30 Octombrie, 2008

Apocalipsa 2:4

Dar ce am împotriva ta, este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.

În biserica din Efes au fost oameni care au lucrat cu răbdare pentru Domnul. Atât lucrarea lor, cât și răbdarea lor erau cunoscute de Domnul Isus. Problema lor a fost însă, că și-au părăsit dragostea dintâi. Un poet a scris cîndva următoarele cuvinte: „îți amintești de ceasul tău de pocăință și de iubirea ta dintâi ți-aduci aminte?” Ce emoții sfinte ne-au copleșit cînd am răspuns chemării la mântuire! Ce fiori ne-au străbătut ființa cînd ne-am exprimat credința în Domnul Isus! Dar anii au trecut, luptele vieții s-au intensificat, iar iubirea dintâi nu mai e în noi. Îl iubim pe Domnul, și iubim lucrarea Lui, dar este oare aceasta dragostea dintâi? El ne-a iubit pe când noi eram încă păcătoși, atunci El și-a dat viața pentru noi. Intensitatea dragostei Lui nu a scăzut, ci El ne iubește la fel. De ce oare la Efes a fost părăsită dragostea dintâi, și de ce oare tot mai mulți sunt creștinii care se identifică cu această stare? Avertizarea Domnului Isus a fost extrem de serioasă, când le-a spus că dacă nu se pocăiesc, lumina Lui va fi luată din Efes. Atunci toți credincioșii vor rămânea în întuneric. Să ne rugăm Domnului să nu ne lase să ne părăsim dragostea noastră dintâi, și dacă cumva am părăsit-o, să ne ajute să ne pocăim chiar astăzi!