02 Noiembrie, 2009

1 Corinteni 14:20

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate, fiţi prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint să nu acţioneze ca nişte copii în discuţiile şi lucrarea ce-au făcut-o în biserică. El le-a dat un sfat şi anume, să fie copii nu la minte, ci la răutate. Se pare că unii deja dăduseră dovadă de copilărie, iar apostolul a dorit ca ei să fie prunci la răutate, adică să fie fără răutate, iar la minte să fie oameni mari. Nu ştim dacă cei din Corint au ascultat, dar mă gîndesc la generaţia noastră. Ce am ales noi oare? Am ales să nu fim copii la minte, ci la răutate, iar la minte să fim oameni mari? Copiii plâng după orice jucărie, dar uită repede. Cei mari nu ar trebui să plângă după aşa-zise jucării, dar să uite cât mai repede toate neplăcerile care li s-au făcut. Domnul Isus a crescut între oamenii din vremea Lui, dar nu citim nimic despre vre-o atitudine imatură din partea Lui. La fel şi Apostolul Pavel, chiar dacă a fost lovit peste tot, el a păstrat totul în perspectiva că Domnul va rezolva totul, chiar dacă nu aici, cândva pe malul celălalt toate vor fi bine puse la punct. Să ne încredem în Domnul şi să nu mai fim copii la minte, ci la răutate şi să facem ce este bine atât înaintea Lui Dumnezeu cât şi înaintea oamenilor.