29 Septembrie, 2008

Matei 8:25

Ucenicii s-au apropiat de El, și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”

Ucenicii Domnului Isus s-au aflat într-o furtună pe mare, iar Isus dormea. Furtuna a fost atât de mare, încât valurile au acoperit corabia, dar nu L-au trezit pe Domnul. Când ucenicii au observat că Domnul Isus nu s-a trezit din pricina furtunii, s-au dus ei și L-au trezit. El era în mai mare pericol ca ei. Ei erau treji și se mai puteau ține de catarg, dar Domnul Isus dormea și putea să fie aruncat peste bord de vre-un val mai puternic. Ucenicii nu s-au gândit însă la Domnul Isus, ci la ei! Ei s-au văzut în pericol și au strigat ca El să-i scape. E foarte posibil ca mulți să fim în mijlocul mării, în mijlocul unei furtuni din viața noastră. Este oare Isus în corabia ta? Dacă El este acolo, ai strigat la El? Ucenicii nu au avut altă soluție. De ce noi alergăm întâi la forțele noastre și apoi la El? Începem o nouă săptămână și nu știm ce furtuni vor apărea pe marea vieții, dar știm că avându-L pe Domnul Isus în corabie, El poate potoli orice furtună. Să ne încredem în El și să-I mulțumim că ne poartă în grija Lui în fiecare clipă.