28 Septembrie, 2008

1 Împărați 17:7

Dar după câtăva vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.

După ce Domnul i-a vorbit lui Ilie, acesta s-a dus la pârâul Cherit și acolo a fost hrănit de corbi. Apa a băut-o din pârâu. Dumnezeu i-a spus că va bea apă din pârâu și așa a fost. Nu a fost cea mai strălucită situație, dar era felul în care Dumnezeu a hotărât să-l pregătească pe Ilie pentru lucrarea la care l-a chemat. Toate au arătat bine până în clipa în care Ilie a vrut să bea apă, iar pârâul a secat. Cât timp avea apă, pârâul era vital în susținerea vieții profetului, dar pârâul a secat. Sunt multe lucruri importante în viețile credincioșilor, dar uneori dispar. Așa cum a secat pârâul acela, așa seacă anumite resurse, sau lucruri din viețile noastre. Dumnezeu îngăduie aceste situații pentru a ne muta la o treaptă mai înaltă de dependență de El. Ilie s-o fi uitat plin de uimire cum acel pârâu, dătător de viață, era doar o albie uscată pe unde-a curs un râu vre-o dată! Nu mai era nici un strop de apă. Oriunde s-a uitat era uscăciune, căci nu căzuse ploaie în țară. Ce am fi făcut noi? Am fi stat noi liniștiți? Am fi așteptat ca și Ilie să ne vorbească Dumnezeu ce să facem? Când resursele ne seacă, să nu intrăm în panică, ci liniștiți să așteptăm ajutorul Domnului. El ne va conduce la alte resurse, chiar dacă Cheritul nostru drag va seca, sau chiar a secat!