01 Ianuarie, 2009

2 Petru 3:8

Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, și o mie de ani sunt ca o zi.

La mulți ani, 2009!

La începutul acestui nou an, Apostolul Petru ne scrie să nu uităm un lucru foarte important și anume, când evaluăm timpul să nu o facem după metoda oamenilor, ci să socotim zilele cum le socotește Dumnezeu. Pentru El, zilele pot avea valori mari, sau extrem de mici. Dumnezeu nu este limitat de timp sau spațiu, de aceea pentru El o zi poate fi ca o mie de ani, sau un mileniu să nu însemne mai mult decât o zi. Domnul nu a avut nevoie de timp, dar de dragul nostru a intrat în lumea unde timpul se măsoară în fel și chip. Să nu uităm, ci să ne rugăm la acest început de an ca Domnul Isus să ne conducă viețile pe calea îngustă, pentru a ajunge și noi în țara unde să nu mai conteze timpul. Să nu ne mai uităm înapoi, ci încrezători în Cel ce ne-a condus până acum, să pășim cu încredere în noul an. Fie ziua de azi o zi de sfinte hotărâri și angajamente nobile, pe care să le ținem nu doar un an, ci toată viața. Să începem anul cu Domnul și zi de zi să umblăm cu El. Să nu fim din aceia care vor uita cum trebuie privit timpul, ci să ne uităm la timp așa cum Dumnezeu se uită!

31 Decembrie, 2008

Psalmul 90:12

Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.

Zilele anului 2008 au zburat mai iuți decât suveica țesătorului. Aceste zile au alergat una după alta și s-au dus în veșnicie, dar nu se vor mai întoarce niciodată. Tot așa este cu ceea ce-am spus și ce-am făcut! Absolut totul s-a înregistrat și nu se șterge decât de Cel ce poate face asta prin Sângele Domnului Isus. La orizont deja se arată un an nou. În această zi din urmă, Moise omul lui Dumnezeu, ne-a scris să ne numărăm bine zilele. De ce să le numărăm?...pentru ca să vedem cât trec de repede și cât sunt de scurte în comparație cu veșnicia și măreția Lui Dumnezeu! Cine evaluează bine timpul are o inimă înțeleaptă. În Noul Testament ni se spune să răscumpărăm vremea, căci zilele sunt rele. Să nu uităm că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu pe care El l-a dat la fiecare. Darul este egal, ceea ce facem cu darul de la Dumnezeu, aceea contează atât pentru timp, cât și pentru veșnicie. Să ne oprim puțin în loc și să privim pentru o clipă la anul 2008! Am putut noi anticipa tot ce s-a petrecut în acest an? Am înțeles tot ce s-a întâmplat în zilele acestui an? Nu, dar este Unul care știe și poate totul. Să ne plecăm înaintea Lui cu mulțumire și să-L rugăm să ne ajute El să ne numărăm bine zilele, pentru a avea o inimă înțeleaptă în anul nou!

30 Decembrie, 2008

Matei 2:8

Apoi i-a trimis la Betleem, și le-a zis: „duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc; și când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui.”

Irod a vrut să prindă pe magii din răsărit în capcana lui. El credea că acești oameni o să trimită imediat veste la Ierusalim că au găsit pe Pruncul-rege. Irod nu știa că Altcineva conducea destinul Pruncului. Irod credea că tot ce mișca în Israel era sub comanda Lui. Irod nu a crezut că Pruncul o să scape de mâna lui. Dar a știut să se stăpânească și să joace cartea închinării. El a pronunțat cuvintele că se va închina înaintea Lui și noi știm că va veni ziua când Irod și toți cei care nu L-au primit pe Domnul Isus, se vor pleca înaintea Lui și vor recunoaște că Isus este Domnul. E trist că acest om a avut o unică ocazie să meargă cu magii și cu adevărat să se închine, dar nu s-a dus, ci a complotat să-L omoare pe Pruncul-rege. Mulți irozi au căutat și mai caută să-L elimine pe Domnul Isus de pe scena lumii. Chiar azi ateii din America au dat în judecată pe șeful curții supreme ca să elimine rugăciunea de la inaugurarea președinților Americani. În timpul premergător Crăciunului, în mai multe orașe americane ateii au încercat eliminarea scenelor cu nașterea Domnului Isus, care erau așezate în fața primăriilor. Să ne rugăm ca Domnul să aibe milă de oamenii aceștia, care refuză să se închine Domnului Isus. Să trăim noi credința adevărată, ca ei văzând ce înseamnă să fii un adevărat închinător al Lui Cristos Domnul, să se întoarcă și ei la El.

29 Decembrie, 2008

Luca 2:29-31

Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor.

Simeon a crezut pe Duhul Sfânt când l-a înștiințat că nu va muri până nu va veni Mesia. Odată ce L-a văzut pe Mesia, Simeon nu mai vedea rostul să fie pe lumea aceasta. Tot ce a așteptat Simeon, a fost momentul întâlnirii cu Mesia. Nu a știut el dinainte că Mesia va fi în brațele lui ca un copilaș, dar pentru Simeon nu a contat cum a venit, ci doar faptul că a venit. Când L-a văzut pe Domnul Isus, el a văzut izbăvirea, adică mântuirea Lui Dumnezeu. Pentru Simeon, mântuirea și Mântuitorul erau unul și același lucru. Pentru el nu a fost nici o urmă de îndoială că Domnul Isus nu ar aduce mântuirea. Mai mult, Simeon nu s-a oprit doar la oile pierdute ale casei lui Israel, ci el a văzut mântuirea ca fiind pentru toate popoarele. Conceptul acesta nu a fost în vocabularul obișnuit al poporului Israel, dar Simeon, prin Duhul Sfânt a spus adevărul, căci mântuirea adusă de Domnul Isus este pentru toate popoarele! Pentru cei care sunteți încă la îndoială cu siguranța mântuirii, mă rog ca Domnul să vă dea asigurarea prin Duhul Sfânt. Cei care suntem mântuiți, să ne rugăm Domnului să ne dea și nouă curajul lui Simeon pentru a vesti această mare mântuire pe care Domnul Isus a adus-o pentru toți care cred în El!

28 Decembrie, 2008

Luca 2:25

Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el.

În jurul nașterii Domnului Isus pe lângă Iosif, Maria, ciobani și magi, a mai fost și un om deosebit pe nume Simeon. Despre puțini oameni s-a putut spune atunci în Israel așa ceva, dar de fapt nici astăzi nu sunt chiar așa de mulți oameni printre noi ca și Simeon! Simeon ducea o viață sfântă, adică separată de păcat. El nu era sfânt din calendar, ci era un sfânt care prin ajutorul Duhului Sfânt, care era peste el, trăia cu frica lui Dumnezeu în inimă! Se temea de rău, și oricine se teme de rău, acela se abate de la rău! Simeon nu se baza pe sfințenia lui personală, ci aștepta mângâierea lui Israel, adică aștepta pe Domnul Isus să vină să răscumpere poporul Israel. Simeon nu s-a dus la Betleem și nici măcar nu știm dacă a avut ocazia să vadă pe magi, dar Simeon s-a dus la Templu! Duhul Sfânt l-a trimis la templu chiar în ziua când Pruncul Isus a fost adus înaintea Domnului. Ce har să fii condus de Duhul la casa Lui și acolo să te întâlnești cu Domnul Isus! De câte ori s-au dus oamenii la templul din Ierusalim, dar în loc de Isus, ei au întîlnit ritualuri goale. Să ne rugăm Domnului ca oridecâteori noi mergem la casa Domnului, acolo să fie și Domnul Isus! Să luăm exemplu de la Simeon și să trăim în ascultare de Duhul Sfânt. Să avem frică de Domnul și să ducem și noi vieți sfinte pentru slava Lui Dumnezeu!

27 Decembrie, 2008

Luca 1:52

A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți.

Cuvintele acestea au fost spuse de Maria, mama Domnului Isus. Ea a interpretat intervenția Lui Dumnezeu ca fiind revoluționară. Când Domnul Isus a intrat în timp și spațiu, El a instaurat o nouă orânduire și anume: cei tari și mari vor fi răsturnați, iar cei smeriți vor fi înălțați. Scaunele de domnie ale celor puternici au fost aruncate pentru a face loc celor smeriți. În împărăția pe care Domnul Isus o instaurează nu au loc cei care vor să fie mari, ci doar cei care se smeresc, căci ei vor fi înălțați. Acest lucru L-a făcut Domnul Isus prin întrupare, s-a smerit până la moarte de cruce, dar Dumnezeu L-a înălțat pentru aceasta și I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume. Cu cât te smerești mai mult, cu atât El te înalță și mai mult. Nașterea Lui a fost în cea mai mare smerenie, dar Împărăția Lui va avea cea mai mare slavă! El s-a smerit, dar smerenia Lui nu a rămas fără răsplată. Veșnicia întreagă va slăvi Jertfa pe care Domnul Isus a adus-o la Golgota! Dragul meu, care citești aceste rânduri, pleacă-te smerit la ieslea Lui și smerește-te sub mâna tare a Lui, căci la vremea potrivită El te va înălța! Să nu ne încredem în cei mari și puternici, ci să învățăm din smerenia Lui să umblăm smeriți cu Dumnezeul nostru!

26 Decembie, 2008

Luca 2:17

După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Păstorii de la Betleem nu au început să vorbească despre ceea ce au auzit ei, doar după ce au văzut pe Prunc. Atitudinea lor este de admirat. Ei au fost mai mult decât mirați de arătarea îngerului și a mulțimii de oaste cerească, dar nu au zis nici un cuvânt până nu L-au văzut pe Cel venit din cer. Când păstorii s-au convins că este un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle, atunci ei au spus că de fapt așa ceva au căutat! Acesta le-a fost semnul de recunoaștere. Ei nu au primit detalii cu privire la Prunc, ci doar la locul unde era Pruncul. După ce L-au văzut, păstorii nu au mai avut nici o îndoială, că tot ce îngerul le-a spus era întocmai așa. Ciobanii au povestit celor de acolo tot ce au știut ei de la înger. Probabil că au fost pe lângă Iosif și Maria și vre-un servitor de-al hangiului care a venit să ajute acești proaspeți părinți cu cele necesare. Ce știm noi despre Prunc? Avem noi dorința să mergem și să povestim altora ceea ce noi știm despre El? Ciobanii nu au predicat. Ei nu au adus argumente ale întrupării, sau ale dezbrăcării de Sine Domnului Isus, ci doar au spus ce au auzit. Să ne ajute Domnul și pe noi să povestim altora ce înseamnă Pruncul pentru noi!

25 Decembrie, 2008

Luca 2:12

Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.

Domnul Isus s-a născut în locul cel mai umilit, în ieslea unde oile aveau fân sau paie de mâncare. Cei care ați crescut animale știți că una este ieslea cailor, iar alta a vacilor sau a oilor. Fiecare animal are ieslea după înălțimea lui. Desigur că Domnul a fost așezat în ieslea oilor, care era foarte joasă. El s-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat asupra Lui chip de rob. Îngerii au spus ciobanilor să meargă la Betleem și unde văd o iesle acolo va fi El. Totul era atât de normal și totuși atât de profund. S-a născut un copil în scutece, dar de fapt Acel Prunc era Un Dumnezeu etern! El a creat universul și tot El s-a întrupat ca să poată mântui pe aceia care erau și încă mai sunt sub condamnarea morții. Îngerul nu a spus mai multe și sunt convins că ciobanii nu au avut întrebări atunci, ci au avut mai multe la întoarcerea de la iesle, dar îngerii nu mai erau acolo fiindcă s-au dus înapoi în cer. Ciobanii au fost mulțumiți cu puținul care l-au auzit. De atunci și până acum nu a fost și nici nu va fi vre-un Crăciun fără ca ciobanii de la Betleem să nu fie pomeniți. Pe ei Domnul i-a ales să-I fie primii martori. Și ce martori au fost! Ei au spus peste tot ce au auzit și ce au văzut! Să fim și noi astfel de martori și să spunem tuturor că Domnul a venit în iesle, dar a doua oară va veni în glorie!

24 Decembrie, 2008

Luca 2:11

Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul.

Pregătirile de Crăciun sunt aproape gata, pomii sunt împodobiți, iar cadourile aproape toate împachetate. Urmează doar colindătorii să meargă din casă-n casă și să spună prin cîntul lor ceea ce îngerul a spus ciobanilor de altă dată. Acest mesaj s-a transmis începând din acea noapte și până în zilele noastre, și din acel loc umil s-a extins până la marginile pământului. Vestea cea bună pe care a adus-o îngerul în acea noapte memorabilă, a rămas cea mai bună veste care a existat vre-o dată. În cetatea lui David, ni s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Mesia, Unsul Lui Dumnezeu. Pământul era sub condamnarea păcatului și nu era nimeni care să poată să schimbe acest lucru. Omul a păcătuit, iar plata păcatului este moartea. A trebuit să vină cineva din altă lume să scape neamul omenesc de la moarte veșnică. Acel Cineva este Cristos Domnul! Nu s-a găsit nimeni care să poată să ne dea mântuire, decât numai El. Doar Domnul Isus a fost calificat să vină și să ne mântuiască. Tot procesul de mântuire L-a costat moartea, dar El nu s-a dat înapoi, căci de aceea a venit, să caute și să mântuiască ce era pierdut. Punând mâna strașină la ochi, să privim înapoi la acea noapte când El s-a coborât din sferele divine să fie printre noi, și să ne închinăm smeriți înaintea Lui mulțumindu-I pentru așa mare dragoste. Să spunem tuturor că El a venit să aducă mântuirea pentru oricine care crede în El.

23 Decembrie, 2008

Ioan 1:12

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai Lui Dumnezeu.

Domnul Isus a venit în lume ca să refacă relația dintre Dumnezeu și om. După toate profețiile vechi, El a venit la poporul Israel prima dată. Așa cum a fost planul veșnic, El a venit la ai Săi, dar ei nu L-au primit. Ei au avut alte așteptări, altfel doreau ei să vină Mesia. Betleemul era prea mic, ieslea prea umilitoare, ciobanii prea de jos...Mesia pe care ei îl așteptau trebuia să intre în Ierusalim cu slavă mare și atunci poate că altfel ar fi fost rezultatul...dar așa cum a venit, El nu a fost primit. Dar Dumnezeu nu s-a lăsat intimidat de refuzul lor, ci a deschis o poartă ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică! Ne apropiem de Crăciunul acestui an și mulți sunt care nu L-au primit încă și nici nu se gândesc la El. Sărbătoarea a devenit universală, culturală, chiar nevinovată. Unii spun că nu trebuie să fii habotnic și să crezi că numai prin Domnul Isus e mântuirea, sau numai în El să crezi, ci în spiritul vremii să crezi că la Crăciun s-a făcut doar pace și bună învoire. De fapt oamenii uită, că pacea și buna învoire este doar între aceia care sunt plăcuți Lui. Acești oameni uită, sau poate nici nu vor să știe că doar cei care cred în Numele Lui au dreptul să devină copiii Lui Dumnezeu! Să ne rugăm pentru toți oamenii ca ei să priceapă că la Crăciun Cel mai important este Domnul Isus și credința în Numele Lui! Să ne apropiem smeriți de iesle și să ne închinăm cu credință că El primește pe toți cei care vin la El!

22 Decembrie, 2008

Psalmul 45:6

Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al împărăției Tale este un toiag de dreptate.

Psalmul acesta a fost scris despre Cel mai frumos dintre oameni...și cine a reprezentat cel mai bine neamul omenesc? Desigur, Domnul Isus a fost și este Cel mai minunat și Cel mai frumos. El este oglindirea slavei și întipărirea ființei Lui Dumnezeu! În acest verset, psalmistul a profețit despre scaunul de domnie al Domnului Isus, scaun de domnie care este veșnic, deoarece împărăția Lui nu va avea sfârșit. Nu va fi nici o altă împărăție care să poată să uzurpe împărăția Lui! Dar nu doar veșnicia caracterizează împărăția Lui Dumnezeu, ci și dreptatea! Domnia Lui va fi caracterizată de justiție reală, cum nu a mai fost vre-o dată pe acest pământ. Abia atunci, când El va domni, se va face dreptate pe pământ. Ce minunat va fi când tribunalele vor da verdicte drepte, iar forțele de ordine vor lucra toate după neprihănire. Când lumea din jur se strică tot mai mult, noi toți ar trebui să ne rugăm mai intens ca să vină împărăția Lui și să se facă voia Lui pe pământ ca și în cer. Fie ca și azi noi să trăim cu evlavie și dreptate pentru slava Celui ce-a venit în lume ca să aducă împărăția Lui Dumnezeu între noi.

21 Decembrie, 2008

Luca 1:47

Mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu!

Aceste cuvinte au fost spuse de Maria când a auzit-o pe Elisaveta că a recunoscut că ea va aduce pe lume pe Mântuitorul. Maria a mărit pe Domnul și a spus că duhul ei se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul ei. Acestea au fost printre primele cuvinte ale Mariei, după ce îngerul i-a spus vestea cea mare că ea va fi mama Domnului Isus. Nu s-au auzit cuvinte de cârtire sau nemulțumire că ea a trebuit să aibe această situație, ci a găsit resurse să-L laude pe Domnul, dar nu cu strângere de inimă, sau scrâșnind din dinți, ci cu bucurie. Maria a cunoscut Vechiul Testament, deoarece cuvintele ei sunt asemănătoare cu ale Anei, mama lui Samuel, și cu ale lui Habacuc. Ana a mărit pe Domnul că a ascultat rugăciunea ei și i l-a dat pe Samuel. Habacuc nu a primit ceea ce el ar fi vrut, dar în ciuda la nereusită, el tot s-a încrezut în Domnul. Maria a avut o situație destul de complicată în acea perioadă, dar în loc să se lase condusă de situație, a condus ea situația. Ea a ales să-L laude pe Domnul, și mai mult, a hotărât să se bucure în Dumnezeu, Mântuitorul. În ultimă instanță, ce am câștiga dacă am lăsa ca situațiile negative să ne domine viața? Să ne rugăm Domnului să ne ajute și pe noi să ne bucurăm în Dumnezeul care a trimis pe Fiul Lui în lume pentru a fi Mântuitorul nostru!

20 Decembrie, 2008

Psalmul 107:15

O, de-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!

Mai sunt doar câteva zile până la Crăciun și mulți fac ultimele pregătiri pentru ca serbarea lor să fie cât mai reușită. Nimic rău cu pregătirea de Crăciun! Mă întreb însă, ne aducem noi aminte în aceste zile să-L lăudăm pe Domnul pentru bunătatea Lui? Suntem noi conștienți de faptul că printre multele minuni pe care le-a făcut Dumnezeu față de fiii oamenilor, întruparea Domnului Isus este la loc de cinste! Alături de învierea Domnului Isus, nașterea Lui se califică ca fiind cea mai importantă minune! La acest Crăciun, îl laudă oare oamenii pe Dumnezeu? Dacă psalmistul ar trăi în zilele noastre, ar scrie el un astfel de psalm? În generația lui au fost oameni care nu au luat aminte la bunătatea și la minunile Lui Dumnezeu pentru ei. Dar suntem noi oare diferiți de ei? Dumnezeu a pregătit Domnului Isus un trup, ca îmbrăcat în umanitatea noastră să poată muri moartea jertfitoare de pe Golgota. O, de ar lăuda generația noastră pe Domnul pentru această mare minune a întrupării Domnului Isus! Să ne rugăm Domnului să ne deschidă ochii la fiecare, pentru a vedea bunătatea și minunile Lui față de noi!

19 Decembrie, 2008

Matei 1:17

Deci, de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt patrusprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Cristos, sunt patrusprezece neamuri.

Evanghelistul Matei a scris genealogia Domnului Isus deoarece El a venit ca Împăratul lui Israel, iar împăraților trebuie să li se arate proveniența! Simetria istoriei lui Israel este izbitoare. De la omul credinței, Avraam—prietenul lui Dumnezeu, până la cel mai important împărat al lui Israel, David—omul după inima lui Dumnezeu, au trecut patrusprezece generații. De la cel mai important împărat și până la ora cea mai neagră a națiunii lui Dumnezeu, adică strămutarea în Babilon, au fost alte patrusprezece neamuri, iar din Babilon până la Eliberatorul, care este Domnul Isus, alte patrusprezece generații au trecut. De la Domnul Isus înainte nu se mai numără generațiile, ci de la El a început oferta împărăției Lui Dumnezeu! Până El va veni a doua oară, toți sunt chemați să vină la această împărăție, prin credință! Deși, noi nu suntem în genealogia Domnului Isus, iar unii susțin că neamurile sunt bine reprezentate în această genealogie, totuși noi putem fi parte din împărăția Lui! Să ne rugăm Domnului cu mulțumire, fiindcă ne-a ales să fim și noi în poporul Lui. Să ne ajute Domnul ca noi să trăim frumos nu doar la Crăciun, ci toată viața pentru a-I aduce slavă Lui fiindcă a venit în lume să ne mântuiască de păcat!

18 Decembrie, 2008

2 Samuel 7:29

Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu Doamne ai vorbit, și prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.

David a auzit cuvintele Lui Dumnezeu pe care i le-a spus profetul Natan, cu privire la legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu David. Legământul conținea atâtea adevăruri uimitoare, încât David a binecuvântat pe Domnul, realizând că doar Domnul poate împlini tot ce era în acel legământ. David nu și-a dat seama când a vorbit, că o casă omenească nu poate dăinui pe vecie, dar noi știm că el era inspirat de Duhul Sfânt, care a transmis că Fiul lui David va dăinui veșnic! Domnul Isus a fost chemat Fiul lui David pentru că a venit din linia davidică. Apostolul Pavel a scris că după trup, Domnul Isus a venit din David, dar după duh a fost dovedit cu putere că este Fiul Lui Dumnezeu prin învierea morților. Ce mare har a fost pentru David să fie ales ca împărat și apoi cu el să fie încheiat legământul care va fi baza legământului cel nou. David nu a făcut nimic în acest legământ, ci doar Dumnezeu i-a făgăduit binecuvântări și urmași pentru veșnicie. Este ușor de crezut așa ceva deoarece legământul cel nou este la fel, noi nu am participat cu nimic, doar Domnul Isus a plătit cu sângele Lui ca noi să avem binecuvântări veșnice și un nume veșnic. Să ne bucurăm de faptul că Domnul Isus a venit să fie urzitorul unei mântuiri veșnice, și să-I dăm slavă pentru că ne-a făcut părtași în noul legământ!

17 Decembrie, 2008

Coloseni 1:15

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.


Apostolul Pavel s-a luptat cu gnosticii din Colose și le-a dovedit cu prisosință în această epistolă, că Domnul Isus este unic și nu este unul din miile de duhuri slujitoare care conectează omul cu dumnezeirea. Domnul Isus este chipul, imaginea și întruchiparea Lui Dumnezeu. El este exact ca și Tatăl. Nu e vorba de o imagine materială, ci de o asemănare exactă dintre Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl. Dar apostolul Pavel se referă și la faptul că Domnul Isus a venit în lume să-L manifeste pe Dumnezeu, adică să-L facă cunoscut oamenilor. Nimeni nu a putut să-L vadă pe Dumnezeu, de aceea a venit Domnul Isus în lume, pentru ca oamenii să-L vadă pe Dumnezeu, căci cine L-a văzut pe Fiul, L-a văzut și pe Tatăl a spus Domnul Isus. La Primul Crăciun, Domnul Isus a adus parte din gloria veșniciei pe acest pământ. În lumea fără slavă, dominată de cel rău, a venit El să ni-L arate pe Tatăl. Nouă nu ne trebuie un alt mijlocitor, fiindcă Domnul Isus este singurul care a putut și a făcut din nou posibil ca noi să ajungem la Tatăl. Să ne închinăm înaintea Lui și fiindcă El este Cel dintâi, să-L lăsăm să fie primul în viețile noastre!

16 Decembrie, 2008

Psalmul 102:13

Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

Psalmistul a crezut că Domnul se va îndura de Sion. El a știut că Dumnezeu nu va lăsa pe poporul Lui fără de ajutor. La vremea hotărâtă, cînd a fost timpul cel mai potrivit, atunci Domnul a trimis ajutorul Lui. Și ce ajutor! Domnul Isus a venit în lume ca să caute și să mântuiască tot ce era pierdut. Israelul, ca și toate celelalte neamuri de altfel, era pierdut. Isaia a scris cu mult timp înainte de venirea Domnului că poporul Lui Dumnezeu era ca o turmă de oi rătăcite. Dar la vremea hotărâtă de Domnul, ajutorul a venit. A sosit vremea marii îndurări a Lui Dumnezeu, atât pentru Israel, cât și pentru neamuri. Strigătul psalmistului s-a împlinit la întruparea Domnului Isus. Atunci s-a sculat Domnul și a venit să ne aducă mila și harul Lui Dumnezeu. El vine în ajutorul celui slab și al celui care cade în leșin, și desigur că va veni și în ajutorul nostru, când Îl chemăm. Să continuăm să-I mulțumim pentru că ne-a venit în ajutor și a avut milă de noi!

15 Decembrie, 2008

Luca 2:4

Iosif s-a suit, și el din Galileia, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David numită Betleem, - pentru că era din casa și seminția lui David.

În perioada recensământului din vremea lui Cezar August și a lui Quirinius, Iosif și Maria au trebuit să meargă la Betleem pentru a se înscrie. Atunci nu se făceau recensămintele de către oficiali care să vină la casa omului, sau prin poștă să trimiți numărul de persoane din casă, ci trebuia să mergi în cetatea de origine, pentru ca acolo să se verifice fiecare persoană. Iosif era din Betleem, de aceea a luat-o pe Maria cu el pentru a se înscrie. Nu știm dacă putea să meargă doar el singur. Cert este că Iosif a iubit-o pe Maria și nu a vrut să o lase singură în Nazaret. Nu a știut Cezar August că el prin ordinul lui va lucra la împlinirea profeției lui Mica, care a spus că Mesia se va naște în Betleem. Nu a știut nici Iosif și nici Maria că Fiul Lui Dumnezeu trebuie să fie născut în Betleem, dar conjuncturile aparent întâmplătoare, au lucrat toate la împlinirea planului Lui Dumnezeu. De fapt, Apostolul Pavel a scris, că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, de aceea mă rog ca noi toți să ne încredem pe deplin în El, căci El știe ce face în orice situație. Fie ca aceste zile de pregătire să fie zile de meditație și contemplare la ceea ce a făcut Domnul pentru noi prin venirea Lui în lume!

14 Decembrie, 2008

Isaia 11:5

Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, și credincioșia brâul mijlocului Său.

Domnul Isus va fi Regele neprihănit al unei împărății neprihănite! El nu a venit în lume ca să ia în stăpânirea Lui împărățiile pământului. El a venit pentru a aduce neprihănirea Lui Dumnezeu pentru oamenii care se întorc de la păcatele lor la Dumnezeu. Domnul Isus a venit pentru a ne arăta neprihănirea Lui Dumnezeu, dar apoi prin moartea Lui, a făcut posibil ca neprihănirea Lui să ne fie dăruită și nouă. Prin credință, noi am fost socotiți neprihăniți! Cureaua și brâul Domnului Isus au fost neprihănire și credincioșie! Un Rege sfânt, dar și credincios! Domnul Isus a fost și este credincios! El nu s-a dus nici la dreapta și nici la stânga de la voia Tatălui. Să ne rugăm ca Domnul să ne învrednicească și pe noi să fim încinși cu neprihănirea și credincioșia Lui. Să nu ne lăsăm atrași de lume și nici de lucrurile din lume, ci să călcăm pe urmele Celui ce-a venit să ne facă asemenea Lui!

13 Decembrie, 2008

Ioan 1:7

El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el.

Dumnezeu a trimis pe Ioan Botezătorul înaintea Domnului Isus, ca acesta să pregătească calea Domnului. El a venit pentru a fi martor al Luminii adevărate. Deși, mulți au crezut că el este lumina, Ioan a mărturisit că el a fost doar vocea care a strigat în pustie ca să se pregătească calea Domnului. Scopul venirii Domnului Isus în lume a fost ca toți să creadă în El. În generația lui, Ioan a predicat cu toată îndrăzneala despre împărăția pe care Domnul Isus urma să o aducă între oamenii plăcuți Lui. În generația noastră, noi suntem aceia care trebuie să mărturisim despre Lumina care a venit în lume. Ioan nu s-a temut de a confrunta pe cei de atunci, de ce oare astăzi creștinismul este așa de timid? Nu cumva este așa din cauză că mult întuneric a pătruns în creștinism? Dorința Domnului Isus a fost să lumineze pe orice om din lume, dar dacă și biserica e în întuneric, cum va fi lumea iluminată? Să ne rugăm ca Domnul să ne curățească de tot ce este neclar în trăirea noastră, pentru ca lumina Domnului Isus să strălucească în noi și prin noi la aceste sărbători și în tot timpul!

12 Decembrie, 2008

Psalmul 70:1

Grăbește, Dumnezeule, de mă izbăvește! Grăbește de-mi ajută, Doamne.

Strigătul lui David se poate identifica cu strigătul omenirii din toate vremurile. Atât în vremea lui David, cât și mai târziu, oamenii lui Dumnezeu au strigat după ajutorul Domnului. Se pare că toate aceste voci doreau un ajutor imediat de la Domnul, ajutor pe care numai Dumnezeu îl putea da. Nu ni se spune în ce situație a fost David când a scris acest psalm, dar este suficient să citim istoria vieții lui și să ne dăm imediat seama că el a fost mereu în pericol. În fiecare generație a fost strigătul acesta după ajutorul lui Dumnezeu, până a venit Domnul Isus, care a fost cu adevărat ajutorul Cel mai bun de la Dumnezeu pentru oamenii păcătoși. Dumnezeu într-adevăr a venit în ajutorul omenirii pierdute prin venirea Domnului Isus. El s-a făcut asemenea oamenilor pentru a-i putea face pe oameni asemenea Lui. El le-a dat și încă le dă ajutor celor ce strigă după ajutor. Mă rog ca Domnul să-i ajute pe toți cei care strigă după izbăvire. Fie ca Domnul să vină degrabă cu ajutorul Lui la toți care-l cer și-l așteaptă!

11 Decembrie, 2008

Luca 1:45

Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.

Elisaveta, mama lui Ioan Botezătorul a spus aceste cuvinte, când Maria s-a dus în vizită la ea. Nici nu a văzut-o bine pe Maria, și ea a fost umplută cu Duhul Sfânt și a binecuvântat-o. Elisaveta a fericit-o pe Maria, fiindcă a crezut ce i-a fost vestit de înger. Elisaveta a știut de la Zaharia ce a însemnat necredința, de aceea a fericit-o pe Maria! Prin Duhul Sfânt ea a profețit că lucrurile spuse de înger se vor împlini. Ce mare asigurare a fost pentru Maria să audă din gura rudeniei ei, că ceea ce ea a auzit nu a fost iluzie, ci realitate. Maria nu a visat, ci cu adevărat un înger i-a vestit că ea va naște pe Fiul Lui Dumnezeu. Ce mare lucru este să ai credință! De ce oare s-a întrebat Domnul Isus dacă va mai găsi credință pe pământ la venirea Lui a doua oară? Desigur că El a știut că din pricina înmulțirii nelegiuirii, nu doar dragostea, ci și credința se va răci. Să ne rugăm și noi ca ucenicii, „Doamne, mărește-ne credința!” Să nu ne îndoim de Cuvântul Domnului, ci să credem că ceea ce El a promis, El va și împlini!

10 Decembrie, 2008

Isaia 9:3

Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii.

Venirea Domnului Isus în lume înseamnă mult mai mult decât au putut profeții să spună. Lumina care va lumina poporul lui Dumnezeu, va conduce la mare expansiune a populației. Dumnezeu va crește numărul celor care vor umbla în lumina Lui și poporul va avea atât bucuria fermierilor când seceră recolta, cât și a soldaților când își împart prada de război. Când Isaia a scris aceste cuvinte, poporul lui Dumnezeu era un mic popor înconjurat de imperii amenințătoare. Nimeni nu a crezut că după cotropirea Asiriană și Babiloneană, va mai exista țara lui Israel. Dar în ciuda robiei, Dumnezeu i-a păstrat și deși numai o rămășiță a fost adusă înapoi, poporul lui a supraviețuit. Nu numai că au supraviețuit, dar sunt și astăzi pe aceleași locuri. Și chiar dacă sunt urâți și astăzi, viitorul lor este în mâna Lui Dumnezeu. Să luăm aminte la istoria acestui popor și să învățăm că toți suntem în mâna Lui. El ne poate da bucurii și nouă în ciuda tuturor veștilor rele care bântuie tot pământul.

09 Decembrie, 2008

Ioan 1:4

În El era viața, și viața era lumina oamenilor.

Domnul Isus a venit în lume pentru a-i lumina pe oameni, căci toți se aflau în întunericul păcatului. Domnul Isus a venit ca să ne aducă adevărata viață, viață ce noi am pierdut-o în grădina Edenului, prin neascultarea lui Adam. Domnul Isus are viața în Sine, El fiind etern, fără început și fără de sfârșit. Numai un astfel de Dumnezeu poate da altora viață, sau lumină. El nu a trebuit să meargă la un anumit izvor să bea apă fermecată, sau să urce pe vre-un pisc de munte pentru a lua lumină de acolo, căci El avea viața în El, și viața Lui era lumina oamenilor. Prin viața Lui, Domnul Isus a luminat pe cei din vremea Lui, cât și toate generațiile de atunci și până la venirea Lui a doua oară. Lumina Lui nu se termină niciodată, deoarece viața Lui nu se termină niciodată. Să ne rugăm ca mulți oameni să vină la lumina Lui de aceste sărbători. Să ne rugăm Domnului ca această lună să nu fie o lună de alergări după cadouri și pregătiri, ci să fie un timp în care viața și lumina Lui să fie primită de mulți oameni. Fie ca noi care am primit viața și lumina Lui, să trăim în așa fel încât acestea să se vadă în fiecare din noi.

08 Decembrie, 2008

Isaia 9:7

El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără de sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor.

Domnul Isus va face ca domnia Lui să se extindă cu fiecare din noi. El nu cucerește teritorii, ci doar oameni! Domnul are cerul și pământul în stăpânirea Lui, dar vrea ca fiecare om să vină la El prin credință! Domnul nu obligă pe nimeni, dar dă har celor care vor să intre sub domnia Lui. El va da o pace fără de sfârșit scaunului Lui de domnie. El este fiul lui David, care va domni în vecii vecilor. Împărăția Lui se va întări prin judecată și neprihănire, deci nu numai prin judecată, ci și prin neprihănire! El judecă, dar apoi dăruiește neprihănirea Lui. Aceasta a fost și este râvna Domnului oștirilor. Domnul Isus nu a venit în lume să rămână un copilaș frumos cu care lumea să se joace, ci El a venit să fie Domn peste tot pământul. Pe noi ne-a adus în împărăția Lui și ne-a dat pacea Lui, dar mai sunt mulți în jurul nostru care nu au gustat din pacea Lui. Să ne rugăm ca domnia Lui să se întindă la toți oamenii din neamul nostru, oriunde ar trăi. Fie ca noi să fim plini de râvnă pentru Domnul oștirilor.

07 Decembrie, 2008

Luca 1:34

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?”

După ce Maria a auzit măreața veste că ea va aduce pe lume pe Fiul Lui Dumnezeu, i-a venit în minte să-l întrebe pe înger cu privire la felul cum se poate așa ceva. Ea nu era căsătorită, ci doar logodită cu Iosif. Viața ei a fost dusă în curăție și pe drept cuvânt a pus întrebarea aceasta. Ea nu a văzut nici o explicație umană a situației, de aceea cred că a cerut îngerului ajutorul să aibe cu ce să se prezinte în fața lui Iosif. Îngerul i-a spus că Duhul Sfânt va împlini această minune a întrupării Domnului Isus, așa că ea nu are de ce să se îngrijoreze. Asta nu a însemnat că ea nu s-a frământat și că nu au fost grele momentele când i-a spus lui Iosif lucrul acesta, dar pe de altă parte, a primit liniște că Dumnezeu a lucrat și va lucra cu ea. Nu toate situațiile prin care Dumnezeu ne trece, au explicație logică. Sunt multe lucruri pe care nu le înțelegem și nu-i nici o greșeală să punem întrebări. Dumnezeu ne va răspunde la timpul potrivit și în felul Lui. Nouă nu ne rămâne decât să ne încredem în El și să nu ne îngrijorăm de nimic, deoarece noi suntem ai Lui și El ne poartă de grijă.

06 Decembrie, 2008

Isaia 11:2

Duhul Domnului se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul.

Isaia a prorocit despre Odrasla care va ieși din tulpina lui Ișai și chiar dacă contemporanii lui nu au înțeles, ei au știut că Mesia va veni. Isaia a primit revelația cu privire la împuternicirea Odraslei, căci Duhul Domnului se va odihni peste El. Chiar în întruparea Lui, Domnul Isus a fost condus numai de Duhul Sfânt. El a fost plin de înțelepciune și de pricepere. La doisprezece ani, bătrânii lui Israel discutau cu el despre Lege și se mirau de înțelepciunea Lui. Dușmanii Lui au declarat că nu a vorbit nimeni ca El. Nu a fost nimeni Sfătuitor ca El, iar în tărie nu-L întrece nimeni. El are toată puterea în cer și pe pământ. Frica de Dumnezeu a fost în viața Domnului Isus pe pământ. El a demonstrat frica de Dumnezeu prin respectul care l-a avut față de Cuvântul și voia Tatălui din cer. Această profeție nu se referă doar la viața de pe pământ a Domnului Isus, ci se duce mai departe la împărăția de o mie de ani. Să ne rugăm Domnului ca Duhul Lui să se odihnească peste fiecare din noi, pentru ca să umblăm în înțelepciune și cu frica Domnului în viețile noastre în fiecare zi.

05 Decembrie, 2008

Luca 1:28

Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Plecăciune, ție, căreia, ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei.

Îngerul Gavril a avut misiunea înaltă să o anunțe pe Maria ce se va întâmpla în planul de mântuire a Lui Dumnezeu. El a trebuit să împărtășească acestei tinere marea taină a întrupării Fiului Lui Dumnezeu! Nimeni nu poate să descrie ceea ce a simțit Maria când îngerul a intrat în casa ei! Un înger nu-i chiar o nimica, ci este un mesager din partea Lui Dumnezeu! Cum am reacționa, noi dacă un înger ar apărea la noi în casă? Desigur că toți ne-am speria. Dar, îngerul nu a pierdut timpul. El a avut o misiune și cum a intrat în casă a zi Mariei: „plecăciune ție!” -adică adâncă închinare din partea unui înger! Ei, îngerii nu acceptă închinare, dar în fața Mariei, îngerul s-a închinat, căci ea a primit marele har al aducerii Domnului Isus în lumea noastră. Gavril a văzut aceasta ca o mare binecuvântare, și a și fost! Dintre toate femeile din Israel, Dumnezeu a ales-o pe Maria. Nu ni se spune de ce, dar e clar că a fost harul Lui Dumnezeu! Ce a urmat nu a fost ușor, și desigur Maria s-a gândit mult la cuvintele îngerului. Harul nu-i garanția că nu vor fi probleme, ci doar asigurarea că Domnul este cu tine. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea și nouă harul să fim ascultători și împlinitori de voia Lui Dumnezeu în tot timpul!

04 Decembrie, 2008

Isaia 7:10-11

Domnul a vorbit din nou lui Ahaz, și i-a zis: „Cere un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”

Domnul a vrut să-l asigure pe împăratul Ahaz, că Sirienii nu vor cotropi Ierusalimul. Ahaz, însă nu vroia semne, deoarece el a tocmit mercenari Asirieni să lupte cu armatele din Siria. Dumnezeu i-a spus să nu se teamă de Siria, căci El va lupta pentru ei. Dar inima lui Ahaz nu era întreagă a Domnului. El se uita la Domnul, dar și la Asiria ca să-i vină în ajutor. El a respins oferta Lui Dumnezeu ca să ceară un semn, dar Dumnezeu i-a dat lui Ahaz cea mai frumoasă profeție. Pentru Dumnezeu nu era greu să-i dea un semn din locurile de jos sau cele de sus. Fie că ar fi cerut un semn de pe pământ, sau unul din cer, Dumnezeu a fost gata să i-l dea, dar Ahaz a refuzat. Peste refuzul lui a venit făgăduința că se va naște Emanuel. Ahaz a fost primul care a auzit din gura lui Isaia că fecioara va rămâne însărcinată și va naște un fiu, iar numele Lui va fi Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi. Dumnezeu l-a asigurat pe Ahaz că este cu el, dar a dat în același timp asigurarea peste veacuri că prin Emanuel toți vom beneficia de prezența Lui Dumnezeu. Noi nu mai suntem singuri, căci Dumnezeu este cu noi. Orice atac ar veni asupra noastră, să nu uităm că nu suntem numai noi, ci Dumnezeu este cu noi.

03 Decembrie, 2008

Luca 1:38

Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facămi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea.

Maria a fost pusă în fața unei probleme nemaiîntâlnite până atunci. Era pentru prima dată când se întâmpla ca un înger să meargă la o fecioară și să-i spună că va rămânea însărcinată și va naște un fiu. Mai mult decât atât, îngerul i-a spus că fiul ei va fi chemat Fiul lui Dumnezeu! Dacă prima vestire a fost grea, a doua a fost însă și mai grea. Să fie însărcinată era o problemă destul de mare, dar să aducă pe lume pe Fiul Lui Dumnezeu era o problemă de neimaginat! Dar Maria s-a pus la dispoziția Domnului și nu a comentat nici un cuvânt. Simplu de tot a spus, „eu sunt roaba Domnului, orice mi se face, sunt gata să primesc.” N-a mai spus nici un alt cuvânt. Afost o ascultare deplină. Fie ca noi toți să fim la fel de ascultători de Domnul. La nimeni nu o să mai vină îngerul cu o astfel de veste, dar oricare ne-ar fi chemarea, să o facem fără șovăire și să nu comentăm, ci să ne subordonăm cu totul Domnului!

02 Decembrie, 2008

Geneza 3:15

Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.

Domnul Dumnezeu a vorbit șarpelui care a înșelat-o pe Eva în grădina Edenului. Dumnezeu a pronunțat sentința eternă a celui care a adus răul pe pământ, dar nu prin decret divin, ci prin luptă. Cel rău sa va lupta să distrugă această sămânță a femeii, dar nu va putea. Mesia, care se va naște din femeie, El va zdrobi capul șarpelui cel vechi. În lupta aceasta, călcâiul cu care va zdrobi capul șarpelui, va fi zdrobit. Zdrobirea capului este finală, dar zdrobirea călcâiului va fi doar temporară. Va fi o perioadă destul de scurtă în inima pământului, dar va învia după ce va fi biruit totul. Ce făgăduință minunată! Părinții bisericești au numit-o „proto-evanghelie,” deoarece este prima veste bună! După căderea omului în păcat, judecata Lui Dumnezeu a adus condamnarea, moartea, despărțirea de Dumnezeu. Dar în tot întunericul creat prin păcat, Dumnezeu a lăsat o rază de speranță că, va fi o răscumpărare! Va veni Unul care va schimba această cădere într-o mare ridicare. Să ne închinăm smeriți înaintea Lui Dumnezeu și să-I mulțumim pentru planul Lui măreț de mântuire. Să-L rugăm pe El să ne ajute să spunem la toți oamenii că Isus a zdrobit capul șarpelui și nimeni nu mai trebuie să rămână sub dominația lui, ci toți sunt chemați la harul și bucuria Domnului Isus!