01 Martie, 2009

2 Împărați 6:12

El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.

Cuvintele acestea au fost spuse de către proorocul Elisei slujitorului său. Acest slujitor s-a sculat dis-de-dimineață și a văzut că o oaste cu cai și cu care au înconjurat cetatea unde erau ei. Imediat s-a dus la Elisei și a spus că nu mai e chip de scăpare pentru ei. După cum vedea el nu mai aveau nimic de făcut, deoarece cetatea era înconjurată. Nu era nici o cale de ieșire. Elisei nu a vrut să se uite la problemă, ci a aruncat privirea la soluție! Elisei i-a spus slujitorului să nu se teamă de nimic, deoarece ceea ce vedea el nu era mare lucru. Cei care erau invizibili și erau de partea lor, erau mult mai mulți decât vrăjmașii lor. De câte ori ne uităm și noi la circumstanțe și nu mai știm ce să facem, dar Domnul este lângă noi ca să ne arate realitatea spirituală. Mai mulți sunt cei care stau gata să tăbărască în jurul celor ce se tem de Domnul pentru a-i scăpa de primejdie. El nu ne va lăsa singuri niciodată. Așa ne-a promis când se pregătea de înălțare la cer, că va fi cu noi până la sfârșitul veacului. Dacă ești înconjurat de armate vrăjmașe, roagă-L pe Domnul să-ți deschidă ochii pentru a vedea că mai mulți sunt cei cu noi decât sunt cu vrăjamșii noștri.

28 Februarie, 2009

Luca 11:33

Nimeni n-aprinde o lumină, ca să o pună într-un loc ascuns sau sub baniță; ci o pune în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

Orice om știe că lumina nu se ascunde și nici nu se poate ascunde! Când oamenii aprind lumina, ei așteaptă ca lumina să îi lumineze, adică să le dea mai multă siguranță în ceea ce fac și să vadă mai bine unde merg. Dacă cineva pune lumina într-un loc ascuns, lumina nu-și folosește scopul pentru care a fost aprinsă. Dacă credincioșii Domnului nu au o mărturie vizibilă în lume, atunci nu sunt mai buni decât luminile acunse sub baniță. Lumina se pune în mijlocul încăperilor pentru a lumina pe oricine intră. Israelul nu a luminat pe neamuri, iar Biserica nu se poate lăuda prea mult. În două mii de ani de istorie au fost multe lumini ascunse sau chiar acoperite. Să ne rugăm Domnului ca El să ne păzească să ascundem sau să stingem lumina noastră. Să ne ajute Domnul să luminăm cu dragoste pe oricine vine în contact cu noi!

27 Februarie, 2009

Psalmul 26:3

Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău.

Psalmistul David a înțeles așa de bine bunătatea Lui Dumnezeu, care l-a determinat să umble în adevărul Lui Dumnezeu. El a ținut mereu bunătatea Domnului înaintea ochilor lui. David nu s-a îndoit de loc de bunătatea Domnului, ci a gustat-o din plin. Această bunătate observată de psalmist, l-a determinat să trăiască în adevărul Lui Dumnezeu. Nu a fost biciul legii, ci bunătatea Lui Dumnezeu l-a determinat să se pocăiască și să continue drumul adevărului. Înțelegem noi oare bunătatea Lui Dumnezeu față de noi? Suntem noi motivați din pricina bunătății Lui, să umblăm numai în adevărul Lui? Ce motivează oare pe oamenii vremurilor noastre? Este oare legea Adevărului? Nicidecum. Eu cred că oamenii din generația noastră nu cunosc bunătatea Domnului, de aceea ei resping Adevărul Lui Dumnezeu. Toți cei ce sunteți copiii Lui Dumnezeu, vă îndemn să aveți bunătatea Domnului înaintea ochilor, pentru a fi toți motivați să umblați în adevărul Domnului nostru Isus Cristos!

26 Februarie, 2009

Romani 15:2

Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.

Apostolul Pavel a scris celor din Roma ceea ce, de fapt, el a aplicat în slujirea lui. El a căutat mereu să arate bisericilor pe unde a fost, că nu a căutat folosul lui, ci a făcut totul ca ei să fie edificați. Acelaș lucru le-a scris și celor din Roma, ca nici unul să nu-și caute doar foloasele lui, ci să placă aproapelui, în ce este bine. Nu este vorba aici să fii pe placul oamenilor, care nu umblă după Cuvântul Domnului. Noi nu trebuie să căutăm să fim pe placul celor din lume, ci pe placul celor care sunt pe calea Domnului, pentru a-i edifica. Scopul nu este să te arăți pe tine cât ești de altruist, sau să dovedești ce mare slujbă ai făcut, ci scopul este zidirea și întărirea celor slabi. Tot timpul vor fi oameni cu priviri diferite asupra anumitor lucruri. Nu trebuie să fie preferința noastră acceptată de toți. Încredințarea pe care o ai cu privire la lucruri neesențiale ține-o pentru tine, dar nu impune nimănui ceea ce nu e biblic. Caută să placi aproapelui, în lucrurile bune și astfel va fi edificat aproapele, dar nici tu nu vei rămâne nezidit. Zidirea va fi reciprocă. Cînd înveți pe altul, crești și tu. Domnul să ne ajute să nu căutăm plăcerea noastră, ci plăcerea aproapelui, în vederea fortificării pe calea credinței.

25 Februarie, 2009

2 Samuel 22:37

Lărgești drumul sub pașii mei, și picioarele mele nu se clatină.

Psalmistul și împăratul David a scris aceste cuvinte după ce Dumnezeu l-a izbăvit din toate luptele și necazurile lui. Dumnezeu i-a lărgit drumul sub pașii lui, nu înainte, ci doar atunci cînd pașii lui au călcat pe drumul încercării. Cred că au fost zile cînd David a vrut ca drumul să fie lărgit mai dinainte, dar se pare că Domnul lărgește drumul doar atunci când El știe că trebuie lărgit. Picioarele lui David nu s-au clătinat, nici cînd drumul a fost îngust, deoarece Dumnezeu l-a ținut tare. El poate să ne țină tari ca să nu ne clătinăm, deoarece El are toată puterea în cer și pe pământ. Nu știu în ce strâmtorare sunteți cei care citiți aceste rânduri, dar vreau să vă asigur că Domnul poate lărgi drumul sub picioarele voastre. Nu vă opriți din mers dacă drumul e îngust și greu, fiindcă El va lărgi drumul când El vede că trebuie să fie mai larg. El va întări picioarele voastre ca să nu se clatine. Să ne rugăm ca Domnul să ne scoată la loc larg și să ne întărească pentru a nu ne clătina în furtunile care trec peste noi.

24 Februarie, 2009

Filipeni 2:17

Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur cu voi toți.

Apostolul Pavel se apropia de clipa plecării din lume. Din închisoarea Romei a scris bisericii lui dragi din Filipi. Au trecut mulți ani de când a pășit pe malul apei cu grupul de femei evlavioase, care au ascultat pentru prima dată vestea cea bună. Amintirile primelor adunări din casa Lidiei, confruntarea cu fata demonizată, închisoarea...ah, ce suferință! Bătut și cu picioarele în butuci...dar ce cântare, ce cutremur, ce pocăință! Temnicerul s-a botezat în acea noapte. Biserica din Filipi a prins forțe noi și toți au făcut o lucrare, pe care Apostolul a numit-o „jertfa credinței” lor. Peste această jertfă el și-a închipuit viața lui turnată ca o jertfă de băutură, ca ultimul lucru pus pe jertfa lor pentru a fi completă. Ce om a fost Apostolul Pavel! Viața și moartea pentru el erau pe același piedestal. Nici una nu era mai sus sau mai jos. Pentru el să trăiască însemna un singur lucru și anume să trăiască pentru Cristos! Să moară, pentru el era câștig. Dar, nu numai câștig, ci și bucurie! El se bucura la gândul jertfirii vieții sale peste lucrarea celor din Filipi și desigur din toată Asia Mică. Cum privim noi viața noastră? Dar moartea? Suntem noi la dispoziția Domnului ca El să-Și avanseze planul Lui prin noi? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să urmăm modelul Apostolului Pavel în slujirea noastră pentru Domnul!

23 Februarie, 2009

Hagai 1:7

Așa vorbește Domnul oștirilor: „Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre!”

Domnul Dumnezeu a avertizat pe rămășița lui Israel să fie atentă la căile pe care le-a ales. Această rămășiță era formată din cei care s-au reîntors din robia babiloneană. Ei au auzit desigur, de la părinții lor despre consecințele neascultării de legile Domnului. Cei care au fost duși în Babilon, au fost aceia care nu au vegheat atent la căile lor. Celor care au venit din Babilon li s-a spus ca ei să fie atenți, ca nu cumva să ajungă ca părinții lor. Templul Lui Dumnezeu trebuia reconstruit, dar oamenii nu mai credeau în acest program. Ei și-au rânduit casele lor, iar casa Domnului au uitat-o. Dumnezeu nu le-a spus multe cuvinte, doar le-a atras atenția, să fie cu băgare de seamă la căile lor. Suntem noi oare atenți la căile noastre? Avem noi grijă la felul cum mergem în fiecare zi? Este gândirea și vorbirea noastră aliniată cu voia Lui Dumnezeu? Casa Domnului este în atenția noastră? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înțelepciune să fim atenți la căile noastre!

22 Februarie, 2009

Romani 9:28

Căci Domnul va împlini pe deplin și repede pe pământ Cuvântul Lui.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Roma că Dumnezeu nu a uitat poporul Israel, chiar dacă a primit pe neamuri. Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut prin Domnul Isus include atât pe Israel cât și pe neamuri. Evreii nu au acceptat ca neamurile să fie părtașe la binecuvântarea dată lui Avraam, dar nu a ținut de ei, ci de alegerea Lui Dumnezeu. Iar la sfârșitul vremurilor, când Dumnezeu va readuce pe Israel ca națiune să-L slujească pe El, neamurile nu vor fi întrebate dacă vor sau nu vor să fie reprimit Israelul. Dumnezeu va face așa cum El a hotărât. La acest lucru s-a referit Apostolul Pavel când a scris aceste cuvinte. Cuvântul spus de Domnul se va împlini pe deplin; nu numai ce spun unii sau alții, ci se va împlini cu adevărat pe deplin. Cuvântul va fi împlinit pe deplin, dar și repede. Unora ni se pare mult de când a plecat Domnul, dar înaintea Lui anii care au trecut sunt doar ca niște zile. Cuvântul Lui s-a împlinit și se va împlini pe deplin și repede. Nu știu de când aștepți împlinirea Cuvântului pentru viața ta, dar ai răbdare, căci Cuvântul Lui se va împlini pe deplin și repede atunci când Domnul va hotărî!

21 Februarie, 2009

Psalmul 103:21

Binecuvântați pe Domnul, toate oștirile Lui, robii Lui, care faceți voia Lui.

Toate oștirile Domnului au fost chemate de psalmist să binecuvinteze pe Domnul. Nici o oștire nu poate rămânea să nu aducă laudă și binecuvântare Domnului. Toți cei care sunt în oștirea Lui sunt robii Domnului. Robii Domnului au o calitate, care trebuie să o aibă fiecare care se numește rob al Lui Dumnezeu și anume, că fac voia Lui! A face voia Lui înseamnă ca în fiecare clipă să mergi după planul și gândul Lui Dumnezeu. Pentru robii Domnului, voia Lui Dumnezeu nu este grea, deoarece ei sunt iubiți de Domnul și ei Îl iubesc pe El. Robii Domnului nu sunt cei care au fost prinși în vre-o luptă și au fost capturați, ci ei de bună voie s-au făcut robi ai Domnului. După ce au fost robi ai păcatului, cei care au avut harul să fie mântuiți devin robi ai neprihănirii și deci, ai Lui Dumnezeu. Aceștia sunt cei care-L vor binecuvânta pe Domnul tot mereu. Suntem noi oare robii Lui? Suntem noi gata oricând să-L binecuvântăm pe Domnul? Facem noi voia Lui tot mereu? Să ne rugăm ca în îndurarea Lui, Domnul să ne facă pe fiecare din noi un rob bun și credincios, care să-L binecuvântăm pe El în orice vreme, și să facem voia Lui fără rezerve!

20 Februarie, 2009

Evrei 7:26

Și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia; sfânt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai presus de ceruri.

Ce mare har să știm că avem ca și Mare Preot pe Domnul Isus! Autorul acestei epistole a scris că exact un astfel de Mare Preot ne trebuia. Nu se putea să fie altul mai potrivit sau mai calificat decât Domnul Isus. El este sfânt. Sfințenia Lui a fost recunoscută pe pământ, atât de cei care L-au iubit, cât și de dușmanii care L-au dat la moarte. Nimeni din guvernul de atunci nu L-a găsit vinovat. Nici chiar guvernorul nu a găsit nici o vină în El. Domnul Isus nu a avut nici o pată pe viața Lui. El a fost despărțit de păcătoși. Deși, s-a amestecat și a mâncat împreună cu ei, Domnul Isus a fost despărțit de păcatele lor. Înălțarea Domnului Isus a venit după suferința, moartea și învierea Lui. Să ne plecăm smeriți și să mulțumim Lui Dumnezeu pentru așa un Mare Preot. Fie ca și astăzi să trăim cu evlavie pentru slava Lui veșnică!

19 Februarie, 2009

Psalmul 119:164

De șapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.

Psalmistul a ridicat glasul în laudă către Domnul nu numai dimineața, la amiază sau seara, ci de șapte ori pe zi! Oridecâteori vedem numărul șapte în Biblie, el ne vorbește de ceva complet. E foarte posibil ca psalmistul să fi folosit acest număr în sensul de desăvîrșit. El a lăudat pe Domnul cât a putut de mult. Nu cred că trebuie să numărăm de câte ori Îl lăudăm pe Domnul, dar trebuie să o facem tot timpul. Dacă ne-am uita mai des în Legea desăvârșită a Cuvântului Sfânt, atunci poate am izbucni mai des în laudele noastre pentru El. Legile Lui Dumnezeu sunt drepte, iar psalmistul a iubit acest aspect al Cuvântului. El a mulțumit Lui Dumnezeu că într-o lume cu legi tot mai strâmbe și nejuste, legile Domnului toate au fost și sunt drepte. Dragii mei, să ne rugăm ca Domnul să ne înțelepțească și pe noi ca să vedem frumusețea legilor Lui Dumnezeu și în consecință să-L lăudăm neîncetat pe Domnul. Să nu ne oprim la un anumit număr, ci inima și buzele noastre să-L laude tot mereu pe Domnul, căci este bun și îndurarea Lui ține în veac!

18 Februarie, 2009

Coloseni 4:6

Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia.

Apostolul Pavel a înțeles foarte bine importanța vorbirii creștine. Mai ales când creștinii se angajează în mărturisirea credinței lor, ei trebuie să fie foarte atenți nu numai la mesaj, ci și la felul cum îl expun. Vorbirea trebuie să fie plăcută și sănătoasă. Apostolul Pavel a spus că această caracteristică să fie permanentă. Vorbirea trebuie să aibă nu numai har, ci și sare. La fel ca jertfele din Vechiul Testament, care trebuiau toate să fie sărate, vorbele noastre trebuie să fie drese întotdeauna cu sare. Unii cred că trebuie să fie o vorbire curată și corectă. Alții cred că pe lângă curăția și corectitudinea vorbirii, aceasta trebuie să fie catifelată, dreasă bine și fără nici o parte care să taie sau să zgârâie! Deci trebuie ca vorbirea noastră să le aibe toate aceste caracteristici pentru a fi plăcută atât Lui Dumnezeu cât și oamenilor. Credincioșii trebuie să știe să răspundă oricui le cere socoteală despre nădejdea care este în ei. Să ne rugăm Domnului să ne ajute El ca vorbirea noastră să fie și curată, și corectă, dar și sănătoasă și catifelată. Fie ca Domnul să ne ajute și să putem răspunde fiecăruia așa cum El ne învață!

17 Februarie, 2009

Ieremia 4:14

„Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?”

Profetul Ieremia a scris aceste cuvinte poporului din Ierusalim, care nu era departe de a fi dus în robia babiloneană. Deși, Ieremia a cunoscut planul Lui Dumnezeu, el nu a pregetat să-i îndemne mereu ca să se întoarcă la Domnul pentru a fi iertați și mântuiți. Ieremia i-a îndemnat să se curățească dinlăuntru spre afară și anume să facă curățenie în inima și în mintea lor. Ieremia le-a spus să nu mai păstreze gânduri nelegiuite în inima lor. Este imposibil ca cineva să fie mântuit și tot să mai păstreze gânduri nelegiuite în inima lui. Cei care au gânduri nelegiuite vor înfăptui fapte nelegiuite, căci din gând se naște fapta. Locuitorii Ierusalimului au refuzat cuvintele Lui Dumnezeu. Ei nu au vrut să-și curățească inima de rău și au continuat să păstreze gânduri nelegiuite și astfel au ajuns în robie. Cred că cei din vremea noastră înțeleg bine că Domnul Isus a venit în lume să ne curățească inimile și să ne dea mântuirea în dar. Nu cred că El acceptă ca în inimile pe care El le-a curățit să mai fie gânduri nelegiuite. Mă rog ca noi toți să avem în noi gândul care era și în Cristos, gând de smerenie și de ascultare de Domnul!

16 Februarie, 2009

Ioan 10:7

Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt ușa oilor.

Domnul Isus a spus că El este Păstorul cel bun, care își dă viața pentru oile Lui. În acest verset Domnul a trecut de la asemănarea cu păstorul, la asemănarea cu ușa oilor. După ce păstorul a adus turma la staul, el se pune la ușă și fiecare oaie sau miel trebuie să treacă pe la el. Păstorul se uita să vadă dacă era vre-o oaie rănită, și dacă era, o ungea cu untdelemn, iar dacă era setoasă îi dădea de băut. De aceea a scris David în Psalmul 23 că Domnul i-a uns capul cu untdelemn, iar paharul lui a fost plin de a dat peste el. După ce toate oile au intrat în staul, păstorul se culca și el slujea ca ușă. Nimeni nu putea ieși sau intra în staul, doar dacă păstorul le dădea voie. În Împărăția Lui Dumnezeu nu se poate ajunge decât prin Domnul Isus, care și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru cei nemântuiți. Din mâna Lui nu ne smulge nimeni. Să ne rugăm ca mulți oameni să vină la Domnul Isus pentru a primi în dar mântuirea pe care El a câștigat-o la Golgota.

15 Februarie, 2009

Psalmul 119:101

Îmi țin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc poruncile Tale.

Psalmistul a înțeles că nu poți păzi poruncile Domnului dacă mergi pe drumuri rele, de aceea el s-a depărtat de ele. Hotărârea lui este așa de vrednică de urmat de fiecare din noi. Nu este nimic filozofic în acest verset. Piciorul psalmistului se ținea departe de orice drum rău. Acest lucru ne spune nouă că erau drumuri rele și pe vremea psalmistului. Apoi, înțelegem că nu este suficient numai să recunoști sau să depistezi drumurile rele, ci trebuie să stai departe de ele. Ca să stai departe de ele, trebuie să fii conștient că sunt rele și că mergând pe ele, finalul va fi tragic. Ca să stai pe drumurile rele și apoi să aștepți o ajungere la un loc bun, este absurd. Dar, deși este absurd, sunt mulți oameni care merg pe drumuri rele, dar speră ca în final să ajungă la același punct cu cei care merg pe calea cea bună. Mă rog Domnului ca toți cititorii noștri să stea departe de orice drum rău și să fie păzitori ai poruncilor Lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să umblăm cu credincioșie pe calea îngustă și zi de zi să păzim poruncile Lui Dumnezeu!

14 Februarie, 2009

Matei 5:8

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

Domnul Isus a vorbit unor oameni care știau ce înseamnă să-L vezi pe Dumnezeu. Cei ce L-au ascultat atunci, erau din neamul patriarhilor care L-au văzut și au umblat cu Dumnezeu. Nici unul din ei nu a pus la îndoială valabilitatea cuvintelor Domnului Isus. Nu poate nimeni să vadă pe Dumnezeu dacă nu are inima curată. Nimeni nu ar dori să meargă înaintea Lui Dumnezeu cu o inimă care nu e curată. Dar cine a avut sau are inima curată? Cine din neamul lui Adam a mai avut inima curată, când toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava Lui Dumnezeu? Domnul Isus nu a fericit însă o grupă inexistentă, ci a fericit pe acei care vor să aibe inima curată și care pot s-o aibă numai dacă El le-o dă. Când El îți dă inimă nouă în dar, atunci poți să-L vezi pe Dumnezeu. Domnul Isus i-a provocat pe cei care credeau că au inima curată și că pot să-L vadă pe Dumnezeu, făcându-i să-și dea seama ce înseamnă o inimă curată! Doar Dumnezeu poate face inima curată, și asta a făcut Domnul Isus venind in lume, a dat oamenilor posibilitatea să aibe o inimă nouă și deci curată cu care toți îl pot vedea pe Dumnezeu. Astăzi e ziua când multe inimi de ciocolată se vor dărui celor dragi. Fie ca inimile noastre să fie dăruite în întregime Domnului, ca El să le facă curate pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu!

13 Februarie, 2009

Psalmul 33:12

Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Și-l alege El de moștenire!

Poporul Israel a fost ales de Dumnezeu ca moștenire. Dumnezeu a fericit acest popor și le-a dat harul să fie unic între popoare. Nici un alt popor din lume nu a avut privilegiul pe care l-a avut Israel. Atunci când ei au fost ascultători de legământul sfânt, nici un vrăjmaș nu le-a putut sta împotrivă. Dar când s-au depărtat de Domnul, în loc de fericire, ei au gustat robia și apăsarea vrăjmașilor. Noi suntem poporul ales după ce Israel a respins pe Mesia. Ca popor al Lui Dumnezeu, fericirea alegerii se revarsă peste noi acum. Fiecare credincios și fiecare biserică trebuie să celebreze tot mereu alegerea pe care le-a făcut-o Dumnezeu. Nu este nici o taină că cei aleși trebuie să trăiască ca oameni aleși. Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de noi și să ne ajue să trăim cu adevărat ca și popor al Lui pe care El și l-a ales de moștenire!

12 Februarie, 2009

Matei 16:24

Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.

Deși, Domnul Isus s-a adresat ucenicilor, El a adresat o chemare generală pentru oricine vrea să meargă după El. Prima condiție pe care Domnul a cerut-o de la cei care vor să meargă după El, a fost lepădarea de sine. Deși, pare că e un lucru simplu, lepădarea de sine e mai grea decât purtarea crucii și urmarea Domnului. Sunt mulți care au luat crucea și au urmat pe Domnul, dar nu s-au lepădat de ei înșiși și de aceea nu au ajuns nicăieri. În Ioan 6 ne sunt prezentați mulți care au mers după Isus, dar când li s-a spus că ei trebuie să se identifice cu El, ceea ce implicit cere renunțarea la ei înșiși, cei mai mulți L-au părăsit. Ioan ne scrie că au plecat toți în afară de cei doisprezece. Toate conflictele din lume se datorează nelăpădării de sine, sau nerenunțării la eul tău. Domnul Isus nu vrea ca urmașii Lui să fie ceea ce au fost înainte de a fi cu El, de aceea a cerut și cere ca toți să se lepede de ei înșiși, și luând crucea să-L urmeze pe El. Mă rog Domnului ca noi care am declarat că am renunțat la noi înșine, și am luat crucea, să mergem zi de zi pe urma pașilor Lui. Cei care nu ați renunțat încă la voi, nu uitați că nu e loc pentru doi; ori voi conduceți, ori îl lăsați pe Domnul să conducă. Fie ca toți cei care citiți aceste rânduri, să fiți cu adevărat ucenicii Domnului Isus lăsându-L pe El să vă conducă viața în fiecare clipă!

11 Februarie, 2009

Proverbe 11:23

Dorința celor neprihăniți este numai bine; dar așteptarea celor răi este numai mânie.

Consecințele speranței sunt determinate de caracterul moral al cuiva. Cei neprihăniți așteaptă de la Domnul binele, și binele le este dat, dar mânia vine peste cei răi. Degeaba așteaptă cei răi să le vină binele, căci binele nu vine la cel ce face răul. Peste toți lucrătorii fărădelegii va veni mânia Lui Dumnezeu. Dar neprihăniții se vor bucura în Domnul, care le va împlini dorința de bine. Domnul Isus a mers prin lume făcând bine la toți. Noul Testament declară că El mergea din loc în loc și făcea bine la toți. Noi suntem frații Domnului Isus și suntem chemați nu doar să dorim binele, ci să-l și facem în fiecare zi. O cîntare ne îndeamnă să „facem binele cu pas tăcut, de n-am făcut vom plânge-o dată, dar nu o să plângem dacă l-am făcut.” În lume sunt mulți care fac răul, dar așteaptă binele la sfârșit. Ce mare va fi dezamăgirea acestor oameni când în loc de bine, așteptarea lor va fi doar mânia Lui Dumnezeu. Să ne păzească Domnul să nu facem rău și să nu fim răi, ci să trăim neprihăniți pentru slava Lui Dumnezeu și bucuria noastră veșnică cu El!

10 Februarie, 2009

1 Corinteni 13:12

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.

Pentru cei care sunt pe calea către cer, lucrurile viitoare nu sunt încă clare. Ce va fi atunci, este încă învăluit în ceață, dar va veni vremea când se vor clarifica. Multe lucruri sunt întunecate pe partea aceasta de lume, dar va veni ziua când toate vor fi clare. Și Apostolul Pavel ar fi dorit să vadă mai clar ce era înaintea lui, dar le vedea pe toate ca într-o oglindă întunecoasă. El nu și-a pierdut speranța, căci știa că în ziua aceea nu va mai vedea reflecția Domnului ca într-o oglindă întunecată, ci-L va vedea pe Domnul Isus față-n față! Ce glorioasă și uimitoare va fi acea întâlnire! Un poet a scris: „față-n față cu Domnul meu, față-n față, cum va fi?” Cunoașterea parțială de acum va lua dimensiunile deplinului atunci! Se va termina cu ce a fost doar parțial, acolo vom cunoaște pe deplin, așa cum am fost și noi cunoscuți pe deplin. Domnul nu a avut și nu are probleme să ne cunoască pe noi pe deplin, ci noi suntem limitați în acest trup. Când ne vom îmbrăca în trupul de slavă, atunci Îl vom vedea față-n față, și vom cunoaște totul deplin. Dacă astăzi ai întrebări la care nu găsești răspunsuri, așteaptă că va veni ziua când vom vedea deslușit și vom cunoaște totul pe deplin.

09 Februarie, 2009

Iona 2:9

Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. Mântuirea vine de la Domnul.

Iona a fost în pântecele peștelui care l-a înghițit, și acolo și-a dat seama că nu este altă scăpare pentru el, decât la Domnul. Acolo s-a pocăit Iona cum nu s-a mai pocăit nimenea. Iona a văzut moartea cu ochii, dar Dumnezeu l-a izbăvit de moarte. Acolo a înțeles Iona ce mare și bun este Dumnezeu. Atunci când marinarii l-au aruncat în mare, atât ei cât și Iona au fost siguri de pieirea lui, dar Dumnezeu a avut alt plan și planul Lui s-a împlinit. Iona a adus jertfe cu un strigăt de mulțumire și de fapt nici nu se putea altfel. Dumnezeu l-a salvat de la o moarte sigură, de aceea Iona I-a adus mulțumirea lui împreună cu jertfele pe care le-a adus Domnului. Nu va mai fi vre-o juruință pe care Iona să o fi făcut și să nu o împlinească. Mântuirea nu vine de la nimeni decât de la Domnul. Numai Domnul poate mântui în chip desăvârșit. Să aducem și noi jertfa buzelor noastre, dar să nu lipsească nici strigătul de mulțumire. Să nu uităm să împlinim juruințele noastre făcute Domnului și să vestim mîntuirea Domnului la toți care nu sunt mântuiți!

08 Februarie, 2009

Ioan 12:47

Dacă aude cineva Cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

Domnul Isus nu a venit să judece lumea, ci a venit să ofere cuvintele vieții veșnice. Pe cei care refuză mesajul Lui, Domnul Isus a spus că nu-i va judeca El, ci judecătorul lor va fi chiar Cuvântul Lui. Nimeni nu va putea să se scuze în ziua aceea. Domnul a venit pentru a mântui lumea, și toți care cred în El nu vor pieri, ci vor avea viață veșnică. El nu obligă însă pe nimeni să creadă Cuvintele Lui, dar odată auzite, acele cuvinte vor deveni acuzarea de mai târziu. Cel mai inteligent lucru este ca toți oamenii să creadă în Cuvântul Lui Dumnezeu adus prin Domnul Isus. El este Adevărul, așa că nimeni nu este chemat să creadă un neadevăr, ci cel mai pur adevăr! Oamenii cred cu mai multă ușurință cuvintele politicienilor sau a oamenilor de știință, decît Cuvântul Lui Dumnezeu! Să ne rugăm Domnului ca toți oamenii să creadă și să păzească Cuvântul Lui Dumnezeu. Nu cred că e posibil să crezi, și să nu împlinești Cuvântul Lui Dumnezeu, căci cei care-l cred îl și împlinesc.

07 Februarie, 2009

Psalmul 18:3

Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.

Psalmistul David a înțeles mai bine ca oricine puterea laudelor aduse Lui Dumnezeu. El a trăit această afirmație. El a înțeles că orice biruință a avut, a fost doar meritul Lui Dumnezeu. Nu ar fi fost biruitor nici în fața ursului sau al leului, și nici în fața filisteanului Goliat dacă nu ar fi fost Dumnezeu cu el. Nu încape nici o îndoială, că David a strigat de fiecare dată „lăudat să fie Domnul,” iar Domnul l-a scăpat de toți vrăjmașii lui. Saul a vrut mereu să-l omoare dar nu a reușit, deoarece Domnul l-a păzit și l-a scăpat din mâna lui Saul. Strigătul copiilor Lui Dumnezeu, laudele lor, cât și încrederea lor în Dumnezeu, îl determină pe Dumnezeu să le vină în ajutor. Să ne rugăm Domnului, ca El să pună în toți copiii Lui dorința de a-L lăuda! Fie ca Domnul să ne dea și nouă aceleași biruințe ca lui David altădată!

06 Februarie, 2009

Evrei 8:11

Și nu vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaște pe Domnul!” Căci toți Mă vor cunoaște, dela cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

În vremea Noului Legământ nu se va mai zice să-L cunoaștem pe Domnul, fiindcă cunoașterea va fi deplină și desăvârșită, așa cum am fost și noi cunoscuți pe deplin. Cunoașterea Domnului nu este privelegiul unora, ci al tuturora care prin credință s-au întors la Domnul. Domnul Isus a venit să ni-L descopere pe Tatăl în așa măsură, încât oricine L-a văzut pe El, L-a văzut și pe Tatăl. Astăzi e foarte necesar să învățăm pe vecinii și pe frații nostri despre Domnul și căile Lui, dar va veni vremea când nu va mai fi nevoie. Ești și tu dragul meu unul care ai încă nevoie de cineva să te îndrume? Ia aminte la cei care sunt gata să te învețe. Ascultă-le sfatul și stai de partea binelui. Dacă deja-L cunoști pe Domnul, ajută și pe alții să-L cunoască la fel. Fie ca Domnul să ne dea harul ca toți să-L cunoaștem tot mai bine pentru ca în ziua venirii Lui să fim cunoscuți și noi de El!

05 Februarie, 2009

Psalmul 119:47

Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.

Psalmistul a fost îndrăgostit de Legea Domnului. El și-a găsit desfătarea în poruncile Domnului, deoarece le iubea. El nu găsea ca ceva greu să mediteze la Cuvântul Lui Dumnezeu, ci o făcea și ziua și noaptea. Sunt convins că Psalmiștii nu au avut mai multe ediții ale Legii Lui Dumnezeu, și nici nu au avut vre-o formă electronică a Cuvântului Lui Dumnezeu, dar în atât cât aveau, ei își găseau desfătarea. Secretul găsirii plăcerii în Cuvântul Lui Dumnezeu constă în a iubi Legea Domnului. Dacă am iubi și noi Cuvântul Domnului cum l-au iubit psalmiștii de demult, creștinismul ar fi cu totul altfel. Faptul că mereu trebuie să ni se spună să citim Biblia, sau să ni se promită câte un premiu dacă o citim, nu arată că există prea multă dragoste față de Cuvânt. Nefiind dragoste de Cuvânt, automat desfătarea nu e acolo. Mă rog Domnului ca El să pună în noi dragoste de Cuvântul Lui, ca fiecare să ne găsim plăcerea și desfătarea în legile și poruncile Domnului.

04 Februarie, 2009

Romani 13:8

Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții, a împlinit Legea.

Apostolul Pavel nu a scris din punctul de vedere al datoriilor financiare, ci s-a referit la relațiile pe care le au creștinii cu societatea în care trăiesc. Dacă în text ar fi vorba de datorii financiare, toți ar trebui să ne descotorisim de datorii, căci toți le avem. Desigur, că Domnul nu vrea să fim datori cu nimic la nimeni, dar în acest text e vorba de a avea o viață fără încurcături! Dacă suntem datori să plătim impozit, să-l plătim; dacă suntem datori la bancă, trebuie să plătim. Dar în loc de a avea probleme cu cei din jurul nostru, noi trebuie să ne iubim unii pe alții, căci așa vom împlini Legea Domnului Isus, care a murit ca noi să avem viață veșnică! Cei care nu iubesc, nu sunt din Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este dragoste! Cu mulți ani în urmă, securitatea din România, mi-a pus Romani 13 în față pentru a-mi arăta că sunt dator să mă supun lor. Ei se credeau stăpânii lumii, dar nu au fost și nu mai sunt! Ei doreau supunere, nu doar plata datoriilor față de stat. Ce greșit au privit ei la acest capitol! Domnul vrea ca noi să fim liberi de orice datorie și să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a iubit!

03 Februarie, 2009

Psalmul 8:1

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalță mai presus de ceruri.

David a înțeles ce mare și minunat este Numele Lui Dumnezeu! Chiar dacă el a trăit doar în țara lui Israel, el nu și-a imaginat minunăția Numelui Lui Dumnezeu ca fiind locală, ci el a înțeles că peste tot pământul se întinde slava Lui Dumnezeu! De fapt, slava Lui se înalță și mai presus de ceruri! Pentru ciobănașul care a văzut stelele cerului și frumusețea răsăritului și apusului de soare, Domnul era Creatorul minunat care le-a făcut pe toate cu atâta măiestrie. Când animalele sălbatice i-au atacat turma, Domnul a fost scutul și tăria lui. Când ciobănașul a ajuns împărat, măreția Lui Dumnezeu s-a manifestat în biruințele pe care i le-a dat, dar mai ales în legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu el. În legământul acela, Dumnezeu strălucește în har și bunătate! El dăruiește, ridică, binecuvintează, dar nu așteaptă nimic în schimb! Revărsarea de har este slava Lui Dumnezeu care se înalță mai presus de ceruri! Să contemplăm și noi la măreția Numelui Lui Dumnezeu și la fel ca David să ne umplem inimile de slava Lui Dumnezeu care se înalță mai presus de ceruri!

02 Februarie, 2009

Ioan 1:29

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, și i-a zis: Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

Ioan a văzut ce alții nu au putut să vadă. Oamenii s-au uitat la Domnul Isus, dar nu au priceput mare lucru. Ioan însă, după ce s-a uitat bine a declarat că Domnul Isus este Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. De ce oare ceilalți nu au văzut acest lucru? Ochii lor au fost împiedicați să-L vadă pe Isus. Domnul Isus a venit în lume pentru a lua păcatul omenirii, dar omenirea nu L-a cunoscut. Dar nici atunci când Ioan le-a spus acest lucru, oamenii tot nu au alergat la El. Suntem noi oare diferiți? Omenirea este tot în păcat, Evanghelia se predică și totuși nu sunt mulți din aceia care vin la El. De ce oare? Nu cumva noi cei care mergem cu Domnul Isus nu facem o slujbă bună de a-L prezenta pe Domnul? Ioan nu s-a rușinat și a spus la toți că Isus este Mielul Lui Dumnezeu. Dragii mei cititori, dacă sunteți copiii Lui Dumnezeu, slăviți-L împreună cu mine pentru viața ce-am primit-o prin moartea Lui. Dacă sunteți din aceia care nu ați primit Jertfa Mielului Lui Dumnezeu, vă îndemn să veniți la El cu credință, ca El să vă ia și păcatul vostru asupra Lui.