acoperit de nori. Când norii sunt de o densitate mai mare, zilele sunt posomorâte, iar soarele nu se ivește deloc. Sunt însă zile, când norii nu sunt chiar așa de denși, de aceea soarele poate răzbi prin ei. Iov a văzut cum soarele a dispărut brusc din viața lui, iar pentru o lungă perioadă, doar norii negrii au plutit pe bolta cerului. Discuțiile cu ceilalți trei prieteni nu au reușit să ducă la nici o rezoluție, de aceea Elihu a încercat tonul de reconciliere, nu de acuzare, ton prin care l-a făcut pe Iov să privească mai sus de el. Elihu a știut că era greu pentru Iov să sufere, dar a știut că mai mare decît durerea fizică era durerea că nu știa de ce a intrat Dumnezeu la ceartă cu el. De cele mai multe ori nici nu înțelegem de ce nu se vede soarele, dar trebuie să nu uităm că nu norul este veșnic, ci soarele-I acela care învinge și rămâne veșnic! Să nu ne pierdem nădejdea niciodată, orice ar veni asupra noastră, căci Domnul știe de noi și El nu ne lasă singuri niciodată!

14 Martie, 2009

2 Petru 3:11-12

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei Lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?

Cuvintele Apostolului Petru au fost scrise cu mult timp înainte de frenezia cu încălzirea pământului. Domnul i-a descoperit lui Petru că la venirea zilei Domnului, cerurile aprinse vor pieri, iar trupurile cerești se vor topi de căldura aceea mare. Nu se vor aprinde din cauza poluării, ci din pricina păcatului care a stricat ordinea din Eden a Lui Dumnezeu. După acea ardere, Dumnezeu va instaura un cer nou și un pământ nou, în care va locui neprihănirea! Pentru acea lume de neprihănire e nevoie de oameni neprihăniți! Repopularea noii creații se va face cu oameni spălați și curățiți în sângele Domnului Isus. Acestor oameni Apostolul Petru le-a pus întrebarea cu privire la ce fel de trai trebuie să ducă. El nu a scris mult, dar a spus mult. Purtarea acestora trebuie să fie „sfântă și evlavioasă!” Este foarte concis și clar, că cel sfânt se poartă cu evlavie, iar cel evlavios, prin definiție este un sfânt! Să ne rugăm ca Domnul să ne înțelepțească ca zi de zi să trăim evlavios, și astfel să grăbim venirea Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Cristos!

14 Martie, 2009

2 Petru 3:11-12

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei Lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?

Cuvintele Apostolului Petru au fost scrise cu mult timp înainte de frenezia cu încălzirea pământului. Domnul i-a descoperit lui Petru că la venirea zilei Domnului, cerurile aprinse vor pieri, iar trupurile cerești se vor topi de căldura aceea mare. Nu se vor aprinde din cauza poluării, ci din pricina păcatului care a stricat ordinea din Eden a Lui Dumnezeu. După acea ardere, Dumnezeu va instaura un cer nou și un pământ nou, în care va locui neprihănirea! Pentru acea lume de neprihănire e nevoie de oameni neprihăniți! Repopularea noii creații se va face cu oameni spălați și curățiți în sângele Domnului Isus. Acestor oameni Apostolul Petru le-a pus întrebarea cu privire la ce fel de trai trebuie să ducă. El nu a scris mult, dar a spus mult. Purtarea acestora trebuie să fie „sfântă și evlavioasă!” Este foarte concis și clar, că cel sfânt se poartă cu evlavie, iar cel evlavios, prin definiție este un sfânt! Să ne rugăm ca Domnul să ne înțelepțească ca zi de zi să trăim evlavios, și astfel să grăbim venirea Domnului și Mîntuitorului nostru Isus Cristos!

13 Martie, 2009

Psalmul 104:33

Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

Psalmistul nu s-a uitat la vremuri și împrejurări, ci el a decis să cânte Domnului atât cât va trăi. Unii cântă doar atunci când le merge bine, dar psalmistul a hotărât să cânte toată viața. Cei care cântă Domnului se pun în poziția cea mai bună, deoarece ei își preocupă mintea cu atributele Lui Dumnezeu și cu lucrările Lui mari. Cei care cântă, sunt plini de bucuria Domnului, care este tăria lor. Cei care cântă, Îl laudă pe Domnul neîncetat. Ei vor face la fel ca psalmistul și anume vor lăuda pe Domnul cât vor fi. El este vrednic de laudă și cântare prin Însăși natura Lui, cât și pentru ceea ce a făcut și face pentru copiii Lui. Este inima noastră gata de cântare? Tresaltă inima plină de melodii spirituale? Suntem noi oare gata să-L lăudăm pe Domnul cât vom fi? Să învățăm de la psalmist ca să cântăm cât vom trăi și laudele noastre să ne înalțe spre Domnul cât vom fi.

12 Martie, 2009

Evrei 13:1

Stăruiți în dragostea frățească.

Apostolul Pavel a încheiat epistolele lui cu diferite învățături. În această carte, Apostolul Pavel a pus acest verset la începutul ultimului capitol din cartea lui, pentru a ne arăta cât de important a fost pentru el să ne aducă aminte despre dragostea de frați. Dragostea frățească este esențială în viața credincioșilor. Nu se poate să-L iubești pe Dumnezeu, iar pe frați să-i urăști. Astăzi însă sunt mulți care se bat în piept că sunt creștini, dar de fapt nu sunt. A stărui în dragostea frățească înseamnă a face dragostea ta față de frații tăi tot mai semnificativă. Trebuie să faci ca dragostea ta de frați să nu fie doar teoretică, ci și practică. Cei care folosesc dragostea lor spre binele altora, vor avea de cules roadele dragostei cheltuite. Cei care nu lasă dragostea lor să lucreze, se vor trezi că nu au sporit deloc, ci au scăzut în dragoste. Dragostea nu este ceva care să înfrumusețeze un loc, ci este ceva care face acel loc viu și roditor. Mă rog ca toți credincioșii să facă totul ca dragostea lor frățească să crească tot mai mult din zi în zi.

11 Martie, 2009

Psalmul 17:6

Strig către Tine, căci mă asculți, Dumnezeule! Pleacă-ți urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!

În acest Psalm, David a cerut protecția Lui Dumnezeu. El a avut încredere în bunătatea pe care Domnul a arătat-o celor iubiți de El. Dacă alții se depărtau de Domnul, David a strigat către Domnul cu confidența că Domnul îl ascultă. Dumnezeu a promis că nu se va depărta de cei care-L caută din toată inima. El și-a arătat bunătatea minunată și nu se va schimba. De aceea psalmistul L-a rugat pe Domnul să-și plece urechea spre el și să-i asculte cuvântul, sau plângerea lui. David a fost sigur că încercările, sau atacurile vrăjmașilor vor trece. El nu s-a oprit la atacul celor răi, ci și-a exprimat convingerea că Domnul în final îi va face bucuria să fie cu El în slavă și să se sature de Chipul Lui. Psalmistul ne arată că și noi putem avea confidența care a avut-o el. Dumnezeu l-a ascultat pe el și desigur ne va asculta și pe noi. Oricare ar fi necazurile prin care trecem, să nu ne uităm la noi, ci să învățăm de la David să strigăm la Domnul, care va avea urechea îndreptată spre noi.

10 Martie, 2009

Romani 14:16

Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău.

Apostolul Pavel a scris fraților tari în credință să se poarte bine cu cel slab în credință. El i-a îndemnat pe creștini să nu se apuce la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Dar i-a atenționat pe toți să nu facă ceva, care să devină pricină de poticnire pentru acei care a murit Domnul Isus Cristos. Chiar dacă ceea ce practici tu poate fi calificat ca fiind un lucru bun, nu lăsa acel lucru să devină o pricină de cădere sau de îndoială pentru alții. Chiar dacă tu faci binele și ei nu înțeleg ceea ce faci tu, binele acesta va fi vorbit de rău. Cei care erau dintre neamuri nu au avut probleme cu lucrurile legii lui Moise, dar cei convertiți din poporul Israel, aceia se puteau poticni în anumite lucruri. Apostolul nu ne spune să compromitem principiile binelui, ci doar ne pune în gardă să nu folosim libertatea noastră pentru a dezavantaja pe cei ce n-au ajuns la nivelul nostru de creștere spirituală. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul să nu facem nimic care să împiedice pe alții pe drumul către cer. Să ne dăm silințele să fim de folos pentru cei care călătoresc alături de noi pe acest drum.

09 Martie, 2009

Geneza 28:16

Iacov s-a trezit din somn, și a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut.”

Iacov a plecat din casa părintească pentru a merge la rudele lor în Mesopotamia. Pe drum a înnoptat cu capul pe o piatră, iar în vis a văzut scara cerului, pe care îngerii urcau și coborau de la el. Dumnezeu i-a vorbit și i-a spus că acel pământ pe care el era culcat va fi al lui și al seminției lui. Lucrul acesta l-a uimit așa de tare pe Iacov, încât el a spus cuvintele de mai sus. Ce uimire a fost pe Iacov când a văzut scara, dar cred că mai mult a fost uimit de cuvintele Domnului! Iacov a numit locul acela „Betel” deoarece el a considerat că acolo era poarta cerului, sau Casa Domnului. În Vechiul Testament, prezența Lui Dumnezeu era limitată într-un loc. În Noul Testament nu mai e necesar un loc anume pentru prezența Lui Dumnezeu, fiindcă El este cu noi în veac. Noi nu mai trebuie să rămânem surprinși când descoperim prezența Lui Dumnezeu, ca Iacov, ci noi trebuie să umblăm conștienți că El este cu noi și în noi. Iacov a fost în prezența Lui Dumnezeu tot timpul, dar el a limitat locul Lui Dumnezeu doar la acel loc. Noi nu putem și nici nu trebuie să limităm prezența Domnului, ci zi de zi noi trebuie să umblăm prin Duhul în deplină conștiență că trăim tot timpul în prezența Lui.

08 Martie 2009

1 Timotei 5:1-2

Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe tineri sfătuiește-i ca pe niște frați; pe femeile bătrâne, ca pe niște mame; pe cele tinere, ca pe niște surori, cu toată curăția.

Astăzi e ziua internațională a femeii! Noi dorim ca Domnul să binecuvinteze toate femeile și să le facă mame și soții credincioase, atât Domnului, cât și famililor lor. Ne rugăm ca toți copiii și bărbații să se poarte frumos cu femeile din casa lor, nu numai la ziua lor de naștere, la ziua mamei, sau la 8 Martie, ci tot timpul. Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei să fie atent în relațiile cu sfinții din biserică. Pe cei în vârstă, fie bărbați sau femei, pastorul și credincioșii mai tineri să-i trateze ca pe părinți în Domnul. Tinerii să fie ca niște frați și surori. În Domnul Isus, sfinții sunt o familie. Dacă pastorul și toți care compun biserica ar aplica principiul acesta, viața și lucrarea multora ar merge mult mai bine. Frații și surorile să se respecte, și să se apere de orice aparență a răului. Cei mai mulți frați care au avut surori de corp, ne pot spune că întotdeauna le-au protejat și le-au apărat de orice rău. Acelaș spirit de curăție și de respect trebuie să fie și în legăturile dintre sfinții din orice biserică. Fie că suntem tineri sau bătrâni, între noi trebuie să domnească respectul, dragostea și toată curăția. Fie ca Domnul să binecuvinteze toate surorile din adunările Lui, ca împreună cu frații să aducă laudă Domnului în fiecare clipă.

07 Martie, 2009

Psalmul 139:24

Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei.

David a recunoscut suveranitatea Lui Dumnezeu cu privire nu doar la viața lui, ci la tot universul. El și-a dat seama că nimic nu se poate ascunde de atotștiința și atotprezența Lui Dumnezeu. De un lucru însă David a fost sigur și anume: dacă se afla pe calea care nu era bună, dorea să fie transferat urgent pe calea veșniciei, adică, pe calea Domnului. Din Psalmii Lui David ne dăm seama că el a umblat cu Domnul toată viața. Dar chiar în cazul lui, el a vrut să fie sigur pe ce cale se află. Multe căi pot părea bune, dar la urmă duc la moarte, ne-a scris fiul lui David, Solomon, în Proverbe. Să ne ferim de orice cale care este rea, căci finalul acelor căi va fi tragic. Noi trebuie să-L rugăm pe Domnul să ne îndrepte mereu pașii pe calea veșniciei. El să ne ajute să mergem cu încredere pe calea veșniciei, aducând laudă Domnului în fiecare zi.

06 Martie, 2009

Evrei 10:23

Să ținem fără șovăire la mărturisirea credinței noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința.

Vremurile sunt deosebit de rele și grele în toată lumea, și totuși nu sunt mai rele decât au fost în primul veac. Creștinii de atunci au avut mult mai mult de suferit pentru credința lor, decât avem vre-unul din noi de suferit în aceste zile. Scriitorul acestei epistole ne-a scris să nu lăsăm mărturisirea credinței noastre să sufere, ci să ținem la ea fără șovăire, adică fără să ne clătinăm din pricina încercărilor, să fim încrezători în Cel ce a făcut făgăduința. Dumnezeu ne-a promis că nu va mai fi mult și Fiul Lui va veni. Să nu cădem de oboseală și să nu slăbim în a-L mărturisi pe Domnul. Să ne întărim chemarea în fiecare zi și tot mai cu râvnă să mărturisim despre credința noastră în Domnul Isus. Și de ce am lăsa oare mărturisirea credinței noastre? Ce ne-ar mai rămânea? Să nu ne lăsăm clătinați de această situație grea, ci încrezători în El, să așteptăm venirea Domnului Isus!

05 Martie, 2009

Psalmul 127:1

Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește.

Solomon a fost unul din împărații care a condus cele mai mărețe construcții din lumea antică. Templul făcut de el a fost o adevărată capodoperă, dar cu toate acestea, el a tras concluzia că fără Dumnezeu, orice zidire este în zadar! Cei ce zidesc se pot osteni, dar dacă Domnul nu este acolo, totul este zadarnic. Când Domnul este acolo însă, casa nu numai că e casă, dar ea devine cămin! Dumnezeu nu lasă doar zidurile, ci umple casa aceea cu prezența Lui. La fel este și cu paza cetății. Cei care veghează nu pot păzi cetatea, ei doar au slujba să alerteze pe cei rânduiți cu apărarea cetății. Cel care cu adevărat păzește cetatea este Domnul. El face casa să fie casă și cetatea să fie cu adevărat în siguranță. El nu este doar suveran, ci Domnul are grijă și milă față de noi. El ne dă progres în lucru, căci doar când lucrăm cu el toate ne vor reuși. Tot El ne poate păzi și o face cu drag pentru toți cei care se încred în El. Să nu facem planuri și nici lucrări fără El. Să nu ne bizuim pe veghetori, ci întotdeauna să ne încredințăm în paza Domnului Isus.

04 Martie, 2009

Ioan 11:40

Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava Lui Dumnezeu?”

Oridecâteori scriu data de patru Martie, gândul mi se duce la cutremurul din 1977. Au trecut mulți ani de când România a fost afectată de acel seism. Acum nu doar România, ci întreaga lume este zguduită de un alt fel de seism. Se pare că tot mai mulți oameni trec prin această criză mondială. Domnul Isus a spus cuvintele de mai sus Martei, sora lui Lazăr și a Mariei. După ce Lazăr a murit, Domnul Isus a mers la Betania și a cerut să vadă mormântul. După ce a cerut să se dea la o parte, piatra de pe gura mormântului, Marta i-a spus că fratele ei a fost pus acolo de patru zile și nu va fi bine să se deschidă mormântul deoarece va mirosi greu. Domnul Isus i-a spus că ea trebuie să creadă, căci doar prin credință va vedea slava Lui Dumnezeu. Cu toții știm ce-a urmat. Lazăr a fost adus la viață și toți au rămas înmărmuriți. Marta și Maria au văzut cu adevărat slava Lui Dumnezeu! Să ne rugăm și noi pentru a putea crede și crezând în El să putem și noi vedea slava Lui Dumnezeu!

03 Martie, 2009

Deuteronom 7:6

Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului.

Domnul a ales poporul Israel să fie al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. Nu a ales pe Israel pentru că era cel mai mare popor, nici că aveau inima îndreptată spre ascultare, ci pentru că așa a vrut El. Dumnezeu și-a demonstrat suveranitatea în alegere, și mai ales, harul desfășurat în alegerea acestui popor. Scopul alegerii a fost clar: Israel a fost ales să fie un popor sfânt, pus de-o parte pentru Dumnezeu. La fel cum Dumnezeu a ales Israelul, așa ne-a ales pe noi ca biserică și ca indivizi, fără nici un merit, ci doar prin harul și bunătatea Lui Dumnezeiască! Nu cred că este o taină de ce ne-a ales pe noi. Sunt convins că suntem aleși ca să fim sfinți și separați de lume pentru Dumnezeu! Urmăm noi oare calea pe care Israelul a urmat-o? Chiar aleși fiind de Dumnezeu, de multe ori Israelul în loc să asculte de Domnul, s-a dus după obiceiurile popoarelor din jurul lor. Ce facem noi oare? Ne luăm și noi după mersul lumii sau ascultăm de Domnul Isus? Să ne rugăm Domnului să ne ajute să ne ferim de neascultare, și să ne ajute să ne ducem sfințirea până la capăt, cu frică și cutremur!

02 Martie, 2009

Luca 12:30

Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele.

Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să fie diferiți. Dacă Neamurile lumii își frământă mintea cu ce vor mânca sau cu ce vor bea, creștinii trebuie să caute Împărăția Lui Dumnezeu. Asigurarea Domnului Isus a fost și este că Tatăl nostru știe că avem nevoie de mâncare, de haine și alte lucruri. Acest lucru ar trebui să fie destul pentru noi. Dacă copilul îi spune tatălui ce-i trebuie, copilul nu se mai îngrijește de lucrul acesta, căci știe că tatăl se va îngriji de ce-i trebuie. Cu atât mai mult noi să fim liniștiți și să nu ne îngrijorăm, deoarece Tatăl nostru ceresc știe exact ce ne trebuie. Înainte de a-i spune noi ceva, El deja știe totul! Slavă Lui! Având această asigurare, toată atenția noastră trebuie să fie îndreptată spre căutarea Împărăției Lui Dumnezeu. Creștinii au fost răscumpărați din mijlocul neamurilor și de aceea Domnul Isus ne cere să nu fim ca ei. Dacă noi căutăm ceea ce caută ei, atunci dovedim că nu suntem mai buni ca ei, și lucrarea de mântuire nu a făcut nici o schimbare în noi. Domnul să ne dea înțelepciune să nu umblăm după lucrurile pe care le caută Neamurile lumii, ci să căutăm lucrurile care țin de împărăția Lui Dumnezeu!