Iona 1:9
El a răspuns: „Sunt Evreu, și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!”
Cuvintele acestea au fost spuse de Iona la bordul vasului în care s-a urcat, pentru a fugi departe de fața Domnului. Sunt cuvinte foarte frumoase dacă ar fi fost adevărate! Cuvintele au fost parțial adevărate. Era adevărat că Iona era Evreu, iar Dumnezeu a făcut marea și uscatul. Nu era adevărat însă faptul că el se temea de Dumnezeu. Oamenii cu frică de Dumnezeu, sunt oameni care nu fug de Dumnezeu, ci fug spre Dumnezeu în orice situație ar fi. Dacă Iona s-ar fi adresat Lui Dumnezeu cu nedumerirea lui, Dumnezeu l-ar fi luminat, dar Iona a preferat să fugă. Știm bine că păgânii s-au temut de Domnul mai mult decât Iona. De ce a fugit Iona se știe. Toți știm cum s-a terminat povestea lui. Nu știm însă de ce în loc să se roage și să le spună oamenilor ce a făcut, Iona s-a culcat. E foarte posibil ca Iona să fi dorit să doarmă și să nu mai știe nimic. Știm însă că a fost sculat și rugat să participe și el la salvarea corabiei. Ce spunem noi când suntem întrebați ce facem și cine suntem? Suntem și noi oare ca Iona și spunem că ne temem de Domnul, când de fapt noi nu ne temem de El? Să ne rugăm ca Domnul să nu ne lase să fugim de El niciodată!
No comments:
Post a Comment