24 Februarie, 2009

Filipeni 2:17

Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur și mă bucur cu voi toți.

Apostolul Pavel se apropia de clipa plecării din lume. Din închisoarea Romei a scris bisericii lui dragi din Filipi. Au trecut mulți ani de când a pășit pe malul apei cu grupul de femei evlavioase, care au ascultat pentru prima dată vestea cea bună. Amintirile primelor adunări din casa Lidiei, confruntarea cu fata demonizată, închisoarea...ah, ce suferință! Bătut și cu picioarele în butuci...dar ce cântare, ce cutremur, ce pocăință! Temnicerul s-a botezat în acea noapte. Biserica din Filipi a prins forțe noi și toți au făcut o lucrare, pe care Apostolul a numit-o „jertfa credinței” lor. Peste această jertfă el și-a închipuit viața lui turnată ca o jertfă de băutură, ca ultimul lucru pus pe jertfa lor pentru a fi completă. Ce om a fost Apostolul Pavel! Viața și moartea pentru el erau pe același piedestal. Nici una nu era mai sus sau mai jos. Pentru el să trăiască însemna un singur lucru și anume să trăiască pentru Cristos! Să moară, pentru el era câștig. Dar, nu numai câștig, ci și bucurie! El se bucura la gândul jertfirii vieții sale peste lucrarea celor din Filipi și desigur din toată Asia Mică. Cum privim noi viața noastră? Dar moartea? Suntem noi la dispoziția Domnului ca El să-Și avanseze planul Lui prin noi? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să urmăm modelul Apostolului Pavel în slujirea noastră pentru Domnul!