Isaia 41:13
Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: “Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor.”
Deşi aceste cuvinte au fost spuse de Dumnezeu acum 2,700 de ani, valabilitatea lor nu s-a schimbat. Cel ce le-a spus este Dumnezeu, Dumnezeu care se identifică pe Sine Însuşi, Eu sunt Domnul Dumnezeul, tău! Acest Dumnezeu nu se schimbă, şi dacă El nu se schimbă, nici Cuvântul Lui nu se schimbă! Ce har să fie Dumnezeu Domnul tău! Ce asigurare din partea Lui, că ne ia de mână, şi ne ţine să nu cădem. El ne dă asigurarea că din mâna Lui nu ne smulge nimeni şi nimic rău nu ne poate atinge cât suntem în mâna Lui! De ce ne temem? Ne temem că nu putem ajunge unde trebuie? El ne vine în ajutor? E prea înalt muntele ce stă în faţa noastră? El ne vine în ajutor! El poate da muntele la o parte. El poate face tunel prin munte. Sau El poate să-ţi dea puterea să-l treci! E prea fioros duşmanul care ne pândeşte? Dumnezeu ne vine în ajutor! Goliat era înfricoşător pentru toată armata Israelului, dar nu şi pentru David! David ştia pe Dumnezeul care vine în ajutor. Uriaşul a căzut mort la picioarele Lui David, nu pentru că David a fost mai tare decât el, sau mai războinic, sau mai ager. Nu! Domnul i-a venit lui David în ajutor! Sunt uriaşii din viaţa ta mai mari decât Goliat? Ascultă prietene ce spune Dumnezeu: “Eu te iau de mâna dreaptă, Eu îţi zic să nu temi de nimic, Eu îţi vin în ajutor!”
Wednesday, February 28, 2007
Tuesday, February 27, 2007
28 Februarie, 2007
2 Timotei 2:8
Adu-ţi aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi după Evanghelia mea.
Sfântul Pavel a sfătuit pe Timotei şi cred că pe fiecare credincios din toate vremurile să nu uite niciodată de Domnul Isus. A fost oare riscul acesta ca Timotei, un pastor tânăr, să-L uite pe Domnul Isus? A fost oare posibil ca povara slujbei, problemele ridicate de slujirea în biserică, să-l facă să uite de Domnul Isus? E oare posibil ca noi să uităm de El? În iureşul zilei, prinşi de slujbă, familie, probleme, uităm oare de El? Apostolul a scris lui Timotei să-şi aducă aminte de Domnul Isus, că numai aşa poate fi bun ostaş în armata Domnului. Dacă-ţi aduci aminte de El, dacă El îţi este mereu în minte, cu mult mai multă uşurinţă te supui la rigorile disciplinei creştine. Dacă uiţi de El, totul ţi se pare o greutate: orice slujbă ţi se pare grea şi orice jertfă arată prea mare. Când îţi aminteşti de ce-a făcut El, nimic nu e prea mult sau prea greu. Orice am face, orice am da, oriunde am merge, nimic nu poate să egaleze cu ce-a făcut El pentru noi. O, cum aşi dori ca toţi cititorii să fie oameni care să nu uite niciodată de Domnul Isus. În faţa ispitei, adu-ţi aminte de El. Când păcatul vrea să-ţi arate culorile lui frumoase, adu-ţi aminte de Domnul Isus, de Jertfa Lui, de suferinţa Lui pentru păcat. Când încercările ţi se par prea grele, adu-ţi aminte tot de El. A suferit oare cineva ca El? Sunt probleme în viaţa ta? Adu-ţi aminte de El, El e rezolvarea tuturor problemelor! Pavel i-a scris lui Timotei să nu uite de Domnul Isus, rege din regele David, înviat conform Evangheliei pe care el o predica! Ce specific a fost apostolul în prezentarea Domnului Isus! Pavel nu prezintă un alt Isus care nu este de origine regală. El nu prezintă unul care nu a înviat, ci Unul care este adevăratul Mesia, Dumnezeu din Dumnezeu adevărat!
Dragii mei, să nu uităm de El! Oriunde vom fi şi prin orice vom trece, să nu uităm de Domnul Isus!
Adu-ţi aminte de Domnul Isus Cristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi după Evanghelia mea.
Sfântul Pavel a sfătuit pe Timotei şi cred că pe fiecare credincios din toate vremurile să nu uite niciodată de Domnul Isus. A fost oare riscul acesta ca Timotei, un pastor tânăr, să-L uite pe Domnul Isus? A fost oare posibil ca povara slujbei, problemele ridicate de slujirea în biserică, să-l facă să uite de Domnul Isus? E oare posibil ca noi să uităm de El? În iureşul zilei, prinşi de slujbă, familie, probleme, uităm oare de El? Apostolul a scris lui Timotei să-şi aducă aminte de Domnul Isus, că numai aşa poate fi bun ostaş în armata Domnului. Dacă-ţi aduci aminte de El, dacă El îţi este mereu în minte, cu mult mai multă uşurinţă te supui la rigorile disciplinei creştine. Dacă uiţi de El, totul ţi se pare o greutate: orice slujbă ţi se pare grea şi orice jertfă arată prea mare. Când îţi aminteşti de ce-a făcut El, nimic nu e prea mult sau prea greu. Orice am face, orice am da, oriunde am merge, nimic nu poate să egaleze cu ce-a făcut El pentru noi. O, cum aşi dori ca toţi cititorii să fie oameni care să nu uite niciodată de Domnul Isus. În faţa ispitei, adu-ţi aminte de El. Când păcatul vrea să-ţi arate culorile lui frumoase, adu-ţi aminte de Domnul Isus, de Jertfa Lui, de suferinţa Lui pentru păcat. Când încercările ţi se par prea grele, adu-ţi aminte tot de El. A suferit oare cineva ca El? Sunt probleme în viaţa ta? Adu-ţi aminte de El, El e rezolvarea tuturor problemelor! Pavel i-a scris lui Timotei să nu uite de Domnul Isus, rege din regele David, înviat conform Evangheliei pe care el o predica! Ce specific a fost apostolul în prezentarea Domnului Isus! Pavel nu prezintă un alt Isus care nu este de origine regală. El nu prezintă unul care nu a înviat, ci Unul care este adevăratul Mesia, Dumnezeu din Dumnezeu adevărat!
Dragii mei, să nu uităm de El! Oriunde vom fi şi prin orice vom trece, să nu uităm de Domnul Isus!
Monday, February 26, 2007
27 Februarie, 2007
Proverbe 23:23
Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Înţeleptul Solomon îndemna pe fiul lui şi pe toţi cei care vor citi cartea Proverbelor, “să cumpere adevărul.” În alte cuvinte, să facă tot ce poate să nu vândă adevărul pe nimic din lume, ci să-l cumpere cu orice preţ! Prea mulţi sunt în lume care vând adevărul aşa de ieftin. Chiar în aceste zile se judecă cazuri majore din societatea americană cu privire la “adevăr.” În mare parte din aceste cazuri adevărul e “vândut” aşa de ieftin. Cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu nu trebuie să dea adevărul,sau să-l vândă pe nimic. Ei trebuie să facă tot ce pot să-l cumpere--cumpărare ce implică acumularea înţelepciunii, a învăţăturii şi a priceperii. Cu toată abnegaţia fiecare din noi trebuie să umblăm după înţelepciune, să învăţăm mereu şi învăţând să aplicăm în viaţă ce-am învăţat! Spunând minciuni vinzi adevărul! Ascunzând parte din adevăr, vinzi adevărul! Spunând jumătăţi de adevăr, vinzi adevărul! Solomon îndemna pe fiul lui să cumpere adevărul şi să fie de partea adevărului întotdeauna! Cei ce au venit din lumea întunericului la lumina Lui Dumnezeu, de la minciuna celui rău la adevărul divin, ei vor căuta să “cumpere” adevărul tot mereu. Ei vor umbla după înţelepciune, învăţătură şi pricepere. În ce categorie ne plasăm noi? La piaţa vieţii căutăm să cumpărăm adevărul sau îl vindem ieftin de tot? E viaţa noastră o căutare după înţelepciune, învăţătură şi pricepere? Dacă nu, să ne întoarcem cu faţa spre Adevărul suprem, spre Domnul Isus şi să învăţăm de la El cum să cumpărăm adevărul întotdeauna!
Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
Înţeleptul Solomon îndemna pe fiul lui şi pe toţi cei care vor citi cartea Proverbelor, “să cumpere adevărul.” În alte cuvinte, să facă tot ce poate să nu vândă adevărul pe nimic din lume, ci să-l cumpere cu orice preţ! Prea mulţi sunt în lume care vând adevărul aşa de ieftin. Chiar în aceste zile se judecă cazuri majore din societatea americană cu privire la “adevăr.” În mare parte din aceste cazuri adevărul e “vândut” aşa de ieftin. Cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu nu trebuie să dea adevărul,sau să-l vândă pe nimic. Ei trebuie să facă tot ce pot să-l cumpere--cumpărare ce implică acumularea înţelepciunii, a învăţăturii şi a priceperii. Cu toată abnegaţia fiecare din noi trebuie să umblăm după înţelepciune, să învăţăm mereu şi învăţând să aplicăm în viaţă ce-am învăţat! Spunând minciuni vinzi adevărul! Ascunzând parte din adevăr, vinzi adevărul! Spunând jumătăţi de adevăr, vinzi adevărul! Solomon îndemna pe fiul lui să cumpere adevărul şi să fie de partea adevărului întotdeauna! Cei ce au venit din lumea întunericului la lumina Lui Dumnezeu, de la minciuna celui rău la adevărul divin, ei vor căuta să “cumpere” adevărul tot mereu. Ei vor umbla după înţelepciune, învăţătură şi pricepere. În ce categorie ne plasăm noi? La piaţa vieţii căutăm să cumpărăm adevărul sau îl vindem ieftin de tot? E viaţa noastră o căutare după înţelepciune, învăţătură şi pricepere? Dacă nu, să ne întoarcem cu faţa spre Adevărul suprem, spre Domnul Isus şi să învăţăm de la El cum să cumpărăm adevărul întotdeauna!
Sunday, February 25, 2007
26 Februarie, 2007
Evrei 4:13
Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.
Foarte mulţi oameni cred că se pot ascunde de Dumnezeu. Unii vorbesc şi fac lucruri care nu ar trebui, dar le fac crezând că Dumnezeu nu vede şi nu aude. Scriitorul acestei epistole ne descrie un Dumnezeu care vede şi ştie totul. Cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu sunt mai mult decât fericiţi să ştie că nimic din viaţa lor nu este ascuns de Dumnezeu. El ştie bucuriile, dar şi necazurile noastre. El ştie când plângem singuri, şi ştie când suntem plini de bucurie. Poverile noastre nu-I sunt ascunse; nici chiar căderile noastre nu-s ascunse de ochii Lui. Slavă Lui că El vede şi ştie totul. Să nu încercăm să ne ascundem de El, căci chiar dacă am încerca din greu, tot nu am putea să ne ascundem. Totul este gol şi descoperit înaintea Lui. E o mare nebunie din partea oamenilor să spună că El nu vede, şi nu ştie ce fac ei. Dar cu toate acestea, mulţi cred că nu-i chiar aşa şi că nu chiar ştie Dumnezeu despre toţi şi toate! O, cât de amar se înseală aceştia! Ce dezamăgire mare va fi în ziua aceea când toţi vor afla că de fapt Dumnezeu a ştiut şi a văzut totul. Fie şi ziua de astăzi trăită în lumina Lui, în transparenţa care a adus-o Duhul Sfânt în vieţile noastre. Mă rog ca toţi să avem asigurarea că, în orice stare am fi, El ştie de noi, îi pasă de noi, şi chiar dacă greşim El vrea să ne ajute să ne întoarcem cu pocăinţă la El!
Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face.
Foarte mulţi oameni cred că se pot ascunde de Dumnezeu. Unii vorbesc şi fac lucruri care nu ar trebui, dar le fac crezând că Dumnezeu nu vede şi nu aude. Scriitorul acestei epistole ne descrie un Dumnezeu care vede şi ştie totul. Cei ce sunt copiii Lui Dumnezeu sunt mai mult decât fericiţi să ştie că nimic din viaţa lor nu este ascuns de Dumnezeu. El ştie bucuriile, dar şi necazurile noastre. El ştie când plângem singuri, şi ştie când suntem plini de bucurie. Poverile noastre nu-I sunt ascunse; nici chiar căderile noastre nu-s ascunse de ochii Lui. Slavă Lui că El vede şi ştie totul. Să nu încercăm să ne ascundem de El, căci chiar dacă am încerca din greu, tot nu am putea să ne ascundem. Totul este gol şi descoperit înaintea Lui. E o mare nebunie din partea oamenilor să spună că El nu vede, şi nu ştie ce fac ei. Dar cu toate acestea, mulţi cred că nu-i chiar aşa şi că nu chiar ştie Dumnezeu despre toţi şi toate! O, cât de amar se înseală aceştia! Ce dezamăgire mare va fi în ziua aceea când toţi vor afla că de fapt Dumnezeu a ştiut şi a văzut totul. Fie şi ziua de astăzi trăită în lumina Lui, în transparenţa care a adus-o Duhul Sfânt în vieţile noastre. Mă rog ca toţi să avem asigurarea că, în orice stare am fi, El ştie de noi, îi pasă de noi, şi chiar dacă greşim El vrea să ne ajute să ne întoarcem cu pocăinţă la El!
Saturday, February 24, 2007
25 Februarie, 2007
Isaia 58:11
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar şi în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Ce promisiune minunată! Cu sute de ani înainte de Domnul Isus, Dumnezeu a spus profetului Isaia aceste cuvinte. Cuvintele acestea au fost adresate Israelului cu scopul de a-l întoarce la Dumnezeu. Dar, deşi au fost spuse atunci pentru ei, ni se potrivesc tare bine şi nouă. Domnul nu ne lasă singuri, ci este cu noi în fiecare clipă. El ne conduce zilnic, şi ne bucurăm fiindcă conducerea Lui e sigură. El ştie drumul vieţii şi cunoaşte foarte bine toate cotiturile drumului pe care trebuie să mergem. Pe El nu-L surprinde nimic, El ştie ce e înaintea noastră. Chiar dacă pustia se întinde înaintea noastră, El ne satură sufletul şi acolo. Când trupul nostru este istovit, El ni-l înviorează! Mai mult, Domnul Isus, nu doar ne călăuzeşte şi ne hrăneşte, ci El ne transformă după chipul Lui. El ne face roditori şi viaţa noastră va rodi sub călăuza Lui, iar alţii vor putea să beneficieze de roadele noastre. Dacă Roada Duhului Sfânt va fi în viaţa noastră, această roadă va ajuta pe alţii să-L cunoască pe Domnul Isus. Tot la fel şi însetaţii lumii vor putea să fie satisfăcuţi cu noi şi cu influenţa vieţii noastre. Să mergem plini de încredere pe calea vieţii, căci El ne-a promis că ne va călăuzi! Să nu ne temem de nimic, căci El este cu noi. Să lăsăm vieţile noastre să devină grădini bine udate, pline cu roadă, şi izvoare nesecate pentru toţi cei ce au nevoie de noi!
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar şi în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
Ce promisiune minunată! Cu sute de ani înainte de Domnul Isus, Dumnezeu a spus profetului Isaia aceste cuvinte. Cuvintele acestea au fost adresate Israelului cu scopul de a-l întoarce la Dumnezeu. Dar, deşi au fost spuse atunci pentru ei, ni se potrivesc tare bine şi nouă. Domnul nu ne lasă singuri, ci este cu noi în fiecare clipă. El ne conduce zilnic, şi ne bucurăm fiindcă conducerea Lui e sigură. El ştie drumul vieţii şi cunoaşte foarte bine toate cotiturile drumului pe care trebuie să mergem. Pe El nu-L surprinde nimic, El ştie ce e înaintea noastră. Chiar dacă pustia se întinde înaintea noastră, El ne satură sufletul şi acolo. Când trupul nostru este istovit, El ni-l înviorează! Mai mult, Domnul Isus, nu doar ne călăuzeşte şi ne hrăneşte, ci El ne transformă după chipul Lui. El ne face roditori şi viaţa noastră va rodi sub călăuza Lui, iar alţii vor putea să beneficieze de roadele noastre. Dacă Roada Duhului Sfânt va fi în viaţa noastră, această roadă va ajuta pe alţii să-L cunoască pe Domnul Isus. Tot la fel şi însetaţii lumii vor putea să fie satisfăcuţi cu noi şi cu influenţa vieţii noastre. Să mergem plini de încredere pe calea vieţii, căci El ne-a promis că ne va călăuzi! Să nu ne temem de nimic, căci El este cu noi. Să lăsăm vieţile noastre să devină grădini bine udate, pline cu roadă, şi izvoare nesecate pentru toţi cei ce au nevoie de noi!
Friday, February 23, 2007
24 Februarie, 2007
Matei 16:26
Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea , dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul lui?
Cuvintele Domnului Isus au fost adresate ucenicilor care nu au înţeles ce înseamnă să fi un ucenic al Domnului. Ucenicii nu au priceput că Domnul lor va muri şi apoi va învia; Petru chiar l-a mustrat pentru aşa gânduri. Domnul Isus a fost hotărât şi i-a spus lui Petru să fugă din faţa Lui cu aşa gânduri diabolice, adică gânduri potrivnice planului veşnic al Lui Dumnezeu. Imediat după acest schimb de cuvinte Domnul Isus a spus că orice am câştiga, chiar dacă am câştiga toată lumea,iar sufletul e pierdut, nu am realizat nimic, deoarece lumea şi cu tot ce e pe ea va pieri. Ce adevăr mare şi profund a spus Domnul Isus! Sufletul nostru care e din Dumnezeu este etern şi nu va muri niciodată. Deşi, sufletul nu moare, totuşi contează enorm de mult unde va fi în veşnicie: în fericire cu Domnul Isus, sau în chinul veşnic al iadului. Dragii mei cititori, goana după lume şi lucrurile lumii vă răpeşte oare sufletul? Nu mai este timp de rugăciune, de citit Biblia, de părtăşie cu copiii Lui Dumnezeu. Gonim noi după cele trecătoare de parcă am vrea să avem toată lumea? Suntem noi conştienţi că toate nu au nici o valoare în comparaţie cu sufletul nostru? Vă îndemn să meditaţi împreună cu mine la aceste cuvinte, şi să căutăm mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui! Să avem grijă de sufletul nostru, şi să-l hrănim din Cuvântul viu a Lui Dumnezeu! Zilnic să căutăm lucrurile Lui Dumnezeu ca El să fie tot mai glorificat în vieţile noastre!
Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea , dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul lui?
Cuvintele Domnului Isus au fost adresate ucenicilor care nu au înţeles ce înseamnă să fi un ucenic al Domnului. Ucenicii nu au priceput că Domnul lor va muri şi apoi va învia; Petru chiar l-a mustrat pentru aşa gânduri. Domnul Isus a fost hotărât şi i-a spus lui Petru să fugă din faţa Lui cu aşa gânduri diabolice, adică gânduri potrivnice planului veşnic al Lui Dumnezeu. Imediat după acest schimb de cuvinte Domnul Isus a spus că orice am câştiga, chiar dacă am câştiga toată lumea,iar sufletul e pierdut, nu am realizat nimic, deoarece lumea şi cu tot ce e pe ea va pieri. Ce adevăr mare şi profund a spus Domnul Isus! Sufletul nostru care e din Dumnezeu este etern şi nu va muri niciodată. Deşi, sufletul nu moare, totuşi contează enorm de mult unde va fi în veşnicie: în fericire cu Domnul Isus, sau în chinul veşnic al iadului. Dragii mei cititori, goana după lume şi lucrurile lumii vă răpeşte oare sufletul? Nu mai este timp de rugăciune, de citit Biblia, de părtăşie cu copiii Lui Dumnezeu. Gonim noi după cele trecătoare de parcă am vrea să avem toată lumea? Suntem noi conştienţi că toate nu au nici o valoare în comparaţie cu sufletul nostru? Vă îndemn să meditaţi împreună cu mine la aceste cuvinte, şi să căutăm mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui! Să avem grijă de sufletul nostru, şi să-l hrănim din Cuvântul viu a Lui Dumnezeu! Zilnic să căutăm lucrurile Lui Dumnezeu ca El să fie tot mai glorificat în vieţile noastre!
Thursday, February 22, 2007
23 Februarie, 2007
Isaia 54:10
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine.
Dragostea Lui Dumnezeu constă în faptul că fără nici un merit din partea omului, El a ales un popor, a făcut un legământ cu acest popor şi ţine acest legământ pentru veşnicie! Israelul a fost la început poporul ales, şi apoi neamurile. Dumnezeu i-a spus lui Avraam, că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa lui. Domnul Isus a adus această realitate prin moartea şi învierea Sa. Jertfa Lui uneşte pe toţi cei credincioşi într-un singur popor. În veacul acesta, atât Evreii cât şi neamurile fac parte din poporul Lui. Desigur există Evrei care nu cred în Domnul Isus, cum de fapt sunt mulţi şi între neamuri. Cei ce cred în Domnul Isus sunt parte din Biserică, adică Mireasa Domnului Isus. Făgăduinţele Lui Dumnezeu din Vechiul Legământ au trecut în Noul Legământ,- legământ în care au avut şi au încă acces şi neamurile! Dumnezeu nu are cu ce să compare tăria dragostei Lui, de aceea spune că, chiar dacă munţii se vor muta şi dealurile se vor clătina, dragostea Lui nu se va muta de la noi. Aşa este de stabilă dragostea Lui faţă de copiii Lui! Slavă Lui pentru o aşa dragoste statornică şi pentru un aşa legământ care nu se clatină! Nu am intrat într-un legământ care se poate schimba cu uşurinţă. Nu am fost legaţi de ceva trecător, ci de un Dumnezeu veşnic care a încheiat un legământ veşnic! Mila Lui a fost şi este mare faţă de noi. Să umblăm cu curaj şi credincioşie fiindcă El este credincios legământului Său! Să ne dăm şi noi toate silinţele să-I fim credincioşi în tot ceea ce facem!
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine.
Dragostea Lui Dumnezeu constă în faptul că fără nici un merit din partea omului, El a ales un popor, a făcut un legământ cu acest popor şi ţine acest legământ pentru veşnicie! Israelul a fost la început poporul ales, şi apoi neamurile. Dumnezeu i-a spus lui Avraam, că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa lui. Domnul Isus a adus această realitate prin moartea şi învierea Sa. Jertfa Lui uneşte pe toţi cei credincioşi într-un singur popor. În veacul acesta, atât Evreii cât şi neamurile fac parte din poporul Lui. Desigur există Evrei care nu cred în Domnul Isus, cum de fapt sunt mulţi şi între neamuri. Cei ce cred în Domnul Isus sunt parte din Biserică, adică Mireasa Domnului Isus. Făgăduinţele Lui Dumnezeu din Vechiul Legământ au trecut în Noul Legământ,- legământ în care au avut şi au încă acces şi neamurile! Dumnezeu nu are cu ce să compare tăria dragostei Lui, de aceea spune că, chiar dacă munţii se vor muta şi dealurile se vor clătina, dragostea Lui nu se va muta de la noi. Aşa este de stabilă dragostea Lui faţă de copiii Lui! Slavă Lui pentru o aşa dragoste statornică şi pentru un aşa legământ care nu se clatină! Nu am intrat într-un legământ care se poate schimba cu uşurinţă. Nu am fost legaţi de ceva trecător, ci de un Dumnezeu veşnic care a încheiat un legământ veşnic! Mila Lui a fost şi este mare faţă de noi. Să umblăm cu curaj şi credincioşie fiindcă El este credincios legământului Său! Să ne dăm şi noi toate silinţele să-I fim credincioşi în tot ceea ce facem!
Wednesday, February 21, 2007
22 Februarie, 2007
Faptele Apostolilor 16:25
Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă Lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.
Imaginea aceasta este de neuitat! Era miezul nopţii. Desigur nu era prea mare lumină în închisoarea din Filipi. Pavel şi Sila au fost bătuţi, şi bineînţeles aveau ce să comenteze cu privire la nedreptatea ce li s-a făcut. Puteau spune celorlaţi că nu există dreptate în cetatea lor, puteau organiza un protest, sau o plângere. Toate aceste acţiuni şi multe altele erau normale, numai că Pavel şi Sila nu acţionau după normalul omenesc. Ei trăiau, dar nu mai trăiau ei, ci Cristos trăia în ei! Aceşti oameni în loc de plâns, suspin, de bucurie erau plini! Ei cântau şi lăudau pe Dumnezeu! Pavel şi Sila puteau să povestească despre cele întâmplate, celor din închisoare. Pavel putea să le spună povestea lui, sau câte ceva din copilăria de la Tars. Ei nu au ales să se amestece în alte lucruri, ci s-au ocupat de lauda Lui Dumnezeu. Erau la închisoare pentru că Dumnezeu i-a trimis la Filipi. Nu au plecat de capul lor, ci a fost revelaţia Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a îngăduit acest lucru, laudă Lui! Nu ni se spune despre talentul muzical al lui Pavel şi al lui Sila, dar prin ceea ce au cântat au atras atenţia celorlalţi! Nici cutremurul de pământ, nici căderea legăturilor de la mâini şi picioare, nu a determinat fuga acestor deţinuţi. Cântarea de laudă aduce glorie Lui Dumnezeu şi în cazul lor, le-a adus eliberarea! Nu ştiu în ce circumstanţe te afli, dar dacă nu sunt bune, laudă-L pe Dumnezeu! Dacă noaptea ta e liniştită, laudă-L şi atunci pe Dumnezeu! Pavel şi Sila au făcut un lucru neobişnuit pentru că erau oameni neobişnuiţi. Toţi mântuiţii Lui Dumnezeu sunt oameni neobişnuiţi, de aceea să facem şi noi ce-au făcut ei, să-L lăudăm pe Dumnezeu în orice situaţie am fi!
Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă Lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.
Imaginea aceasta este de neuitat! Era miezul nopţii. Desigur nu era prea mare lumină în închisoarea din Filipi. Pavel şi Sila au fost bătuţi, şi bineînţeles aveau ce să comenteze cu privire la nedreptatea ce li s-a făcut. Puteau spune celorlaţi că nu există dreptate în cetatea lor, puteau organiza un protest, sau o plângere. Toate aceste acţiuni şi multe altele erau normale, numai că Pavel şi Sila nu acţionau după normalul omenesc. Ei trăiau, dar nu mai trăiau ei, ci Cristos trăia în ei! Aceşti oameni în loc de plâns, suspin, de bucurie erau plini! Ei cântau şi lăudau pe Dumnezeu! Pavel şi Sila puteau să povestească despre cele întâmplate, celor din închisoare. Pavel putea să le spună povestea lui, sau câte ceva din copilăria de la Tars. Ei nu au ales să se amestece în alte lucruri, ci s-au ocupat de lauda Lui Dumnezeu. Erau la închisoare pentru că Dumnezeu i-a trimis la Filipi. Nu au plecat de capul lor, ci a fost revelaţia Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a îngăduit acest lucru, laudă Lui! Nu ni se spune despre talentul muzical al lui Pavel şi al lui Sila, dar prin ceea ce au cântat au atras atenţia celorlalţi! Nici cutremurul de pământ, nici căderea legăturilor de la mâini şi picioare, nu a determinat fuga acestor deţinuţi. Cântarea de laudă aduce glorie Lui Dumnezeu şi în cazul lor, le-a adus eliberarea! Nu ştiu în ce circumstanţe te afli, dar dacă nu sunt bune, laudă-L pe Dumnezeu! Dacă noaptea ta e liniştită, laudă-L şi atunci pe Dumnezeu! Pavel şi Sila au făcut un lucru neobişnuit pentru că erau oameni neobişnuiţi. Toţi mântuiţii Lui Dumnezeu sunt oameni neobişnuiţi, de aceea să facem şi noi ce-au făcut ei, să-L lăudăm pe Dumnezeu în orice situaţie am fi!
Tuesday, February 20, 2007
21 Februarie, 2007
Psalmul 18:30
Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
Căile Domnului sunt perfecte. Atât drumul vieţii care duce la El, cât şi căile Lui, metodele Lui, felul Lui de a lucra sunt desăvârşite. Absolut tot ce ţine de Dumnezeu este desăvârşit, deoarece El este desăvârşit şi perfect. Aşa este şi calea pe care ne-a pus El să umblăm. De aceea nu ne pierdem şi nu ne rătăcim dacă mergem pe ea. Cuvântul Domnului este încercat! De-a lungul veacurilor s-a dovedit ca fiind adevărat! Acest Cuvânt este un scut şi o protecţie pentru toţi cei ce aleargă la El. Prin Cuvântul Lui te apropii de Cel ce-a inspirat Cuvântul şi El devine locul tău de adăpost. În afară de El nu este nimeni să poată ca El, sau să vrea ca El. Dumnezeu s-a dovedit de-a lungul istoriei a fi un Dumnezeu plin de har şi de îndurare şi aşa cum ştim, El nu se schimbă! El va fi şi azi scutul celor ce aleargă la El. El îi va ocroti cu har şi bunăvoinţă! Să umblăm în căile Lui! Să alegem deplin cărarea Lui “din miile de căi din lume,” mergând pe ea oricât ne-ar costa. “Eu trebuie să merg pe calea crucii că nu este altă cale, poarta luminii nu se poate vedea dacă greşim calea!” Căile Lui, metodele Lui sunt desăvârşite. Cuvântul Lui a fost încercat de-a lungul istoriei, chiar dacă au fost din aceia care ar fi vrut să-L distrugă şi să-L nimicească. Fie ca noi să ne găsim şi astăzi adăpost în Cuvântul Lui!
Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
Căile Domnului sunt perfecte. Atât drumul vieţii care duce la El, cât şi căile Lui, metodele Lui, felul Lui de a lucra sunt desăvârşite. Absolut tot ce ţine de Dumnezeu este desăvârşit, deoarece El este desăvârşit şi perfect. Aşa este şi calea pe care ne-a pus El să umblăm. De aceea nu ne pierdem şi nu ne rătăcim dacă mergem pe ea. Cuvântul Domnului este încercat! De-a lungul veacurilor s-a dovedit ca fiind adevărat! Acest Cuvânt este un scut şi o protecţie pentru toţi cei ce aleargă la El. Prin Cuvântul Lui te apropii de Cel ce-a inspirat Cuvântul şi El devine locul tău de adăpost. În afară de El nu este nimeni să poată ca El, sau să vrea ca El. Dumnezeu s-a dovedit de-a lungul istoriei a fi un Dumnezeu plin de har şi de îndurare şi aşa cum ştim, El nu se schimbă! El va fi şi azi scutul celor ce aleargă la El. El îi va ocroti cu har şi bunăvoinţă! Să umblăm în căile Lui! Să alegem deplin cărarea Lui “din miile de căi din lume,” mergând pe ea oricât ne-ar costa. “Eu trebuie să merg pe calea crucii că nu este altă cale, poarta luminii nu se poate vedea dacă greşim calea!” Căile Lui, metodele Lui sunt desăvârşite. Cuvântul Lui a fost încercat de-a lungul istoriei, chiar dacă au fost din aceia care ar fi vrut să-L distrugă şi să-L nimicească. Fie ca noi să ne găsim şi astăzi adăpost în Cuvântul Lui!
Monday, February 19, 2007
20 Februarie, 2007
Romani 6:22
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai Lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit, viaţa veşnică!
Apostolul Pavel a experimentat ceea ce noi toţi care suntem copiii Lui Dumnezeu trebuie să experimentăm şi anume: eliberarea sau izbăvirea de păcat. Până Pavel nu a cunoscut pe Domnul, i s-a părut că era cel mai neprihănit, că el domina păcatul şi că viaţa lui era perfectă în ochii lui. Când a văzut însă pe Domnul, el şi-a schimbat radical părerea despre el. Dintr-odată el s-a văzut că este rob al păcatului. Nu era el cel ce făcea ce vroia, ci păcatul care domina viaţa lui. Prin harul Lui Dumnezeu, el a înţeles că justificarea, care am primit-o din partea Lui Dumnezeu, este asa de măreaţă încât ne declară ca fiind fără de păcat. Acest lucru îl scrie el în acest verset. Am fost izbăviţi de păcat, şi am devenit robi ai Lui Dumnezeu! Dacă sub robia păcatului aduceam roade de care acum ne este ruşine, (v. 21), acum roadele care le aducem se însumează în marea lucrare de sfinţire! Sfinţirea e lungul proces al creşterii în har şi în asemănarea cu Domnul Isus! Rezultatul sfinţirii este viaţa veşnică! Glorie Lui Dumnezeu pentru aşa un har mare pe care ni l-a dat! Să umblăm şi astăzi în faptele sfinţeniei pentru slava Domnului!
Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai Lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit, viaţa veşnică!
Apostolul Pavel a experimentat ceea ce noi toţi care suntem copiii Lui Dumnezeu trebuie să experimentăm şi anume: eliberarea sau izbăvirea de păcat. Până Pavel nu a cunoscut pe Domnul, i s-a părut că era cel mai neprihănit, că el domina păcatul şi că viaţa lui era perfectă în ochii lui. Când a văzut însă pe Domnul, el şi-a schimbat radical părerea despre el. Dintr-odată el s-a văzut că este rob al păcatului. Nu era el cel ce făcea ce vroia, ci păcatul care domina viaţa lui. Prin harul Lui Dumnezeu, el a înţeles că justificarea, care am primit-o din partea Lui Dumnezeu, este asa de măreaţă încât ne declară ca fiind fără de păcat. Acest lucru îl scrie el în acest verset. Am fost izbăviţi de păcat, şi am devenit robi ai Lui Dumnezeu! Dacă sub robia păcatului aduceam roade de care acum ne este ruşine, (v. 21), acum roadele care le aducem se însumează în marea lucrare de sfinţire! Sfinţirea e lungul proces al creşterii în har şi în asemănarea cu Domnul Isus! Rezultatul sfinţirii este viaţa veşnică! Glorie Lui Dumnezeu pentru aşa un har mare pe care ni l-a dat! Să umblăm şi astăzi în faptele sfinţeniei pentru slava Domnului!
Sunday, February 18, 2007
19 Februarie, 2007
Psalmul 119:72
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint!
Slavă Lui Dumnezeu pentru că sunt oameni care au preţuit şi preţuiesc legea gurii Lui Dumnezeu, adică Cuvântul Lui Dumnezeu! Psalmistul declară preţuirea ce o are pentru Cuvântul Lui Dumnezeu, şi ne având altceva mai scump în împărăţie, îl compară cu aurul şi argintul ce-l avea. Metalele preţioase au avut şi încă au valoare. Valoarea lor nu scade, ci creşte. Pentru copiii Lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic al Lui Dumnezeu nu scade, ci creşte mereu în valoare. Cei mici care înţeleg istorisirile Bibliei au o preţuire limitată a Bibliei. Cei ce folosesc Biblia doar ca protecţie împotriva răului din lume, la fel au o înţelegere limitată. Cei care ştiu că Dumnezeu poate fi cunoscut prin Biblie, aceia preţuiesc Biblia la valori ridicate, deoarece în ea-L găsesc pe El! Ce preţuim noi oare? Cât timp irosim cu valorile de aur şi de argint ale lumii, şi cât timp sorbim Cuvintele gurii Lui Dumnezeu? Nu e de mirare că psalmistul ştia gustul Cuvântului că fiind mai dulce decât mierea! Aurul şi argintul pălesc în valoare în faţa Cuvântului Lui Dumnezeu! Oricât de mult aur şi argint vom avea, tot săraci vom fi fără Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar oricât de săraci am fi în aur şi argint, dacă avem Cuvântul Lui în noi şi-i cunoaştem valoarea, suntem cei mai bogaţi oameni de pe pământ! Să ne rugăm ca preţuirea noastră să crească tot mai mult faţă de Cuvânt, şi prin Cuvânt faţă de El!
Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint!
Slavă Lui Dumnezeu pentru că sunt oameni care au preţuit şi preţuiesc legea gurii Lui Dumnezeu, adică Cuvântul Lui Dumnezeu! Psalmistul declară preţuirea ce o are pentru Cuvântul Lui Dumnezeu, şi ne având altceva mai scump în împărăţie, îl compară cu aurul şi argintul ce-l avea. Metalele preţioase au avut şi încă au valoare. Valoarea lor nu scade, ci creşte. Pentru copiii Lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic al Lui Dumnezeu nu scade, ci creşte mereu în valoare. Cei mici care înţeleg istorisirile Bibliei au o preţuire limitată a Bibliei. Cei ce folosesc Biblia doar ca protecţie împotriva răului din lume, la fel au o înţelegere limitată. Cei care ştiu că Dumnezeu poate fi cunoscut prin Biblie, aceia preţuiesc Biblia la valori ridicate, deoarece în ea-L găsesc pe El! Ce preţuim noi oare? Cât timp irosim cu valorile de aur şi de argint ale lumii, şi cât timp sorbim Cuvintele gurii Lui Dumnezeu? Nu e de mirare că psalmistul ştia gustul Cuvântului că fiind mai dulce decât mierea! Aurul şi argintul pălesc în valoare în faţa Cuvântului Lui Dumnezeu! Oricât de mult aur şi argint vom avea, tot săraci vom fi fără Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar oricât de săraci am fi în aur şi argint, dacă avem Cuvântul Lui în noi şi-i cunoaştem valoarea, suntem cei mai bogaţi oameni de pe pământ! Să ne rugăm ca preţuirea noastră să crească tot mai mult faţă de Cuvânt, şi prin Cuvânt faţă de El!
Saturday, February 17, 2007
18 Februarie, 2007
Ioan 17:3
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.
Domnul Isus a declarat oamenilor din vremea Lui că El este Calea, Adevărul, şi Viaţa. În această rugăciune, Domnul Isus defineşte viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu este definită ca un timp nelimitat, ci Domnul spune că viaţa veşnică înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu. Ca sa ai viaţa veşnică trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Domnul Isus. Fără această cunoaştere nu există viaţă veşnică. Poţi să cunoşti pe oricine vrei din lumea aceasta, de la cel mai mic până la cel mai mare om şi nu-ţi ajută la nimic. Pentru a avea viaţa veşnică este absolut necesar să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Cunoaşterea implică apropiere de persoana pe care vrei s-o cunoşti. Nu se fac cunoştinţe de la distanţă, ci trebuie apropiere. Apropierea de El se face prin credinţă, căci cine se apropie de El “trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe toţi care-L caută pe El.” Dragul meu care ai viaţa veşnică, dă-I slavă Lui Dumnezeu şi trăieşte în fiecare zi tot mai aproape de El. Apropie-te de El ca să-L cunoşti tot mai bine pe Domnul Isus şi pe Tatăl! Dacă dintre cei care citiţi aceste rânduri nu aveţi viaţa veşnică, cu drag vă invit să primiţi harul iertării Domnului Isus. Veniţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, pe care El L-a trimis pentru mântuirea noastră.
Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.
Domnul Isus a declarat oamenilor din vremea Lui că El este Calea, Adevărul, şi Viaţa. În această rugăciune, Domnul Isus defineşte viaţa veşnică. Viaţa veşnică nu este definită ca un timp nelimitat, ci Domnul spune că viaţa veşnică înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu. Ca sa ai viaţa veşnică trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu, pe singurul Dumnezeu adevărat şi pe Domnul Isus. Fără această cunoaştere nu există viaţă veşnică. Poţi să cunoşti pe oricine vrei din lumea aceasta, de la cel mai mic până la cel mai mare om şi nu-ţi ajută la nimic. Pentru a avea viaţa veşnică este absolut necesar să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Cunoaşterea implică apropiere de persoana pe care vrei s-o cunoşti. Nu se fac cunoştinţe de la distanţă, ci trebuie apropiere. Apropierea de El se face prin credinţă, căci cine se apropie de El “trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe toţi care-L caută pe El.” Dragul meu care ai viaţa veşnică, dă-I slavă Lui Dumnezeu şi trăieşte în fiecare zi tot mai aproape de El. Apropie-te de El ca să-L cunoşti tot mai bine pe Domnul Isus şi pe Tatăl! Dacă dintre cei care citiţi aceste rânduri nu aveţi viaţa veşnică, cu drag vă invit să primiţi harul iertării Domnului Isus. Veniţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus, pe care El L-a trimis pentru mântuirea noastră.
Friday, February 16, 2007
17 Februarie, 2007
Psalmul 107:30
Ei s-au bucurat ca valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit!
Cât de mare este Dumnezeu! El linişteşte orice val şi orice furtună din viaţa copiilor Săi. Pe marea vieţii tulburată, ascultă vocea plină de autoritate a Domnului Isus, care spune--şi azi ca în vremea de altădată când era cu ucenicii pe mare în furtună,--“taci fără gură!” Şi marea s-a potolit atunci şi se va potoli şi acum. El are aceeaşi putere azi cum a avut atunci când umbla cu ucenicii în ţara lui Israel. Se pare că mulţi nu vor să creadă, mulţi se îndoiesc de puterea Lui Dumnezeu, dar asta nu schimbă situaţia de loc. El te poate duce la limanul dorit oricare ar fi el. Tu şti unde vrei să ajungi, tu şti planurile tale, încredinţează-le în mâna Lui şi El va lucra! El ştie drumul spre acolo şi El are puterea să înfrunte valurile şi furtunile ce vor mai veni în viaţa ta! Fiecare om şi familie trece prin valuri, iar limanul dorit se pare a fi departe, sau dacă e aproape e învăluit în ceaţă. Fiţi plini de încredere că El poate potoli furtuna şi din viaţa voastră, El va duce şi viaţa voastră la limanul dorit! Este bucuria Domnului tăria voastră? Este bucuria în sufletul nostru că am fost duşi la limanul dorit? Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că El linişteşte valurile şi tot El ne conduce spre limanul dorit!
Ei s-au bucurat ca valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul dorit!
Cât de mare este Dumnezeu! El linişteşte orice val şi orice furtună din viaţa copiilor Săi. Pe marea vieţii tulburată, ascultă vocea plină de autoritate a Domnului Isus, care spune--şi azi ca în vremea de altădată când era cu ucenicii pe mare în furtună,--“taci fără gură!” Şi marea s-a potolit atunci şi se va potoli şi acum. El are aceeaşi putere azi cum a avut atunci când umbla cu ucenicii în ţara lui Israel. Se pare că mulţi nu vor să creadă, mulţi se îndoiesc de puterea Lui Dumnezeu, dar asta nu schimbă situaţia de loc. El te poate duce la limanul dorit oricare ar fi el. Tu şti unde vrei să ajungi, tu şti planurile tale, încredinţează-le în mâna Lui şi El va lucra! El ştie drumul spre acolo şi El are puterea să înfrunte valurile şi furtunile ce vor mai veni în viaţa ta! Fiecare om şi familie trece prin valuri, iar limanul dorit se pare a fi departe, sau dacă e aproape e învăluit în ceaţă. Fiţi plini de încredere că El poate potoli furtuna şi din viaţa voastră, El va duce şi viaţa voastră la limanul dorit! Este bucuria Domnului tăria voastră? Este bucuria în sufletul nostru că am fost duşi la limanul dorit? Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că El linişteşte valurile şi tot El ne conduce spre limanul dorit!
Thursday, February 15, 2007
16 Februarie, 2007
Evrei 12:2
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus!
Autorul acestei epistole a scris despre supremaţia Domnului Isus în toate aspectele. Nu e nimeni ca El. Moise a fost credincios în toată casa Lui Dumnezeu. Aaron a fost un Mare Preot de excepţie. Iosua a dus poporul în ţara Canaan. Toţi aceşti oameni au fost de talie spirituală înaltă, dar comparaţi cu Domnul Isus, pălesc. Isus Cristos Domnul e superior în ceea ce Este El şi în ceea ce a făcut El! De aceea scriitorul spune să ne uităm cu atenţie la El! El este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre. El este începutul şi sfârşitul credinţei. Cu El s-a început şi cu El se termină! Să ne uităm ţintă la El şi aşa să mergem pe calea vieţii. El ne este Ghidul care a mers înainte. De aceea să ne uităm la El, căci El ştie calea. El a biruit pe vrăjmaş, de aceea să privim la El pentru a avea şi noi biruinţă. Poate te afli în circumstanţe neplăcute, priveşte la Isus! Poate eşti în mijlocul unei furtuni, priveşte la Isus! Chiar dacă valurile încearcă să te înece, priveşte la Isus. El vine printre valuri să-şi scape fiul Său. De ce am vrea să privim în altă parte? Celor ce caută plăceri şi bucurii în altă parte, Cuvântul Lui Dumnezeu le spune, priviţi la Isus, la El veţi găsi izvorul bucuriilor veşnice, la dreapta Lui sunt desfătări eterne! Celor ce caută ajutor, El le extinde invitaţia să privească la El, doar El este ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi. Celor ce-au păcătuit şi sunt apăsaţi de vina păcatului, din partea Lui le spunem, priviţi la Isus! El iartă păcătoşii, aleluia! Privind la El şi văzând cât de mult a suferit El, ne vom vedea pe noi, ne vom da seama că avem nevoie de iertarea Lui şi de harul Lui! Să privim cu bucurie la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus Cristos Domnul!
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus!
Autorul acestei epistole a scris despre supremaţia Domnului Isus în toate aspectele. Nu e nimeni ca El. Moise a fost credincios în toată casa Lui Dumnezeu. Aaron a fost un Mare Preot de excepţie. Iosua a dus poporul în ţara Canaan. Toţi aceşti oameni au fost de talie spirituală înaltă, dar comparaţi cu Domnul Isus, pălesc. Isus Cristos Domnul e superior în ceea ce Este El şi în ceea ce a făcut El! De aceea scriitorul spune să ne uităm cu atenţie la El! El este Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre. El este începutul şi sfârşitul credinţei. Cu El s-a început şi cu El se termină! Să ne uităm ţintă la El şi aşa să mergem pe calea vieţii. El ne este Ghidul care a mers înainte. De aceea să ne uităm la El, căci El ştie calea. El a biruit pe vrăjmaş, de aceea să privim la El pentru a avea şi noi biruinţă. Poate te afli în circumstanţe neplăcute, priveşte la Isus! Poate eşti în mijlocul unei furtuni, priveşte la Isus! Chiar dacă valurile încearcă să te înece, priveşte la Isus. El vine printre valuri să-şi scape fiul Său. De ce am vrea să privim în altă parte? Celor ce caută plăceri şi bucurii în altă parte, Cuvântul Lui Dumnezeu le spune, priviţi la Isus, la El veţi găsi izvorul bucuriilor veşnice, la dreapta Lui sunt desfătări eterne! Celor ce caută ajutor, El le extinde invitaţia să privească la El, doar El este ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi. Celor ce-au păcătuit şi sunt apăsaţi de vina păcatului, din partea Lui le spunem, priviţi la Isus! El iartă păcătoşii, aleluia! Privind la El şi văzând cât de mult a suferit El, ne vom vedea pe noi, ne vom da seama că avem nevoie de iertarea Lui şi de harul Lui! Să privim cu bucurie la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus Cristos Domnul!
Wednesday, February 14, 2007
15 Februarie, 2007
2 Samuel 6:11
Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui.
Chivotul Domnului a reprezentat prezenţa Domnului în vremurile vechiului legământ. Când fii lui Eli l-au dus la război ca să le slujească ca şi protecţie, chivotul a fost luat de filisteni. Ei au crezut că au biruit nu doar pe Israel, ci pe Dumnezeul lui Israel! Dar s-au înşelat amarnic! Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Chiar dacă Israelul s-a purtat rău cu chivotul, chivotul oricum nu putea sta în templul zeului Peşte (Dagon) al filistenilor. Când filistenii căutau să scape de chivot, după câteva peripeţii, chivotul a ajuns în casa Lui Obed-Edom. Chivotul a rămas trei luni la el acasă. A fost o perioadă scurtă, dar binecuvântarea Lui Dumnezeu a venit peste casa lui! Atunci când chivotul a ajuns la casa lui Obed-Edom, Dumnezeu prin prezenţa Lui i-a binecuvântat casa. Nu este oare şi astăzi la fel? Orice casă unde El trăieşte o binecuvintează! Prezenţa Lui aduce pace,bucurie, şi bună înţelegere. De ce oare nu toţi oamenii iubesc prezenţa Lui Dumnezeu? De ce se tem mulţi să-L cheme pe Dumnezeu în casele lor? Doresc ca cei care-L avem pe Domnul în casele noastre să-L onorăm prin ascultarea noastră necondiţionată, şi să trăim în aşa fel ca să nu vrea să plece de la noi niciodată! Cei ce nu-L aveţi în casa voastră, chemaţi-L chiar astăzi să vină la voi şi să locuiască în inima şi casa voastră. Când Dumnezeu este într-o casă, casa aceea este binecuvântată de prezenţa Lui!
Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, şi Domnul a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui.
Chivotul Domnului a reprezentat prezenţa Domnului în vremurile vechiului legământ. Când fii lui Eli l-au dus la război ca să le slujească ca şi protecţie, chivotul a fost luat de filisteni. Ei au crezut că au biruit nu doar pe Israel, ci pe Dumnezeul lui Israel! Dar s-au înşelat amarnic! Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Chiar dacă Israelul s-a purtat rău cu chivotul, chivotul oricum nu putea sta în templul zeului Peşte (Dagon) al filistenilor. Când filistenii căutau să scape de chivot, după câteva peripeţii, chivotul a ajuns în casa Lui Obed-Edom. Chivotul a rămas trei luni la el acasă. A fost o perioadă scurtă, dar binecuvântarea Lui Dumnezeu a venit peste casa lui! Atunci când chivotul a ajuns la casa lui Obed-Edom, Dumnezeu prin prezenţa Lui i-a binecuvântat casa. Nu este oare şi astăzi la fel? Orice casă unde El trăieşte o binecuvintează! Prezenţa Lui aduce pace,bucurie, şi bună înţelegere. De ce oare nu toţi oamenii iubesc prezenţa Lui Dumnezeu? De ce se tem mulţi să-L cheme pe Dumnezeu în casele lor? Doresc ca cei care-L avem pe Domnul în casele noastre să-L onorăm prin ascultarea noastră necondiţionată, şi să trăim în aşa fel ca să nu vrea să plece de la noi niciodată! Cei ce nu-L aveţi în casa voastră, chemaţi-L chiar astăzi să vină la voi şi să locuiască în inima şi casa voastră. Când Dumnezeu este într-o casă, casa aceea este binecuvântată de prezenţa Lui!
Tuesday, February 13, 2007
14 Februarie, 2007
1 Ioan 4:10
Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre!
Adevărata dragoste este descrisă în acest verset! Oricât ar vorbi lumea despre dragoste, aici trebuie să se oprească pentru a înţelege adevărata dragoste.
Dragostea Lui Dumnezeu este dragostea care a trimis pe Fiul să moară ca noi să trăim. A pus păcatul nostru pe El ca noi să fim liberi de orişice păcat. Dumnezeu l-a pus pe El în locul nostru pe cruce, pentru ca Domnul Isus să ispăşească păcatele noastre. El Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, a fost încărcat cu păcatele lumii întregi. Dragostea Lui nu a fost şi nu este o dragoste a vorbelor, deşi Cuvântul Lui e “da şi amin,” dragostea Lui este dragostea faptelor. Oh, înălţimea dragostei de necuprins! Oh, adâncimea dragostei de neînţeles! Oh, lungimea şi înăltimea dragostei nemărginite! Oh, dragoste divină ce întrece orice pricepere! În aceasta stă dragostea Lui, în dăruirea Fiului Său! Nu vom fi niciodată în stare să pricepem aşa o dragoste. De aceea să ne aruncăm la picioarele Lui ca Maria, cu lacrimi de pocăinţă şi iubire, iar inima noastră zdrobită să verse mirul ungerii de dragoste şi devotament pentru El!
Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre!
Adevărata dragoste este descrisă în acest verset! Oricât ar vorbi lumea despre dragoste, aici trebuie să se oprească pentru a înţelege adevărata dragoste.
Dragostea Lui Dumnezeu este dragostea care a trimis pe Fiul să moară ca noi să trăim. A pus păcatul nostru pe El ca noi să fim liberi de orişice păcat. Dumnezeu l-a pus pe El în locul nostru pe cruce, pentru ca Domnul Isus să ispăşească păcatele noastre. El Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, a fost încărcat cu păcatele lumii întregi. Dragostea Lui nu a fost şi nu este o dragoste a vorbelor, deşi Cuvântul Lui e “da şi amin,” dragostea Lui este dragostea faptelor. Oh, înălţimea dragostei de necuprins! Oh, adâncimea dragostei de neînţeles! Oh, lungimea şi înăltimea dragostei nemărginite! Oh, dragoste divină ce întrece orice pricepere! În aceasta stă dragostea Lui, în dăruirea Fiului Său! Nu vom fi niciodată în stare să pricepem aşa o dragoste. De aceea să ne aruncăm la picioarele Lui ca Maria, cu lacrimi de pocăinţă şi iubire, iar inima noastră zdrobită să verse mirul ungerii de dragoste şi devotament pentru El!
Monday, February 12, 2007
13 Februarie, 2007
Ioan 3:21
Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.
Domnul Isus a vorbit despre două feluri de oameni: oameni care iubesc întunericul, şi oameni care iubesc lumina. Pâna la venirea Lui în lume, oamenii au mai avut o scuză că nu era clar adevărul. Moise le-a arătat clar lumina, dar peste legea lui Moise s-au aşternut mii şi mii de tradiţii. Când a venit Domnul Isus, El s-a declarat ca fiind Adevărul, şi deci standardul este El. Cine lucrează cum a lucrat Domnul Isus, cine face ce-a făcut El, lucrează după adevăr. Cine nu umblă după El, sau după Adevăr, nu are cum să vină la lumină, ci va sta la întuneric. De fapt, diferenţa dintre creştini şi necreştini stă în atitudinea ce o au faţă de lumină. În faţa Domnului nu se socoteşte vinovăţia sau nevinovăţia, ci atitudinea faţă de lumină. Ioan a scris mai târziu despre acest lucru cu privire la lumină, “dacă umblăm în lumină, după cum El este lumină...” Doar cei ce umblă în lumină au părtăşie unii cu alţii, şi nu se duc la întuneric, ci stau în lumină! Necredincioşii fug de lumină, deoarece lumina expune păcatul. Credinciosul vine la lumină ca să i se arate faptele făcute în Dumnezeu! Cum sunt faptele noastre oare? Sunt ele vrednice de a fi expuse? Nu cumva trebuie şi noi să fugim la adăpostul întunericului? Dacă am fost luminaţi şi am devenit lumină, atunci vom iubi lumina, căci lumina va expune faptele făcute din Dumnezeu. Să ne rugăm ca El să ne ajute să umblăm în lumină şi astăzi pentru ca oamenii văzând faptele noastre bune să-L glorifice pe Tatăl nostru care este în ceruri!
Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.
Domnul Isus a vorbit despre două feluri de oameni: oameni care iubesc întunericul, şi oameni care iubesc lumina. Pâna la venirea Lui în lume, oamenii au mai avut o scuză că nu era clar adevărul. Moise le-a arătat clar lumina, dar peste legea lui Moise s-au aşternut mii şi mii de tradiţii. Când a venit Domnul Isus, El s-a declarat ca fiind Adevărul, şi deci standardul este El. Cine lucrează cum a lucrat Domnul Isus, cine face ce-a făcut El, lucrează după adevăr. Cine nu umblă după El, sau după Adevăr, nu are cum să vină la lumină, ci va sta la întuneric. De fapt, diferenţa dintre creştini şi necreştini stă în atitudinea ce o au faţă de lumină. În faţa Domnului nu se socoteşte vinovăţia sau nevinovăţia, ci atitudinea faţă de lumină. Ioan a scris mai târziu despre acest lucru cu privire la lumină, “dacă umblăm în lumină, după cum El este lumină...” Doar cei ce umblă în lumină au părtăşie unii cu alţii, şi nu se duc la întuneric, ci stau în lumină! Necredincioşii fug de lumină, deoarece lumina expune păcatul. Credinciosul vine la lumină ca să i se arate faptele făcute în Dumnezeu! Cum sunt faptele noastre oare? Sunt ele vrednice de a fi expuse? Nu cumva trebuie şi noi să fugim la adăpostul întunericului? Dacă am fost luminaţi şi am devenit lumină, atunci vom iubi lumina, căci lumina va expune faptele făcute din Dumnezeu. Să ne rugăm ca El să ne ajute să umblăm în lumină şi astăzi pentru ca oamenii văzând faptele noastre bune să-L glorifice pe Tatăl nostru care este în ceruri!
Sunday, February 11, 2007
12 Februarie, 2007
Iov 42:2
Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.
Cuvintele acestea au fost rostite de Iov după lungi convorbiri cu prietenii lui şi apoi cu Dumnezeu Însuşi. După cuvântările prietenilor lui, Iov a avut de fiecare dată ceva să răspundă, dar după cuvântarea Lui Dumnezeu, nu a avut nimic de comentat. El care avea argumente serioase cu privire la viaţa lui, după ce vorbeşte Dumnezeu, el nu mai are ce să spună. Iov îşi dă seama că Dumnezeu ştie şi poate totul. Atotştiinţa şi atotputernicia Lui Dumnezeu sunt răspunsuri clare pentru Iov. De ce atâta suferinţă? De ce atâta nedreptate? De ce? De ce? Nu ştie Iov, nu ştim noi, dar ştie Dumnezeu! Ce mângâiere dulce pentru sufletul încercat! Când tu nu mai şti, şi nici prietenii tăi nu mai ştiu, Dumnezeu este Cel care ştie întotdeauna. Dumnezeu nu răspunde la acuzaţiile lui Iov. El spune doar ce face, şi cum se ocupă de întreg universul, care este de fapt în grija Lui. La explicaţia aceasta, Iov a spus cuvintele: “ştiu că tu poţi totul!” Prietenul meu, fii plin de încredere că atunci când tu nu mai poţi, când nu mai şti, ştie şi poate Dumnezeu! Când ajutorul oamenilor nu mai este de nici un folos, când orice ar spune şi ar face ei nu mai are sens, ştie şi poate Dumnezeu. Fii plin de speranţă, El poate totul, ştie totul şi nimeni nu poate sta împotriva gândurilor Lui Dumnezeu. Au încercat mulţi să urce pe baricade şi să blocheze planul Lui Dumnezeu, dar au căzut cu toţii la pământ. El poate totul, puterea Lui este absolută, planul Lui se duce la îndeplinire cu lux de amănunte, din veşnicie până-n veşnicie! Şi tu şi eu suntem în planul Lui. Dragostea Lui a fost mare faţă de noi încă pe când eram păcătoşi. Cristos Domnul a murit pentru noi. Cu cât mai mult acum, când suntem copiii Lui Dumnezeu, El ne iubeşte şi planurile Lui pentru noi sunt doar binecuvântare şi har pe cale!
Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.
Cuvintele acestea au fost rostite de Iov după lungi convorbiri cu prietenii lui şi apoi cu Dumnezeu Însuşi. După cuvântările prietenilor lui, Iov a avut de fiecare dată ceva să răspundă, dar după cuvântarea Lui Dumnezeu, nu a avut nimic de comentat. El care avea argumente serioase cu privire la viaţa lui, după ce vorbeşte Dumnezeu, el nu mai are ce să spună. Iov îşi dă seama că Dumnezeu ştie şi poate totul. Atotştiinţa şi atotputernicia Lui Dumnezeu sunt răspunsuri clare pentru Iov. De ce atâta suferinţă? De ce atâta nedreptate? De ce? De ce? Nu ştie Iov, nu ştim noi, dar ştie Dumnezeu! Ce mângâiere dulce pentru sufletul încercat! Când tu nu mai şti, şi nici prietenii tăi nu mai ştiu, Dumnezeu este Cel care ştie întotdeauna. Dumnezeu nu răspunde la acuzaţiile lui Iov. El spune doar ce face, şi cum se ocupă de întreg universul, care este de fapt în grija Lui. La explicaţia aceasta, Iov a spus cuvintele: “ştiu că tu poţi totul!” Prietenul meu, fii plin de încredere că atunci când tu nu mai poţi, când nu mai şti, ştie şi poate Dumnezeu! Când ajutorul oamenilor nu mai este de nici un folos, când orice ar spune şi ar face ei nu mai are sens, ştie şi poate Dumnezeu. Fii plin de speranţă, El poate totul, ştie totul şi nimeni nu poate sta împotriva gândurilor Lui Dumnezeu. Au încercat mulţi să urce pe baricade şi să blocheze planul Lui Dumnezeu, dar au căzut cu toţii la pământ. El poate totul, puterea Lui este absolută, planul Lui se duce la îndeplinire cu lux de amănunte, din veşnicie până-n veşnicie! Şi tu şi eu suntem în planul Lui. Dragostea Lui a fost mare faţă de noi încă pe când eram păcătoşi. Cristos Domnul a murit pentru noi. Cu cât mai mult acum, când suntem copiii Lui Dumnezeu, El ne iubeşte şi planurile Lui pentru noi sunt doar binecuvântare şi har pe cale!
Saturday, February 10, 2007
11 Februarie, 2007
1 Timotei 1:17
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu. să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
Explozia bucuriei sfântului Pavel ar trebui să fie contagioasă! Dacă am primit mântuirea care a primit-o şi el, fără îndoială că astăzi ar trebui să clocotească în noi dorul de a ne înfăţişa înaintea Domnului pentru a-I aduce cinste şi slavă! Pavel a recunoscut că Domnul Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi s-a considerat el. Nu poţi să ajungi la această concluzie fără să nu izbucneşti în glorificarea Lui Dumnezeu! Dacă ai fost salvat ca şi Pavel, explozia bucuriei lui va fi şi a ta. În casa Lui Dumnezeu unde tu vei merge astăzi, du cu tine această stare de exuberanţă! Mergi în casa Lui Dumnezeu cu aceste gânduri înalte despre Dumnezeu! Adu-I slavă şi cinste Lui Dumnezeu pentru marea Lui mântuire! Pavel spune despre Dumnezeu că este Împăratul veşniciilor! El domină veacurile, slavă Lui! Înainte de a fi timp şi spaţiu, El a fost şi este! După ce nu va mai fi timp, El va continua să existe! Nu a fost nici un moment când El să nu fi fost, şi nu va fi nici o clipă când El să nu mai fie! El este Împăratul veşniciilor! Dumnezeu este nemuritor! Ce contrast între El şi noi! Totul în lumea noastră se naşte, trăieşte, şi apoi moare. El singur este nemuritor! Slavă şi cinste Lui în vecii vecilor! Mult înainte de a fi tu şi eu, a fost Dumnezeu. Mult după ce noi nu vom mai fi, El va continua să existe! Dumnezeu este nevăzut! “Nimeni nu a văzut vre-odată pe Dumnezeu” a spus Domnul Isus, Ioan 1:18. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, acela L-a făcut cunoscut! E nevăzut dar vede totul! E nevăzut dar este cu noi tot mereu! Dumnezeu este unic! Nimeni nu este ca El! Nu mai sunt şi alţi dumnezei, El este singurul Dumnezeu viu şi adevărat! A Lui să fie slava şi cinstea în vecii vecilor! Să mergem plini de bucurie în casele de închinare şi să-L glorificăm pe “Împăratul veşniciilor, pe nemuritorul, nevăzutul şi singurul Dumnezeu!”
A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu. să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.
Explozia bucuriei sfântului Pavel ar trebui să fie contagioasă! Dacă am primit mântuirea care a primit-o şi el, fără îndoială că astăzi ar trebui să clocotească în noi dorul de a ne înfăţişa înaintea Domnului pentru a-I aduce cinste şi slavă! Pavel a recunoscut că Domnul Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi s-a considerat el. Nu poţi să ajungi la această concluzie fără să nu izbucneşti în glorificarea Lui Dumnezeu! Dacă ai fost salvat ca şi Pavel, explozia bucuriei lui va fi şi a ta. În casa Lui Dumnezeu unde tu vei merge astăzi, du cu tine această stare de exuberanţă! Mergi în casa Lui Dumnezeu cu aceste gânduri înalte despre Dumnezeu! Adu-I slavă şi cinste Lui Dumnezeu pentru marea Lui mântuire! Pavel spune despre Dumnezeu că este Împăratul veşniciilor! El domină veacurile, slavă Lui! Înainte de a fi timp şi spaţiu, El a fost şi este! După ce nu va mai fi timp, El va continua să existe! Nu a fost nici un moment când El să nu fi fost, şi nu va fi nici o clipă când El să nu mai fie! El este Împăratul veşniciilor! Dumnezeu este nemuritor! Ce contrast între El şi noi! Totul în lumea noastră se naşte, trăieşte, şi apoi moare. El singur este nemuritor! Slavă şi cinste Lui în vecii vecilor! Mult înainte de a fi tu şi eu, a fost Dumnezeu. Mult după ce noi nu vom mai fi, El va continua să existe! Dumnezeu este nevăzut! “Nimeni nu a văzut vre-odată pe Dumnezeu” a spus Domnul Isus, Ioan 1:18. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, acela L-a făcut cunoscut! E nevăzut dar vede totul! E nevăzut dar este cu noi tot mereu! Dumnezeu este unic! Nimeni nu este ca El! Nu mai sunt şi alţi dumnezei, El este singurul Dumnezeu viu şi adevărat! A Lui să fie slava şi cinstea în vecii vecilor! Să mergem plini de bucurie în casele de închinare şi să-L glorificăm pe “Împăratul veşniciilor, pe nemuritorul, nevăzutul şi singurul Dumnezeu!”
Friday, February 9, 2007
10 Februarie, 2007
Psalmul 23:1-3
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări
drepte, din pricina Numelui Său.
Psalmul 23 este cel mai cunoscut din psalmi, atât de cei mici cât şi de cei mari. Copiii îl recită prin biserici, iar când cresc şi-l aduc aminte, mai ales în situaţii de descumpănire. E bine să medităm la afirmaţiile lui David din fiecare verset: “Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Realitatea care el o afirma era că Domnul a devenit Păstorul Lui şi această păstorire era aşa de completă, încât el nu mai ducea lipsă de nimic! Nu-i mai trebuie nimic acelui om care este în acest raport cu Dumnezeu. Mai poţi dori altceva când El te păstoreşte!? Psalmistul răspunde: “El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă.” Orice păstor ştie când oile sunt hrănite bine, şi când apa e de odihnă. Păstorul Cel Bun mă povăţuieşte spre Cuvântul care-mi trebuieşte şi mă duce la apele odihnii Lui. Din Cuvântul Lui eu mă hrănesc din plin pe păsunile verzi ale acestuia. Aceste păsuni sunt pline de hrană spirituală pentru toţi cei ce se înfruptă din Cuvântul Lui Dumnezeu. Apa odihnii Lui mă înviorează şi mă povăţuieşte, mă conduce pe cărări drepte din pricina Numelui Său! Ceea ce-L determină pe Dumnezeu să ne conducă pe cărări drepte este Numele Lui, onoarea Lui! Fie ziua de astăzi plină de harul prezenţei sale în vieţile tuturor celor ce sunt conduşi de Păstorul sufletelor noastre!
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări
drepte, din pricina Numelui Său.
Psalmul 23 este cel mai cunoscut din psalmi, atât de cei mici cât şi de cei mari. Copiii îl recită prin biserici, iar când cresc şi-l aduc aminte, mai ales în situaţii de descumpănire. E bine să medităm la afirmaţiile lui David din fiecare verset: “Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Realitatea care el o afirma era că Domnul a devenit Păstorul Lui şi această păstorire era aşa de completă, încât el nu mai ducea lipsă de nimic! Nu-i mai trebuie nimic acelui om care este în acest raport cu Dumnezeu. Mai poţi dori altceva când El te păstoreşte!? Psalmistul răspunde: “El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă.” Orice păstor ştie când oile sunt hrănite bine, şi când apa e de odihnă. Păstorul Cel Bun mă povăţuieşte spre Cuvântul care-mi trebuieşte şi mă duce la apele odihnii Lui. Din Cuvântul Lui eu mă hrănesc din plin pe păsunile verzi ale acestuia. Aceste păsuni sunt pline de hrană spirituală pentru toţi cei ce se înfruptă din Cuvântul Lui Dumnezeu. Apa odihnii Lui mă înviorează şi mă povăţuieşte, mă conduce pe cărări drepte din pricina Numelui Său! Ceea ce-L determină pe Dumnezeu să ne conducă pe cărări drepte este Numele Lui, onoarea Lui! Fie ziua de astăzi plină de harul prezenţei sale în vieţile tuturor celor ce sunt conduşi de Păstorul sufletelor noastre!
Thursday, February 8, 2007
09 Februarie, 2007
Luca 12:34
Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
Cuvintele Domnului Isus sunt aşa de clare şi de precise, încât nu este posibil să nu le înţelegem. Nu se poate să ai comoara undeva şi inima să nu fie acolo. Ceea ce preţuieşti îţi ia toată atenţia şi toată energia. Domnul Isus nu a vorbit de valoarea comorii, nici de mărimea ei, ci de locul ei. Dacă comorile sunt de pe pământ, pe pământ vor rămânea, dar dacă sunt din ceruri, comorile vor rămâne veşnic! Cuvintele Domnului Isus sunt clare, directe şi profunde. Nu poţi preţui ceva, fără ca inima să nu-ţi fie acolo. Toţi cei care au citit aceste cuvinte şi-au dat seama că Domnul Isus dorea ca ucenicii Lui să aibe inima îndreptată spre cer, spre veşnicie. Deşi erau mulţi care aveau comoara jos pe pământ--comoară în totală nesiguranţă--ucenicii au fost îndemnaţi să nu se uite la ce este supus putrezirii, ci să se uite la ceea ce va rămâne veşnic. Comoara este tot ceea ce cineva preţuieşte mai mult decât orice altceva. Cei care s-au întâlnit cu Domnul Isus şi le-a devenit Mântuitor şi Domn al vieţii lor, pentru ei El a devenit comoara lor. Comoara căutată de sufletul pierdut era Domnul Isus! Din vremurile cele mai vechi ale Bibliei, oamenii Lui Dumnezeu au trăit pe acest pământ având comoara lor în cer. Comoara lor fiind în cer, inima lor era acolo, deşi trăiau pe pământ. David spunea mereu în Psalmi despre desfătarea Lui în Legea Domnului, şi despre dragostea ce-o avea el faţă de Domnul. Inima lui era mulţumită ca a unui copil care era în braţele mamei lui. Unde ne este comoara noastră? Alergăm în fiecare zi să ne adunăm cât mai multe lucruri; este inima noastră legată de ele? Foarte mulţi oameni spun că nu; dar este oare adevărat?! Fie ruga noastră ca inima să ni se desprindă tot mai mult de această lume, iar dragostea faţă de Domnul Isus să crească tot mereu. Numai în felul acesta va putea fi comoara şi inima noastră în cer, în locul unde nici nu se poate fura, nici nu se poate ruina.
Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
Cuvintele Domnului Isus sunt aşa de clare şi de precise, încât nu este posibil să nu le înţelegem. Nu se poate să ai comoara undeva şi inima să nu fie acolo. Ceea ce preţuieşti îţi ia toată atenţia şi toată energia. Domnul Isus nu a vorbit de valoarea comorii, nici de mărimea ei, ci de locul ei. Dacă comorile sunt de pe pământ, pe pământ vor rămânea, dar dacă sunt din ceruri, comorile vor rămâne veşnic! Cuvintele Domnului Isus sunt clare, directe şi profunde. Nu poţi preţui ceva, fără ca inima să nu-ţi fie acolo. Toţi cei care au citit aceste cuvinte şi-au dat seama că Domnul Isus dorea ca ucenicii Lui să aibe inima îndreptată spre cer, spre veşnicie. Deşi erau mulţi care aveau comoara jos pe pământ--comoară în totală nesiguranţă--ucenicii au fost îndemnaţi să nu se uite la ce este supus putrezirii, ci să se uite la ceea ce va rămâne veşnic. Comoara este tot ceea ce cineva preţuieşte mai mult decât orice altceva. Cei care s-au întâlnit cu Domnul Isus şi le-a devenit Mântuitor şi Domn al vieţii lor, pentru ei El a devenit comoara lor. Comoara căutată de sufletul pierdut era Domnul Isus! Din vremurile cele mai vechi ale Bibliei, oamenii Lui Dumnezeu au trăit pe acest pământ având comoara lor în cer. Comoara lor fiind în cer, inima lor era acolo, deşi trăiau pe pământ. David spunea mereu în Psalmi despre desfătarea Lui în Legea Domnului, şi despre dragostea ce-o avea el faţă de Domnul. Inima lui era mulţumită ca a unui copil care era în braţele mamei lui. Unde ne este comoara noastră? Alergăm în fiecare zi să ne adunăm cât mai multe lucruri; este inima noastră legată de ele? Foarte mulţi oameni spun că nu; dar este oare adevărat?! Fie ruga noastră ca inima să ni se desprindă tot mai mult de această lume, iar dragostea faţă de Domnul Isus să crească tot mereu. Numai în felul acesta va putea fi comoara şi inima noastră în cer, în locul unde nici nu se poate fura, nici nu se poate ruina.
Wednesday, February 7, 2007
08 Februarie, 2007
Psalmul 56:3
Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine!
Psalmistul era hărţuit zilnic de oameni răi şi se pare că uneori l-a apucat frica. Când frica venea să pună stăpânire pe el, el se încredea în Domnul. David nu neagă faptul că sunt momente în viaţa oamenilor lui Dumnezeu când şi ei se tem: se tem de viitor, se tem de diferite situaţii, se tem de oameni răi, etc. Nu e păcat să te temi,dar e păcat ca frica să te stăpânească şi să domnească în viaţa ta. Când frica vrea să ia locul de frunte, încrede-te în Domnul. El vine lângă tine şi frica dispare. În prezenţa Lui frica se ascunde. Cel slab devine tare lângă Dumnezeu. Cel timid prinde curaj când se încrede în Domnul. Cel disperat e plin de speranţă când se ancorează în Dumnezeu. Nu ştiu ce frici te atacă pe tine prietenul meu drag... Poate aştepţi rezultatele de la doctor, sau poate aştepţi răspunsul la cererea ta de angajare... E foarte posibil ca visurile tale cu anumite persoane sau situaţii să fie spulberate! Încrede-te în Domnul, laudă-te cu El! Psalmistul spune că se încrede şi se laudă cu Dumnezeu (Ps. 56:4), şi atunci nu se mai teme de nimic! A te încrede în Domnul înseamnă să crezi Cuvântul Lui, să iei fiecare promisiune a Lui ca fiind adevărată, şi să laşi ca această credinţă se se transforme în deplină dependenţă de Dumnezeu! Doar oamenii care îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, care îi cunosc caracterul neschimbat al Lui Dumnezeu, se pot încrede cu adevărat în El. Doar acest fel de oameni se vor lăuda cu Dumnezeu, şi ei nu se vor teme de nimic deoarece încrederea în Domnul elimină frica!
Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine!
Psalmistul era hărţuit zilnic de oameni răi şi se pare că uneori l-a apucat frica. Când frica venea să pună stăpânire pe el, el se încredea în Domnul. David nu neagă faptul că sunt momente în viaţa oamenilor lui Dumnezeu când şi ei se tem: se tem de viitor, se tem de diferite situaţii, se tem de oameni răi, etc. Nu e păcat să te temi,dar e păcat ca frica să te stăpânească şi să domnească în viaţa ta. Când frica vrea să ia locul de frunte, încrede-te în Domnul. El vine lângă tine şi frica dispare. În prezenţa Lui frica se ascunde. Cel slab devine tare lângă Dumnezeu. Cel timid prinde curaj când se încrede în Domnul. Cel disperat e plin de speranţă când se ancorează în Dumnezeu. Nu ştiu ce frici te atacă pe tine prietenul meu drag... Poate aştepţi rezultatele de la doctor, sau poate aştepţi răspunsul la cererea ta de angajare... E foarte posibil ca visurile tale cu anumite persoane sau situaţii să fie spulberate! Încrede-te în Domnul, laudă-te cu El! Psalmistul spune că se încrede şi se laudă cu Dumnezeu (Ps. 56:4), şi atunci nu se mai teme de nimic! A te încrede în Domnul înseamnă să crezi Cuvântul Lui, să iei fiecare promisiune a Lui ca fiind adevărată, şi să laşi ca această credinţă se se transforme în deplină dependenţă de Dumnezeu! Doar oamenii care îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, care îi cunosc caracterul neschimbat al Lui Dumnezeu, se pot încrede cu adevărat în El. Doar acest fel de oameni se vor lăuda cu Dumnezeu, şi ei nu se vor teme de nimic deoarece încrederea în Domnul elimină frica!
Tuesday, February 6, 2007
07 Februarie, 2007
2 Corinteni 12:9
Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”
Răspunsul acesta i-a venit Apostolului Pavel după ce s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia “ţepuşul” care-l chinuia. Nu era răspunsul pe care el l-a aşteptat. El a cerut eliminarea ţepuşului din trupul lui, dar în loc de acest lucru, Dumnezeu i-a spus, “Harul Meu îţi este suficient.” “Când întristările prea grele ni se par şi zilele prea lungi, poverile prea mari, ne mângâie Cristos, El se va arăta, să-şi ia pe nori mireasa, să-i şteargă lacrima.” Harul Lui Dumnezeu este îndeajuns tuturor copiilor Lui Dumnezeu care aşteaptă ajutorul Domnului. El nu le dă întotdeauna răspunsul pe care ei îl aşteaptă, dar în toate El dă har celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Puterea Lui se face desăvârşită în slăbiciune. Acolo unde nu se mai poate omeneşte, Dumnezeu poate totul şi prin harul Lui El ne conduce şi ne dă putere să umblăm biruitori pe calea îngustă! Când un om se îneacă, nimeni nu-l poate salva până mai are putere. Când se pare că a pierdut orice speranţă că se poate salva singur, atunci se lasă “salvat” de cineva. Puterea Lui Dumnezeu este desăvârşită întotdeauna, dar în slăbiciune ea este vizibilă. Atunci o vedem mai clar şi ne dăm seama că nu este posibil ca să fie vre-o situaţie unde harul Lui Dumnezeu să nu fie suficient. Dragii mei cititori nu ştim nici unul din noi prin ce vom trece în săptămâna aceasta, dar prin orice situaţii vom trece să nu uităm că harul Lui ne este indeajuns! Sfântul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia ţepuşul pe care-l avea , dar răspunsul care a venit de la Domnul nu a fost cel pe care l-a cerut el. De fapt, abia după a treia rugăciune a venit acest răspuns: Harul Meu îţi este suficient! Cred că Domnul i-a dat asigurarea că harul Lui va fi peste Pavel, chiar dacă va suferi. Harul Lui Dumnezeu nu se termină, este inepuizabil deoarece Domnul Isus a murit ca noi să putem pri acest har. Prin moartea Lui, El fiind Dumnezeu veşnic, harul a devenit veşnic, şi tot ce e veşnic este inepuizabil! Dacă Apostolul Pavel a acceptat ţepuşul după a treia rugăciune, ce fac astăzi cei care primesc câte un ţepuş? Insistă zilnic sau strigă tot mereu să le fie luat? Înţelegem noi oare că harul Lui Dumnezeu ne este îndeajuns şi nouă? Deşi acest verset a fost adresat specific lui Pavel, principiul ni se aplică şi nouă. Harul Lui ne este suficient atât în boală cât şi în sănătate, la bine şi la rău, în necaz şi în bucurii. Puterea Lui Dumnezeu e aceeaşi, dar în slăbiciunile noastre ea se manifestă desăvârşit, sau o putem vedea desăvârşită. Atunci când nu avem slăbiciuni credem că mai putem noi, credem că putem încă înnota, dar când am dat de slăbiciune, atunci avem nevoie de Dumnezeu şi de puterea Lui care este desăvârşită pentru noi! Nuştiu în ce stare sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar mă rog Domnului ca să ne ajute pe toţi să înţelegem suficienţa harului Său în orice situaţie ne-am afla, iar puterea Lui să se manifeste deplin în fiecare din noi.
Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”
Răspunsul acesta i-a venit Apostolului Pavel după ce s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia “ţepuşul” care-l chinuia. Nu era răspunsul pe care el l-a aşteptat. El a cerut eliminarea ţepuşului din trupul lui, dar în loc de acest lucru, Dumnezeu i-a spus, “Harul Meu îţi este suficient.” “Când întristările prea grele ni se par şi zilele prea lungi, poverile prea mari, ne mângâie Cristos, El se va arăta, să-şi ia pe nori mireasa, să-i şteargă lacrima.” Harul Lui Dumnezeu este îndeajuns tuturor copiilor Lui Dumnezeu care aşteaptă ajutorul Domnului. El nu le dă întotdeauna răspunsul pe care ei îl aşteaptă, dar în toate El dă har celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Puterea Lui se face desăvârşită în slăbiciune. Acolo unde nu se mai poate omeneşte, Dumnezeu poate totul şi prin harul Lui El ne conduce şi ne dă putere să umblăm biruitori pe calea îngustă! Când un om se îneacă, nimeni nu-l poate salva până mai are putere. Când se pare că a pierdut orice speranţă că se poate salva singur, atunci se lasă “salvat” de cineva. Puterea Lui Dumnezeu este desăvârşită întotdeauna, dar în slăbiciune ea este vizibilă. Atunci o vedem mai clar şi ne dăm seama că nu este posibil ca să fie vre-o situaţie unde harul Lui Dumnezeu să nu fie suficient. Dragii mei cititori nu ştim nici unul din noi prin ce vom trece în săptămâna aceasta, dar prin orice situaţii vom trece să nu uităm că harul Lui ne este indeajuns! Sfântul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-i ia ţepuşul pe care-l avea , dar răspunsul care a venit de la Domnul nu a fost cel pe care l-a cerut el. De fapt, abia după a treia rugăciune a venit acest răspuns: Harul Meu îţi este suficient! Cred că Domnul i-a dat asigurarea că harul Lui va fi peste Pavel, chiar dacă va suferi. Harul Lui Dumnezeu nu se termină, este inepuizabil deoarece Domnul Isus a murit ca noi să putem pri acest har. Prin moartea Lui, El fiind Dumnezeu veşnic, harul a devenit veşnic, şi tot ce e veşnic este inepuizabil! Dacă Apostolul Pavel a acceptat ţepuşul după a treia rugăciune, ce fac astăzi cei care primesc câte un ţepuş? Insistă zilnic sau strigă tot mereu să le fie luat? Înţelegem noi oare că harul Lui Dumnezeu ne este îndeajuns şi nouă? Deşi acest verset a fost adresat specific lui Pavel, principiul ni se aplică şi nouă. Harul Lui ne este suficient atât în boală cât şi în sănătate, la bine şi la rău, în necaz şi în bucurii. Puterea Lui Dumnezeu e aceeaşi, dar în slăbiciunile noastre ea se manifestă desăvârşit, sau o putem vedea desăvârşită. Atunci când nu avem slăbiciuni credem că mai putem noi, credem că putem încă înnota, dar când am dat de slăbiciune, atunci avem nevoie de Dumnezeu şi de puterea Lui care este desăvârşită pentru noi! Nuştiu în ce stare sunteţi cei care citiţi aceste rânduri, dar mă rog Domnului ca să ne ajute pe toţi să înţelegem suficienţa harului Său în orice situaţie ne-am afla, iar puterea Lui să se manifeste deplin în fiecare din noi.
Monday, February 5, 2007
06 Februarie, 2007
Psalmul 9:10
Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
Doar acei care-L cunosc pe Dumnezeu se pot încrede în El. Este logic acest lucru. Nu te poţi încrede în cineva până nu-l cunoşti. Cei ce au ajuns să cunoască Numele Lui Dumnezeu--Acest Nume minunat-- aceia se încred în Dumnezeu! Ei cunosc caracterul neschimbabil al Lui Dumnezeu, şi îşi dau seama că El nu abandonează pe cei ce-L caută, de aceea se pot încrede în El. “Lăsatu-i-a El pe ai Săi cândva? Nici când nu, nici când nu,” spune un poet, şi cu el mii şi mii de credincioşi din lumea întreagă care cunosc Numele Lui Dumnezeu. Prietenul meu, caută-L pe Dumnezeu! Caută-L în Biblie–Cuvânt- care ni-L descoperă pe Dumnezeu aşa de minunat. Caută-L să-ţi dea mântuirea în dar, să te facă un copil al Lui. Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, încrede-te în El şi caută mereu să-L cunoşti tot mai mult şi mai bine prin Cuvântul Lui. Cunoscându-L tot mai mult, vei avea motive să te încrezi mai mult în El. Vei înţelege că El nu te părăseşte niciodată, ci va fi cu tine până la sfârşitul vieţii tale. Vor fi zile când vei crede că te-a părăsit? Desigur! Poate chiar azi va fi ziua când El ţi se va părea distant, de aceea vreau să te încurajez să te încrezi în El şi să şti că El nu părăseşte niciodată pe cei ce-L caută!
Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!
Doar acei care-L cunosc pe Dumnezeu se pot încrede în El. Este logic acest lucru. Nu te poţi încrede în cineva până nu-l cunoşti. Cei ce au ajuns să cunoască Numele Lui Dumnezeu--Acest Nume minunat-- aceia se încred în Dumnezeu! Ei cunosc caracterul neschimbabil al Lui Dumnezeu, şi îşi dau seama că El nu abandonează pe cei ce-L caută, de aceea se pot încrede în El. “Lăsatu-i-a El pe ai Săi cândva? Nici când nu, nici când nu,” spune un poet, şi cu el mii şi mii de credincioşi din lumea întreagă care cunosc Numele Lui Dumnezeu. Prietenul meu, caută-L pe Dumnezeu! Caută-L în Biblie–Cuvânt- care ni-L descoperă pe Dumnezeu aşa de minunat. Caută-L să-ţi dea mântuirea în dar, să te facă un copil al Lui. Dacă eşti copilul Lui Dumnezeu, încrede-te în El şi caută mereu să-L cunoşti tot mai mult şi mai bine prin Cuvântul Lui. Cunoscându-L tot mai mult, vei avea motive să te încrezi mai mult în El. Vei înţelege că El nu te părăseşte niciodată, ci va fi cu tine până la sfârşitul vieţii tale. Vor fi zile când vei crede că te-a părăsit? Desigur! Poate chiar azi va fi ziua când El ţi se va părea distant, de aceea vreau să te încurajez să te încrezi în El şi să şti că El nu părăseşte niciodată pe cei ce-L caută!
Sunday, February 4, 2007
05 Februarie, 2007
Filipeni 3:10
Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.
Încă din versetul 8 al acestui capitol, Pavel şi-a exprimat dorinţa de a socoti totul ca un gunoi faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii Domnului Isus Cristos. Aici el continuă acelaşi gând, cu dorinţa însă de a cunoaşte puterea învierii Domnului Isus. Nu cred că Apostolul Pavel dorea doar cunoaşterea puterii divine care l-a înviat pe Domnul Isus din morţi, ci el dorea puterea Domnului Isus înviat să opereze în viaţa lui şi a altor credincioşi. Puterea învierii este puterea care o au credincioşii să trăiască “o viaţă nouă,” Romani 6:4. Viaţa cea nouă a fost posibilă deoarece ei, credincioşii, au fost înviaţi împreună cu Domnul Isus, Coloseni 3:2; Efeseni 2:5-6. Pentru Pavel acest lucru era esenţial. Cum este pentru noi? Dorim oare şi noi să cunoaştem puterea învierii în viaţa noastră? Apostolul Pavel nu dorea doar cunoaşterea puterii învierii, ci el dorea şi părtăşia în suferinţele Domnului Isus. Domnul Isus a suferit singur pentru păcatele noastre, dar fiecare urmaş al Lui va avea de suferit, Coloseni 1:24. Nu toţi vom suferi la fel, dar fiecare va avea suferinţe atât interne cât şi externe. Pavel merge mai departe şi spune că vrea să se identifice cu moartea Domnului Isus, adică o totală identificare cu Mântuitorul lui. Murind faţă de lume, în fiecare zi noi ne identificăm cu moartea Domnului Isus. Aspectul acesta al morţii noastre faţă de păcat trebuie să fie real, aşa încât zilnic să ne identificăm cu moartea Domnului Isus. Doresc ca viaţa Lui şi puterea învierii Lui să se vadă în viaţa celor care caută să-L cunoască tot mai mult pe Domnul Isus!
Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.
Încă din versetul 8 al acestui capitol, Pavel şi-a exprimat dorinţa de a socoti totul ca un gunoi faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii Domnului Isus Cristos. Aici el continuă acelaşi gând, cu dorinţa însă de a cunoaşte puterea învierii Domnului Isus. Nu cred că Apostolul Pavel dorea doar cunoaşterea puterii divine care l-a înviat pe Domnul Isus din morţi, ci el dorea puterea Domnului Isus înviat să opereze în viaţa lui şi a altor credincioşi. Puterea învierii este puterea care o au credincioşii să trăiască “o viaţă nouă,” Romani 6:4. Viaţa cea nouă a fost posibilă deoarece ei, credincioşii, au fost înviaţi împreună cu Domnul Isus, Coloseni 3:2; Efeseni 2:5-6. Pentru Pavel acest lucru era esenţial. Cum este pentru noi? Dorim oare şi noi să cunoaştem puterea învierii în viaţa noastră? Apostolul Pavel nu dorea doar cunoaşterea puterii învierii, ci el dorea şi părtăşia în suferinţele Domnului Isus. Domnul Isus a suferit singur pentru păcatele noastre, dar fiecare urmaş al Lui va avea de suferit, Coloseni 1:24. Nu toţi vom suferi la fel, dar fiecare va avea suferinţe atât interne cât şi externe. Pavel merge mai departe şi spune că vrea să se identifice cu moartea Domnului Isus, adică o totală identificare cu Mântuitorul lui. Murind faţă de lume, în fiecare zi noi ne identificăm cu moartea Domnului Isus. Aspectul acesta al morţii noastre faţă de păcat trebuie să fie real, aşa încât zilnic să ne identificăm cu moartea Domnului Isus. Doresc ca viaţa Lui şi puterea învierii Lui să se vadă în viaţa celor care caută să-L cunoască tot mai mult pe Domnul Isus!
Saturday, February 3, 2007
04 Februarie, 2007
Psalmul 64:10
Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi!
Bucuria copiilor Lui Dumnezeu este în El; tot în El îşi caută ei scăparea! Psalmistul a experimentat scăparea despre care vorbeşte. În anii de alergare din faţa lui Saul şi în multe alte situaţii viaţa lui a fost în pericol. Nu a avut la cine să apeleze. Nici prietenii şi nici duşmanii nu vroiau să-i dea un loc de adăpost. Era normal ca disperarea să fie în viaţa Lui David, dar vedem că nu e aşa. David şi-a dat seama că adevărata bucurie este doar în Domnul. Doar Domnul are resurse imense, de nepătruns, cari produc bucurie sufletului care este neprihănit. Cine şi-a căutat scăparea în Domnul a fost răsplătit cu bucuria salvării, bucuria ajutorului divin. Când nu vezi nici o scăpare, fii sigur că la El există soluţie pentru problema ta. Nu contează cât de mare sau mică este încercarea care apasă sufletul tău, la El este izvorul bucuriilor veşnice. El îţi dă scăpare în orice situaţie te-ai afla! Este foarte important să umblăm în neprihănirea care El o cere; - nu o neprihănire a legii, nu una care este a noastră, ci neprihănirea care se dă prin credinţă-! În această stare de har în care am intrat, harul ne învaţă cum să continuăm umblarea în neprihănire: despărţiţi de orice se pare rău şi lipiţi tare de bine. În felul acesta ne putem lăuda că suntem fericiţi! Da suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ pentru că avem pe Dumnezeu de partea noastră. În El ne este bucuria! În El ne este scăparea! În El am găsit adevărata fericire! Fie ziua de astăzi plină de bucurie pentru toţi cei ce umblă în neprihănire! Fie El scăparea tuturor care sunt la strâmtorare. Fie El fericirea celor cu inima fără prihană!
Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi!
Bucuria copiilor Lui Dumnezeu este în El; tot în El îşi caută ei scăparea! Psalmistul a experimentat scăparea despre care vorbeşte. În anii de alergare din faţa lui Saul şi în multe alte situaţii viaţa lui a fost în pericol. Nu a avut la cine să apeleze. Nici prietenii şi nici duşmanii nu vroiau să-i dea un loc de adăpost. Era normal ca disperarea să fie în viaţa Lui David, dar vedem că nu e aşa. David şi-a dat seama că adevărata bucurie este doar în Domnul. Doar Domnul are resurse imense, de nepătruns, cari produc bucurie sufletului care este neprihănit. Cine şi-a căutat scăparea în Domnul a fost răsplătit cu bucuria salvării, bucuria ajutorului divin. Când nu vezi nici o scăpare, fii sigur că la El există soluţie pentru problema ta. Nu contează cât de mare sau mică este încercarea care apasă sufletul tău, la El este izvorul bucuriilor veşnice. El îţi dă scăpare în orice situaţie te-ai afla! Este foarte important să umblăm în neprihănirea care El o cere; - nu o neprihănire a legii, nu una care este a noastră, ci neprihănirea care se dă prin credinţă-! În această stare de har în care am intrat, harul ne învaţă cum să continuăm umblarea în neprihănire: despărţiţi de orice se pare rău şi lipiţi tare de bine. În felul acesta ne putem lăuda că suntem fericiţi! Da suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ pentru că avem pe Dumnezeu de partea noastră. În El ne este bucuria! În El ne este scăparea! În El am găsit adevărata fericire! Fie ziua de astăzi plină de bucurie pentru toţi cei ce umblă în neprihănire! Fie El scăparea tuturor care sunt la strâmtorare. Fie El fericirea celor cu inima fără prihană!
Friday, February 2, 2007
03 Februarie, 2007
Ioan 8:51
Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.
Cu această afirmaţie solemnă, Domnul Isus anunţă pe ucenicii Săi că oricine păzeşte Cuvântul Lui, în veac nu va muri. Afirmaţia aceasta a dat şi încă dă speranţă la mii şi mii de credincioşi din toată lumea!. Domnul Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi. Cuvântul care El l-a predicat a trebuit să fie păzit cu sfinţenie. Ucenicii şi cei de acolo, desigur că au rămas înmărmuriţi. Ei ştiau cerinţele Legii. Ei erau familiarizaţi cu ceea ce Domnul Isus a spus, dar aici nu e vorba de a repeta nişte formule sau a citi un crez. Aici Domnul Isus a vorbit despre rămânerea în El şi despre păzirea Cuvântului Său, care spune că cei ce păzesc Cuvântul nu vor muri niciodată. Ei vor muri fizic, adică alergarea lor pe acest pământ se va termina într-o zi, dar spiritual ei nu vor muri. Toţi cei care păzesc Cuvântul vor trăi veşnic cu Dumnezeu. Păzirea Cuvântului nu este o păzire forţată, sau de silă, ci o păzire voluntară şi cu bucurie! Dragii mei, păzirea Cuvântului devine o plăcere pentru cei care cunosc Cuvântul cu adevărat! Cei care doar se plimbă prin Cuvântul Lui Dumnezeu, vor găsi tot felul de lucruri greu de păzit. Celor ce-L cunosc pe Autorul Cuvântului, nu li se pare nimic greu. Păzim noi Cuvântul Lui Dumnezeu? Cunoaştem Cuvântul Lui Dumnezeu suficient de bine pentru a-L păzi? Fie ziua de azi o zi de apropiere mai mare de Cuvântul Lui Dumnezeu, zi în care să-l studiem cu seriozitate, şi să-L păzim cu stricteţe. Păzind Cuvântul avem garanţia că nu vom mai muri! Ce perspectivă frumoasă adusă în lumea în care toti oamenii mor! Să ne încredem în El şi să umblăm în deplină ascultare de Cuvântul Lui Dumnezeu şi azi şi întotdeauna!
Adevărat, adevărat vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.
Cu această afirmaţie solemnă, Domnul Isus anunţă pe ucenicii Săi că oricine păzeşte Cuvântul Lui, în veac nu va muri. Afirmaţia aceasta a dat şi încă dă speranţă la mii şi mii de credincioşi din toată lumea!. Domnul Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi. Cuvântul care El l-a predicat a trebuit să fie păzit cu sfinţenie. Ucenicii şi cei de acolo, desigur că au rămas înmărmuriţi. Ei ştiau cerinţele Legii. Ei erau familiarizaţi cu ceea ce Domnul Isus a spus, dar aici nu e vorba de a repeta nişte formule sau a citi un crez. Aici Domnul Isus a vorbit despre rămânerea în El şi despre păzirea Cuvântului Său, care spune că cei ce păzesc Cuvântul nu vor muri niciodată. Ei vor muri fizic, adică alergarea lor pe acest pământ se va termina într-o zi, dar spiritual ei nu vor muri. Toţi cei care păzesc Cuvântul vor trăi veşnic cu Dumnezeu. Păzirea Cuvântului nu este o păzire forţată, sau de silă, ci o păzire voluntară şi cu bucurie! Dragii mei, păzirea Cuvântului devine o plăcere pentru cei care cunosc Cuvântul cu adevărat! Cei care doar se plimbă prin Cuvântul Lui Dumnezeu, vor găsi tot felul de lucruri greu de păzit. Celor ce-L cunosc pe Autorul Cuvântului, nu li se pare nimic greu. Păzim noi Cuvântul Lui Dumnezeu? Cunoaştem Cuvântul Lui Dumnezeu suficient de bine pentru a-L păzi? Fie ziua de azi o zi de apropiere mai mare de Cuvântul Lui Dumnezeu, zi în care să-l studiem cu seriozitate, şi să-L păzim cu stricteţe. Păzind Cuvântul avem garanţia că nu vom mai muri! Ce perspectivă frumoasă adusă în lumea în care toti oamenii mor! Să ne încredem în El şi să umblăm în deplină ascultare de Cuvântul Lui Dumnezeu şi azi şi întotdeauna!
Thursday, February 1, 2007
02 Februarie, 2007
Isaia 28:29
Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor, minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui!
Omul Lui Dumnezeu care a văzut pe Domnul în templul Lui cel sfânt, a primit slujba să spună Israelului, Cuvântul Domnului! În cursul scrierii cărţii sale, el s-a oprit şi a exprimat ceea ce doar un suflet care-l cunoaşte pe Domnul poate spune: “minunat este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui!” Dacă Isaia ar fi fost contemporan cu noi, dacă ar fi avut mijloacele noastre de comunicare, cred că ar fi sunat la staţiile de radio şi televiziune şi ar fi pus pe Internet spunând: “Ceea ce vă spun, vine de la Domnul! Nu sunt invenţiile mele! Numai Domnul singur poate pune “o piatră în Sion, piatră încercată, o piatră de preţ din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.” Când Isaia a auzit acest lucru, inima lui a explodat de bucurie şi a declarat că planul Lui Dumnezeu este minunat, şi mare este înţelepciunea Lui! Acesta este Dumnezeul nostru. El are un plan minunat pentru noi toţi! Planul Lui a fost şi este mântuirea omului din păcat! Viaţa noastră este planificată de El, viitorul nostru este în mâna Lui. De aceeaşi noi putem spune ca şi Isaia: mare este înţelepciunea Lui! De aceea Domnul Isus ne spune să nu ne îngrijorăm dar de viaţa noastră...El are un plan minunat pentru noi, şi mare este înţelepciunea Lui! El nu a greşit niciodată, şi nici nu va greşi! El ne-a numărat firele de păr din cap. El strânge lacrimile noastre în burduful Lui. El ne rânduieşte paşii pe căile plăcute Lui şi tot El ne netezeşte cărarea. Păşunea pe care mergem, El ne-o alege, iar apele de odihnă sunt ale Lui! Planul Lui este minunat. Mare este înţelepciunea Lui! Slavă şi glorie să-I dăm astăzi cu toţi sfinţii Lui Dumnezeu pentru planul Lui minunat şi înţelepciunea Lui nespus de mare!
Şi lucrul acesta vine de la Domnul oştirilor, minunat este planul Lui, şi mare este înţelepciunea Lui!
Omul Lui Dumnezeu care a văzut pe Domnul în templul Lui cel sfânt, a primit slujba să spună Israelului, Cuvântul Domnului! În cursul scrierii cărţii sale, el s-a oprit şi a exprimat ceea ce doar un suflet care-l cunoaşte pe Domnul poate spune: “minunat este planul Lui şi mare este înţelepciunea Lui!” Dacă Isaia ar fi fost contemporan cu noi, dacă ar fi avut mijloacele noastre de comunicare, cred că ar fi sunat la staţiile de radio şi televiziune şi ar fi pus pe Internet spunând: “Ceea ce vă spun, vine de la Domnul! Nu sunt invenţiile mele! Numai Domnul singur poate pune “o piatră în Sion, piatră încercată, o piatră de preţ din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.” Când Isaia a auzit acest lucru, inima lui a explodat de bucurie şi a declarat că planul Lui Dumnezeu este minunat, şi mare este înţelepciunea Lui! Acesta este Dumnezeul nostru. El are un plan minunat pentru noi toţi! Planul Lui a fost şi este mântuirea omului din păcat! Viaţa noastră este planificată de El, viitorul nostru este în mâna Lui. De aceeaşi noi putem spune ca şi Isaia: mare este înţelepciunea Lui! De aceea Domnul Isus ne spune să nu ne îngrijorăm dar de viaţa noastră...El are un plan minunat pentru noi, şi mare este înţelepciunea Lui! El nu a greşit niciodată, şi nici nu va greşi! El ne-a numărat firele de păr din cap. El strânge lacrimile noastre în burduful Lui. El ne rânduieşte paşii pe căile plăcute Lui şi tot El ne netezeşte cărarea. Păşunea pe care mergem, El ne-o alege, iar apele de odihnă sunt ale Lui! Planul Lui este minunat. Mare este înţelepciunea Lui! Slavă şi glorie să-I dăm astăzi cu toţi sfinţii Lui Dumnezeu pentru planul Lui minunat şi înţelepciunea Lui nespus de mare!
Subscribe to:
Posts (Atom)