01 Noiembrie, 2007

Psalmul 5:12

Căci tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Psalmistul David a cântat Domnului şi a recunoscut că Dumnezeu binecuvintează pe cei ce sunt copiii Lui. Toţi cei care au fost socotiţi neprihăniţi sunt binecuvântaţi de Dumnezeu. Despre noi scrie în Efeseni că am fost binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări în Cristos Domnul! Domnul înconjoară cu bunăvoinţă pe cel neprihănit, adică pe acela care este în legământ cu El. Bunăvoinţa Lui Dumnezeu se revarsă în fiecare zi atât pentru cei buni, cât şi pentru cei răi. Dar pentru cei neprihăniţi, bunăvoinţa Lui Dumnezeu este protecţia cea mai mare. Dumnezeu este un scut pentru toţi cei care se încred în El. Ce bun şi mare este Domnul! Să-i mulţumim pentru că suntem binecuvântaţi de El şi să nu plecăm de sub ocrotirea Lui niciodată! Fie ca astăzi toţi să-I aducem slavă şi glorie Domnului pentru tot ce El este în noi şi pentru noi. Să umblăm în deplină încredere că El ne va ocroti de orice atac al celui rău.

31 Octombrie, 2007

Evrei 3:1

De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus.

Astăzi e ziua când marele reformator, Martin Luther, şi-a ţintuit tezele pe poarta mânăstirii. Actul lui a declanşat reforma care a scuturat din temelii biserica romano-catolică. În America însă nu se prea pomeneşte roforma, ci se sărbătoreşte „halloween.” Mulţi părinţi creştini nu ştiu ce să facă cu copiii lor, să-i lase să meargă pe stradă după bomboane, sau să le explice că halloween nu este pentru creştini, ci pentru cei ce se joacă cu lucrurile spirituale. Scriitorul epistolei către Evrei ne-a scris să ne uităm ţintă la Domnul Isus. În freamătul acestei zile şi printre milioanele de dovleci înşiraţi pe la case şi chiar pe la biserici, să ne aţintim privirile la El, la Marele nostru Preot. El ne-a chemat din moarte la viaţă. El ne-a dat mântuirea în dar. El ne-a sfinţit, de aceea să nu ne luăm privirea de la El, ci să mergem după El în deplină ascultare de Cuvântul Lui. Fie ca noi toţi care citim aceste rînduri să fim motivaţi să ne întărim chemarea noastră printr-o trăire în lumină, după voia Lui Dumnezeu. Să ne aţintim privirile la Domnul Isus şi să mergem smeriţi pe urmele paşilor Săi!

30 Octombrie, 2007

Daniel 9:23

Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!

Îngerul Gavril a venit la Daniel în timp ce acesta se ruga. Îngerul l-a asigurat pe Daniel că de la începutul rugăciunii lui, cuvântul a ieşit de la Dumnezeu. Dumnezeu a luat aminte la cuvintele lui, dar mai ales la gândul lui Daniel. Când el şi-a pus mintea să priceapă ce se va întâmpla cu poporul lui, a luat şi a citit cartea profetului Ieremia. A înţeles că trebuia să treacă şaptezeci de ani de robie, şi atunci poporul se va întoarce înapoi în ţara lui Israel. Daniel şi-a dat seama că era aproape momentul eliberării poporului şi de aceea s-a rugat. Dumnezeu l-a trimis pe Gavril să-l asigure pe Daniel că este prea iubit şi scump înaintea Lui Dumnezeu, dar şi să-l îndemne să ia aminte la cuvântul vestit. Daniel era un om temător de Dumnezeu şi nu cred că era pericolul ca el să nu ia aminte la cuvântul adus de înger din partea Domnului. Cu toate acestea, Daniel a fost îndemnat să ia aminte. Cu cât mai mult trebuie să ni se spună nouă să luăm aminte la Cuvântul Domnului! Lui Daniel i s-a mai spus să priceapă vedenia şi să ia aminte la ceea ce Dumnezeu avea să transmită generaţiilor după Daniel. Să ne rugăm cu toţii ca Domnul să ne dea şi nouă înţelepciune să luăm aminte întotdeauna la Cuvântul Lui şi să înţelegem ce El vrea să ne spună!

29 Octombrie, 2007

1 Petru 2:17

Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!

Cuvintele Apostolului Petru sunt uimitoare! În acest verset el le-a cuprins pe toate! Cinstiţi pe toţi oamenii! Nimic mai mult nici mai puţin! Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, dacă te-ai lepădat de tine însuţi, nu vei avea nici o problemă să cinsteşti pe toţi oamenii. Vei avea şi ocazii când vei spune că acel om nu merită cinstit, dar nu e treaba noastră cine merită şi cine nu merită! Chemarea noastră este să le dăm cinste. Pe fraţii de credinţă ni se spune să-i iubim. Nu ni se dă detalii, ci doar atât. Din nou, cuvântul e clar. Nu trebuie discutat , ci executat. Temeţi-vă de Dumnezeu! Umblaţi în frica Domnului. Fiţi atenţi cum trăiţi pentru a onora Numele Lui. În frica Domnului să nu ieşiţi din Cuvântul Lui nici la stânga, nici la dreapta! Daţi cinste împăratului? Se pare că Nero a fost împărat pe vremea când Apostolul Petru a scris aceste cuvinte. Pe Nero să-l cinstească creştinii? El îi ardea pe rug. El făcea din creştini torţe vii pentru iluminatul grădinilor de vară din Roma antică. Şi totuşi Apostolul a scris să fie cinstit împăratul. Din nou, nu avem ce comenta. Poziţia împăratului trebuie cinstită, chiar dacă omul nu e ceea ce noi credem că ar trebui să fie. Apostolul Pavel ne-a îndemnat să ne rugăm pentru împăraţi şi pentru cei înălţaţi în dregătorii. Să ne rugăm ca astăzi Domnul să ne dea harul să umblăm în aceste adevăruri, făcând în toate voia Lui Dumnezeu!

28 Octombrie, 2007

Iov 28:12

Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?

Iov s-a întrebat la fel ca mulţi dintre noi, unde se află înţelepciunea? Unde va locui oare priceperea? Oriunde a căutat aceste două comori, Iov nu le-a găsit. Omul nu i-a fost de ajutor, căci omul nu ştie unde este înţelepciunea. Adâncul i-a declarat că nu se află la el. Marea a spus şi ea că nici la ea nu este înţelepciunea. De vânzare nu se găsesc aceste lucruri. Nici cu aur şi nici cu diamante nu se pot cumpăra. Păsările cerului nu au văzut-o, iar de ochii fiilor oamenilor a rămas ascunsă. Unde se află totuşi înţelepciunea? Adîncul şi moartea au auzit vorbindu-se despre ele, dar nu ştiu drumul într-acolo. Ştie cineva? Iov ne dă răspunsul: Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa! Frica de Domnul este înţelepciune, iar depărtarea de rău este pricepere! Dumnezeu a descoperit omului calea spre înţelepciune şi pricepere. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric pentru a orbecăi în căutarea înţelepciunii şi a priceperii, ci ne-a arătat calea spre ele. Să ne temem de Domnul şi suntem înţelepţi! Ne depărtăm de rău şi suntem oameni pricepuţi! Pare aşa de simplu, şi totuşi lumea nu e plină de oameni înţelepţi şi pricepuţi, ci din ceilalţi! E greu să te temi de Domnul? E prea mult? Pentru a fi înţelept nu-i de loc prea mult, mai ales că frica de Domnul te duce la viaţă şi ea te păzeşte de cărările morţii! Să te depărtezi de orice rău este cu adevărat pricepere! Doar nepricepuţii se duc la rău! Să ne rugăm Domnului să ne dea mereu tărie să ne temem de Domnul şi putere să ne depărtăm de orice se pare rău!

27 Octombrie, 2007

Evrei 6:11

Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde.

Dorinţa autorului acestei epistole a fost ca toţi cei credincioşi să continue cu lucrarea care-au început-o şi s-o ducă până la sfârşit. Domnul Isus a spus că nimeni din cei care pun mâna pe plug şi se uită înapoi, nu mai are vrednicia de a fi ucenicul Lui. De aceea găsim în acest verset îndemnul să nu obosim pe cale, ci plini de nădejde să mergem până la capăt. Sunt mulţi care încep calea credinţei cu o râvnă fără margini, dar după o vreme râvna lor scade. Desigur că fiecare are motivele lui, dar în faţa Domnului Isus, motivele noastre se vor ofili. El a venit în lume şi a fost condus de o râvnă care Îl consuma în fiecare zi. Tot ce-a făcut El pe acest pământ, a făcut cu o râvnă desăvârşită! Desigur că El doreşte ca noi să fim ca El. Domnul Isus ne-a dat Duhul Sfânt să fie cu noi şi în noi, iar Duhul Sfânt nu face din noi nişte leneşi şi neroditori, ci dimpotrivă, El pune foc în noi ca să fim plini de râvnă pentru fapte bune. Dorinţa şi rugăciunea mea este ca toţi cei care sunteţi pe calea Domnului să umblaţi cu aceeaşi râvnă ca a Domnului Isus păstrând-o până la căpăt, fără a vă pierde nădejdea!

26 Octombrie, 2007

Psalmul 4:5

Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul!

Psalmistul David a ]ndemnat pe contemporanii lui cât şi pe noi prin cântarea lui să aducem jertfe fără prihană Domnului! Să aducem jertfa buzelor noastre cu bucurie ]naintea Lui în fiecare zi. Să fim plini de ]ncredere, c[ El este cu noi în fiecare zi! El merită să-I aducem din toată inima, jertfe neprihănite şi laude fără prefăcătorie. Dumnezeu cunoaşte inimile închinătorilor. El nu se uită la ceea ce se uită oamenii, ci se uită înlăuntrul nostru! Pe oamenii din jur îi putem impresiona, dar nu pe El! Dumnezeu ne ştie aşa de bine pe fiecare! Cum arată jertfele noastre oare? Noi nu mai suntem în legământul cel vechi unde animalele aduse trebuiau să fie fără cusur, adică fără vre-un defect. Noi trăim în noul legământ, legământ încheiat prin Jertfa Domnului Isus. În acest nou legământ nu se mai aduc animale ca jertfă. Domnul Isus s-a adus pe Sine ca Jertfa fără de cusur. Prin aceasta El ne-a împăcat cu Tatăl şi ne-a dat dreptul =ă ne numim copiii Lui Dumnezeu! Jertfele noastre trebuie să fie sincere, aduse cu toată inima Lui Dumnezeu. În felul acesta vom arăta că suntem supuşi Lui. Jertfele sunt neprihănite doar atunci când vor fi aduse de oameni care sunt în bună legătură cu Domnul. Saul a adus jertfe Domnului, dar Samuel i-a spus că Domnul prefera mai mult ascultarea decât jertfa lui. Saul nu a ascultat de Domnul, dar a adus jertfe! Dumnezeu însă nu s-a uitat deloc cu plăcere la aşa jertfe. Când primii tineri din lume au adus jertfe Domnului, Domnul a privit cu plăcere doar la jertfa lui Abel. Cain s-a mâniat şi l-a omorât pe Abel, deşi Abel nu a fost vinovat. El nu a f[cut nimic ca s[ merite moartea. Cain nu a putut suferi ca jertfa lui să nu fie primită cu pl[cere. Despre Abel citim c[ a adus o jertfă mai bună decât Cain. Superioritatea jertfei a stat nu ]n elementele jertfei, ci în credinţa pe care Abel a avut-o, iar Cain nu! S[-I aducem şi azi jertfe neprih[nite, onorându-L pentru tot ce face pentru noi în fiecare zi!

25 Octombrie, 2007

Galateni 5:9

Puţin aluat face să dospească toată plămădeala.


Apostolul Pavel a scris celor din Galatia să fie atenţi cu cei care vor să-i întoarcă de la adevărul Lui Dumnezeu. Acei tineri credincioşi erau în pericolul de a amesteca harul cu legea. Nu trebuia mult ca ei să facă întoarcerea spre lege. Apostolul Pavel a aflat de situaţie şi le-a scris această epistolă în care le-a atras atenţia că nu trebuie mult aluat pentru a dospi toată plămădeala, adică nu trebuie multă falsitate pentru a strica tot adevărul! Nu trebuie multă murdărie pentru a murdări o cămaşă albă. Nu trebuie mult păcat pentru a întina o viaţă care a fost curăţită de sângele Domnului Isus. Să fim atenţi pe calea îngustă să nu dăm voie ca cel rău să ne păteze cu ceva. Să nu-i dăm nici un prilej oricât de mic ar fi, căci puţin aluat face toată plămădeala să dospească! Puţin păcat aduce mare tulburare în viaţa copiilor Lui Dumnezeu. Fie ziua de azi plină de har pentru noi, ca toţi să ne ferim de orice se pare rău!

24 Octombrie, 2007

Osea 6:6

Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot.

Dumnezeu a spus poporului din vremea lui Osea, că religia ce ei o practicau nu era bună. Adică, religia lor nu producea viaţa pe care Dumnezeu o dorea de la poporul Lui. El dorea ca ei să fie buni şi să-L cunoască pe El mai bine, iar ei continuau cu rutina jertfelor. Jertfele şi arderile de tot au fost rânduite de Domnul tocmai pentru a-i ajuta pe ei să se apropie de El. Dar, în loc ca jertfele să rămână un mijloc de apropiere de Dumnezeu, ele au devenit scopul închinării poporului Israel. Mă tem că mulţi creştini din zilele noastre au ajuns la fel ca poporul din acea vreme. În loc să devenim mai buni şi să creştem în cunoaşterea Domnului, noi facem slujbe pentru Dumnezeu, doar de dragul slujbelor. Slujbele, la fel ca jertfele nu au fost rânduite să ia locul bunătăţii şi al cunoaşterii de Domnul, ci să ne ajute în creşterea spirituală. Dar în loc să ne ajute mersul la biserică şi tot ce facem acolo, a devenit pentru noi, în multe cazuri, singurul scop. Dorinţa mea este să auzim chemarea Lui Dumnezeu şi să ne cercetăm fiecare. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că mai atenţi suntem cu ritualurile bisericeşti, decât cu bunătatea ce-o avem faţă de semenii noştri. Suntem mai atenţi cu religiozitatea noastră decât suntem cu cunoaşterea Lui Dumnezeu. Domnul să se îndure de noi şi să ne ajute să ne pocăim, întorcându-ne de la o religie moartă, la o viaţă de bunătate şi de cunoştinţă de Dumnezeu! Fie ca şi azi să umblăm în bunătatea Lui şi să ne adâncim în Cuvântul Lui pentru a-L cunoaşte pe Autorul Cuvântului mult mai bine!

23 Octombrie, 2007

Efeseni 6:13

De aceea, luaţi toată armătura Lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Apostolul Pavel a îndemnat pe cei din Efes să fie tot timpul înarmaţi cu armătura Lui Dumnezeu, deoarece cel rău e neadormit. Cel rău dă târcoale tot mereu pentru a distruge pe cei credincioşi, dar Domnul a dat acestora armătura Sa. Nu e o armătură vulnerabilă, ci este impenetrabilă! Nu este nici o armă a celui rău care poate pătrunde prin această armătură! Cei ce se împotrivesc tari în credinţă, îl pun pe diavolul pe fugă. Cei care stau pe poziţie şi nu se lasă speriaţi de potrivnic, aceia rămân în picioare. Ei sunt biruitori în tot ceea ce fac. Avem noi oare toată armătura Lui Dumnezeu? Nu cumva am luat doar o parte din echipament crezând că e suficient? Dacă nu avem toată armătura Lui Dumnezeu, nu vom putea birui totul, ci mai degrabă vom fi noi biruiţi de vrăjamşi. Mă rog Domnului ca EL să ne păzească de a sta fără armătura Lui în pericolul acestei lumi, ci bine înarmaţi să rămânem în picioare după ce vom fi biruit totul!

22 Octombrie, 2007

Isaia 57:19

Voi pune lauda pe buze: “Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!” zice Domnul; da Eu Îl voi tămădui!

În aceste zile de mare tulburare internaţională, zile fierbinţi de conflicte între popoare, Cuvântul Lui Dumnezeu este aşa de liniştitor. Dumnezeu ne va pune lauda pe buze şi tot El ne va da pace. El poate da pace celui ce este aproape şi celui ce este departe. Dumnezeu este pacea Însăşi. În El nu este conflict. Armonia care este în Sfânta Treime se resfrânge în acţiunile lui Dumnezeu către copiii Lui. Isaia a avut parte de vremuri tulburate. Regii din vremea lui au avut mereu conflicte, iar Babilonul care nu era la putere, ameninţa să devină o mare putere mondială. Isaia a scris poporului său din partea Lui Dumnezeu să nu se tulbure, căci Dumnezeu va aduce lauda pe buzele lor şi le va garanta pacea Lui. Domnul le-a promis că-i va vindeca! Ce cuvinte de mângăiere pentru cei ce sunt în focul luptelor din această lume! Dar ce har să le auzim noi, copiii Lui Dumnezeu care zilnic suntem angrenaţi în războiul spiritual! În acest război, armele nu sunt fireşti, ci duhovniceşti, adică spirituale! Domnul ne dă pace şi ne conduce la păşuni verzi şi la ape de odihnă. Tămăduirea, vindecarea Lui este promisă celor care se încred în El. Chiar dacă nu întotdeauna e vindecare fizică, ci numai spirituală, El ne dă de fiecare dată ceea ce El ştie că ne trebuie! Să umblăm şi astăzi cu laude pe buzele noastre, trăind în asigurarea că El ne dă pacea Lui!

21 Octombrie, 2007

1 Ioan 3:1

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte pentru că nu l-a cunoscut nici pe El.

Dumnezeu Sfîntul e mântuirea, El ne iubeşte pe noi pe toţi! Dumnezeu ne-a arătat o dragoste care nu se poate descrie în cuvinte. Ioan a spus doar atât: vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl...să ne numim copii ai Lui. Nu se poate să fie o dragoste mai mare. Nu sunt limite la care să nu fi ajuns dragostea Lui. Chiar dacă lumea nu ne cunoaşte, Ioan ne linişteşte, nu L-au cunoscut nici pe Domnul Isus. Ioan nu a fost deloc supărat că nu era cunoscut de lume, ci bucuria lui era mare că atât el cât şi noi toţi care am crezut în Jertfa Domnului Isus, suntem copiii Lui Dumnezeu! Prin credinţa în Domnul Isus şi tu poţi fi copilul Lui Dumnezeu. Nu e nimic ce poţi face pentru a-L convinge pe Dumnezeu să te ia în familia Lui. Dacă ne-a făcut copiii Lui a fost doar alegerea şi harul Lui. Pentru aceasta trebuie să-I aducem laudele şi mulţumirile noastre. Să mergem la casa de închinare cu bucuria în inimi şi pe buze cântându-I slavă pentru aşa o dragoste mare faţă de noi cei păcătoşi!

20 Octombrie, 2007

Exod 14:13

Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.”

Dumnezeu a scos poporul din mâna lui Faraon, dar nu a vrut ca ei să moară în pustie, ci le-a promis că-i va duce în Canaan. Când însă poporul a ajuns la Marea Roşie, poporul nu a văzut nici o modalitate de a ajunge de partea cealaltă a mării. Ei au strigat la Moise, iar Moise le-a dat răspunsul Lui Dumnezeu, nu al lui. Răspunsul Lui Dumnezeu a cuprins şi elementul încrederii în El. Pentru a vedea izbăvirea Lui Dumnezeu, ei au trebuit să stea liniştiţi. Cel mai greu de făcut era să stea liniştiţi, deoarece ei deja auziseră vocile armatelor lui Faraon, care se apropiau. Vocea lui Moise trebuia să răsune peste tot poporul, spunându-le ca ei să stea liniştiţi că Domnul le va da izbăvirea. Egiptenii care erau înarmaţi până-n dinţi, nu puteau face absolut nimic, ci ei urmau să se înece în mare, după Cuvântul Lui Dumnezeu. Domnul a despicat marea în două, iar poporul Israel a trecut ca pe uscat. Dar Egiptenii care au intrat pe drumul din mijlocul mării, toţi au fost acoperiţi de apele mării. Nu ştiu în ce probleme sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar ştiu că Dumnezeu nu s-a schimbat. El poate face drum prin marea din faţa voastră. El poate face ca cei ce te urmăresc să dispară, iar tu să fi izbăvit. Să ne încredem în Domnul din toată inima, şi să-I aducem laudă şi mulţumire pentru toate izbăvirile Lui!

19 Octombrie, 2007

Marcu 2:17

Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi!”

Fariseii au fost supăraţi pe Domnul Isus că mănâncă cu vameşii şi păcătoşii. Domnul Isus le-a auzit plângerea, iar în acest verset le-a dat răspuns. Răspunsul Domnului Isus a fost repetat de milioane de oameni, dar oare a rămas doar un citat celebru, sau ne învaţă pe noi realitatea lumii Lui Dumnezeu? Domnul nu a venit pentru ca cei păcătoşi să fie lăsaţi să moară, ci exact pentru ei Domnul Isus şi-a dat viaţa Lui. Chemarea Lui se adresează şi astăzi ca şi atunci celor ce sunt pe calea pierzării. Păcătoşii pot să vină la Domnul Isus şi El le dă iertarea de păcate şi implicit, un loc în cer. Nu, Domnul Isus nu s-a limitat pe Sine însuşi doar la aceste lucruri. El a mai făcut şi alte lucruri pe lângă chemarea celor păcătoşi, dar în starea Lui de Om şi Dumnezeu era exact ceea ce Tatăl a vrut ca El să facă. Să-L slăvim pe Domnul că în boala noastră ne-a găsit şi ne-a dat vindecarea şi iertarea Lui. Să facem şi noi acelaşi lucru şi să chemăm la El pe cei ce sunt păcătoşi.

18 Octombrie, 2007

Psalmul 81:6

„I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul.”

Dumnezeu a făcut lucruri mari pentru poporul Său Israel. Când copiii lui Israel erau în Egipt, Dumnezeu i-a scos de acolo cu mâna Lui tare şi cu braţul Său puternic. În mod literal şi spiritual, povara de pe umerii poporului a fost luată. Mâinile poporului nu mai ţineau coşul în care adunau paie pentru a face cărămizi. Dar, Dumnezeu nu a luat povara numai poporului Israel, ci El ne-a luat şi nouă povara. Dar povara noastră nu era o povară a faraonului Egiptului, ci povara noastră a fost mult mai grea. Pe umerii noştri apăsa povara păcatului, dar Dumnezeu la crucea Golgotei a luat acea povară şi ne-a eliberat. Din mâinile noastre care duceau coşul vinovăţiei noastre, Domnul Isus l-a luat asupra Lui, iar nouă ne-a dat deplina libertate de a lucra cu bucurie pentru El. Dacă mai aveţi poveri, daţi-le Domnului Isus. Nu mai purtaţi în mâini coşul robiei, ci daţi-l Domnului Isus ca El să vă dea deplina libertate, ca apoi să-L slujiţi cu bucurie! Fie ziua aceasta o zi plină de recunoştinţă pentru Domnul Isus. Să-I mulţumim că ne-a eliberat de orice povară, şi să ne dedicăm cu mai multă râvnă pentru slujirea Lui!

17 Octombrie, 2007

Apocalipsa 2:25

Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!

Cuvintele Domnului Isus, deşi sunt puţine, ele sunt pline de o forţă nemaipomenită! Forţa aceasta a dat şi dă încă curaj şi tărie la mii de credincioşi care aşteaptă ca Domnul Isus să vină. Biserica din Tiatira nu avea multă putere, dar Domnul Isus a îndemnat-o să nu se lase sub ameninţarea celui rău, ci să ţină cu tărie mărturia Lui. Şi ei ca şi noi au văzut furia celor care nu vor decât să compromită adevărul şi să-l amestece cu minciuna. Domnul Isus le-a dat asigurarea că El va veni. Până atunci şi ei şi noi trebuie să ţinem fără şovăire la mărturia noastră. Izabela îi îndemna la rău, dar ei nu s-au lăsat amăgiţi, de aceea Domnul le-a făcut această frumoasă făgăduinţă din versetul de azi. Izabele sunt şi astăzi. Compromisurile sunt şi astăzi la tot pasul, dar adevăraţii credincioşi nu se lasă amăgiţi, ci biruiesc totul prin sângele Domnului Isus. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea putere ca toţi să ţinem cu tărie ce avem până la venirea Lui!

16 Octombrie, 2007

Psalmul 25:5

Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele.

Psalmistul a dorit ca Domnul să-l conducă în calea adevărului pentru ca el să trăiască în credincioşie faţă de Domnul. Psalmistul a ştiut că oricât ar învăţa de la lume sau de la învăţătorii lui, adevărata învăţătură va veni doar de la Dumnezeu. De aceea el s-a rugat Domnului ca Domnul să-l înveţe. Nu cere ceva specific, ci doar îi spune Domnului să-l înveţe! Domnul a ştiut de ce a avut David nevoie şi ce nu a ştiut, şi exact acel lucru l-a învăţat. De asemenea David a ştiut, că nu doar conformarea lui la anumite legi îi va duce viaţa lui la împlinire, ci legătura intimă ce o avea el cu Dumnezeu. Dumnezeu era Dumnezeul mântuirii psalmistului, Dumnezeul care l-a izbăvit de moarte şi de orice condamnare din partea cuiva. Să ne rugăm ca Domnul să ne conducă pe fiecare din noi în adevărul Lui, adică în şi prin Cuvântul Lui! Cei care suntem mântuiţi să-I dăm Domnului cinste că este Dumnezeul mântuirii noastre, dar să ne rugăm pentru neamul nostru să devină cu adevărat creştini!

15 Octombrie, 2007

2 Petru 3:13

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Apostolul Petru a scris bisericilor din vremea lui să fie atenţi că va veni ziua când toate se vor topi de marea căldură a focului din zilele de pe urmă. Nu e nici un secret că Dumnezeu va distruge pământul şi cerul, dar ştim că acest lucru nu se va întâmpla decât la timpul hotărât de El. Nimeni nu ştie acel ceas. Apostolul Petru a umblat cu Domnul trei ani şi jumătate şi de fapt toţi ucenicii au ştiut clar că nu e treaba lor să ştie vremurile şi momentul venirii Lui. De aceea el nu a încercat nici măcar odată să ne spună cam în ce timp ar veni Domnul, ci mai degrabă a vrut să fie sigur că noi aşteptăm şi grăbim venirea Lui prin purtarea noastră! Apoi, el a scris versetul de mai sus, verset care ne spune ce fel de cer şi pământ aşteptăm noi. Nu aşteptăm să moştenim planeta albastră, pe care oamenii de azi se luptă să o salveze! Noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou! Aşa va face Domnul, va aduce un cer şi un pământ nou. Nu va repara pământul şi cerul de acum, ci le va înlocui cu unele noi. Acolo cu adevărat va locui neprihănirea. Mă rog ca Domnul să pună în inimile noastre dorinţa tot mai aprinsă după cerurile şi pământul cel nou!

14 Octombrie, 2007

Psalmul 71:3

Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.

Psalmistul a cerut Domnului să fie o stâncă pentru el. Tot ce era în jurul lui nu i s-a părut destul de solid, de aceea a strigat la Domnul ca El să fie o stâncă pentru El. Domnul este tare şi El nu se schimbă cum se schimbă oamenii. Psalmistul dorea să aibe un loc unde să fugă întotdeauna şi să fie sigur că are unde să alerge când era în pericol. Domnul însă a hotărât să-l scape, El deja era stânca psalmistului. Domnul era deja cetatea întărită, unde psalmistul putea alerga oricând era ameninţat! Ce har să ştim că Dumnezeu a pregătit mijlocul de scăpare înainte ca noi să ne vedem nevoia! Înainte de a şti omul de păcat, Dumnezeu o pregătit calea de iertare. Înainte de a fi veacurile, Dumnezeu a hotărât să dea pe Domnul Isus pentru răscumpărarea omului din păcat! Hotărârea să ne scape Îi aparţine Lui. Înainte de a striga noi, El a hotărât să ne salveze! Slăvit să fie El! El a rămas şi va rămâne o stâncă care nu se clatină nici în cea mai năprasnică furtună! Linişteşte-te o suflet tu supus la încercare, Dumnezeu a hotărât să te scape şi la timpul hotărât de El te va scăpa. Aleargă fără frică în cetatea întărită care este Domnul. Să mergem la casele de închinare şi să-I aducem laudă pentru că ne-a scăpat de iad şi de moarte, dându-ne viaţă veşnică!

13 Octombrie, 2007

Ioan 5:24

Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.

Domnul Isus a asigurat pe cei care L-au ascultat când era pe pământ, că toţi care vor asculta cuvintele Lui şi vor crede în Cel ce L-a trimis pe El în lume, vor avea viaţă veşnică. Nu e nimic mai măreţ şi mai glorios decât asigurarea că nu mai mergi la judecată, ci treci direct de la moarte la viaţă nouă în Domnul Dumnezeu! Oamenii din vremea Domnului Isus nu au crezut ca El era Fiul Lui Dumnezeu, şi de aceea Domnul le-a spus că cei ce cred în El, merg direct la Domnul fără să mai meargă la judecată. Prin implicaţie, ceilalţi vor merge la judecată. Necrezând în Domnul Isus, oamenii nu au viaţă veşnică, ci moarte veşnică. Nu scapă nici de judecată, ci trec de la o existenţă temporară la una veşnică. Nu ştiu în ce stare sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar dacă nu sunteţi de partea Domnului, treceţi azi prin credinţă de partea Lui. Cei care credeţi în El, bucuraţi-vă de făgăduinţa Domnului Isus că nu vom ajunge la judecată, ci plecarea de pe pământ va fi o trecere de la moarte la viaţă! Să nu ne lăsăm descurajaţi de atacurile celui rău, ci prin Duhul Sfânt să biruim totul în aşteptarea zilei Domnului!

12 Octombrie, 2007

Psalmul 119:117

Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale!

Psalmistul a cerut Domnului să-l scape, dar nu scrie de ce sau de cine să-l scape. Desigur că el a ştiut precis din ce situaţie trebuia scăpat, dar pentru noi nu a fost necesar să ştim. Ceea ce noi trebuie să învăţăm este să cerem ca Domnul să ne fie sprijin pentru a fi scăpaţi din orice situaţie ne-am afla. Psalmistul nu a dorit doar scăparea şi sprijinul Domnului, ci el în mod constant se înveselea de orânduirile Domnului. Nu cred că a fost doar o dorinţă ca să scape din necaz şi apoi să uite de Domnul. Nu, ci el a dorit să se înveselească de orânduirile Domnului. Ne înveselim noi cu Cuvântul Domnului? Este El o desfătare pentru noi, sau a ajuns o povară? Cei care se înveselesc în Cuvântul Domnului nu vor fi scutiţi de necaz, dar în necaz ei se vor încrede în Domnul. Mă rog Domnului ca El să ne scape pe toţi din orice situaţie ne-am afla, iar noi toţi să ne veselim de Cuvântul Lui Dumnezeu!

11 Octombrie, 2007

Coloseni 2:14

A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

Domnul Isus a venit în lume să ne aducă mântuirea. El a venit să nimicească lucrările celui rău şi să aducă împăcarea omului cu Dumnezeu. La cruce, Dumnezeu a fost Cel care părea înfrânt, dar adevăratul înfrânt nu a fost omul din mijloc care a murit, ci diavolul şi toată cohorta lui care au primit o lovitură de graţie când Domnul Isus a strigat: „s-a isprăvit!” Domnul Isus a biruit moartea cu moartea Lui pe cruce. Documentul de condamnare la moarte era împotriva noastră. Nu am avut nici o scuză înaintea Dreptului Judecător, ci a trebuit să primim oferta Lui ! Oferta Domnului Isus a fost să luăm această veste bună şi astfel vom avea viaţă veşnică. Nu lăsaţi să vă scape din mână o astfel de informaţie, ci urmaţi cu cinste şi corectitudine pe Cel ce-a făcut oferta. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât a dat ce-a avut mai scump şi mai bun pentru răscumpărarea neamului omenesc. Nu poate fi o veste mai bună decât aceasta: suntem în afara oricărei condamnări! Nu lăsaţi grijile zilnice, sau necazurile de o clipă să vă umbrească bucuria îndurării mari a Lui Dumnezeu! Să ne rugăm ca şi astăzi umblarea noastră să fie pentru slava Lui!

10 Octombrie, 2007

Psalmul 143:8

Fă-mă să aud dis de dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

Împăratul David se gândea la lucrările Domnului şi a strigat către Domnul să-i arate bunătatea Lui dis-de-dimineaţă, căci el se încredea în Domnul. David voia să înceapă fiecare zi cu asigurarea că bunătatea Domnului este acolo, lângă el. Nici nu se putea altfel. David a fost ales ca împărat a lui Israel pentru că Dumnezeu a declarat că “era un om după inima Lui Dumnezeu.”
Acest împărat se încredea în Domnul. Faptul că se încredea în Domnul nu este spus ca o obligaţie pentru Domnul, ci este o sinceră recunoaştere a poziţiei lui faţă de Dumnezeu. Rugăciunea lui David nu se opreşte la o demonstrare a bunătăţii Lui Dumnezeu, ci el cu adevărat a dorit călăuzirea Domnului. El a dorit ca Domnul să-i arate calea pe care trebuia el să mearg[. Nu dorea să mearg[ singur, ci dorea ca Domnul să mearg[ înaintea lui. El şi-a înălţat sufletul la Domnul. Nu şi-a dat sufletul, ci a strigat la Domnul din tot sufletul.
Astăzi El ne va arăta iarăşi bunătatea Lui! El ne va arăta şi nouă cărarea pe care trebuie să mergem. Duhul Lui Dumnezeu care este în cei credincioşi îi conduce zilnic la ape de odihnă şi la păşuni verzi şi pline de hrană din cer. Să fim atenţi la glasul Lui şi să urmăm îndemnurile Duhului Sfânt din viaţa noastră. Mă rog ca toţi să simţiţi bunătatea Lui, iar mâna Lui bună să vă călăuzească pe cărările plăcute Lui Dumnezeu.

09 Octombrie, 2007

Romani 4:7

„Ferice,” zice el , „de aceia a căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite.”

Apostolul Pavel a scris cu atâta tărie despre justificarea credinciosului prin credinţă, aşa încât Duhul Sfânt l-a inspirat să dea un exemplu grăitor pentru a-şi ilustra ideea. Nu era un caz mai clasic de iertare necondiţionată, decât a lui David. David a scris în psalmii pocăinţei lui despre fericirea ce o are acela care are fărădelegea iertată şi păcatul acoperit. Dumnezeu în mila Lui a iertat pe David, şi ne-a iertat şi pe noi. Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos. Cei care au crezut în Cristos au fost botezaţi în El şi astfel păcatele le-au fost iertate pentru totdeauna. Cunoşti tu prietenul meu această fericire? Este viaţa ta asigurată că El a iertat şi păcatele tale? Dacă nu poţi spune cu siguranţă, atunci te chem cu drag la Domnul Isus ca prin credinţă să primeşti iertarea păcatelor tale. Dacă eşti printre cei iertaţi, fii plin de fericire că nimeni nu mai poate schimba decizia Lui Dumnezeu! Nu poate fi fericire mai mare decât să şti că El ţi-a iertat fărădelegea şi nu se mai uită la păcatul tău. Să-I dăm slavă şi astăzi şi până-n veci de veci pentru dragostea Lui nemărginit de mare faţă de noi.

08 Octombrie, 2007

Psalmul 107:29

A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.

Dumnezeu a fost întotdeauna cu copiii Lui. Niciodată El nu ne-a lăsat singuri. Chiar când valurile vieţii au lovit şi lovesc în noi, El este Cel care opreşte furtuna. Nimeni nu e în stare să poruncească furtunii să se oprească, ci numai Dumnezeu poate. Valurile năpraznice ale mării nu le poate nimeni stăvili, dar la Cuvântul Lui se potolesc. Oricât de mari şi de înfuriate sunt valurile care lovesc corabia vieţii tale, El le poate potoli. Nu te uita cu îngrijorare, căci Dumnezeu este chiar lângă tine să oprească furtuna vieţii tale şi să-ţi aducă liniştea după care tânjeşte sufletul tău. Încrede-te în El şi El nu te va lăsa singur niciodată! Nu lăsa valurile să te îngrijoreze şi nu intra în panică, căci Domnul e lângă tine ca să te scape. Aşa a făcut cu cei din textul nostru. El le-a oprit furtuna şi le-a adus liniştea. Psalmistul nu descrie evenimentul istoric, dar toate evenimentele din istoria lui Israel se potrivesc aici. Începând această săptămână, să ne rugăm ca mâna Lui bună să fie cu noi. El să ne aducă liniştea şi să potolească toate furtunile din vieţile noastre.

07 Octombrie, 2007

Apocalipsa 2:26

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri.

Domnul Isus a scris bisericii din Tiatira şi le-a dat asigurarea că acei care vor duce lupta până la capăt şi vor fi biruitori, aceia vor fi puşi să stăpânească peste neamuri şi nu numai atât, ci să fie veşnic cu El în slavă! A fi biruitor în contextul cărţii Apocalipsa înseamnă a fi un creştin normal la venirea Domnului Isus. Nu înseamnă deloc o categorie specială de creştini, care spre deosebire de alţii biruiesc în fiecare clipă. Nu, ci de multe ori au fost şi căzuţi pe cale, dar nu au rămas căzuţi, ci au strigat la Domnul Isus pentru a-i ridica. Biruitorii din Apocalipsa sunt creştinii care zi de zi au trăit prin credinţă şi nu au dat înapoi, chiar şi atunci când a fost greu. Ce fel de creştini suntem noi? Suntem noi oare din aceia care păzim lucrările Lui Dumnezeu până la sfârşit? Ne uităm la ceea ce fac alţii, sau ne uităm la Domnul Isus, ca prin El să avem biruinţă? Prin noi înşine nu putem birui, dar prin Domnul Isus, noi suntem mai mult decât biruitori. Să mergem la casele de rugăciune cu bucurie şi să-L lăudăm pe Cel ce a biruit iadul şi moartea, pentru ca noi să avem intrare slobodă la Tatăl! Să ne dea Domnul Isus tărie ca în fiecare zi să fim biruitori pentru slava Lui veşnică!

06 Octombrie, 2007

Ieremia 32:17

„Ah! Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!”

Profetul Ieremia a scris cuvintele acestea după ce Dumnezeu i-a spus să cumpere un ogor, dar să-l cumpere cu martori, cu documente legale pentru a nu arăta nimic suspicios. Zis şi făcut, Ieremia s-a conformat întocmai, dar nu i s-a părut un lucru normal ceea ce el a săvârşit. El a cumpărat un teren, dar ţara era pe punctul să fie cucerită de duşmani. Dumnezeu însă nu i-a chemat ca să argumenteze, ci El a vrut ca ei să ia aminte şi să asculte de glasul Domnului prin oamenii trimişi de El. Ieremia a recunoscut măreţia Lui Dumnezeu! Atât cerul cât şi pământul au fost făcute de Dumnezeu prin marea tărie a braţului Său. Nu este de mirat nimic din partea Lui. Oricât de neclar ni s-ar părea Cuvântul Lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de El. Nici unul din noi nu ştie ceea ce Domnul va face în fiecare situaţie. Ceea ce El face este taină, dar noi ştim că ceea ce face El este spre binele nostru. Să ne încredem pe deplin în ceea ce spune El. Nu vom fi dezamăgiţi niciodată de ceea ce face El. Oamenii care se încred în Domnul nu au de ce să fie fricoşi, ci ei trebuie să fie plini de încredere că orice ar face Dumnezeu este numai spre binele celor ce-L iubesc pe El şi împlinesc poruncile Lui. Să ne rugăm Domnului ca EL să ne ajute să-I facem voia Lui, şi să promovăm valorile Lui în tot ce suntem şi facem.

05 Octombrie, 2007

Matei 24:11

Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

Domnul Isus a pus în gardă pe ucenicii Lui cu privire la vremurile de atunci şi mai ales la vremurile care vor preceda venirea a doua oară a Domnului Isus. Desigur că pe noi ne-a fascinat şi încă ne fascinează discuţiile despre venirea Domnului, dar El nu a vorbit cu nimeni şi cred că şi El a refuzat să ştie clipa când va veni. Ziua aceea e în grija Tatălui, iar Tatăl nu vrea ca vre-unul să piară, ci vrea ca toţi să aibă viaţă veşnică. Viaţa veşnică este un dar care nu se poate cumpăra şi cred că nu există preţ nicăieri pentru Sângele Domnului Isus. Cei care nu proclamă moartea şi învierea Domnului Isus, acei oameni sunt prooroci mincinoşi care duc pe alţii în rătăcire. De la plecarea Domnului Isus la cer şi până astăzi au fost enorm de mulţi prooroci mincinoşi, dar se pare că în generaţia noastră s-au înmulţit fără precedent. De aceea mă rog ca Domnul să ne dea discernământ spiritual să ne păzim de orice proorocie falsă, şi de aceia care întortochează căile Domnului Isus. Să mergem plini de încredere pe calea credinţei că Domnul Isus ne va păzi până la venirea Lui.

04 Octombrie, 2007

1 Cronici 16:23

Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui.

Împăratul David a cântat această cântare după ce a dus Chivotul prezenţei Lui Dumnezeu în Ierusalim. Bucuria lui a fost enorm de mare pentru că visul lui s-a împlinit să aibe Chivotul aproape, dar mai ales, naţiunea lui să aibe în capitală prezenţa Lui Dumnezeu! În alte cuvinte David a îndemnat pe toţi locuitorii pământului să cânte Domnului. El nu era stăpân peste tot pământul, dar el dorea acest lucru. David vroia ca împărăţia Lui Dumnezeu să se întindă peste tot pământul, iar acolo unde ajunge împărăţia Lui Dumnezeu, oamenii să fie îndemnaţi să cânte spre slava Lui Dumnezeu! Mai departe, David a scris că mântuirea Lui Dumnezeu trebuie să fie vestită din zi în zi până va veni El! Ce facem noi oare? Cântăm noi în cinstea Domnului? Vestim noi în fiecare zi mântuirea Lui? Noi am primit harul să fim iertaţi prin jertfa Domnului Isus, dar vestim şi altora această veste bună? Mă rog Domnului ca El să ne ajute ca toţi să-I cântăm slavă Lui Dumnezeu. Tot El să ne ajute ca zi de zi să vestim şi noi mântuirea Lui Dumnezeu!

03 Octombrie, 2007

Luca 17:32

Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

Domnul Isus a spus celor care-L urmau să-şi aducă aminte de nevasta lui Lot. De ce oare? Ce-a fost aşa de important despre nevasta lui Lot ca Domnul Isus să o dea ca exemplu? Ce a vrut El să ne înveţe prin amintirea acestei femei? Noi ştim că Domnul l-a scos din Sodoma pe Lot cu soţia lui şi cu cele două fete, spunându-le să nu se uite înapoi. Lot şi cu fetele lui nu s-au uitat înapoi, dar soţia lui s-a uitat înapoi. Poate că nu s-a uitat mult timp. Poate a aruncat înapoi doar o simplă privire. O mamă şi o soţie care în loc să meargă alături de soţul ei sau de fetele ei, ea s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare! Domnul Isus a vrut ca generaţia Lui şi toate generaţiile după El, să înveţe să asculte de Domnul. Dumnezeu nu a vrut să o prefacă în stâlp de sare pe nevasta lui Lot, dar prin neascultarea ei, a ajuns stâlp de sare. Suntem noi oare mai buni ca ea? Ni s-a spus să ne aducem aminte de ea. De accea cred că trebuie să învăţăm de la nevasta lui Lot să nu ne mai uităm înapoi pe calea credinţei, ci să ascultăm de Domnul făcându-I numai voia Lui!

02 Octombrie, 2007

Amos 6:13

Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?”

Ce triste cuvinte a trebuit Domnul să spună poporului Israel! Dar ce e mai trist este faptul că erau cuvinte ce exprimau adevărul despre copiii lui Israel. Ei umblau după nimicuri şi se bucurau de nimicuri! Poporul lui Dumnezeu, care a fost ales să fie în ţara unde curgea lapte şi miere, acest popor a ajuns să nu se mai bucure de Domnul şi de ceea ce era şi făcea El pentru ei, ci ei se bucurau de nimicuri. Mă tem că sunt şi astăzi creştini care se bucură mai mult de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, decât de mântuirea şi poziţia lor de siguranţă veşnică în Cristos. Pe lângă bucuria lor pentru nimicuri, ei se mai lăudau spunând că tot ceea ce au realizat, au realizat prin propria lor putere şi faptul că au ajuns puternici se datora tăriei şi tenacităţii lor. Dumnezeu nu mai avea nimic de spus referitor la viaţa lor. Ce facem noi oare, ne bucurăm de Domnul şi de frumuseţea Lui, sau ne bucurăm de plăcerile de o clipă ale păcatului? Alergăm după aceleaşi bucurii după care aleargă lumea? Mă rog ca Domnul să nu ne lase niciodată se ne încredem în noi şi în puterea noastră, ci în orice lucru să recunoaştem că tot ce suntem şi tot ce avem este darul Lui Dumnezeu. Să ne ajute Domnul să ne bucurăm numai de El şi nu de lucruri de nimic. Domnul să ne fie şi astăzi desfătarea şi bucuria sufletului nostru.