28 Noiembrie, 2008

Psalmul 103:1

Binecuvintează, suflete pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt.

Nu cred că există vre-un creștin în această lume, care să nu fi citit și răscitit acest verset. Toți îl știm din anii copilăriei noastre. L-am auzit la biserică și l-am citit în Biblie. Ne-a plăcut și ne place îndemnul psalmistului, dar facem oare ce a scris el? Poate că zicem ca Domnul să fie binecuvântat în veci de veci, dar Îl vorbim noi de bine? Spunem noi la alții despre bunătatea Lui? Mă întreb oare absolut tot din noi, binecuvintează Numele Lui cel sfânt? Psalmistul s-a cercetat când a scris aceste cuvinte, deoarece în versetele următoare, el s-a îndemnat să nu uite binefacerile Domnului. Asta înseamnă că atunci când oamenii își aduc aminte de binefacerile Lui Dumnezeu, atunci ei binecuvintează Numele Lui cel sfânt. Dar atunci când uită binefacerile Lui, ei nu mai binecuvintează pe Domnul. Riscul este ca după ce trece sărbătoarea mulțumirii, creștinii să uite să mai mulțumească și să binecuvinteze Numele Lui Dumnezeu! Mă rog ca să nu fie cazul la nici unul din noi, ci noi toți să ne aducem mereu aminte de ce-a făcut Domnul pentru noi și în locul nostru. Când ne aducem aminte prin Cuvântul Lui de binefacerile Lui, atunci Îl vom binecuvânta pe Domnul în fiecare zi. Fie ca întreaga noastră ființă să se angajeze în a binecuvânta Numele Lui cel sfânt întotdeauna.