05 Iunie, 2007

Daniel 1:8

Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul.

Profetul Daniel a fost dus în robie în primul val al invaziei lui Nebucadneţar. Împăratul Babilonului a luat floarea tinerimii la el pentru a-i instrui şi a-i face consilierii lui. Mult mai uşor conducea el, dacă avea consilieri din toate popoarele subjugate. Acestor tineri trebuia să li se dea mâncarea şi vinul împăratului, dar Daniel a hotărât să nu atingă ceea ce i se oferea. El era din poporul Lui Dumnezeu, şi el nu a vrut să calce Legea Lui Dumnezeu, chiar dacă era în Babilon. Daniel nu s-a lăsat de Dumnezeu, chiar cu riscul să fie expulzat din Academia Regală, sau chiar să-şi piardă viaţa. El însă ştia ce vrea, inima lui era tare hotărâtă pentru Dumnezeu! Poziţia în Babilon era importantă, dar mai importantă era poziţia lui faţă de Dumnezeu. Viaţa i-a fost în pericol, dar Daniel ştia ce valoare are viaţa. Daniel a rămas un exemplu unic pentru multe generaţii de creştini. De-a lungul istoriei, mii şi mii de creştini au hotărât să nu se “spurce” cu ceea ce lumea le oferea. La fel ca Daniel, mulţi tineri au hotărât să nu lase viaţa lor contaminată cu lumea din jurul lor. Cum este oare generaţia noastră? Provocările “babilonului modern” întâlnesc oare la noi o hotărâre fermă ca şi a lui Daniel? Noi nu suntem robi ca Daniel, riscurile noastre sunt mult mai mici, dar ne ridicăm noi oare la nivelul dedicării şi al predării lui Daniel în mâna Domnului?! Fie ca hotărârea lui Daniel să ne inspire să fim şi noi la fel de hotărâţi să nu lăsăm nimic din lumea aceasta să contamineze vieţile noastre. Să ne rugăm ca El să ne dea harul de a fi oameni hotărâţi şi sfinţi pentru slava Lui Dumnezeu!