15 Martie, 2008

Marcu 10:50

Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.

Domnul Isus părăsea Ierihonul şi nu avea să se mai întoarcă acolo niciodată. A mers la Ierusalim unde a murit pentru păcatele lumii întregi, apoi a înviat şi s-a înălţat la cer. La ieşirea din Ierihon era Bartimeu, un cerşetor orb. Ce jalnică era starea fiului lui Timeu. Era orb şi cerşea mila altora, iar mulţimea nici măcar nu-l băga în seamă. El însă a ciulit urechile şi a auzit că Isus din Nazaret trecea pe acolo. Ce-o fi ştiut Bartimeu despre Isus din Nazaret? Cine a avut timp să stea cu Bartimeu de vorbă şi să-l ţină la curent cu evenimentele vremii? Cine a gândit să-i menţioneze pe fiul lui Iosif din Nazaret? Nu ştim cum, dar Bartimeu când a auzit că trecea pe acolo Isus, a început să strige: „Isuse, Fiul Lui David, ai milă de mine.” Atât a fost însă suficient. Isus, Fiul Lui David l-a auzit. Erau mulţi în jurul Lui, şi desigur zgomotul era destul de mare, dar Domnul Isus a auzit strigătul disperat al cerşetorului Bartimeu. El aude strigătul celui ce-L cheamă în ajutor. Când Domnul a auzit strigătul lui Bartimeu, l-a chemat la El. E greu de imaginat ce a însemnat pentru Bartimeu să i se spună de cei din jurul lui: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.” În versetul de azi vedem ce repede a ascultat Bartimeu chemarea Domnului Isus. A aruncat haina, a sărit, şi a mers la Isus. Ce greu vin astăzi oamenii când sunt chemaţi la Domnul Isus! Ce încet vin cei care sunt numiţi cu Numele Lui, când e vorba de rugăciune, sau de vre-o slujire! Suntem cu o zi înainte de Florii, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea şi nouă ascultarea lui Bartimeu când Domnul Isus ne cheamă. Să sărim şi noi şi să mergem la Domnul Isus. Să nu pregetăm când Isus ne cheamă, ci să venim la El cu toată bucuria şi cu o predare totală!