29 Martie, 2008

Psalmul 16:10

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Psalmistul David a scris aceste cuvinte cu încrederea că Dumnezeu nu-l va abandona niciodată, chiar dacă va ajunge în locuința morților. Atât Apostolul Petru, cât și Apostolul Pavel au folosit acest verset pentru a dovedi poporului Israel realitatea învierii Domnului Isus. Ambii s-au referit la acest cuvânt ca fiind profetic. Nu cred că acest verset se aplică numai la învierea Domnului Isus. Cred că se referă la orice credincios care chiar dacă moare, va trăi. Dumnezeu nu va lăsa pe preaiubiții Lui în putrezire, ci îi va duce în prezența Lui, unde sunt desfătări veșnice. Domnul Isus a înviat, căci Dumnezeu nu a îngăduit ca Cel care a biruit păcatul și moartea, să mai fie ținut în închisoarea morții. Dumnezeu a dovedit lumii că nu moartea are ultimul cuvânt, ci Domnul vieții! Să nu ne temem de moarte, căci El a înviat și viața Lui ne-a dat-o și nouă. Nu vom fi lăsați nici noi în locuința morților, ci vom învia. Am înviat acum pentru a trăi o viață nouă și vom învia la marea înviere pentru a fi cu Domnul pentru veci de veci în slavă!