12 Iunie, 2008

1 Petru 5:18

Ci creșteți în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava, acum și în ziua veșniciei! Amin

Cu aceste cuvinte și-a încheiat Apostolul Petru prima lui scrisoare. Îndemnul lui, deși a fost scris acum două mii de ani, este la fel de actual și de important. Cei de atunci au fost îndemnați să crească în două direcții: în har și în cunoștința Domnului. Cred că cerința aceasta se aplică la fel și pentru generația noastră, care nu a prea crescut în aceste direcții. Am crescut în tehnică, în știință, în medicină și în multe altele, dar nu prea mult în har sau în cunoașterea Domnului Isus. A crește în har și în cunoștința Domnului Isus înseamnă a ne maturiza în credință, a ne hrăni tot mai mult din Cuvântul Lui Dumnezeu și de fapt a lua tot mai serios dezvoltarea omului lăuntric. Făptura cea nouă care a luat ființă în noi trebuie îngrijită ca să se dezvolte până la maturitate. În contextul acestei scrisori, creșterea în har și în cunoștința Domnului Isus era necesară pentru a ține piept atacurilor celor nelegiuiți. Sfântul Petru a avertizat pe creștinii de atunci, ca nu cumva să se lase târâți în rătăcire, și astfel să-și piardă tăria. Cei crescuți în har și în cunoștința Domnului Isus nu pot fi înșelați foarte ușor, pe când cei care nu au crescut și nu s-au dezvoltat în omul dinlăuntru pot fi duși în rătăcire cu mult mai multă ușurință. Dacă nelegiuiții vremurilor de atunci au încercat să ducă pe creștini în rătăcire, astăzi lupta acestora s-a intensificat. Nelegiuiții zilelor noastre folosesc metodele cele mai subtile de a duce pe creștini în rătăcire. Rugăciunea mea este pentru voi toți care citiți aceste rânduri să luați în serios îndemnul Apostolului Petru de a crește în har și în cunoașterea Domnului Isus. Filip Apostolul a fost mustrat când a cerut să-l vadă pe Tatăl, „cum zici tu dar, arată-ne pe Tatăl?” Era clar că Domnul Isus a venit să ni-L descopere pe Tatăl, pe Cel ce ne-a creat și zilnic ne susține viața. Trebuie să fie ceva în cunoașterea aceasta. Nu este o cunoaștere despre Dumnezeu, ci de Dumnezeu. Ca să cunoști pe cineva trebuie să fi aproape de acea persoană. Cunoașterea de la distanță, deși se practică, nu e de mare valoare însă, până la apropierea celor două persoane. Să ne ajute Domnul să ne apropiem de El astăzi și să-L rugăm pe El să ne crească tot mai mult în harul Lui!