06 Iulie, 2008

1 Timotei 1:5

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, și dintr-o credință neprefăcută.

Scopul slujirii creștine, și de fapt al întregii vieți de credință, trebuie să fie dragostea. Tot ceea ce facem și spunem noi trebuie să fie în și din dragoste. Dacă suntem copiii Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Dragoste, atunci noi suntem copiii Dragostei. Iar copiii Dragostei trebuie să fie caracterizați de dragoste. Nimic nu trebuie să fie făcut din ceartă sau slavă deșartă, ci orice facem cu fapta sau cuvântul, trebuie să facem numai pentru slava Lui Dumnezeu! De ce oare au fost din aceia care au necăjit pe Apostolul Pavel? De ce erau oare atâția, care au socotit că poruncile lui Dumnezeu au avut scopul doar să îi îngrădească pe creștini? Apostolul Pavel a făcut clar atât pentru cei de atunci, dar și pentru noi, că nici o poruncă de la Dumnezeu nu are alt scop, sau țintă, decât dragostea! Iar dragostea trebuie să vină dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută, adică o inimă în care a fost turnată dragostea Lui Dumnezeu, o minte înnoită prin Duhul Sfânt și o credință sinceră, adevărată, veritabilă! Să ne rugăm ca Domnul să ne învețe și pe noi ca tot ce facem să facem din dragoste și pentru slava Lui Dumnezeu!