01 Septembrie, 2008

2 Tesaloniceni 3:12

Îndemnăm pe oamenii aceștia și-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Cristos, să-și mănânce pâinea lucrând în liniște.

Astăzi e Labor Day, sau Ziua Muncii în Statele Unite ale Americii. Apostolul Pavel a îndemnat pe cei din Tesalonic să nu asculte la vocile care promovau neorânduială. De asemenea acești oameni care nu lucrau și se țineau de nimicuri, trebuiau evitați. Apostolul Pavel le-a spus să-și mănânce pâinea lucrând în liniște. Cei care au fost miluiți de Domnul cu anumite daruri trebuie să le pună la dispoziția Domnului și așa vor putea să-și mănânce pâinea în liniște. Cei din Tesalonic au promovat ideea că nu are rost să mai facă nimeni nimic, deoarece va veni Domnul. Alții au fost de părere că Domnul Isus a venit deja și deci nu mai are rost să mai facă ei ceva. Apostolul Pavel a adresat ambele idei prin acest mesaj, care ne arată îndemnul părintesc către cei din Tesalonic. Să ne păzească Domnul pe noi să fim astfel de oameni! Să ne dea El harul să ne vedem de lucru pentru a putea să ne mâncăm pâinea în liniște! Să ne rugăm pentru cei ce nu au slujbe, pentru ca Domnul să le rînduiască slujbe după voia Lui.

31 August, 2008

Proverbe 31:9

Deschide-ți gura, judecă cu dreptate și apără pe cel nenorocit și lipsit.

Înțeleptul Solomon ne-a scris aceste cuvinte pentru a ne învăța când și cum să ne deschidem gura. De prea multe ori vorbim când nu trebuie să vorbim, și tăcem când de fapt e nevoie să vorbim. Acest lucru ni l-a scris Solomon nouă, pentru ca noi să nu tăcem, ci să deschidem gura pentru a judeca cu dreptate. Sunt prea mulți care deschid gura să judece strâmb. Sunt prea mulți care deschid gura pentru rău, de aceea e nevoie ca noi creștinii să apărăm dreptatea, să apărăm pe cei care sunt lipsiți de apărare și cărora nu li se face dreptate. Domnul Isus nu a intervenit în disputele oamenilor, dar atunci când ucenicii Lui s-au certat, Domnul i-a învățat lecția smereniei. Ce bine ar fi dacă și noi am proceda ca Domnul Isus! Să nu ne amestecăm unde nu ne este locul, dar să nu tăcem acolo unde trebuie să vorbim. Să ne rugăm Domnului să ne lumineze pentru ca să știm să deschidem gura cu înțelepciune și să judecăm întotdeauna cu dreptate. Să nu ne dăm niciodată la o parte când e vorba de a apăra pe cel nenorocit și pe cel lipsit.

30 August, 2008

Coloseni 3:12

Astfel, ca niște aleși ai Lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.

Apostolul Pavel a scris cuvintele din acest verset din închisoarea Romei. El a știut că cei din biserici vor lăsa anumite bariere să-i separe unul de altul și astfel nu puteau progresa în viața de credință. Erau asocierile cu anumiți misionari, sau asocieri etnice. Unii au fost greci, alții au fost iudei; unii au fost oameni liberi, alții se aflau încă în sclavie, dar toți erau în biserica din Colose. Apostolul Pavel le-a scris că aceste lucruri nu mai aveau importanță, ci ceea ce conta cu adevărat era Domnul Isus, care este totul în toți! De aceea Apostolul Pavel a scris îndemnul din versetul de mai sus. Acest îndemn s-a potrivit atunci și cred că se potrivește și astăzi. E mare nevoie ca toți cei care ne numim pocăiți să avem o inimă plină de îndurare pentru a aplana orice dezbinare în trupul Lui Cristos, care este biserica. Pe lângă îndurare, trebuie să ne mai îmbrăcăm cu smerenie, cu blândețe și cu îndelungă răbdare! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea aceste lucruri ca îmbrăcăminte în fiecare zi!

29 August, 2008

Iov 29:14

Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta și turban.

Ce haine frumoase a avut Iov! Când prietenii lui au terminat cuvântările lor, Iov a mai vorbit odată. S-a uitat înapoi și a tras concluzia că tot ce i se întâmplase, trebuia să aibe alt motiv decât greșelile sau păcatele lui. Prietenii lui au fost convinși că Iov a făcut ceva și de aceea a fost pedepsit. Iov nu a crezut acel lucru. El știa cum a umblat și nu credea că Dumnezeu l-a pedepsit pe nedrept. Iov și dreptatea erau una. Dreptatea era haina cu care se îmbrăca și dădea grai dreptății! Neprihănirea îi era manta și turban. Peste dreptate punea neprihănirea, iar pe cap avea tot neprihănirea. Noi am fost îmbrăcați în neprihănirea Domnului Isus! Pe cei care ne-am botezat în Cristos, El ne-a îmbrăcat în El. Nu este mai mare har decât să fi îmbrăcat cu Cristos, iar neprihănirea Lui să-ți fie manta și turban. În această îmbrăcăminte avem acces la Tatăl și tot în aceasta Îl arătăm pe Cristos în lumea în care trăim. Oamenii nu văd alt Cristos, decât pe Acela care este în noi! Mă rog ca Domnul să aibe milă de noi și să ne ajute să purtăm ca și Iov, neprihănirea ca manta și turban, iar dreptatea Lui să ne fie îmbrăcăminte!

28 August, 2008

Matei 14:31

Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

Domnul Isus a mers pe ape pentru a ajunge la ucencii Lui, care erau speriați din pricina furtunii de pe mare. Petru a cerut Domnului să-și dovedească identitatea, prin faptul că va porunci ca el să meargă pe ape spre El. Domnul l-a chemat, dar Petru, deși a pășit pe ape, în loc de progres, a început să se scufunde. Domnul Isus nu a lăsat ca Petru să se înece, ci a întins mâna și l-a scăpat! De fiecare dată când noi suntem în pericol, Domnul Isus întinde mâna și ne scapă, chiar dacă uneori noi nu vedem și nu recunoaștem mâna Lui! Domnul l-a salvat pe Petru, dar l-a întrebat de ce s-a îndoit, și de ce are o credință așa de mică! Ce am fi făcut noi oare dacă eram în acea corabie? Ne temeam la fel ca și ceilalți? Săream la fel ca Petru să mergem pe ape? Situațiile noastre nu sunt similare cu această întâmplare, dar nici nu sunt prea mult deosebite. Mulți suntem în furtuni de tot felul. Unii chiar dacă am pornit pe ape, picioarele ni se scufundă și avem nevoie de cineva ca să ne scape. Domnul Isus nu este departe de nici unul din noi. Să nu ne îndoim, ci prin credință să-L chemăm să ne scape, și El ne va scăpa!

27 August, 2008

Isaia 59:1-2

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte.

Nu, Dumnezeu nu este departe de noi, ci noi ne-am depărtat de El! El a vrut și vrea să fie aproape, dar zidul care ne separă a fost zidit de noi. El nu a făcut zidul de despărțire, ci nelegiuirile noastre au ridicat zidul pe care Dumnezeu nu-l trece. El așteaptă ca noi să ne pocăim, adică să renunțăm la orice păcat. Oricât de mic ni s-ar părea vre-un păcat, acel păcat ne ascunde fața Lui Dumnezeu și El este împiedicat să ne asculte. Isaia a spus celor din vremea lui că mâna Domnului nu a fost prea scurtă ca să nu poată să-i mântuiască, ci nelegiuirile lor L-au oprit să acționeze. Este așa de clar acest principiu, dar credincioșii îl ignoră cu atâta ușurință. Mulți se joacă cu păcatul și apoi cer Domnului ceva, iar Dumnezeu nu-i ascultă! Nu e problema că nu vrea sau nu ar putea să asculte, dar păcatul face ca orice cere omul, să nu se audă la Dumnezeu! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul să ne ferim de orișice păcat. Să ne mărturisim păcatele ca El să ne ierte și astfel să nu fie nici un zid între noi și Dumnezeu!

26 August, 2008

1 Tesaloniceni 1:10

Și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare.

Apostolul Pavel a scris celor din Tesalonic despre slujirea și așteptarea lor. Ei s-au întors la Dumnezeu pentru ca să slujească Unui Dumnezeu viu, nu unor idoli morți, dar și să aștepte venirea Domnului Isus. Ei nu s-au implicat într-o așteptare fără slujire și nici în slujire fără așteptare. Amândouă aceste elemente trebuie să fie prezente în viețile celor ce se numesc copiii Lui Dumnezeu. Noi trebuie să-L slujim cu credincioșie pe Dumnezeu, dar în acelaș timp, noi trebuie să fim gata să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh, când El vine să-Și ia Biserica! Venirea Domnului Isus este garantată, deoarece Domnul Isus a înviat din morți! Dacă El nu ar fi înviat, nădejdea noastră ar fi fost zadarnică! Dar prin faptul că El este viu, noi avem garanția că vom fi scăpați, prin credința în El, de mânia viitoare. El nu ne-a chemat la mânie, ci ne-a chemat la slava Lui veșnică! Să ne dăm toate silințele ca zi de zi să-L slujim pe Domnul și să-L așteptăm să vină!

25 August, 2008

Proverbe 25:21

Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i să bea.

Cuvintele acestea ne arată ce fel de oameni ar trebui să fie cei care poartă Numele Domnului. Când cel credincios aude că vrăjmașul lui este flămând, nu se bucură, ci îi dă de mâncare. Necesită să ai un caracter solid și serios pentru un astfel de comportament. Oamenii normali ai societății, nu pot face acest lucru. Între ei domnește legea reciprocității, adică ce ai făcut aceea ți se face. În lumea Lui Dumnezeu domnește legea cea nouă a dragostei, care nu se poartă după meritul cuiva, ci are alte principii. Când vrăjmașul îți este setos, dă-i să bea, nu-l lăsa să sufere de sete, ci fă-l să înțeleagă ce a determinat atitudinea și gestul tău. Domnul Isus nu s-a uitat la cine a fost în mulțimea acelora cărora le-a dat din pâinea și peștii înmulțiți de El. De ce ne-am uita noi la cine dăm pâine și apă? Mă rog Domnului ca să nu aveți dușmani, dar dacă-i aveți și puteți să le faceți bine, faceți-le pentru a le arăta dragostea Lui Dumnezeu care vă conduce viața!

24 August, 2008

Apocalipsa 21:6

Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce-i este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.

Spre finalul revelației pe care a primit-o Ioan, Domnul Isus i-a dat asigurarea că totul se va termina în curând. Acolo sus în cer moarte nu va mai fi, iar tânguirile, țipetele și durerile vor înceta. Deși, totul va ajunge la un final, Domnul Isus este Începutul și Sfârșitul. Nimic din tot ce există în cer și pe pământ, nu a fost făcut fără El! Cu El au început toate, și cu El se vor termina toate. Omul nu a început și nici nu va termina nimic. Cei setoși sunt chemați să bea fără plată din izvorul vieții! Din vremuri străvechi oamenii au dorit apa vie, dar nu au alergat la Izvorul vieții, ci au mers la izvoarele lumii. Unii s-au adăpat din plăceri, alții din bani sau altceva trecător, dar în loc de satisfacție au ajuns tot mai însetați. Cine bea din Izvorul vieții, adică din Domnul Isus, în veac nu o să-i mai fie sete! Cei care nu vor veni să bea din apa vieții, vor rămânea în moarte veșnică. Nimic din tot ce Domnul a promis în acest verset nu se aplică celor care resping apa vieții ce se dă în dar! Toți cei care mai gemeți sub poveri, nu mai este mult și totul se va sfârși. Toate lacrimile vor fi șterse, când Domnul va veni. Fie ca toți să ne încredem în El și să așteptăm cu bucurie ziua venirii Lui!

23 August, 2008

Geneza 22:14

Avraam a pus locului acela numele: „Domnul va purta de grijă.” De aceea se zice și azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.”

Domnul Dumnezeu a cerut lui Avraam să-l aducă jertfă pe Isaac. Avraam a ascultat de Domnul și a mers la locul unde i-a spus să meargă, dar acolo însă Domnul a schimbat jertfa. În loc de Isaac, pe altar urma să fie un berbec, care a fost prins într-un tufiș. Domnul a purtat de grijă pentru jertfă. Isaac a văzut focul și lemnele, dar nu a văzut mielul. Avraam i-a spus că Domnul va purta de grijă, și într-adevăr, Domnul a purtat de grijă. Dar oare numai atunci a purtat El de grijă? Eu cred că de atunci și până acum, Domnul a purtat de grijă la toți care s-au încrezut în El! Domnul nu a lăsat pe ai Săi niciodată fără ajutorul Lui, ci întotdeauna le-a purtat de grijă. Nu în felul nostru, dar în felul Lui, El s-a îngrijit de fiecare. De ce să ne temem? Ce să ne înfrice? El prin harul Lui ne scutește de orișice primejdie. La muntele unde Domnul va purta de grijă s-a întâmplat mîntuirea noastră. Acolo Domnul Isus a purtat de grijă, prin moartea Lui, de toate păcatele lumii întregi. Să ne încredem în El și zilnic să-I mulțumim că ne poartă de grijă.

22 August, 2008

Romani 12:15

Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.

Apostolul Pavel a scris celor din Roma să fie bucuroși atunci când alții sunt bucuroși, chiar dacă ei nu au motive imediate de bucurie. Nu e ușor să te bucuri când nu ai de ce să te bucuri, dar dacă fratele tău se bucură, atunci trebuie să te bucuri de bucuria lui. La fel este și cu cei ce plâng. Nu e neaparat nevoie să plângem tot timpul. Dar dacă sunt din aceia care plâng, noi să fim gata să simpatizăm cu ei și să plângem împreună cu ei. Uneori cei ce plâng sunt aceia care nu au primit mântuirea. Atunci e bine ca cei credincioși să fie gata nu doar să plângă, ci să-i și conducă la Domnul Isus care-i poate mântui pe deplin. Apostolul Pavel a slujit Domnului în condiții mult mai vitrege decât noi. Viața lui a fost mereu în pericol, dar atunci când frații erau în necazuri, el a plâns cu ei. Când frații se bucurau, el a fost gata să se bucure! Ce facem oare noi? Înțelegem noi că acest verset nu a fost pus degeaba în Biblie? Să ne rugăm Domnului să ne facă pe toți gata de a ne bucura cu cei ce se bucură, și de a plânge cu cei ce plâng!

21 August, 2008

1 Samuel 22:29

Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.

Împăratul David a scris aceste cuvinte în ultima lui cântare de laudă către Dumnezeu. Domnul l-a izbăvit de toți vrăjmașii lui, de aceea David a cîntat Domnului și a vestit celor din jurul lui măreția și bunătatea Lui Dumnezeu. În versetul de astăzi, David a văzut lumina prin lumina care era Domnul în viața lui. Întunericul a dispărut prin prezența Lui Dumnezeu! Nu poate întunericul să stea în preajma luminii, dar mai ales în prezența Lui Dumnezeu! Saul și planurile lui de a-l distruge pe David au fost ca niște zile pline de negură pentru David. Dar după ce-a fost izbăvit, David a recunoscut că Domnul este lumina care luminează întunericul din viața lui. Este Domnul oare și lumina noastră? Vedem și noi cu se risipește întunericul nostru? David a văzut că nu tot întunericul a dispărut, ci doar al lui. Ceilalți care nu l-au avut pe Domnul au rămas în întuneric. Să-L rugăm pe Domnul să ne dea și nouă lumina Lui în tot ce facem. Toți cei care vă aflați în negură de vre-un fel sau altul, strigați după ajutor la Domnul și El va veni cu lumina Lui pentru a risipi întunericul din viața voastră. Fie și ziua de azi trăită în lumina Lui, ca în toate să-I aducem slavă!

20 August, 2008

1 Corinteni 7:23

Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.

Apostolul Pavel a scris copiilor Lui Dumnezeu din Corint să le arate, că ei nu mai sunt robi, ci au fost cumpărați cu un preț. Noi, cu toții, ar trebui să știm că prețul pentru păcatul nostru nu a fost mic. Domnul ne-a răscumpărat nu cu un pumn de arginți, ci cu scumpul sânge al Domnului Isus. Prețul acesta enorm de mare a garantat faptul că noi am fost răscumpărați. Nimic și nimeni din toată lumea nu poate schimba acest adevăr. Apostolul Pavel a avertizat pe cei de atunci și desigur și pe noi, să nu ne supunem legilor unor oameni care vor să ne robească libertatea răscumpărării. Cei care au gustat libertatea, sunt greu de întorși la faptele dintâi. Chiar dacă unii oameni le-ar promite totul, ei nu se întorc la robia ce-au trăit-o înainte de a fi mântuiți. Deoarece suntem cumpărați de El, Lui îi datorăm ascultarea și supunerea, nu acelor oameni care vor să ne facă iarăși robi ai lor!

19 August, 2008

Proverbe 19:8

Cine capătă înțelepciune, își iubește sufletul: cine păstrează priceperea, găsește fericirea.

Omul bogat din pilda Domnului Isus, care nu a știut că poate muri într-o clipă, a spus sufletului său să mănânce și să bea pentru că are multe bogății pentru mult timp. Așa credea el că-și iubește sufletul. Mulți cred că dându-i bogății sau bunătățile acestei lumi, sufletul lor este mulțumit. Înțeleptul Solomon a scris că cei ce caută înțelepciune își iubesc sufletul. Căutătorii de plăceri, sau de averi nu-și iubesc sufletul, ci chiar își urăsc sufletul! Oamenii care păstrează priceperea găsesc fericirea! Fericirea și priceperea merg mână-n mână doar în economia Lui Dumnezeu! Oamenii au cu totul alte concepții despre fericire. Mulți cred că fericirea stă în a avea ceva sau a fi cineva. Fericirea înseamnă să pricepi rostul vieții, să ști de unde vii și unde te duci. Cel priceput nu orbecăiește în întuneric, ci el se teme de Domnul care-i călăuzește pașii pe calea Lui. Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe cum să căpătăm înțelepciune și tot El să ne ajute să păstrăm priceperea!

18 August, 2008

Tit 2:14

El s-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fel de fărădelege, și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Domnul Isus a murit la cruce pentru a ne răscumpăra din felul nostru deșert de viețuire și din orice fărădelege. El nu a lăsat nimic neplătit. A plătit toată vina noastră, iar nouă ne-a dat în dar iertarea și neprihănirea Lui. Curățirea pe care El a făcut-o, a avut scopul de a face din noi un popor care să fie al Lui. El a răscumpărat și a curățit un popor care să fie în exclusivitate al Lui. Poporul Lui nu trebuie să mai aibe alianțe străine sau loialități față de alți lideri, ci trebuie să fie doar al Lui. Acest popor al Lui va fi plin de râvnă pentru fapte bune. Dumnezeu vrea să fie toți răscumpărații Lui cei dintâi în fapte bune, fără să stea neroditori. Răscumpărarea obligă la un trai sfânt și curat, dar și activ pe tărâmul faptelor bune. Suntem noi oare plini de râvnă pentru fapte bune? Suntem noi gata să fim cei dintâi în rodire sfântă pentru Numele Lui? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea har la toți care suntem ai Lui, să fim curați de orice fărădelege și zilnic să fim plini de râvnă pentru orice lucrare bună!

17 August, 2008

Proverbe 17:27

Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput.

Cei care citiți cartea Proverbelor, ați observat cât de practice sunt sfaturile date de Solomon și de alți autori, care au contribuit la această carte. Nu e nimic ascuns în aceste proverbe, ci toate se referă direct la felul de comportare în societate. Vrei să fi socotit ca un cunoscător de știință adevărată? Înfrânează-ți limba! Un proverb românesc spune că dacă tăceai, filozof ai fi rămas! Dar după ce ai vorbit, s-a dus impresia de filozof! A avea duhul potolit înseamnă a fi calm în orice situație te-ar pune viața. Să-ți păstrezi sângele rece este o altă expresie, care exprimă aproape același lucru. Cine își păstrează sângele rece înseamnă că nu se aprind la rău sau la ceartă, ci au duhul potolit. Cei care sunt cu duhul potolit, aceia sunt cu adevărat oameni pricepuți! Ce fel de oameni suntem noi? Suntem cunoscători de știință? Suntem noi oare oameni pricepuți? Domnul să ne dea mult har, ca toți să ne înfrânăm limba și să avem duhul potolit!

16 August, 2008

2 Corinteni 12:9

Și El mi-a zis: “Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită!”

După revelații mari, Sfântul Pavel a primit un țepus în carne. Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca Domnul să-i ia țepușul din carne, dar r[spunsul pe care l-a primit a fost: “harul Meu îți este suficient.” Nu vom ști precis ce fel de țepuș a avut Apostolul Pavel, și oricât am specula, doar în veșnicie vom afla cu adevărat ce necaz a avut Pavel. Dacă era important ne-ar fi spus, dar important a fost să știm că orice ar veni asupra noastră, harul Lui ne este îndeajuns! Când ai parte de harul Lui Dumnezeu, nu mai ai nevoie de nimic, deoarece harul Lui are calități deosebite. Când ești mai slab, sau mai neputincios, atunci puterea Lui Dumnezeu este desăvârșită. Când suntem slabi, harul Lui sau puterea Lui Dumnezeu nu se fac mai mari, ci atunci în slăbiciune, omul nu mai depinde de nimeni, doar de Dumnezeu! Nu știu ce fel de țepușuri aveți cei care citiți aceste rânduri, dar cred că harul Lui Dumnezeu ne este suficient tuturora, prin orice încercare vom trece. Nimeni din cei ce s-au rugat Domnului nu au rămas fără răspuns. Nu toți vor primi răspunsul dorit, dar toți, la fel ca Apostolul Pavel, vor primi același răspuns din partea Lui Dumnezeu: “harul Meu îți este de ajuns!” În umblarea noastră cu Dumnezeu ar trebui să nu uităm niciodată că harul Lui ne este îndeajuns pe cale, îndeajuns prin încercări, îndeajuns în viață, și îndeajuns în moarte. Să fim mereu în harul Lui este o onoare deosebită, de aceea să-I dăm slavă și chiar dacă nu primim răspunsul ce-l dorim, să știm că harul Lui ne este îndeajuns și acest lucru este suficient pentru noi toți!

15 August, 2008

Exodul 15:21

Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântați Domnului, căci Și-a arătat slava; a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.”

Multe din surorile noastre poartă numele Mariei și astăzi este ziua lor. Domnul să vă binecuvinteze pe toate care purtați numele acesta. Maria, sora lui Moise a fost fata cea bravă, care a stat lângă frățiorul ei când acesta era în coșul de papură, iar viața i-a fost în pericol. Tot ea a alergat și a chemat o doică pentru Moise. A avut curajul să-i ducă chiar pe mama ei, fără să se teamă că Iochebed va reacționa greșit. În versetul de astăzi, Maria a participat activ la cântarea de laudă în cinstea Domnului pentru biruința asupra egiptenilor! Ei doar au văzut cu ochii lor izbăvirea Lui Dumnezeu, de aceea au cântat cântarea de laudă! Maria a îndemnat poporul să cânte Domnului, deoarece ea ca și ei, a văzut cum marea s-a deschis în două părți, iar ei au trecut ca pe uscat. Nu știu prin ce vale te afli, sau câte încercări vor veni pe urmele noastre, dar știu că bunătatea Lui Dumnezeu este veșnică! De aceea cântați laudă Domnului în orice împrejurare vă aflați!

14 August, 2008

Romani 13:10

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Apostolul Pavel a scris și aici și în capitolul „dragostei” din 1 Corinteni 13, că dragostea nu face rău. Ea nu știe să facă rău deoarece dragostea vine de la Cel ce este Dragostea adevărată, adică de la Dumnezeu! Dragostea face doar bine. Cei care cunosc dragostea Lui Dumnezeu nu pot comite adulter, nu pot fura, nu pot minți, nu pot pofti, deoarece aceste fapte comise pot să facă rău cuiva și dragostea nu face rău. Cei ce comit astfel de lucruri nu cunosc dragostea Lui Dumnezeu, sau o nesocotesc. Dragostea împlinește Legea. Legea a cerut ascultare, iar dragostea făcând doar bine, împlinește poruncile Lui Dumnezeu. Cei care-L iubesc pe Domnul, aceia păzesc poruncile Lui. Nu cred că este cineva care să nu înțeleagă acest verset, dar mă tem că fiind prea cunoscut, este neglijat de mulți dintre noi. Să fim atenți la felul cum dragostea Lui Dumnezeu se manifestă prin noi. Să-L rugăm pe Domnul să ne ajute să creștem tot mai mult în asemănare cu Fiul Lui!

13 August, 2008

Proverbe 13:3

Cine-și păzește gura, își păzește sufletul; cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

De mic copil mi s-a spus că Domnul ne-a dat două urechi să ascultăm mult la ce-i bine, doi ochi să privim mult doar spre bine, dar numai o gură! Solomon a scris că acei care-și păzesc gura, adică-și înfrânează limba, aceia își păzesc sufletul. Apostolul Iacov a scris că limba necontrolată face enorm de mult rău, atât celui care n-o stăpânește cât și altora din jur. Cine vorbește mult, greșește mult. De multe ori am regretat că am vorbit prea mult, dar niciodată nu am suferit că am vorbit prea puțin. O cântare din patrimoniul creștin spune: „Lasă-mi cumpăna gândirii mai-nainte de-a vorbi, și puterea stăpânirii, adevăr să pot rosti.” Când deschizi buzele mari alergi spre pieire. Recent, un pastor în Michigan a chemat biserica lui și alte biserici, care vor să se unească cu ei într-o acțiune pentru a stârpi bârfa, sau vorbirea de rău. E foarte ușor pentru cei ce vorbesc mult să ajungă să bârfească pe alții. Să ne rugăm Domnului să ne dea puterea stăpânirii asupra limbii noastre, ca să nu ajungem la pieire, ci mai de grabă să edificăm pe alții prin cuvinte spuse la vremea potrivită!

12 August, 2008

Efeseni 6:14

Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii.

Apostolul Pavel a avertizat pe credincioșii din Efes că au de luptat împotriva duhurilor răutății și de aceea trebuiau să fie mereu gata de luptă. Lupta nu e continuă, dar cel credincios nu are voie să lase platoșa jos niciodată, deoarece cel rău nu doarme. El atacă atunci cînd mijlocul nu ne este legat cu adevărul și platoșa nu e pe noi, ci doar lângă noi. A fi încins, adică legat cu adevărul, înseamnă să nu poți sta fără să nu spui adevărul! Nimic nu poate determina pe cel încins cu adevărul să rostească o minciună. Gura lui va vorbi doar adevărul, iar viața lui va fi autentică, adevărată! Cei care sunt îmbrăcați în platoșa neprihănirii Lui Cristos, sunt invulnerabili. Nici o săgeată, oricât de arzătoare ar veni din partea celui rău, nu poate pătrunde prin această platoșă. Apostolul Pavel a încercat pentru o vreme, să umble în neprihănirea pe care o avea de la Lege, dar și-a dat seama pe drumul spre Damasc că neprihănirea lui nu ajută la nimic. Atunci a primit neprihănirea Domnului Isus, neprihănire care ne face acceptați de Tatăl și invincibili în fața atacului celui rău. Să mulțumim Domnului pentru neprihănirea Lui și să-L rugăm să ne ajute să stăm gata pregătiți să ținem piept oricărui atac prin puterea Duhului Sfânt!

11 August, 2008

Deuteronom 6:6-7

Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.

Astăzi încep școlile în multe districte școlare din statul Georgia. Mulți copii vor pleca prima dată la școală în clasa întâi, alții vor merge în primul an de liceu, iar alții vor intra în ultimul an de școală. Mulți alții vor fi în alte clase. Ne rugăm ca toți copiii să fie ocrotiți de mâna Lui Dumnezeu. Moise a scris aceste cuvinte din partea Lui Dumnezeu și cred că sunt potrivite pentru noi toți. Cuvântul Lui Dumnezeu trebuie să-L avem mereu în inimile noastre. Când strângem Cuvântul în inimă, nu vom păcătui împotriva Lui Dumnezeu. Dar cei care suntem părinți, avem obligația de a întipări Cuvântul Lui Dumnezeu în mintea copiilor. Pentru aceasta trebuie multă repetare pentru ca să se întipărească bine în mintea copiilor. Când suntem acasă sau în călătorie, seara și dimineața, când pleacă la școală și când vin acasă, Cuvântul Lui Dumnezeu trebuie să-l facem auzit de copiii nostri. Mă rog Domnului ca acest lucru să fie o realitate în viața tuturor copiilor. În loc de vorbe goale, copiii trebuie să audă despre Domnul. Faptul că nu este așa în casele creștinilor, s-a ajuns la o decădere tot mai mare de la o generație la alta și în loc să fie mai bine, parcă e tot mai rău. Fie mâna Lui bună peste toți copiii și El să-i binecuvinteze pe toți!

10 August, 2008

Apocalipsa 1:3

Ferice de cine citește, și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

Mulți dintre noi am citit aceste cuvinte și chiar dacă nu le-am citit, le-am auzit predicate sau rostite de acei frați care căutau să ne asigure că trebuie să citim Biblia, deoarece așa vom fi fericiți. Domnul Isus a dat proorocia din cartea Apocalipsei lui Ioan, apostolul iubirii. Ioan a scris tot ce a auzit și a văzut. Îndemnul este să citim această carte și să ne pocăim, deoarece vremea este aproape. Domnul Isus se apropie să vină să-Și ia biserica, biserică pe care El a câștigat-o cu sângele Lui. Îl așteptăm noi oare pe Domnul Isus să vină a doua oară? Suntem noi cititori și împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu? Dacă acum două mii de ani a fost aproape venirea Lui, acum este mult mai aproape. De aceea mă rog ca noi toți să fim gata pentru acea zi măreață, când trâmbița va răsuna, iar Domnul va fi pe norii cerului ca să ne primească în slavă! Veghiați și fiți gata pentru venirea Lui!

09 August, 2008

Ieremia 9:24

Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.

Dumnezeu a spus profetului că nu e bine ca înțeleptul să se laude cu înțelepciunea lui, nici cel tare cu tăria lui și nici bogatul cu băgăția lui. Căci oricât s-ar lăuda cu aceste lucruri, niciunul nu poate spune că are așa ceva de la el însuși, ci totul a fost primit de la Dumnezeu. Înțelepciunea, puterea și bogăția vin toate de la Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a îndemnat pe cei de atunci să se laude cu cunoașterea Lui. Ce minunat este Dumnezeu! El vrea ca noi să ne lăudăm cu faptul că Îl cunoaștem pe El! Apostolul Pavel a dorit cu orice chip să-L cunoască pe Domnul și puterea învierii Lui. Este oare dorința noastră să-L cunoaștem pe Dumnezeu? Domnul Isus a spus că cei care-L cunosc pe Dumnezeu au viață veșnică! Dumnezeu face milă, judecată și dreptate pe pământ, iar oamenii pricepuți sunt cei care recunosc lucrarea Lui Dumnezeu. Dumnezeu găsește plăcere în acei oameni care nu au altă laudă, decât aceea a cunoașterii Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca El să ne ajute să-L cunoaștem tot mai mult și tot mai bine în fiecare zi!

08 August, 2008

1 Corinteni 9:25

Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate veșteji.

Astăzi încep Jocurile Olimpice din China. Mii și mii de atleți s-au pregătit intens pentru competițiile ce vor avea loc în aceste zile. Mulți vor lua medalii și vor pleca acasă bucuroși, dar vor fi și mulți din aceia care vor pleca dezamăgiți că tot efortul lor nu a dus la victorie, ci ei au fost întrecuți de alții. Și unii și alții vor avea o bucurie temporară. Apostolul Pavel s-a uitat la sportivii din Grecia Antică și a văzut că mulți se pregăteau și pentru acele jocuri. Și ei se supuneau la diferite înfrânări pentru a ajunge câștigătorii unor cununi care se puteau veșteji. El a luat prin Duhul Sfânt acea imagine și a transferat-o la noi cei care alergăm în altă cursă și anume, în cursa pentru premiul chemării cerești! Să ne dăm și noi toate silințele pentru a ajunge cu orice chip să câștigăm premiul, știind că alergarea nu e pentru ceva trecător, ci pentru ceva veșnic!

07 August, 2008

Deuteronom 8:6

Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeului tău, ca să umbli în căile Lui, și să te temi de El.

Moise, omul Lui Dumnezeu, a spus poporului Israel să nu uite poruncile Domnului, ci să le păzească cu scumpătate. Nici un alt popor nu a primit așa legi și porunci drepte ca poporul Israel, de aceea Moise a arătat poporului că doar păzind poruncile Domnului vor umbla în căile Domnului. Nu se poate umbla în căile Domnului dacă nu asculți de poruncile Lui Dumnezeu. Poruncile au darul să te învețe cum să mergi în căile Domnului. Poruncile Domnului pun pe om în poziția de înțelegere a fricii de Domnul. Suntem noi oare împlinitori ai poruncilor Lui Dumnezeu? Apostolul Ioan a scris că dacă nu păzim poruncile Lui Dumnezeu, degeaba spunem că-L iubim, deoarece nu e adevărat. Să ne uităm cu băgare de seamă la poruncile Domnului ca și noi să umblăm cu credincioșie în căile Domnului. Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe tot mai mult prin Duhul Sfânt ce este frica de Domnul!

06 August, 2005

Marcu 10:21

Isus s-a uitat țintă la el, l-a iubit și i-a zis: „Îți lipsește un singur lucru, du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă.”

Un om care a dorit să știe cum să câștige viața veșnică, s-a dus la Domnul Isus și a primit acest răspuns. Deși, pare că sunt multe cerințe în răspunsul Domnului Isus pentru a avea viață veșnică, nu cred că sunt prea multe. Mi se par chiar puține, de fapt Domnul Isus a spus că acelui om îi lipsea doar un singur lucru. Mulți oameni ar fi vrut să fie în poziția acestui om. Acest om avea nevoie de un singur lucru și era totul aranjat pentru eternitate. Numai că acel singur lucru l-a dat peste cap pe acest om. Domnul Isus s-a legat de lucrul care era cel mai important din viața acelui om. Să vândă tot și să dea la săraci?! Apoi să ia și crucea și doar așa să poată să meargă după Domnul Isus?! Parcă...a fost prea mult pentru acel om! El nu a mai mers după Domnul Isus, deoarece nu a vrut să se desprindă de lucrurile acestei lumi. Noi care am intrat în har, avem ceva care ne lipsește? Este oare vre-un lucru care ne împiedică să-L urmăm cu credincioșie pe Domnul? Să ne rugăm Domnului ca El să ne elibereze de tot ce ne mai ține legați de această lume și astfel să-L urmăm cu credincioșie în fiecare zi.

05 August, 2008

Eclesiastul 2:25

Cine, într-adevăr, poate să mănânce și să se bucure fără El?

După ce Solomon a scris că nu este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea, el a pus întrebarea din acest verset. Deși, am aștepta ca această întrebare să fi venit de la Apostolul Pavel, sau Petru, ea a venit de la Solomon! El a cunoscut bogăția și abundența mai mult decât orice om care a trăit pe vremea aceea. El a știut să trăiască în belșugul cel mai mare, dar a recunoscut că tot ce are, este darul Lui Dumnezeu. De aceea a scris el că nu se poate pentru cei din poporul Lui Dumnezeu să se bucure fără de Dumnezeu. Cum trăiesc oare cei din vremea harului? Se bucură ei fără Dumnezeu? Apostolul Pavel a scris că având ce mânca și ce îmbrăca este starea în care trebuie să fim mulțumiți și mulțumitori Lui Dumnezeu. În ultimă instanță, cei care sunt copiii Lui Dumnezeu, tot ceea ce fac este pentru slava Lui Dumnezeu. În felul acesta recunoaștem că nu putem nici mânca și nici nu ne putem bucura fără Dumnezeu! Fie ca și azi bucuria noastră șă fie numai în El și cu El!

04 August, 2008

Apocalipsa 20:15

Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.

Ioan a avut harul să vadă sfârșitul programului Lui Dumnezeu cu omenirea nemântuită. Harul Lui a fost dat și oferit tuturor oamenilor. Dar mulți nu au vrut să primească harul Lui Dumnezeu. Toți cei care nu au primit harul Lui Dumnezeu, nu vor fi găsiți în cartea vieții. Iar cei ce nu vor fi în cartea vieții, vor fi aruncați în iazul de foc. Mulți oameni nu cred în existența iadului, sau a iazului de foc, dar asta nu schimbă de loc situația. Faptul că cineva nu crede că americanii au fost pe lună, nu schimbă realitatea că americanii au fost într-adevăr pe lună! Înscrierea în cartea vieții a făcut-o Domnul și nimeni nu poate schimba ceea ce El face. Faptul că unii sunt în cartea vieții și alții nu sunt, demonstrează suveranitatea Lui Dumnezeu! Să ne rugăm pentru toți cei care nu au primit harul Lui Dumnezeu, pentru ca ei să se întoarcă la Dumnezeu. Cei care suntem copiii Lui Dumnezeu să ne dăm toate silințele ca să-I facem voia Lui în orice zicem și facem!

03 August, 2008

Obadia 1:15

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Obadia a scris aceste cuvinte pentru Edom. Dumnezeu a pedepsit pe Israel, dar Edomul în loc să aibă milă de Israel, el s-a bucurat de nenorocirea poporului Lui Dumnezeu. Nu doar atât, dar au și ajutat pe vrăjmașii care au atacat pe Israel. Dumnezeu nu lasă faptele rele nepedepsite. Așa cum El răsplătește orice faptă bună, tot așa El va pedepsi și orice păcat care nu a fost iertat. Ziua Domnului era aproape atunci și este aproape și acum! Pentru Edom era aproape ziua când să simtă pedeapsa Lui Dumnezeu. Legea retribuției divine i se aplică oricui nu este în legământ cu Domnul. Cum ai făcut, așa ți se va face. Totul se va întoarce asupra capului tău. În legământul cel nou, în care am intrat prin harul Lui Dumnezeu, legea retribuției a fost suspendată. Asta nu ne dă nouă dreptul să facem ce vrem, că suntem sub har, ci ne învață să fim credincioși Domnului în toate lucrurile. Fiindcă am intrat în legământ cu El, chiar dacă suntem credincioși în puține lucruri, tot vom intra în bucuria Stăpânului datorită harului Său. Să ne rugăm Domnului pentru toți cei care cred că pot face ce vor fără să se gândească la consecințe. Să-i îndemnăm să se întoarcă la Dumnezeu, care nu obosește iertând! Noi, cei care suntem copiii Lui Dumnezeu, să mergem cu bucurie la casa de rugăciune pentru a aduce slavă și mulțumire Domnului pentru tot harul care ni l-a dat!

02 August, 2008

Luca 8:15

Sămânța, care a căzut pe pământ bun, sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată, și fac rod în răbdare.

Domnul Isus a vorbit în pilde oamenilor din generația Lui. La început le-a vorbit deschis, dar ei nu au vrut să-L creadă. Când ei au trecut la acuzații grave, cum că Domnul Isus era în cooperare cu cel rău în lucrarea Lui, atunci Domnul le-a vorbit în pilde. Cea mai cunoscută este pilda cu cele patru feluri de pământ pe care este aruncată sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu. Sămânța, care a căzut pe pământ bun îi întruchipează pe acei oameni, care după ce au auzit Cuvântul, îl păstrează în inima lor. Acei oameni fac loc Cuvântului Lui Dumnezeu în inima lor, pe care Dumnezeu a făcut-o bună și curată. Cuvântul are darul de a ține curată cărarea tinerilor și a celora care-L ascultă. Cei care au primit Cuvântul în inimă, fac rod în răbdare. Pentru rodire trebuie timp. Nu se face peste noapte. Semințele căzute în solul stâncos au încolțit repede, căci nu au avut profunzime, ci doar puțin pământ, dar nu ajunge la rodire. Sămânța din pământul bun rodește în răbdare. Să facă Domnul ca noi toți să primim Cuvântul Lui în inimile noastre, pe care El să le țină bune și curate. Să ne rugăm ca în răbdare, toți să rodim pentru slava Lui Dumnezeu!