14 Octombrie, 2007

Psalmul 71:3

Fii o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărât să mă scapi, căci Tu eşti stânca şi cetăţuia mea.

Psalmistul a cerut Domnului să fie o stâncă pentru el. Tot ce era în jurul lui nu i s-a părut destul de solid, de aceea a strigat la Domnul ca El să fie o stâncă pentru El. Domnul este tare şi El nu se schimbă cum se schimbă oamenii. Psalmistul dorea să aibe un loc unde să fugă întotdeauna şi să fie sigur că are unde să alerge când era în pericol. Domnul însă a hotărât să-l scape, El deja era stânca psalmistului. Domnul era deja cetatea întărită, unde psalmistul putea alerga oricând era ameninţat! Ce har să ştim că Dumnezeu a pregătit mijlocul de scăpare înainte ca noi să ne vedem nevoia! Înainte de a şti omul de păcat, Dumnezeu o pregătit calea de iertare. Înainte de a fi veacurile, Dumnezeu a hotărât să dea pe Domnul Isus pentru răscumpărarea omului din păcat! Hotărârea să ne scape Îi aparţine Lui. Înainte de a striga noi, El a hotărât să ne salveze! Slăvit să fie El! El a rămas şi va rămâne o stâncă care nu se clatină nici în cea mai năprasnică furtună! Linişteşte-te o suflet tu supus la încercare, Dumnezeu a hotărât să te scape şi la timpul hotărât de El te va scăpa. Aleargă fără frică în cetatea întărită care este Domnul. Să mergem la casele de închinare şi să-I aducem laudă pentru că ne-a scăpat de iad şi de moarte, dându-ne viaţă veşnică!