13 Iunie, 2007

Psalmul 34:1

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.

David a trecut prin grele încercări cu Saul. Saul l-a urmărit şi a căutat să-l omoare, dar David a fugit departe de Saul. Când David a ajuns la strâmtorare a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec şi a fost alungat de la el. În felul acesta a scăpat David cu viaţă. După ce a scăpat din acest necaz, David a compus acest psalm. Parcă era normal să fie necăjit şi abătut, dar David a lăudat pe Domnul. În scăparea lui, el nu s-a bizuit pe faptul că a fost isteţ şi aşa a scăpat, ci el a văzut mâna Lui Dumnezeu care l-a scăpat. De aceea David îl binecuvintează pe Domnul în orice vreme. Nu trebuie să fie doar vreme bună cu cer senin ca să-L lauzi pe Dumnezeu, ci în orice vreme El trebuie binecuvântat! Aşa fac cei ce se încred în Domnul tot timpul. Cei care fac din Dumnezeu turnul lor de scăpare, aceia au laudele Domnului mereu în gura lor. Astăzi suntem noi oare gata să-L binecuvântăm pe Domnul? Sunt laudele Lui pe buzele noastre? Aşteptăm noi să fie soare în viaţa noastră pentru a începe să-L lăudăm? Dacă cumva norii au ascuns soarele vieţii noastre, s-a dus şi lauda Lui din gura noastră? David nu a avut zile senine când a scris acest psalm, dar a avut o puternică încredere în Dumnezeu. De fapt, “El n-a promis doar cerul senin, nici flori pe cale fără pelin...dar ne-a promis din puterea Sa...” Dacă puterea Lui este în noi, ne mai temem noi oare de ceva sau de cineva? Rugăciunea mea astăzi este ca toţi să-L binecuvântăm pe Domnul, iar lauda Lui să fie mereu în gura noastră!