22 Noiembrie, 2009

2 Timotei 1:16

Domnul să-şi reverse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.

Apostolul Pavel a fost în închisoarea Romei când a scris aceste cuvinte. Erau ultimele zile ale apostolului. În această ultimă scrisoare către Timotei, Apostolul Pavel dorea ca Domnul să-şi reverse îndurarea peste casa lui Onisifor. De multe ori, fie la Efes, fie la Roma, Onisifor l-a căutat pe Apostolul Pavel şi l-a înviorat. Desigur că nu au fost uşoare zilele de închisoare şi orice vizită era binevenită. Din această scrisoare aflăm că majoritatea l-au părăsit pe Apostolul Pavel, dar nu Onisifor. Acesta nu s-a ruşinat de lanţurile cu care a fost legat campionul libertăţii. Onisifor a ştiut de ce se afla Pavel în închisoare. El nu a făcut nici un rău, iar Onisifor nu s-a ruşinat să meargă din loc în loc şi să-l caute, pînă l-a găsit. Onisifor l-a înviorat pe Apostol aducându-i veşti de la Efes. Timotei era lucrător în Efes, şi deşi erau împotrivitori, biserica mergea înainte. Suntem şi noi oare oameni care să înviorăm pe alţii? Este viaţa noastră de aşa natură, încât însăşi prezenţa noastră în vre-un loc să aducă înviorare? Sau mângăiere? Poate că Onisifor nu o fi vorbit mult în prezenţa Apostolului Pavel. E foarte posibil că el a ascultat mai mult, dar asta a însemnat mult pentru Sfântul Pavel! Să ne rugăm ca noi toţi să fim oameni ai mângâierii şi ai înviorării altora!