02 Iunie, 2007

1 Petru 1:3

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea Lui Isus Cristos din morţi la o nădejde vie!

Slavă Lui Dumnezeu pentru îndurarea Lui prin care ne-a născut din nou. Dumnezeu ne-a dat înfierea Lui nu prin meritele noastre, nu prin faptele bune făcute de noi, sau promisiunea că vom face ceva, ci doar prin îndurarea Lui! Învierea Domnului Isus a făcut posibilă naşterea noastră din nou. Fără biruinţa Domnului Isus asupra păcatului şi a morţii, nu ar fi fost posibil ca noi să fi ieşit din ghiarele păcatului! Slavă Lui Dumnezeu pentru Domnul Isus, că a venit să sufere, să moară şi apoi să învieze pentru noi şi în locul nostru! Dumnezeu este sursa mântuirii noastre, Domnul Isus a realizat mântuirea noastră, iar Duhul Sfânt împlineşte naşterea din nou, Ioan 3:3-8. Motivul naşterii din nou este descris în acest text doar în două cuvinte: nădejde vie! De aceea am fost născuţi din nou, la o nădejde vie! Speranţa noastră este vie deoarece avem un Mântuitor viu! Speranţa nu-i altceva, decât moştenirea nestricăcioasă păstrată de Dumnezeu, în ceruri pentru noi. Toţi cei născuţi din nou se bucură nespus de mult pentru harul de a fi mereu ţinuţi de speranţa vie, speranţa care nu înşeală, ci va fi împlinită de Domnul în ziua aceea! În ziua marii întâlniri lacrimile vor dispare, durerile vor înceta, călătorii obosiţi se vor odihni, iar Domnul ne va da moştenirea sfinţilor în lumină! Nu vom fi străini, ci cetăţeni cu sfinţii, copii ai Dumnezeului Cel Viu şi vom privi la Domnul Isus cu uimire, mulţumindu-I că ne-a născut din nou pentru aşa o moştenire împreună cu El! Să spunem şi noi ca şi Petru “binecuvântat să fie Dumnezeu!” Da, slavă Lui în veci pentru aşa har mare de a fi copii şi moştenitori ai Lui!