12 Martie, 2008

Luca 10:33

Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

Cu toții știm acest exemplu dat de Domnul Isus acelui învățător al Legii, care vroia să se scuze că nu știe cine-i este aproapele. Domnul Isus le-a spus că un om a căzut între tâlhari, dar nici preotul și nici levitul nu l-au ajutat. Amândoi au trecut pe lângă el fără să se implice. Samariteanul s-a uitat la condiția omului căzut și i s-a făcut milă. Mila l-a determinat să se oprească și să-l ajute pe cel căzut. Dacă ceilalți nu au avut milă, acesta a fost determinat să se implice în viața celui căzut, tocmai de mila ce-a avut-o pentru cel căzut între tâlhari. Nu s-a oprit totul numai la milă, ci Samariteanul l-a spălat și apoi i-a pansat rănile. Apoi l-a dus la un han și a plătit pentru îngrijirea acestuia până la întoarcerea lui. Ce facem noi cînd vedem pe cineva căzut, chiar dacă căderea nu este între tâlhari fizici, ci spirituali? Ne implicăm în viața lor, sau trecem pe lângă oportunități de slujire, fără a mișca măcar un deget? Să ne rugăm, ca Domnul să ne dea aceeași compasiune și nouă ca a Samariteanului, pentru cei care sunt căzuți în jurul nostru.