11 Iunie, 2007

Psalmul 60:4
Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului.
Cei ce aţi făcut armata cred că aţi păzit în câteva rânduri steagul unităţii militare unde aţi fost în serviciul militar. Nu era nimic mai sfânt decât drapelul unităţii. Se păzeau tunurile, tancurile, maşinile, dar nu era nimic ca şi păzirea steagului. Era o mare onoare să faci gardă la steag, dar era şi un mare pericol. Dacă aţipeai, sau te mişcai din pătratul dinaintea steagului erai în mare pericol. La orice punct erai de gardă era pericol să dormi, dar la drapel dacă dormeai pedeapsa era mult mai mare. Steagul reprezenta unitatea respectivă şi era identitatea celor de acolo. Când americanii au ajuns pe Lună, au pus steagul acolo. La jocurile olimpice , sau în momente de tragedie, steagul a fost simbolul a tot ce America este. Psalmistul spune că Dumnezeu a dat celor ce se tem de El un steag, pentru ca ei să-l înalţe spre biruinţa adevărului! Psalmul acesta exprimă mirarea către Dumnezeu că El i-a părăsit, că i-a împrăştiat şi că i-a făcut să treacă prin lucruri grele...Sună familiar, nu? Eu cred că sunt mulţi care se cred uitaţi, lepădaţi de la faţa Lui, atunci când trec prin situaţii grele fără să le înţeleagă. Ar fi de dorit ca în orice vreme să recunoaştem suveranitatea Lui Dumnezeu. În felul acesta am fi scutiţi de multe frământări şi întrebări fără răspuns. De ce nu recunosc oamenii suveranitatea Lui Dumnezeu? Răspunsul este simplu. Din grădina Edenului omul a vrut să fie el stăpân pe soarta lui, să fie el suveranul care decide. Cei ce se tem de Domnul se încred în Domnul şi sunt prieteni cu Domnul. Acestor oameni Dumnezeu le arată calea pe care trebuie să meargă, Psalmul 25:12; acela va locui în fericire şi sămânţa lui va stăpâni ţara. Frica de Domnul era sprijinul lui Iov, omul care se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău, Iov 4:5; 1:1; ea este începutul înţelepciunii şi al stiinţei, Ps. 11:10; Prov 1:7. Frica de Domnul este izvor de viaţă şi duce la viaţă, Prov 14:27, 19:23. Iosif se temea de Dumnezeu şi acest lucru l-a ferit să comită păcat şi nu l-a lăsat să se răzbune pe fraţii lui, Gen 39:9; 42:18. La aşa oameni Dumnezeu le dă un steag, steag pe care să-l înalţe pentru adevăr, pentru biruinţa adevărului! Psalmistul nu ne spune ce steag dă Dumnezeu celor ce se tem de El, dar cred că fiecare ştim ce-a spus Moise după biruinţa asupra lui Amalek: acest altar va purta numele de Johova-nisi, Dumnezeu este steagul meu! Steagul Lui Moise era nimeni altul decât Dumnezeu, Exod 17:15. Noi nu avem alt steag, altă mândrie decât pe Domnul Isus şi Numele Lui, pe care vrem să-L înălţăm spre biruinţa Lui şi a adevărului Său în această lume. Nu este simplu de-a avea un steag în mână, dar uitaţi-vă la copiii care au steguleţe mici în mâini cât le flutură de bucuroşi pentru anumite evenimente! Steagul e acelaşi, dar mărimea lui este pe măsura credinţei noastre, şi fiecare în colţul nostru trebuie să-l înălţăm ca adevărul să triumfe! Dumnezeu e steagul meu, eu îl port dar El mă poartă...Mic şi slab stegar sunt eu, însă steagu-I Dumnezeu!