11 Martie, 2008

Iosua 7:10

Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fața ta?”

După ce poporul Israel a intrat în țara Canaanului, au avut o victorie nemaiauzită. Ierihonul a căzut fără nici o luptă. Încurajați de acea victorie, ei au pornit să atace o mică cetate numită Ai. Aici lucrurile nu au mers bine și vitejii lui Israel au fost nevoiți să fugă. Iosua nu a priceput nimic din ceea ce s-a petrecut. Reacția lui a fost normală. Oricare dintre noi am fi făcut și poate chiar facem la fel. Când nu înțelegem ceva, imediat alergăm la Domnul. Iosua a stat o zi întreagă culcat cu fața la pământ și nu putea pricepe cum de au fost bătuți și mai ales, de ce i-a lăsat Dumnezeu în această situație. Cu hainele sfâșiate, toți bătrânii lui Israel au stat cu Iosua în această stare de șoc. La sfârșitul zilei, Dumnezeu i-a spus lui Iosua că e timpul să se scoale de la pământ. Poporul Lui Dumnezeu a păcătuit. Noi știm că doar un om a păcătuit, dar Dumnezeu a pus tot poporul în această acuzare. Trebuiau ei să-l oprească pe Acan? L-a văzut cineva când a luat din lucrurile date spre nimicire? Nu știm, dar Dumnezeu a spus lui Iosua că Israel a păcătuit. E un timp când putem să cerem Lui Dumnezeu să facă ceva, și e un timp pentru noi când trebuie să facem ceva. Să învățăm din această tristă istorie să nu luăm nimic ce Dumnezeu a spus să nimicim. Să nu credem vre-o dată că putem face ceva fără ca Domnul să nu ne vadă. Să ne rugăm pentru orice lucru, dar după ce ne-am rugat să ne facem partea noastră.