12 Mai, 2009

Psalmul 27:9

Nu-mi ascunde Fața Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Psalmistul David a declarat că nu se temea de nimeni, căci Domnul era lumina vieții lui, dar în acest verset, David nu a mai văzut lumina. Sunt zile când norii acoperă lumina soarelui. Sunt momente când cel credincios simte că Fața Domnului este ascunsă de el. În astfel de momente, David s-a rugat și a cerut Domnului să nu-Și ascundă Fața față de el și să nu-l alunge de la tronul îndurării. Nu cred că David a fost respins vre-o dată din fața Domnului, dar împrejurările l-au făcut să creadă că este alungat de la Fața Domnului. David nu a avut alt ajutor, de aceea a cerut Domnului să nu-l părăsească, căci dacă Domnul îl părăsea, singurul lui ajutor dispărea. Pentru noi prezența Lui Dumnezeu nu mai este doar la Cortul Întâlnirii sau în Templul de la Ierusalim, ci El este cu noi și în noi. Fața Lui nu ne este ascunsă, deoarece Domnul Isus ne-a ascuns cu El în Dumnezeu. El ne-a promis că nu ne va lăsa cu nici un chip și nici nu ne va părăsi. El ne-a mântuit prin har și ne-a promis că ne va păstra în har până vom intra în prezența Sa veșnică!