8 Iunie, 2007

Iacov 4:7

Supuneţi-vă, dar, Lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi!

Iacov, frate cu Domnul Isus, conducătorul bisericii din Ierusalim, a scris aceste cuvinte către toţi credincioşii care erau răspândiţi în imperiul roman. Deşi au fost scrise specific celor douăsprezece seminţii, adică evreilor încreştinaţi, cuvintele acestea au fost şi sunt valabile pentru toţi credincioşii din toate locurile şi din toate timpurile. Porunca de a ne supune Domnului, este răspunsul logic la ceea ce Iacov a citat din Proverbe 3:34, “Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Fiindcă Dumnezeu stă împotriva celor mândri, credincioşii trebuie să fie smeriţi şi să se supună Lui. Supunerea nu-i acelaşi lucru cu ascultarea. În această supunere voinţa noastră trebuie să se subordoneze voii Lui Dumnezeu şi astfel noi vom face ceea ce vrea Domnul, nu ce vrem noi. Supunerea noastră faţă de Domnul arată smerenia şi dorinţa noastră de a fi conduşi de El. Cine se supune cuiva, recunoaşte poziţia şi autoritatea celui căruia i se supune. Tot aşa şi noi, recunoscând poziţia şi autoritatea Domnului “care are toată puterea în cer şi pe pământ,” ne-am supus Lui. După ce Iacov a dat porunca supunerii cu autoritatea care îndeamnă la acţiune imediată, el continuă în acelaşi ton, cu porunca, “împotriviţi-vă diavolului!” Diavolul va ataca pe toţi cei care se supun Lui Dumnezeu şi pe toţi cei care nu mai merg după îndemnurile lor, ci fac voia Lui Dumnezeu. În acest atac, noi trebuie să ne împotrivim diavolului şi el va fugi de la noi! Noi nu trebuie să facem planurile de atac, ci doar să ne împotrivim diavolului. Planurile de atac aparţin Domnului Isus, care l-a cruce l-a biruit pe diavolul. Promisiunea este că diavolul va fugi de la noi, şi acest adevăr ne dă asigurarea că diavolul poate şi trebuie să fie înfruntat! Să ne supunem şi azi sub mâna Domnului, să ne împotrivim diavolului în toate atacurile lui, şi prin credinţă să umblăm mai mult decât biruitori!