04 Iunie, 2007

Iuda 1:3

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

Iuda era angajat în a scrie despre un subiect drag inimii lui şi anume despre mântuirea noastră de obşte, sau mântuirea comună. Mântuirea ce-o avem este ceea ce Domnul Isus ne-a dat în dar fără nici un merit! Subiectul de care a vrut să scrie a fost şi este superb. Este o delectare pentru noi să citim despre marea mântuire ce ne-a dat-o şi ne-o va da. Ne-a scos de sub pedeapsa păcatului, a zdrobit puterea păcatului şi acum aşteptăm eliberarea de sub prezenţa păcatului, şi numai El ştie ce înseamnă desăvârşirea mântuirii noastre. E mult peste puterea mea de imaginaţie ce înseamnă o mântuire perfectă să fie desăvârşită! Cum a ajuns Iuda să cunoască mântuirea? A crescut în casă cu Domnul Isus! A auzit de la Iosif şi de la Maria cine era El? Cum l-a urmărit? Când a crezut? La înviere? Nu ştim, dar credem că după înviere fraţii Domnului Isus au crezut că El este Mesia. Iuda s-a simţit obligat să scrie altceva. El nu era un scriitor de epistole care au alcătuit o scrisoare cum el dorea. El a fost folosit de Duhul Sfânt să aducă Cuvântul inspirat al Lui Dumnezeu, şi ca toţi scriitorii umani ai Bibliei, Iuda s-a subordonat şi a schimbat subiectul (deşi nu e o schimbare majoră), şi a scris cititorilor lui şi cred că şi nouă, să ne îndemne “să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” În Colos 1:29 Pavel ne spune că lucrează şi “se luptă,” iar în 1Tes. 2:2, ne spune a vestit Evanghelia Lui Dumnezeu “în mijlocul multor lupte.” În 2 Tim 4:7 Pavel spune la sfârşitul vieţii “m-am luptat lupta cea bună.” Agonizomenos arată că lupta creştină este continuă şi intensă! Nu cum se poate şi când se poate, ci o luptă susţinută, intensă până la capăt. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca şi astăzi să luptăm cu seriozitate pentru credinţa noastră. Să luptăm cu orice ispită ca să putem arăta o credinţă vie celor din jurul nostru. Să nu lăsăm ca alţii să ne calce în picioare credinţa, ci cu dragoste şi seriozitate să luptăm pentru credinţa noastră!