01 Septembrie, 2007

Filipeni 4:12

Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.

Apostolul Pavel a fost un om cu totul deosebit. După ce s-a întors la Domnul, viaţa lui a fost aşa de schimbată, încât absolut nimic nu a mai putut să-l facă să fie nemulţumit. În timp ce scria aceste rânduri, el se afla în închisoarea din Roma. Chiar dacă a avut o oarecare libertate de mişcare, el era deţinut de romani. În acea situaţie, în loc de plâns şi tânguire pentru ceea ce a ajuns, Apostolul Pavel a scris cuvinte care trebuie să ne încurajeze pe toţi care ne numim copiii Lui Dumnezeu. El a învăţat lecţiile trăirii în orice situaţie şi în orice condiţii. Fără să aibe prea multe lucruri, el era totuşi mulţumit. Ştia însă să trăiască şi în belşug. Nu că ar fi trăit în belşug, dar era confident că ştie să trăiască şi în belşug. Puţini sunt oamenii care ştiu să trăiască atât în lipsă cât şi în belşug. Unii ştiu să trăiască ca săraci, dar au emoţii să trăiască având totul din belşug! Suntem noi deprinşi să nu ne îngrijorăm cu privire la viaţa noastră, căci EL Însuşi îngrijeşte de noi! Domnul să ne ajute şi azi să ne încredem în El prin orice situaţie vom trece.

31 August, 2007

Neemia 7:2b

Om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi frica lui de Dumnezeu.

Dregătorul Neemia s-a luptat cu cei din vrema lui să înţeleagă că nu e de glumit cu Legea Lui Dumnezeu. După ce a biruit pe cei din afară şi le-a arătat că Dumnezeu le-a dat izbândă în facerea zidului, Neemia s-a ocupat de cei din popor. A rugat pe paznicii de la porţi să nu mai lase pe negustori să vină la Ierusalim în timpul Sabatului, dar negustorii au mituit pe portari şi aceştia le-a dat voie să intre în oraş. Neemia s-a supărat foarte tare pe o astfel de situaţie şi a poruncit fratelui său Hanani şi lui Hanania, căpetenia cetăţii Ierusalimului, să facă ei de strajă la porţile oraşului. În prezentarea acestui om, Neemia nu s-a oprit să ne spună că era un om bun şi credincios, ci ne-a scris că acesta întrecea pe mulţi în credincioşia şi frica lui de Dumnezeu! Ce om! Nu era doar credincios în ceea ce trebuia să facă, dar se şi temea de Dumnezeu! În vremea noastră mai sunt oare astfel de oameni? Mai întâlnim astfel de caractere pline de credincioşie şi de frica Lui Dumnezeu? Mă tem că tot mai puţini sunt aceşti oameni. Să ne rugăm Domnului să ne facă şi pe noi oameni credincioşi în lucrul încredinţat nouă, iar frica de Domnul să ne caracterizeze pe fiecare din noi în fiecare zi!

30 August, 2007

Matei 18:33

Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, aşa cum am avut eu milă de tine?

Domnul Isus a spus celor din vremea Lui o pildă despre un împărat, care s-a socotit cu robii săi. A început socoteala cu unul care-i era dator cu zece mii de talanţi de aur. Acesta nu a avut cu ce plăti, de aceea împăratul a dat ordin ca să-l vândă pe el şi pe întreaga lui familie ca să plătească datoria. Robul însă s-a aruncat la pământ şi după ce s-a închinat, i-a cerut îngăduinţă spunând că va plăti tot ce era dator. Stăpânul când a vâzut pe acel rob proşternut la picioarele lui, i s-a făcut milă de el şi l-a iertat de toată datoria! Iertat de uriaşa lui datorie, acel rob a întâlnit un coleg de lucru care-i era dator lui, cu o sută de dinari. O nimica toată în comparaţie cu datoria ce i-a fost iertată lui! Robul iertat a cerut suta de dinari de la colegul, care a făcut exact ce a făcut acesta înaintea împăratului. A cerut îngăduinţă spunând că şi el va plăti. Dar acesta nu a vrut să audă de aşa ceva. S-a dus şi l-a aruncat în temniţă pe colegul lui, fiindcă nu a avut cu ce să plătească datoria faţă de colegul iertat! Când a auzit stăpânul acest lucru, a pus întrebarea din acest verset. Deşi, e strigător la cer, mai sunt oameni care sunt la fel ca acest rob iertat. El a primit iertarea, dar el nu a vrut să dea iertare la altul. Să ne rugăm ca Domnul Isus să ne dea harul să fim iertători aşa cum am fost şi noi iertaţi de Domnul Isus!

29 August, 2007

Ezra 8:23

Pentru aceasta am postit şi L-am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

Vremurile robiei erau pe sfârşite, iar Dumnezeu a chemat pe Neemia şi pe Ezra să mobilizeze poporul pentru reîntoarcerea la Ierusalim. Cărturarul Ezra a fost chemat de Dumnezeu să plece din Babilon la Ierusalim, ca acolo să rânduiască închinarea la templu a celor reveniţi din robie. Călătoria nu era fără pericole, duşmanii erau mulţi, dar Ezra nu a cerut împăratului ajutor. A putut s-o facă, dar i-a fost ruşine deoarece el a declarat că mâna Lui Dumnezeu este spre binele celor ce-L caută. Confidenţa lui Ezra era în Dumnezeu şi de aceea a postit şi s-a rugat. Faptul că Dumnezeu ne-a promis că El este cu noi în fiecare zi, nu elimină nevoia de post şi de rugăciune! Ce har avem să fie Domnul cu noi în fiecare zi! Chiar şi atunci când ne este greu, El se apleacă plin de îndurare şi ne ia tot chinul şi orice povară! După ce Ezra s-a rugat şi a postit, Dumnezeu l-a ascultat! Slavă Lui Dumnezeu că nu i-a lăsat pe copiii Lui de ruşine. Cei ce s-au reîntors cu Ezra au fost ocrotiţi de mâna bună a Lui Dumnezeu! De fapt,Dumnezeu nu lasă pe nici un copil de-al Lui de ruşine! Nu ştiu ce drum este înaintea noastră, dar ştiu că El
cunoaşte fiecare drum. Dacă vom posti şi ne vom ruga, Dumnezeu ne va călăuzi paşii pe drumul plăcut Lui. Să-I spunem Lui durerea ce ne-apasă şi cu siguranţă că El ne va lua durerea şi ne va rezolva problemele fiecăruia dintre noi. Să-I cerem Lui Dumnezeu călăuzire şi El va fi lumină pe calea noastră! Fie ziua de azi sub ocrotirea Lui! Aşa cum l-a ascultat pe Ezra, să asculte pe toţi copiii Lui!

28 August, 2007

Luca 11:28

Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu şi-L păzesc!”

Domnul Isus a auzit o femeie care a fost uimită de învăţătura Lui şi în uimirea ei a strigat că mama acestui om trebuie să fie binecuvântată. Cu aşa băiat, care mamă nu ar fi binecuvântată? Cu toate acestea Domnul Isus când a auzit-o, nu a lăsat complimentul pentru Maria să fie trecut cu vederea, ci i-a răspuns imediat acelei femei. Numai că El a folosit prilejul nu doar să-i răspundă, ci să-i şi înveţe pe oamenii de atunci şi nu doar pe ei, ci şi pe noi, că Maria nu a fost specială şi nu rămâne singura fericită,- cum cred unii,- ci toţi cei care ascultă Cuvântul Lui Dumnezeu şi-L împlinesc, sunt fericiţi. Nu contează că nu ai origine socială de rang înalt, sau că vii dintr-un loc neînsemnat. Nu are importanţă câţi bani ai, sau câtă şcoală ai. Dacă crezi Cuvântul Lui Dumnezeu şi-L împlineşti şi de asemenea cauţi să-L păzeşti, atunci eşti fericit! Să ne rugăm ca Domnul să ne dea şi astăzi harul să citim Cuvântul şi mai ales să-L împlinim în vieţile noastre!

27 August, 2007

Psalmul 59:16

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

Psalmistul David a cântat mai mult decât toţi cântăreţii lui Israel. El a cântat când i-a fost bine şi când i-a fost rău. Pentru el cântarea era mijlocul de apropiere de Dumnezeu. Cântarea aceasta a fost compus[ când Saul a trimis să-i înconjoare casa ca să-l omoare. El nu se gândea decât la bunătatea Lui Dumnezeu, bunătate ce el a primit-o în tot timpul cât a alergat dinaintea lui Saul. Bunătatea Lui Dumnezeu se înnoieşte în fiecare zi, de aceea psalmistul a cântat bunătatea şi puterea Lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost şi este un turn de scăpare şi un loc de adăpost pentru toţi care nădăjduiesc în El. Pe David l-a adăpostit de Saul şi de alţi oameni răi şi la fel face şi astăzi! Pe copiii Lui, Dumnezeu nu-i lasă pradă ispitelor şi altor atacuri. Să cântăm şi noi laudă Domnului în fiecare dimineaţă; să lăudăm şi noi bunătatea Lui! Ca şi David şi noi am experimentat şi experimentăm bunătatea înnoită a Lui Dumnezeu. La fel ca în vremurile de demult, zile de necaz se abat asupra noastră; necazul nu ne va ocoli pe niciunul. Dumnezeu va fi însă un turn de scăpare pentru toţi care vor nădăjdui în El. Fie şi săptămâna aceasta cântarea de laudă în inimile şi pe buzele noastre, dis-de-dimineaţă să lăudăm bunătatea Lui Dumnezeu şi să ne încredem pe deplin în El!

26 August, 2007

Evrei 13:9

Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit celor ce le-au păzit.

Apostolul Pavel a avertizat pe creştinii evrei care erau răspândiţi prin tot imperiul Roman, să fie atenţi că se vor strecura învăţături străine printre ei pentru a-i duce în rătăcire. Evreii nu puteau accepta ca dintre ei să fie din aceia care să abandoneze legea lui Moise şi să meargă după învăţătura Lui Isus din Nazaret. Ei nu au atacat frontal pe creştinii evrei, ci în mod subtil a vrut să-i facă să includă şi restricţiile cu privire la anumite mâncări. Apostolul Pavel s-a supus la toate, câtă vreme a trăit ca fariseu, dar când s-a întors la Domnul Isus, harul Lui l-a eliberat de sub pedeapsa păcatului şi a legii. Inima nu trebuie întărită cu mîncări, ci inima omului, adică omul cel nou se întăreşte doar prin harul Lui Dumnezeu adus nouă prin Domnul Isus Cristos! Astăzi amăgirile au mult mai multe culori. Amăgirile vin în tot felul de învăţături străine, care vor să amăgească atât pe tineri cât şi pe cei în vârstă. Nimeni nu e scutit. De aceea mă rog ca toţi cei care citiţi aceste rânduri să fiţi întăriţi prin harul Lui Dumnezeu şi astfel să nu vă lăsaţi amăgiţi de nici o învăţătură străină!

25 August, 2007

Geneza 6:22

Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

După ce Dumnezeu i-a spus lui Noe ce are de făcut înainte de Potop, nu se mai scrie că a fost vre-o şovăire din partea lui Noe. Dimpotrivă, Moise când a scris Geneza, a trebuit să scrie ceea ce Duhul Sfânt l-a îndemnat şi anume că Noe a făcut tot ce i-a poruncit Dumnezeu. Ce exemplu demn de urmat. Când Dumnezeu ne spune nouă să facem ceva, ce se poate spune despre noi? Dacă s-ar analiza ascultarea noastră în fiecare zi faţă de cuvântul Lui Dumnezeu, cum ar arăta? Ar spune Domnul şi despre noi ce a spus despre Noe? Noe a făcut tot ce i-a spus Domnul să facă! Domnul Isus a fost ascultător de Tatăl în toate, dar puţini au fost oamenii care au ascultat în totalitate de Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul ca toţi cei care citim aceste rînduri să fim din aceia care dorim să ascultăm tot ce Domnul ne porunceşte prin Cuvântul Lui,să facem.

24 August, 2007

Ioan 15:11

V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.

Domnul Isus a spus ucenicilor Lui să rămână în dragostea Lui prin a păzi poruncile Lui, căci şi El a păzit poruncile Tatălui şi a rămas în dragostea Lui. Aceste lucruri au fost spuse de Domnul Isus pentru ca ucenicii Lui să experimenteze bucuria Lui. Domnul Isus a avut bucuria să facă voia Tatălui şi să privească mereu înainte dincolo de Cruce, la slava pe care o va împărtăşi cu cei pentru care-Şi va da viaţa! Această bucurie a dorit El să o dea ucenicilor de atunci şi sunt convins că şi ucenicilor de acum! Domnul Isus a venit în lume ca să ne dea bucuria iertării şi vrea ca şi bucuria ascultării de El să fie deplină în noi. Neascultând de poruncile Lui nu ne eliberează, ci de fapt ne frustrează de bucuria pe care El ne-a promis-o. Pe cei care nu aţi venit la Domnul Isus ca să cunoaşteţi bucuria pe care El o dă, vă chem să luaţi Cuvântul Lui şi să-l citiţi. În El veţi găsi ce-a făcut Domnul Isus ca noi să avem bucurie deplină. Când vă veţi da seama că El a murit ca noi să avem viaţă, sunt convins că veţi spune ce-am spus şi noi care suntem copiii Lui: vino Doamne Isuse în viaţa mea, iartă-mi păcatele şi fă-mă un copil al Lui Dumnezeu. Cei care îl aveţi ca Domn în viaţa voastră, vă îndemn să ascultaţi de poruncile Lui pentru a rămânea mereu în bucuria pe care numai El o poate da.

23 August, 2007

Ieremia 17:7

Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul.

După ce Domnul a spus profetului Ieremia că sunt blestemaţi cei care se încred în oameni, în acest verset, Domnul binecuvintează pe cei care se încred în Domnul. Aceştia nu au altă nădejde decât în Domnul. Atunci şi acum oamenii au avut şi au tendinţa să se încreadă în ei şi în puterea lor. Mulţi dintre cei care poartă numele de Creştin, nu se încred cu adevărat în Domnul, chiar dacă cu gura mărturisesc că o fac. Suntem noi oare din aceia care se încred în Domnul? Ieremia era printre puţinii oameni din Israel care se mai încredea în Domnul. Pedeapsa Lui Dumnezeu era gata să vină peste ei din pricina tuturor nelegiuirilor lor, dar ei în loc să se întoarcă la Domnul şi să se încreadă în El, alergau la ajutorul Egiptului. Încrederea lor nu era în Domnul, ci în puterile militare care erau în jurul lor. Ieremia a spus că aceia care se încred în Domnul sunt binecuvântaţi. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune de sus, ca noi toţi să ne încredem în El şi nădejdea noastră să fie ancorată tot în Dumnezeu. El nu ne-a înşelat şi nici nu ne va înşela niciodată! Fie ca şi astăzi să ne punem toată încrederea în Dumnezeul mântuirii noastre!

22 August, 2007

Evrei 3:1

De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică la Isus.

Fraţi sfinţi care aţi fost chemaţi de Domnul, privirile noastre trebuie să fie aţintite numai la El. Şi de ce s-ar mai uita cineva la felul de vieţuire din trecut şi să se întoarcă înapoi. Domnul Isus are toată autoritatea atât în cer cât şi pe pământ. De aceea trebuie să ne ducem oriunde El ne conduce. El ne-a făcut o chemare deosebită, chemare ce ne-a adus în familia Lui, devenind copiii Lui Dumnezeu. Fiind chemaţi de El, noi trebuie să avem privirea aţintită la Apostolul Cel care ne-a adus mesajul împăcării cu Tatăl, dar în acelaşi timp ne este şi Mare Preot, care a făcut împăcare posibilă aducându-Se jertfă pentru păcatul omenirii întregi. De aceea trebuie să ne uităm la El şi să nu mergem după vre-un străin niciodată. Domnul Isus nu ne va conduce niciodată acolo unde nu e bine, ci El ne va duce la apele de odihnă şi la păşunile mănoase ale Cuvântului Lui Dumnezeu. Să facem şi din această zi o zi în care privirile noastre să fie numai la El! Să mergem smeriţi pe urmele paşilor Lui!

21 August, 2007

Ezechiel 39:8

Iată că lucrurile acestea vin şi se întâmplă, zice Domnul Dumnezeu! Aceasta este ziua, despre care am vorbit.

Profetul Ezechiel a profeţit despre venirea zilei celei mari a Domnului. Certitudinea venirii Domnului stă chiar în cuvintele Domnului, care ne spun că toate lucrurile spuse se vor întâmpla. Ele vor veni şi nici unul nu va rămânea neîmplinit. Ziua despre care au vorbit profeţii din vechime, va veni! În mintea lui Ezechiel nu era nici o îndoială că acea zi va veni. El nu ştia alinierea tuturor armatelor şi a popoarelor despre care a profeţit, dar el a ştiut pe Cel ce i-a vorbit. Dumnezeu a prevestit că va veni o zi când va judeca lumea. Ziua aceea nu e departe. Evenimentele din fiecare zi ne spun cu voce tare că acea zi se apropie. Lucrurile de care am citit în Scriptură că vor avea loc, încep să se deruleze cu intensitate tot mai mare. Ce fel de oameni trebuie să fim noi? Fiecare trebuie să ne cercetăm şi să vedem dacă suntem gata pentru ziua aceea sau nu. Ziua va veni şi nu ne va întreba dacă suntem gata sau nu. Chemarea mea este pentru toţi cei care citiţi aceste rânduri să vă pregătiţi pentru ziua venirii Domnului. Biblia ne spune să trăim frumos şi prin trăirea noastră frumoasă să grăbim venirea Domnului. Fie şi ziua aceasta o zi de pregătire pentru venirea Lui!

20 August, 2007

Luca 18:1

Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

Domnul Isus a învăţat pe ucenicii Lui să nu abandoneze rugăciunea niciodată, ci să fie stăruitori în rugăciune. Domnul Isus a petrecut mare parte din timpul Lui în rugăciune. El a demonstrat ca şi Fiu al Lui Dumnezeu, că nu a putut trăi fără comuniune în rugăciune cu Tatăl. El era întrupat ca om şi a acţionat ca om, dar om fără de păcat. Cei care am fost răscumpăraţi prin harul Domnului Isus, nu putem trăi fără rugăciune. Gândul nostru se îndreaptă tot mereu la Dumnezeu şi dorim mereu să avem părtăşie cu El în rugăciune. În acest capitol, Luca a scris despre un judecător care nu făcea dreptate unei văduve, dar după multe insistenţe, chiar dacă nu avea nici frică de Dumnezeu şi nici ruşine de oameni, i-a făcut dreptate. Cu atât mai mult Dumnezeu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte! Cei care strigă, cei care petrec într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu, aceia vor primi răspuns din partea Lui. Începem o nouă săptămână. Nimeni nu ştie ce va fi în calea noastră, dar ştim că El cunoaşte drumul pe care trebuie să mergem, şi de aceea mă rog ca El să fie cu noi în fiecare clipă. Să nu încetăm a ne ruga şi a stărui în rugăciune cu toată curăţia sufletului nostru.

19 August, 2007

Psalmul 65:8

Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat!

Mari şi minunate sunt minunile Lui Dumnezeu, atât în istorie cât şi în natură. Nu contează că te afli la marginea lumii, minunile Lui Dumnezeu ajung până acolo. Locuitorii de la marginile lumii se înspăimântă, se tem de lucrările măreţiei Lui Dumnezeu, dar nu fug îngroziţi, fiindcă El schimbă frica lor în bucurie! El umple de veselie pe cei de la răsărit când începe ziua, şi continuă s-o facă până la apusul îndepărtat, când se termină ziua! În orice loc ne-am afla, la răsărit sau la apusul îndepărtat, El ne umple de bucurie! De fapt doar Dumnezeu ne poate da adevărata bucurie deoarece,El este Dumnezeul care se bucură de El Însuşi! Ce ne dă lumea sau ne facem noi este o bucurie efemeră, dar bucuria ce El ne-o dă este veritabilă şi veşnică! Bucuria de la El nu este condiţionată de ce avem, ci de cine suntem. Suntem copiii Lui şi de aceea doar noi experimentăm în adevăr bucuria Domnului, bucurie care de fapt este tăria noastră! Să luăm aminte la lucrările Domnului, să le cercetăm cu luare aminte şi să-I dăm slavă, mulţumindu-I pentru că El umple de veselie şi răsăritul şi apusul! Să purtăm bucuria în inimile noastre, ca de acolo să se reverse peste cei care sunt lângă noi fără bucurie!

18 August, 2007

Galateni 6:9

Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Apostolul Pavel a îndemnat credincioşii din Galatia să nu obosească în a face bine. A existat din totdeauna tendinţa ca cei ce fac bine să fie exploataţi de alţii şi astfel să cadă de oboseală. Desigur că sunt şi astăzi din aceia care au făcut bine, dar din cauza altora care nu au fost suficienţi de receptivi la ceea ce ei au făcut, au căzut de oboseală. Apostolul Pavel a scris că cei ce nu obosesc vor avea parte de seceriş, adică ceea ce-am semănat aceea vom secera. Am făcut bine şi nimeni nu a luat în seamă? Să nu ne supărăm că va fi un seceriş, iar la acel seceriş tot binele făcut va fi răsplătit, nu de oameni, ci de Dumnezeu! În jurul tău vor fi mereu din aceia care nu vor avea recunoştinţă chiar dacă le-ai făcut bine. Nu te opri din a le face bine, căci Dumnezeu ia aminte la orice facem în Numele Lui şi nimic nu va rămânea nerăsplătit. Dacă cumva ai obosit, roagă-L pe Domnul Isus să te întărească ca să poţi continua a face bine. Cel care crezi că eşti la capătul puterilor, nu te lăsa că secerişul se apropie! Nu va fi mult până ce Domnul va veni să înceapă secerişul final. Să ne rugăm ca El să ne întărească pe toţi care ne numim copiii Lui să nu obosim în facerea binelui!

17 August, 2007

Proverbe 8:11

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

Solomon a îndemnat pe copiii lui şi de fapt pe toţi oamenii să aleagă înţelepciunea, deoarece ea este mai de dorit decât orice altceva. Valoarea ei este enorm de mare, nimic oricât de scump ar fi, nu poate fi pus alături de înţelepciune! Mărgăritarele şi diamantele sunt de obicei extrem de scumpe, oamenii plătesc mult pentru a le avea, dar totuşi înţelepciunea le întrece pe toate. Cum e posibil? La ce-ţi folosesc mărgăritarele dacă nu ai înţelepciune să le foloseşti? Răspunsul este
destul de simplu! Daţi mărgăritare unui copil şi copilul le va trata ca pe orice alte pietre sau jucării fără de valoare. Omul cu înţelepciune preţuieşte mai mult decât mărgăritarele, deoarece înţelepciunea îl învaţă frica de Domnul şi astfel valoarea înţelepciunii este inestimabilă! Câţi oameni în lumea noastră nu au înţelepciune şi în loc să alerge după înţelepciune, ei aleargă după mărgăritarele acestei lumi. Copiii Lui Dumnezeu beneficiază de harul că Domnul Isus pe lângă sfinţenie şi neprihănire, a fost făcut pentru ei şi răscumpărare şi înţelepciune! Da, El a fost făcut înţelepciune pentru noi, ca noi să nu mai umblăm în nebunia gândurilor deşarte,ci să trăim în înţelepciunea venită de sus. Iacov ne-a spus că dacă ne lipseşte înţelepciunea, s-o cerem cu credinţă şi ea ne va fi dată. Această înţelepciune este curată, blândă, paşnică, uşor de înduplecat,plină de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică, (Iacov 1:5-6; 3:17). Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune şi dorinţa să cerem tot mai multă înţelepciune de la El. Să nu alergăm după mărgăritare, care azi au valoare şi mâine nu mai au, ci să alergăm după înţelepciune!

16 August, 2007

1 Corinteni 15:33

Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!

Apostolul Pavel a scris credincioşilor din Corint să fie atenţi cu cine se însoţesc. Românii spun că noi dovedim cine suntem în funcţie cu cine ne asociem. Dacă în acea vreme era pericol să te însoţeşti cu cei necredincioşi, astăzi avertizarea Apostolului Pavel trebuie să fie mai accentuată. În fiecare generaţie, copiii Lui Dumnezeu au avut de luptat cu separarea de lume, dar lupta care este acuma se pare că este cea mai acerbă. Lumea a devenit aşa de colorată, încât creştinii doresc tot mai mult culorile lumii. În loc să caute tovărăşia oamenilor fără prihană, mulţi credincioşi se întovărăşesc cu cei din lume. De cele mai multe ori, obiceiurile bune ale credincioşilor nu se transferă la cei necredincioşi, ci obiceiurile bune se strică. Cu cine ne însoţim noi? Căutăm aşa cum a căutat David pe oamenii sfinţi din ţară, sau ne însoţim cu cei care sunt batjocoritori, sau care nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu? Apostolul Pavel a fost categoric în avetizarea lui. De aceea îndemnul meu este ca toţi să ne revizuim asocierile pentru a nu pierde obiceiurile bune. Dacă cumva le-am pierdut deja, să ne rugăm ca Domnul să ne ierte şi să ne întoarcem la dragostea dintâi!

15 August, 2007

Psalmul 86:11

Învaţă-mă căile Tale Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

Ce rugăciune superbă! Dumnezeu cunoaşte cărările pe care fiecare trebuie să umblăm, doar El le ştie. David se ruga ca Dumnezeu să-l înveţe căile Lui, căi pe care apoi el să le urmeze. Când înveţi căile Lui, atunci vei umbla circumspect, cu grijă să nu ieşi din ele. “Căile Lui” se referă la întreaga gamă a vieţii. Atât gândirea, cât şi vorbirea, împreună cu faptele noastre trebuie să fie acordate la “căile Lui,” la felul şi modul Lui de gândire şi acţiune! Umblarea noastră va fi în adevăr când El ne va învăţa căile Lui. Duhul Sfânt a venit în noi ca să facă lucrarea de învăţare, lucrarea prin care noi să fim modelaţi după căile Lui. Când urmăm “căile” noastre, umblarea nu ni se califică a fi numită “în adevăr.” Psalmistul se ruga ca Domnul să-l înveţe şi apoi el promite că va umbla în adevăr! Este responsabilitatea noastră să umblăm în adevăr! Ca să umbli în adevăr trebuie să fi învăţat, trebuie să vrei să urmezi adevărul, trebuie să-ţi placă să te temi de Domnul! David cerea Domnului să-i facă inima temătoare de Dumnezeu, căci doar inima care se teme de Domnul va da îndemnuri, până şi noaptea, să se umble pe calea Domnului!

14 August. 2007

Coloseni 3:1

Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Cristos şade la dreapta Lui Dumnezeu.

Învierea Domnului Isus a adus şi învierea tuturor celor ce cred în Numele Lui. Apostolul Pavel nu a pus la îndoială învierea Domnului Isus, dar nici a celor credincioşi. El nu a scris că ar fi posibilitatea să nu fi înviat, ci el spune, “de vreme ce aţi înviat cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus.” Nici nu ar fi posibil să fie altfel. Cei ce au primit viaţa nouă prin naşterea din nou doresc în fiecare clipă lucrurile Duhului Sfânt, adică lucrurile de sus. Lucrurile de pe
pământ sunt trecătoare, iar cele de sus sunt veşnice. Cei ce umblă după lucrurile lumii sunt ai lumii, fiindcă ei nu şi-au înnoit viaţa prin Domnul Isus. Credinţa celor care au venit la El, îi va determina să umble cu pasiune după lucrurile de sus. Sfântul Pavel a fost atent să ne spună că lucrurile de sus, sunt de fapt lucrurile care-L înconjoară pe Domnul Isus. Gândindu-ne la El, la ceea ce El a făcut pentru noi, ne vom da seama că lucrurile de pe pământ îşi pierd valoarea.
Căutarea lucrurilor de sus te conduce aproape de scaunul harului Său. Domnul Isus este în locurile de sus, de fapt El stă la dreapta Lui Dumnezeu. Ştim din alte texte că la dreapta Lui Dumnezeu, Domnul Isus face slujba de Mijlocitor între noi şi Dumnezeu! În slujba de mijlocire El ne apără de orice atac sau orice condamnare pe care cel rău ar vrea să o aducă împotriva celor mântuiţi. Fie ziua de azi plină de har şi bucurie pentru toţi cei care citiţi aceste rânduri,iar viaţa noastră să nu fie altceva decât o umblare pasionată după lucrurile de sus!

13 August, 2007

Psalmul 126:3

Domnul a făcut lucruri mari pentru noi!

Acesta este Dumnezeul nostru, El e mare şi face lucruri mari! El nu este limitat de timp şi spaţiu şi nici o forţă nu i se poate împotrivi. El este singurul care poate să facă ce vrea! Ce superbă asigurare pentru cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu a făcut lucruri mari în trecut, nu va face la fel şi astăzi? Biblia declară că El este neschimbat şi aşa cum a lucrat până acum, tot aşa va lucra şi în continuare. A făcut lucruri mari pentru generaţiile trecute şi tot aşa va face si pentru generaţia noastră. Cel mai mare lucru ce l-a făcut Dumnezeu pentru noi este mântuirea! Fiul Lui Dumnezeu a venit în lume, şi-a dat viaţa pe cruce, a murit şi a înviat ca noi să primim darul mântuirii, mântuire despre care Apostolul Pavel a spus că e aşa de mare. După mântuire, copilul Lui Dumnezeu experimentează zilnic marile lucrări ce Dumnezeu le face, deşi de multe ori nu le vede! De aceea rugăciunea noastră trebuie să fie astăzi: Doamne, deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! Cu adevărat, Domnul a făcut
lucruri mari pentru noi, Slavă Lui!

12 August, 2007

2 Corinteni 12:9

Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”

Răspunsul acesta i-a venit Apostolului Pavel după ce s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia “ţepuşul” care-l chinuia. Nu era răspunsul pe care el l-a aşteptat. El a cerut eliminarea ţepuşului din trupul lui, dar în loc de acest lucru, Dumnezeu i-a spus, “Harul Meu îţi este suficient.” “Când întristările prea grele ni se par’ şi zilele prea lungi, poverile prea mari, ne mângâie Cristos, El se va arăta, să-şi ia pe nori mireasa, să-i şteargă lacrima.” Harul Lui Dumnezeu este
îndeajuns tuturor copiilor Lui Dumnezeu care aşteaptă ajutorul Domnului. El nu le dă
întotdeauna răspunsul care ei îl aşteaptă, dar în toate El dă har celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Puterea Lui se face desăvârşită în slăbiciune. Acolo unde nu se mai poate omeneşte, Dumnezeu poate totul şi prin harul Lui El ne conduce şi ne dă putere să umblăm biruitori pe calea îngustă! Când un om se îneacă, nimeni nu-l poate salva până mai are putere. Când se pare că a pierdut orice speranţă că se poate salva singur, atunci se lasă “salvat” de cineva. Puterea Lui Dumnezeu este desăvârşită întotdeauna, dar în slăbiciune ea este vizibilă. Atunci o vedem mai clar şi ne
dăm seama că nu este posibil ca să fie vre-o situaţie unde harul Lui Dumnezeu s[ nu fie suficient. Dragii mei cititori nu ştim nici unul din noi prin ce vom trece în această zi, dar ştim că prin orice situaţii vom trece să nu uităm că harul Lui ne este îndeajuns! Sfântul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia ţepuşul care-l avea , dar răspunsul care a venit de la Domnul nu a fost cel care l-a cerut. De fapt, abia după a treia rugăciune a venit acest răspuns: Harul Meu îţi este suficient! Nu mai ai nevoie de nimic fiindcă harul Lui Dumnezeu va fi de
ajutor în situaţia ta. Cred că Domnul i-a dat asigurarea, că harul Lui va fi peste Apostolul Pavel, chiar dacă va suferi. Harul Lui Dumnezeu nu se termină, este inepuizabil deoarece Domnul Isus a murit ca noi să putem primi acest har. Prin moartea Lui, El fiind Dumnezeu veşnic, harul a devenit veşnic, şi tot ce e veşnic este inepuizabil!

11 August, 2007

Psalmul 124:8

Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul!

În jurul tău sunt reclame de la diferite firme sau indivizi care vor să te ajute. De la sucuri cu vitamine pâna la cumpărarea celor mai sofisticate lucruri, reclamele îţi spun că te ajută. Cu toţii ştim ce fel de ajutor este acel ajutor! În final tu plăteşti pentru ajutorul respectiv. Psalmistul a găsit un ajutor care nu se compară cu nici un alt ajutor. Nu vine pe bani şi nu am putea plăti niciodată acest ajutor. El, Dumnezeu ne vine în ajutor şi nu lipseşte niciodată,oricât de mari ar
fi nevoile noastre. Psalmistul a spus să se ştie de toţi, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul, deci El poate să te ajute. El are toate resursele, de ce nu apelăm la El? De ce mai căutăm ajutor la oameni? De ce ne este mai uşor să sunăm la un prieten decât la Dumnezeu? Omul lui Dumnezeu din acest psalm a recunoscut că nu este alt ajutor şi că acest ajutor e cel mai bun,e cel mai sigur şi e cel mai de dorit! O cântare spune: Nu-i prieten Lui Isus asemenea, nimenea, nimeni...El este singurul care poate să te ajute! Toţi care au strigat la El după ajutor nu au fost
lăsaţi de ruşine. El nu întoarce spatele la cel ce strigă după ajutorul Lui. Fie El ajutorul nostru la care să apelăm în fiecare zi!

10 August, 2007

1 Petru 3:14b-15a

N-aveţi nici o teamă de ei , şi nu vă tulburaţi. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn!

Inima nouă, schimbată prin Duhul Sfânt şi curăţită prin Sângele Domnului Isus, se va menţine curată prin faptul că în ea locuieşte şi domneşte Domnul Isus! În gândirea ebraică,inima este centrul religios al omului, adică locul central al vieţii. O dată ce inima are claritatea domniei Domnului Isus, necazurile din afară vor fi trecute cu bine. Recunoaşterea domniei Domnului Isus în inima cuiva, îi dă garanţia că El se ocupă de acea viaţă. Viaţa respectivă este în posesia şi în grija Lui. Apostolul Petru ne-a spus că sfinţindu-L pe Isus ca Domn, El ne va da izbândă în
lupta vieţii. De aceea nu trebuie să avem teamă sau să ne mai tulburăm, fiindcă El se va lupta pentru noi, prin orice încercări va trebui să trecem. Metoda prin care noi sfinţim pe Domnul Isus ca domn în inima noastră este de fapt predarea noastră totală sau în întregime Domnului. Atunci voia Lui ne va fi dulce, Cuvântul ne va lumina cărarea, iar Duhul Sfânt ne va duce prin tot ce vom întâlni azi în viaţa noastră!

09 August, 2007

Proverbe 10:16

Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat.

Înţeleptul Solomon a analizat atent oamenii din vremea lui şi a tras concluzia că, deşi toţi lucrau şi câştigau bani, nu toţi foloseau câştigul la fel. Cei neprihăniţi fac întotdeauna investiţii pentru viaţă. Tot ceea ce câştigă se duce pentru viaţă, nimic pentru păcat. Viaţa lor este curată şi caută tot mai mult să fie atenţi cu ce fac cu venitul lor. În contrast cu ei,cei răi lucrează cu un singur scop: venitul să-l irosească pentru păcat. Ce trist e gândul să vezi câştigul cuiva irosindu-se pentru plăcerile de o clipă pe care le oferă păcatul! Lucrează din greu, aleargă să adune, şi apoi fără nici o grijă aruncă venitul pentru ceea ce nu satură, ba mai rău, distruge viaţa. Cu toată nebunia şi tristeţea acestui gând, sunt milioane de oameni care nu fac altfel decât aşa cum spune Solomon,îşi folosesc câştigul lor pentru păcat. Noi care am fost declaraţi neprihăniţi prin credinţă, cei care am gustat harul iertării Lui Dumnezeu, la ce ne folosim venitul? Sunt investiţiile noastre pentru viaţă? Ne uităm atent la tot ce investim? Facem investiţii care ni se par nouă convenabile, uitând de Dumnezeu? Care este rolul Lui Dumnezeu în întrebuinţarea câştigului nostru? Cei răi se duc tot mai jos, dar noi urcăm mai sus? Suntem noi modele pentru ei? Arătăm noi clar calea către cer? Fie ca Domnul să ne ajute să ne uităm adânc în noi şi fiecare să ne cercetăm, unde se duce câştigul nostru, la viaţă sau la păcat? Cel neprihănit se duce cu bucurie spre Domnul şi în El face toate investiţiile, dar cel rău îl elimină pe Domnul şi câştigul şi-l dă pentru păcat. În ce categorie vrem să fim noi, cu cei ce-şi
folosesc venitul  pentru slava Lui Dumnezeu sau pentru lucruri care trec şi nu au nici o valoare?

08 August, 2007

Filipeni 2:5

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus!

Versetul acesta face parte din pasajul care descrie dezbrăcarea de Sine a Fiului Lui Dumnezeu. În mod sublim, Pavel a ilustrat felul în care Domnul Isus s-a dezbrăcat de El Însuşi pentru mântuirea noastră! Gândul Domnului Isus a fost tot timpul să împlinească voia Lui Dumnezeu. Voia Lui Dumnezeu l-a adus din cer; voia Lui Dumnezeu l-a determinat să se dezbrace de Sine Însuşi, şi să se facă asemenea oamenilor. Gândul acesta este gândul umilinţei şi al renunţării la voia ta, la planurile tale! Domnul Isus a făcut voia Tatălui în toate aspectele ei. Chiar când a trebuit să ia crucea şi s-o ducă la Calvar, El cu credincioşie a făcut ce Tatăl a dorit. Apostolul Pavel a spus celor din Filipi să aibe şi ei acelaşi gând şi aceeaşi preocupare care era în El. Cred că peste veacuri Cuvântul Lui Dumnezeu ne îndeamnă la aceeaşi stare ca, în umilinţă să urmăm pe urmele Domnului Isus în aşa fel încît fiecare pas să-l facem pentru slava Lui. Fie umblarea noastră în umilinţă pe urmele Domnului Isus! Fie gândul Lui Cristos şi atitudinea Lui, gândul şi atitudinea noastră!

07 August, 2007

Psalmul 96 :1-2

Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului toţi locuitorii pământului! Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!

Chemarea psalmistului către copiii Lui Dumnezeu a fost şi este ca ei să cânte laude Domnului! Psalmistul ne îndeamnă şi pe noi să cântăm o cântare nouă, o cântare de altă natură decât ce-am cântat pentru lume sau plăcerile noastre. Cântarea în cinstea Domnului e nouă, de altă natură! Pentru a cânta o cântare nouă, noi trebuie să cunoaştem mântuirea Lui şi atunci vom binecuvânta Numele Lui şi vom vesti mântuirea Lui! Numai cei mântuiţi pot vesti mântuirea Lui Dumnezeu, doar ei au în inimă o cântare nouă pentru lauda Numelui Lui Dumnezeu! Cei mântuiţi cunosc măreţia Lui Dumnezeu, cunosc strălucirea slavei Lui Dumnezeu şi de aceea ei cântă şi binecuvintează pe Domnul! Psalmistul cheamă pe toţi locuitorii pământului să cânte o
cântare nouă, chemare care încă nu e auzită de toţi oamenii, încă nu e crezută de toţi! Va veni însă vremea când genunchii celor din cer, de pe pământ şi de sub pământ se vor pleca înaintea Domnului şi toţi vor mărturisi spre slava Tatălui, căci Isus Cristos este Domnul! Cei ce-L cunoaştem pe El, cei ce suntem copiii Lui prin jertfa Domnului Isus, să mergem cu bucurie pe calea Domnului cu cântări de laudă în inimile şi pe buzele noastre pentru Împăratul nostru! Să facem din vieţile noastre momente de laudă şi onoare pentru Dumnezeul nostru!

06 August, 2007

Evrei 10:14

Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

După mii de jertfe şi multe slujbe vechi-testamentale, la  împlinirea vremii, Domnul Isus a venit să aducă Jertfa! El nu a adus mai multe jertfe, ci Una singură care a fost îndeajuns. Anual se aduceau la templu mii de jertfe, dar când a venit Domnul Isus, tot ce-a mai trebuit a fost doar o singură Jertfă! Prin acea Unică Jertfă, Dumnezeu ne-a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna! Slăvit să fie EL în veci de veci! Ce-a făcut Domnul Isus prin Jertfa Lui nu este doar o îmbunătăţire a stării noastre pentru o vreme, ci este o desăvârşire, adică o perfectare pentru totdeauna. Desăvârşirea adusă de El este declarativă sau juridică. Dumnezeu ne-a declarat perfecţi pentru că aşa ne vede El! El nu se uită la procesul prin care trecem să fim desăvârşiţi, ci la produsul final! Cei ce sunt puşi de-o parte pentru Dumnezeu, cei ce sunt aleşi la mântuire, sunt cei ce au parte de desăvârşirea Lui. Nu este mai mare har decât să fi într-o aşa stare de acceptare înaintea Lui Dumnezeu! Dumnezeu prin Jertfa Domnului Isus ne-a primit la El în familie. Înfierea nu e pentru o vreme, ci e permanentă. Domnul Isus după ce S-a adus pe Sine Însuşi ca jertfă, “s-a aşezat pentru totdeauna la dreapta Lui Dumnezeu,” v. 12. Aşezarea Lui este pentru veşnicie, şi deci şi desăvârşirea noastră este tot veşnică! Acest dar ni L-a dat Dumnezeu! Nu pentru faptele noastre, ci datorită bunătăţii Lui, El ne-a făcut desăvârşiţi. Să umblăm ca oameni desăvârşiţi, adică oameni care ca şi Iov “ne
temem de Dumnezeu şi ne abatem de la rău!” Să fie săptămâna aceasta plină de harul Lui în vieţile noastre ca orice vom face să fie pentru slava Lui Dumnezeu!

05 August, 2007

Isaia 51:1

Ascultaţi-Mă, voi care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.

Chemarea Lui Dumnezeu este către cei care umblă după neprihănire, ca ei să asculte de El. Cei care umblă în neprihănire sunt cei care-L caută pe Domnul. Cei care au cunoscut iubirea Lui Dumnezeu şi prin credinţă au primit iertarea de trecutul lor, îl caută mereu pe Domnul şi caută Faţa Lui! Dumnezeu i-a chemat să privească la originea lor şi să fie atenţi de unde au fost scoşi. Nu este vorba de originea vieţii noastre fizice, ci este vorba despre vieţile noastre spirituale. Dumnezeu a vrut să ne arate că El ne-a cioplit şi ne-a dăltuit după chipul şi asemănarea Lui. Din El am venit şi spre El ne ducem. El ne-a făcut şi ai Lui suntem. Suntem ai Lui prin creaţie, dar cei răscumpăraţi suntem ai Lui pentru că El ne-a cumpărat cu un preţ. Din cea mai adâncă groapă El ne-a scos, aşa cum spunea un poet “din adâncimi m-a ridicat, cu-al Său braţ tare m-a scăpat, din umbra morţii El m-a scos...” Dacă El nu ar fi venit să ne mântuiască, noi rămâneam mereu în groapa păcatului, dar slavă Lui că El a avut milă de noi. Astăzi mergem la casa Domnului şi mulţi vom participa la Cină împreună cu adunarea la care mergem. Să ne rugăm ca toţi să ne uităm la Golgota şi acolo să vedem ce-a plătit El pentru răscumpărarea noastră. Fie
ca şi în noua săptămână în care am intrat să ne rugăm ca El să ne conducă în fiecare zi pe calea Lui. El să fie cu noi ca noi zilnic să umblăm după neprihănire, să-L căutăm pe Domnul şi să nu uităm niciodată de unde am fost noi scoşi. Să mergem plini de bucurie pe cale pentru că El este cu noi până la sfârşitul vremurilor.

04 August, 2007

Matei 23:12

Oricine se va înălţa va fi smerit, şi oricine se va smeri va fi înălţat.

Domnul Isus a dat ucenicilor sfaturi de care să ia seama în viaţa lor de zi cu zi. El urma să meargă la cruce, dar a dorit să-i instruiască, ca ei să fie modele de viaţă pentru cei care se vor întoarce la Dumnezeu prin predicarea lor. În contrast cu principiile lumii, principiile Lui Dumnezeu sunt răsturnate! În lume, doar cei care se înalţă ajung acolo unde doresc, iar smeriţii rămân pe locurile din urmă. În lumea Lui Dumnezeu este invers: cine se smereşte va fi înălţat, iar cine se înalţă va fi smerit! Fariseii doreau înălţarea şi locul dintâi la masa lumii, dar Domnul Isus a pus pe ucenicii Lui la masa Lui, iar la masa Lui lucrurile stau altfel. Acolo cei smeriţi primesc har, dar cei înălţaţi, cei care se mândresc vor fi doborâţi. E trist când Dumnezeu trebuie să ne doboare din cocoţările pe care unii le facem după modelul lumii. De aceea mă rog ca El să ne dea har să ne uităm la ceea ce-am fost înainte de a ne chema Domnul să fim copiii Lui. Când ne dăm seama din ce adâncime ne-a scos dragostea Lui, atunci nu mai avem cu ce ne mândri, ci doar să ne smerim sub mâna Lui ca la vremea Lui, El să ne înalţe! Fie ca toţi cei care suntem copiii Lui să ne smerim sub mâna tare a Lui Dumnezeu şi zilnic să mergem smeriţi cu El pe calea neprihănirii. Cei care nu aţi preţuit smerenia, ci aţi vrut înălţarea, luaţi aminte la principiul enunţat de Domnul Isus: oricine se va înălţa va fi smerit, iar oricine se va smeri va fi înălţat!

03 August, 2007

Amos 4:13

Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul, şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric, şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul, Dumnezeul oştirilor, este Numele Lui.

“Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău”- a spus Amos poporului Israel. Iar în concluzie, Amos a prezentat un imn de slavă pentru Dumnezeu! În versetul precedent a fost anunţată judecata, dar judecata este justificată de faptul că Dumnezeu este măreţ şi atotputernic. El a făcut munţii şi vântul, dar spune omului şi gândurile lui. Munţii nu s-au format în urma unor transformări geologige de milioane sau miliarde de ani, ci prin puterea Lui Dumnezeu! El este creatorul cerului şi al pământului! El a făcut tot ce vedem şi ce nu vedem. El cercetează
gândurile oamenilor! Ce măreţ este acest gând! Dumnezeu nu are nevoie de informaţii ca să afle cine şi unde suntem, El ne cunoaşte aşa de bine! Şi totuşi ne iubeşte aşa de mult! Fiecare dintre noi trebuie să fim plini de curaj şi încredere că Dumnezeu este în controlul acestui univers până la cele mai mici detalii. El transformă zorile în întuneric, El conduce schimbarea zilei în noapte şi a nopţii în zi! El umblă pe înălţimile pământului, El este singurul Suveran absolut! Domnul Dumnezeul oştirilor este Numele Lui. Nu este nimeni mai mare şi mai tare ca Dumnezeu. El ne-a făcut şi noi suntem ai Lui. Să ne rugăm ca El să ne dea harul şi astăzi să umblăm în voia Lui, lăudându-L şi glorificându-I Numele. Să facem gândurile noastre roabe ascultării de Cristos ca în toate să-I aducem slavă!

02 August, 2007

2 Ioan 1:8

Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată veşnică.

Apostolul Ioan a scris celor dragi lui din vremea aceea să se păzească de orice amăgire care circula în lumea de atunci. Cuvintele lui sunt la fel de actuale pentru zilele noastre. Şi noi la fel ca cei de atunci suntem confruntaţi cu multe curente amăgitoare care bântuie prin lume, şi de multe ori chiar prin biserici. Apostolul a scris să ne păzim de cei care neagă faptul că Domnul Isus a venit în trup asemenea cu al nostru. Cei care neagă întruparea, de fapt ei neagă mântuirea,
căci nu este mântuire fără moartea Domnului Isus, iar moartea nu ar fi avut loc dacă nu era întruparea. Sfântul Ioan a văzut pericolul venind şi inspirat de Duhul Sfânt a scris celor dragi să se păzească de astfel de oameni. “A se păzi” înseamnă să nu ai de-a face cu ei şi să nu le zici bun venit în casa ta. Pierderea e destul de mare, adică se pierde tot ce-ai lucrat pentru Domnul. Observaţi că Ioan nu spune că se pierde mântuirea, ci doar răsplătirea. Cei care nu se păzesc, ci cochetează cu învăţături străine sunt în pericolul să-şi piardă răsplata. Unii credincioşi văd ca o
pierdere minoră, dar Biblia nu o prezintă aşa. Cei ce glumesc cu pocăinţa cred că dacă mântuirea nu se pierde, atunci răsplătirea nu contează...ce amăgire! Cei care sunt mântuiţi sunt mântuiţi pentru faptele bune pregătite de Domnul Isus pentru ei. Cei care cred că nu contează dacă eşti sau nu răsplătit în ziua aceea, să meargă la grădiniţă şi să vadă cum arată copiii care nu primesc nici o steluţă sau vre-un alt simbol care să arate că ce-au făcut ei, au făcut bine. Dacă copiii mici îşi dau seama că e mai bine să fi răsplătit decât nerăsplătit, ar trebui şi cei care se “mulţumesc” azi cu ideea că nu contează răsplătirea, să înţeleagă că a fi “mântuit ca prin foc” nu-i de dorit! Mă rog ca El să ne dea harul să ne păzim de orice fel de amăgire, şi printr-o purtare sfântă şi evlavioasă să lucrăm cu râvnă pentru El ca să primim o răsplată veşnică!