22 Iunie, 2007

Ioan 8:11

Du-te, şi să nu mai păcătuieşti!

Contextul acestor cuvinte este bine cunoscut. O femeie a păcătuit şi fariseii împreună cu cărturarii au adus-o la Domnul Isus cu gândul să-L ispitească. Domnul Isus nu condamnă, ci iartă pe păcătos. Eliberând pe păcătos de păcat, Domnul Isus spune “să nu mai păcătuieşti.” El urăşte păcatul, dar îmbrăţişează pe păcătosul pocăit. El nu justifică păcatul, ci pe păcătos! Păcătosul eliberat trebuie să meargă şi să spună despre harul nespus de mare al Domnului Isus la toţi oamenii. Plecarea din faţa Domnului Isus este în deplină siguranţă că El ne-a iertat, ne-a spălat conştiinţa de orişice condamnare, dar El ne trimite cu cea mai categorică avertizare, “să nu mai păcătuieşti.” Spune despre slava iertării, despre minunea mântuirii primită în dar, laudă-te cu crucea Lui, dar nu mai păcătui.
Cei ce-au fost iertaţi, aceia cunosc bucuria umblării în libertate, în bucurie! Domnul Isus le spune la astfel de oameni, “duceţi-vă, şi să nu mai păcătuiţi.” Justificarea şi sanctificarea credinciosului sunt inseparabile. Odată mântuit, copilul Lui Dumnezeu va urmări pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, Evrei 12:14. Păcatul să nu mai domnească în trupul nostru, ci prin Duhul Sfânt să trăim în sfinţenie gândindu-ne mereu la cuvintele Domnului Isus, “du-te, şi să nu mai păcătuieşti!”