22 Februarie, 2007

Faptele Apostolilor 16:25

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă Lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau.

Imaginea aceasta este de neuitat! Era miezul nopţii. Desigur nu era prea mare lumină în închisoarea din Filipi. Pavel şi Sila au fost bătuţi, şi bineînţeles aveau ce să comenteze cu privire la nedreptatea ce li s-a făcut. Puteau spune celorlaţi că nu există dreptate în cetatea lor, puteau organiza un protest, sau o plângere. Toate aceste acţiuni şi multe altele erau normale, numai că Pavel şi Sila nu acţionau după normalul omenesc. Ei trăiau, dar nu mai trăiau ei, ci Cristos trăia în ei! Aceşti oameni în loc de plâns, suspin, de bucurie erau plini! Ei cântau şi lăudau pe Dumnezeu! Pavel şi Sila puteau să povestească despre cele întâmplate, celor din închisoare. Pavel putea să le spună povestea lui, sau câte ceva din copilăria de la Tars. Ei nu au ales să se amestece în alte lucruri, ci s-au ocupat de lauda Lui Dumnezeu. Erau la închisoare pentru că Dumnezeu i-a trimis la Filipi. Nu au plecat de capul lor, ci a fost revelaţia Lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a îngăduit acest lucru, laudă Lui! Nu ni se spune despre talentul muzical al lui Pavel şi al lui Sila, dar prin ceea ce au cântat au atras atenţia celorlalţi! Nici cutremurul de pământ, nici căderea legăturilor de la mâini şi picioare, nu a determinat fuga acestor deţinuţi. Cântarea de laudă aduce glorie Lui Dumnezeu şi în cazul lor, le-a adus eliberarea! Nu ştiu în ce circumstanţe te afli, dar dacă nu sunt bune, laudă-L pe Dumnezeu! Dacă noaptea ta e liniştită, laudă-L şi atunci pe Dumnezeu! Pavel şi Sila au făcut un lucru neobişnuit pentru că erau oameni neobişnuiţi. Toţi mântuiţii Lui Dumnezeu sunt oameni neobişnuiţi, de aceea să facem şi noi ce-au făcut ei, să-L lăudăm pe Dumnezeu în orice situaţie am fi!