01 Septembrie, 2006

Matei 20:15

Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?

Domnul Isus a spus aceste cuvinte despre un om care a angajat oameni să lucreze în via lui. Omul s-a învoit cu un dinar pe zi şi a trimis muncitori la diferite ore să lucreze. Când a venit seara, cei care au lucrat mult şi cu cei ce-au lucrat puţin, au primit aceeaşi plată. Cei care au venit mai devreme au devenit agitaţi însă şi nu puteau concepe că ei primeau aceeaşi plată pe care o primeauc şi cei care au lucrat numai o oră. Stăpânul le-a explicat că nu s-a făcut nici o nedreptate, căci ei s-au înţeles că vor lucra toată ziua pentru un dinar. Nu există nici o diferenţă între faptul că lucrezi mult sau mai puţin pentru Domnul! Dacă Dumnezeu a hotărât să ne mântuiască şi pe noi care am venit la urmă, este harul Lui şi nu are de ce să dea socoteală nimănui. Cei din vremea Lui credeau că nu e normal să fie şi neamurile chemate la mântuire, dar pilda aceasta arată că toţi suntem chemaţi prin har, iar mântuirea este darul Lui Dumnezeu pe care-l dă cui vrea. Să-I mulţumim că ne-a mântuit si să ne rugăm să mântuiască pe toţi oamenii de pe pământ!

31 August, 2006

Geneza 6:5

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

În aceste zile s-au petrecut câteva evenimente parcă neamauzite: un om mărturiseşte că a omorât o fetiţă acum zece ani, dar nu poate fi acuzat pentru că el nu a fost la locul crimei! Un altul urmărit de poliţie pentru că are nu mai puţin de patruzeci de neveste! John Karr a declarat că el a fost cel care a omorât pe JonBennett Ramsey, iar Warren Jeff a planificat căsătoriile multor fete minore cu bărbaţi mult mai în vârstă decât ele. Iar pe lângă toate acestea, Iranul ignoră cerinţele lumii întregi să se lase de înarmare nucleară. Parcă nu s-a schimbat nimic faţă de vremea lui Noe! Oamenii tot sunt porniţi numai la rău în fiecare zi. Toată ziua fac planuri peste planuri cum să facă răul. Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că deşi omul face multe planuri în inima lui, numai ceea ce Domnul hotărăşte, aceea se împlineşte. Acest lucru ne spune nouă că Dumnezeu este suveran absolut! Planuri murdare, inumane. Dumnezeu a şters de pe pământ generaţia lui Noe. Noe şi familia lui au fost singurii care au rămas după potop. La fel va fi şi sfârşitul generaţiei noastre, dacă nu ne întoarcem la Dumnezeu. Să luăm aminte la tot ce se petrece în jurul nostru şi să ne pocăim pentru a fi gata când Domnul va veni să judece pământul!

30 August, 2006

2 Corinteni 4:17

Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Apostolul Pavel a privit cu atâta încredere la slava Lui Dumnezeu, încât întristările prin care trecea le numea şi uşoare şi trecătoare! De fapt, aşa sunt necazurile de pe pământ când sunt comparate cu slava care-i aşteaptă pe cei credincioşi. În altă parte, apostolul Pavel a spus că necazurile de aici nu pot fi comparate cu slava viitoare, care va fi descoperită în viitor. Apostolul nu a spus că e o plăcere să treci prin încercare, dar dacă treci, nu pierzi nimic, ci dimpotrivă câştigi. Apostolul Pavel a avut parte de necazuri în anii de slujire, atât din partea iudeilor, cât şi din partea bisericilor care nu-l înţelegeau. Dar nu a lăsat ca necazurile să-i amărască viaţa, ci şi-a pus încrederea în Domnul Isus, prin credinţă în lucrurile nădăjduite. Să ne rugăm şi noi ca Domnul să ne ajute să vedem că întristările, sau încercările noastre nu sunt chiar aşa de grele şi puse alături de veşnicie, sunt de o clipă! Să ne încredem în El şi să-I mulţumim pentru greutatea veşnică de slavă ce o pregăteşte pentru noi!

29 August, 2006

Deuteronom 13:4

Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.

Aceste cuvinte le-a spus Dumnezeu copiilor lui Israel înainte de intrarea în Canaan. Dumnezeu n-a vrut ca ei să se ducă după dumnezei străini sau după prooroci falşi. Loialitatea pe care El a cerut-o de la copiii lui Israel a fost foarte precisă şi totală! Dumnezeu nu a lăsat nimic neaccentuat şi le-a spus că dacă vor merge alţii după prooroci mincinoşi, ei să nu meargă după ei, ci să meargă după Dumnezeu! Dacă alţii refuzau să se mai teamă de Dumnezeu, ei trebuiau să continue să se teamă de El arătând că sunt în şcoala înţelepciunii, căci frica de Domnul este începutul înţelepciunii! Copiii lui Israel au fost îndemnaţi să păzească poruncile Lui şi să asculte de glasul Lui Dumnezeu chiar şi atunci când alţii călcau poruncile Lui Dumnezeu în picioare şi nu mai ascultau de glasul Lui Dumnezeu! Dumnezeu le-a mai spus că atunci când vor fi prooroci care-i vor îndemna să nu mai slujească Lui Dumnezeu şi să se alipească de idoli, ei să-I slujească doar Lui şi să se alipească numai de El! Să ne ajute şi pe noi Domnul ca să mergem în urma paşilor Lui în fiecare zi şi având frica Lui Dumnezeu în noi şi păzind poruncile Lui să ascultăm tot mereu de glasul Lui şi să fim mereu alipiţi de Domnul slujindu-L cu credincioşie în fiecare zi!

28 August, 2006

Matei 5:16

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Domnul Isus a spus ucenicilor că ei sunt lumina lumii şi sarea pământului. Faptul că El s-a adresat la plural şi la timpul prezent, înseamnă că în acea clipă, ei erau lumina lumii. Nu au fost lumina lumii pentru că ei ar fi avut ceva special în ei, ci doar pentru faptul că au crezut în Domnul Isus, ei au fost declaraţi lumina lumii. Deci, toţi cei care cred în Domnul Isus, sunt lumina lumii. Biserica Lui Dumnezeu de azi este lumina lumii. Fiecare din noi ne aducem partea noastră pentru a face biserica să lumineze înaintea oamenilor, ca ei văzând purtarea noastră exemplară, să aducă slavă Tatălui nostru care este în ceruri. În lumea noastră individualistă care orbecăieşte în bezna păcatului, noi trebuie să le aducem lumina Lui Dumnezeu pentru a-i aduce la credinţa adevărată. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ţină curaţi pentru a reflecta tot mai frumos lumina pe care o primim de la El! Fie ca toţi credincioşii din lumea întreagă să fie lumină în jurul lor, spre slava Tatălui nostru, care este în ceruri!

27 August, 2006

Psalmul 27:14

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

Psalmistul David a încheiat acest psalm pe o notă de triumf! Domnul este Cel care i-a luminat cărarea şi i-a dat mântuirea, sprijinindu-L cu bunăvoinţă. De aceea David îşi zice lui însuşi şi desigur la toţi cei care sunt copiii Lui Dumnezeu să nădăjduiască în Domnul. Cei care au pornit cu Domnul pe cale, trebuie să îşi pună toată speranţa în Cel care le conduce viaţa. Inima acestora nu trebuie să slăbească, ci trebuie să fie îmbărbătată! De ce oare David nu s-a temut de nimic? El însuşi a spus că Domnul este lumina şi mântuirea lui. Dacă şi noi ne încredem în Domnul, atunci nu avem de ce să ne temem, căci El ne ocroteşte viaţa, tot aşa cum a condus şi viaţa lui David. Să ne încredem în Domnul şi să nu dăm voie inimii să slăbească! Să mergem plini de bucurie la casa de rugăciune, pentru a-I mulţumi Domnului că zilnic ne poartă poverile!

26 August, 2006

1 Corinteni 15:51

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint că nu toţi vom muri, dar schimbaţi vom fi toţi, atât cei care au murit, cât şi cei ce vor fi în viaţă la venirea Domnului Isus! Ce credinţă puternică a avut Apostolul Pavel! El s-a numărat printre cei ce vor vedea venirea Domnului Isus. Atât în acest text, cât şi în 1 Tesaloniceni, Apostolul Pavel a scris că cei vii care vor rămânea... vor fi răpiţi la Domnul, dar el nu a mai rămas în viaţă. Au trecut de atunci peste 20 de veacuri, dar Domnul nu a venit. Apostolul Petru a scris să nu ne mirăm că Domnul întârzie. El nu întârzie, ci are îndelungă răbdare, dorind ca toţi oamenii să vină la pocăinţă! Apostolul Pavel a dorit aşa de mult să vină Domnul, încât el a scris că misterul cel mare este că, deşi nu vom muri toţi, toţi însă vom fi schimbaţi. Trupul acesta muritor va fi înghiţit de neputrezire. Va fi o generaţie care nu va muri! Eu cred că Domnul va veni foarte curând, de aceea cred că noi suntem generaţia care-L vom vedea pe Domnul Isus venind pe norii cerului. Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul să-I fim credincioşi până la capăt!

25 August, 2006

1 Samuel 10:22

Au întrebat din nou pe Domnul: "A venit oare omul acesta aici?" Şi Domnul a zis: "Iată că este ascuns între vase."

În aceste zile am auzit despre un matematician din Rusia, că a câştigat cel mai înalt premiu pentru matematică, premiu ce echivalează premiul Nobel la alte ştiinţe. Dar când au vrut să-i dea premiul, omul nu a mers în Spania să accepte premiul, ci a spus că refuză premiul. El spune că nu vrea ca lumea să creadă că el a descoperit cheia la cea mai complicată formulă matematică! La fel se pare că a fost cazul împăratului Saul când au vrut să-l pună împărat. Dumnezeu deja l-a ales să fie împărat, Samuel l-a uns să fie împărat, dar când să fie prezentarea publică la popor, Saul nu s-a dus. A rămas ascuns între vasele celor ce au venit la adunare. Umilinţa lui Saul a fost exemplară. În acele zile de început, Saul era condus de Duhul Lui Dumnezeu şi viaţa lui arăta din plin acest lucru. Pentru cei care citim Biblia, Saul nu este un exemplu pozitiv, deoarece după ce-a ajuns împărat, la scurt timp, Saul nu a mai păstrat umilinţa de la început. El a călcat Cuvântul Lui Dumnezeu, de aceea Duhul Lui Dumnezeu l-a părăsit. Să ne ajute Domnul să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt în fiecare zi pentru a fi smeriţi, ca apoi la vremea potrivită Domnul să ne înalţe. Să ascultăm de Domnul făcând totul ca pentru El, dar fără să ne avântăm pentru locurile dintâi, ci să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru în fiecare zi!

24 August, 2006

1 Timotei 6:7

Căci noi nu am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm nimic din ea.

Apostolul Pavel a îndemnat pe credincioşii din primul veac să nu-şi pună încrederea în lucrurile acestei lumi, ci să se încreadă în Domnul în orice vreme. Oricine se naşte în această lume, posedă trăsături ale feţei luate fie de la tata, fie de la mama. Copiii nu aduc nimic în lume şi nu vor duce nimic când vor pleca din lume. La fel ca sfinţii din Vechiul Testament, sfinţii din Noul Legământ trebuie să arate că nu aici le este locul final, ci ei sunt în călătorie spre o ţară mai bună şi mai frumoasă decât orice ţară de pe pământ. Să nu ne legăm inima de nimic din această lume, ci să ne-o legăm tot mai mult de Domnul şi de locul pe care El ni-l pregăteşte sus în cer. Cei care nu sunteţi copiii Lui Dumnezeu, cei care credeţi că puteţi lua lumea întreagă cu voi, uitaţi-vă cum se nasc copiii, ce aduc ei în lume, şi apoi uitaţi-vă la cei care pleacă din lume. Nici nu aduc nimic în lume, şi nici nu iau nimic din lume. Să ne încredem însă în Domnul, care ne va duce în ţara Lui să fim cu El pentru veci de veci!

23 August, 2006

Proverbe 23:26

Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.

Ce important a fost atunci şi cât de important a rămas şi astăzi să urmăm conducerea Lui Dumnezeu! Pericole mari sunt peste tot, dar dacă inima este dată Lui Dumnezeu, iar ochii noştri sunt pe calea Lui, viaţa noastră va fi la adăpost. Cei care nu găsesc plăcere în căile Domnului, ci îşi găsesc plăcerea în altă parte, vor fi expuşi ispitelor de tot felul. Atât cei tineri, cât şi cei în vârstă trebuie să luăm aminte ca inima noastră să fie întreagă a Domnului. Să ne ajute Domnul să nu avem o inimă împărţită, ci una care să fie în totalitate a Lui şi numai a Lui. Ochii noştri să nu privească în alte părţi, ci totdeauna să fie delectaţi de căile Domnului. Nu e mai mare tragedie decât să-ţi dai inima în grija celui rău, sau ochii să alerge după lucrurile lumii. Să ne rugăm şi să fim atenţi cum ne predăm zilnic inima în mâna Domnului şi cum ne antrenăm ochii să-şi găsească plăcerea în căile Domnului în fiecare zi!

22 August, 2006

Matei 23:11

Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.

Domnul Isus a răsturnat toate gândurile oamenilor cu privire la felul cum trebuie să se raporteze credincioşii unii la alţii. Cel mai mare să nu se dea înapoi de la slujire, ci să fie cel dintâi. Umilinţa este calitatea copiilor Lui Dumnezeu, care au înţeles că nu au meritat nimic şi totuşi Dumnezeu i-a făcut copiii Lui. Aceştia nu vor căuta să se înalţe mai presus decât fraţii lor, ci vor căuta să aibe o atitudine de smerenie, gata să slujească pe toţi. Nu cred că e cazul de slugărnicie, ci este vorba de atitudinea smerită pe care trebuie să o aibe şi cei mari, dar şi cei mici. Ucenicii Domnului s-au certat pentru a vedea cine ar fi în drept să fie cel mai mare. Dar Domnul le-a spus că în Împărăţia Lui lucrurile sunt aranjate altfel. Cel mai mare este slujitorul celorlalţi. Aşa a făcut Domnul Isus, dându-ne o pildă demnă de urmat. El a fost Fiul Lui Dumnezeu, dar nu s-a dat la o parte de a fi slujitorul nostru. Să ne rugăm Domnului ca atât cei mici, cât şi cei mari să ne slujim unii pe alţii în dragostea Domnului Isus Cristos!

21 August, 2006

Psalmul 86:4

Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine Doamne, îmi înalţ sufletul.

Psalmistul David a cerut Domnului ca El să-i înveselească sufletul. David nu a vrut să găsească bucurie în lume, ci el a cerut ca Domnul să-i înveselească sufletul cu bucuriile Lui veşnice! Bucuriile de pe pământ sunt aşa de trecătoare, de aceea David şi-a înălţat sufletul la Domnul, pentru ca Domnul să-l umple de bucurie. De fapt, toţi cei care-şi înalţă sufletele la Domnul vor primi de la El bucurie! Înălţarea sufletului la Dumnezeu nu este altceva decât comunicare cu Dumnezeu în rugăciune, laudă, mulţumire şi ascultare de Cuvântul Lui. Când îţi întorci privirile spre El, spre Cuvântul Lui Dumnezeu, te luminezi de bucurie. De ce oare mai căutăm noi să ne îmbucurăm cu lucrurile din lume? De ce cred unii că sufletul poate fi hrănit cu roşcovele din lumea aceasta? Să ne înălţăm sufletele la Dumnezeu ca El să ne umple de bucuria Lui care va fi tăria noastră şi azi şi în fiecare zi. Să ne adâncim privirile în Cuvântul Lui şi să nu mai căutăm bucurie în lumea aceasta pentru sufletul nostru, ci numai în Dumnezeu!

20 August, 2006

1 Petru 1:5

Voi sunteţi păziţi de puterea Lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi.

Au trecut peste douăzeci şi cinci de ani de când mi s-a luat carnetul de pastor în România. Imediat după ce am fost destituiţi, un frate ne-a sunat din Statele Unite şi ne-a citit acest verset la telefon. A fost pentru noi o mare încurajare şi nu am uitat şi nici nu vom uita acest verset vre-o dată! Cred că mulţi care citiţi aceste rânduri, aţi fost încurajaţi de acest verset. Fie că a fost persecuţie comunistă, fie că a fost boală, or lipsă de bani sau orice altă criză, paza Lui Dumnezeu ne-a adus şi ne aduce încurajare. Suntem păziţi de puterea Lui Dumnezeu! Nu este putere mai mare ca a Lui Dumnezeu, deci suntem păziţi de cea mai mare putere din univers! Dar păzirea se face prin credinţă, nu fără credinţă. Credinţa trebuie să fie în mântuirea care va fi descoperită în vremurile viitoare. Dumnezeu ne păzeşte dar vrea ca noi să avem credinţă în realizarea finală a mântuirii noastre, adică să credem că vom fi glorificaţi pentru veci de veci împreună cu El. Încercările, necazurile, bolile, lipsurile, toate sunt trecătoare. Mântuirea Lui e veşnică, de aceea îndemnul meu este să continuăm să credem şi să trăim frumos în aşteptarea revelaţiei mântuirii desăvărşite în ziua Lui Cristos!

19 August, 2006

Daniel 12:8

Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis, Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?

Daniel, omul preaiubit şi scump al Lui Dumnezeu, a auzit cuvinte spunându-se despre sfârşitul planului Lui Dumnezeu cu privire la planeta noastră, dar nu le-a înţeles. Când a întrebat pe Dumnezeu ce înţeles au acele cuvinte, nu i s-a dat răspuns, ci i s-a spus să mai aştepte. Cuvintele despre finalul planetei au fost sigilate! Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul, ci numai Dumnezeu! Daniel a vrut să afle mai mult despre sfârşit, dar nu i s-a spus. Dacă Dumnezeu nu a vrut să descopere nimănui acel moment al venirii Lui, de ce oare oamenii fac atâtea şi atâtea speculaţii? De ce nu sunt mulţumiţi aşa cum a fost Daniel? Daniel a vrut să afle totul, dar când i s-a spus că nu e pentru el, el şi-a încheiat cartea, ne mai scriind nici un cuvânt referitor la acest subiect. Să ne păzească Domnul să facem speculaţii cu privire la sfârşitul lumii, şi să ne ajute Domnul să fim gata în fiecare clipă pentru venirea Lui.

18 August, 2006

Evrei 11:6

Şi fără credinţă este cu neputinţă să-I fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce‑L caută!

Întreg capitolul unsprezece din Evrei ne vorbeşte despre credinţă şi despre oameni ai credinţei. În acest verset ni se spune cât de importantă este credinţa, căci fără credinţă nu se poate ca cineva să fie plăcut Lui Dumnezeu. Dacă în vechime ascultarea de Lege îl făcea pe om plăcut înaintea Lui Dumnezeu, în noul legământ numai prin credinţă putem fi plăcuţi Lui Dumnezeu. Credinţa este încrederea neclintită în lucrurile care sunt nădăjduite şi deasemenea este o puternică încredinţare în lucrurile care nu se văd. Dumnezeu are plăcere doar de acei oameni care prin credinţă se apropie de El şi pe aceştia El îi răsplăteşte. Nu ni se spune cum şi cu ce îi răsplăteşte, dar e suficient ca Dumnezeu să te răsplătească! Credinţa te pune în acord cu voia şi programul Lui Dumnezeu. Să ne rugăm ca Domnul să ne crească credinţa pentru ca să-I fim plăcuţi Lui Dumnezeu şi zilnic să căutăm faţa Lui prin credinţă!

17 August, 2006

Iov 38:12

De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor?

Dumnezeu i-a răspuns lui Iov cu multe întrebări. Această întrebare am luat-o pentru noi astăzi deoarece în lume se discută despre constelaţii. Oamenii de ştiinţă nu sunt siguri dacă Pluto se mai califică a fi planetă, iar dacă se califică, atunci trebuie să mai fie şi alte planete! E foarte posibil ca în curând să fie douăsprezece planete...! Unde au fost până acum? Au apărut acum? Sau nu le-au văzut oamenii de ştiinţă? De mai bine de şaptezeci de ani au fost doar nouă planete, iar acum astronomii declară că sunt mai multe... Nu degeaba l-a întrebat Dumnezeu pe Iov dacă a poruncit el dimineţii sau dacă cumva a arătat el zorilor locul lor? Desigur că Iov nu a făcut aşa ceva şi de fapt nimeni nu poate face aşa ceva, decât singur Dumnezeu! El a creat totul şi cu braţul Lui puternic conduce întreg universul. El porunceşte dimineţii să apără şi tot El stabileşte locul zorilor! Să spunem şi noi ce-a spus giuvaergiul de demult, Să ne încredem în El, căci aşa cum arată zorilor locul lor, tot aşa ne conduce şi pe noi să umblăm pe calea Lui şi să avem biruinţă în orice problemă!

16 August, 2006

Romani 6:12

Deci, păcatul să nu mai stăpânească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Celor care au primit harul mântuirii, Apostolul Pavel le-a dat îndemnul să nu mai dea voie păcatului să stăpânească în trupul lor muritor, adică să nu lase păcatul să le conducă viaţa. Cei care au murit faţă de păcat, nu mai trebuie să cheme păcatul înapoi ca să fie stăpân peste viaţa lor, ci ei trebuie să se considere morţi faţă de păcat şi vii faţă de Dumnezeu. Poftele păcatului vor face mereu apel să fie ascultate, dar cei care au terminat cu păcatul nu vor da ascultare la poftele păcatului. Ei vor ignora strigătele disperate ale poftelor păcatului şi vor asculta atenţi la vocea Duhului Sfânt care-i conduce departe de păcat şi fărădelege. Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepciune să nu dăm voie nici noi păcatului să mai aibe vre-un drept asupra noastră. Să nu plecăm urechea deloc la şoaptele poftelor păcatului, ci să ne socotim morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu!

15 August, 2006

Iosua 9:14

Bărbaţii lui Israel au luat din merindele lor, şi n-au întrebat pe Domnul.

În vremea lui Iosua au venit nişte oameni din Gabaon şi au cerut să fie cruţaţi de Iosua şi armatele lui. Aceştia au minţit pe Iosua spunându-i că ei vin dintr-o ţară îndepărtată şi au cerut un legământ de pace cu Iosua. Iosua i-a încercat, spunându-le că e posibil să nu fie de departe, ci chiar din mijlocul lor şi deci nu pot face legământ cu ei. Aceştia nu s-au lăsat şi i-au arătat că pâinea era mucegăită, hainele le erau rupte, iar burdufurile erau învechite. Deci , aceşti oameni arătau că au doevezi că veneau de departe. Iosua a făcut legământ cu ei fără să-L întrebe pe Domnul. Dovezile acelor oameni au fost convingătoare pentru Iosua şi adunarea lui Israel. La numai trei zile după ce-au încheiat legământ cu ei, poporul lui Israel a aflat adevărul, şi anume că oamenii aceia i-au minţit. Nu ar fi putut să-i mintă, dacă Iosua ar fi întrebat pe Domnul. Dacă cei din Israel ar fi întrebat pe Domnul, El le-ar fi spus cine erau acei oameni. Dar nici unul nu s-a gândit că aşa de uşor pot fi înşelaţi. Într-o clipă de neveghere, Iosua şi poporul au fost duşi în eroare. Ce lecţie bună pentru noi! Să nu ne lăsăm duşi în eroare de oameni care caută să ne înşele, ci în orice împrejurare să-L întrebăm mai întâi pe Domnul şi apoi să trecem la acţiune. Să veghem asupra căilor noastre şi să întrebăm Cuvântul lui Dumnezeu, când nu înţelegem ceva.

14 August, 2006

1 Petru 1:13

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul , care va fi adus, la arătarea Lui Isus Cristos.

Apostolul Petru a îndemnat pe credincioşii din vremea lui şi desigur şi pe cei din vremea noastră, să fie pregătiţi totdeauna pentru veghere. Apostolul Petru dorea ca mintea lor să nu fie împrăştiată în toate direcţiile, ci concentrată la a se încrede nu numai în harul prezent, ci şi în harul viitor care va fi adus celor credincioşi la venirea Domnului Isus Cristos. Credincioşii trebuie să fie treji în toate lucrurile, deoarece cel rău dă târcoale şi caută să aducă numai şi numai necazuri. Apostolul Petru a scris pentru ca cei sfinţi să-şi pună toată nădejdea în harul care va fi adus când Domnul Isus va reveni. Domnul Isus ne-a dat harul mântuirii, iar la venirea Sa ne va da harul desăvârşirii mântuirii noastre. Noi suntem mântuiţi, dar mântuirea va fi desăvârşită doar la venirea Domnului Isus! Această afirmaţie nu este greşită, ci arată că sunt mai multe trepte în mântuire. Să ne rugăm Domnului ca El să ne ajute să ne ţinem mintea sub controlul Duhului Sfânt. El să ne ajute să stăm treji şi să ne bizuim în tot ce facem numai pe harul Lui Dumnezeu!

13 August, 2006

Isaia 55:8

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Dumnezeu a confruntat poporul din Israel chemându-l să se lase de căile şi de gândurile rele şi să se întoarcă la El. În contrast cu căile şi gândurile lor, Dumnezeu avea gânduri şi căi guvernate de neprihănire şi sfinţenie! Oamenii gândesc rău şi merg pe căi rele, pe când Dumnezeu are gânduri înalte, sublime, pline de milă şi de îndurare, iar căile Lui sunt totdeauna drepte! Ne uităm în jurul nostru şi nu vedem decât ură şi dor de a face rău. Tot mai puţini sunt aceia care se iau după gândul Lui Dumnezeu şi umblă în căile Lui. Cei din Israel nu mergeau pe căile Domnului şi nu gândeau ca Dumnezeu, ci aveau gândurile lor, gânduri despre care Dumnezeu a spus că sunt contrare cu ale Lui. Cum suntem noi oare? Căutăm noi să avem gândul Domnului Isus în noi, gând de smerenie şi de slujire? Căutăm în tot ce facem să fim doar în căile Domnului? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu fim în contradicţie cu gândurile Lui Dumnezeu, ci să ne aliniem la gândurile Lui şi să stăm în căile Lui în fiecare zi!

12 August, 2006

Ioan 17:15

Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

Domnul Isus în marea dragoste ce-a avut-o pentru ucenicii Lui, înainte de a pleca din lume s-a rugat pentru ei şi pentru toţi cei ce vor crede în Numele Lui. În această rugăciune, Domnul Isus nu a cerut ca Tatăl să-i ia pe ucenici din lume o dată cu El, ci a cerut să-i păzească de cel rău. Domnul Isus a ştiut cât de ostil va fi câmpul în care rămâneau ucenicii. Domnul Isus a cerut ca Tatăl să ne păzească de cel rău, adică de înşelătorul sufletului nostru. Dar, Domnul Isus nu s-a rugat numai pentru ucenicii de atunci, ci s-a rugat şi pentru noi. Slăvit să fie El că nu ne-a lăsat pradă celui rău, ci clipă de clipă El veghează şi conduce viaţa copiilor Lui Dumnezeu. Nu am fost luaţi din lume nici noi, după ce-am crezut în Domnul Isus şi am devenit copiii Lui. Dumnezeu ne lasă pe pământ atât timp cât El vrea, dar în tot acest timp, El ne păzeşte de cel rău. Să-I dăm slavă şi să ne luptăm împotriva a tot ce este rău şi păcat.

11 August, 2006

Geneza 6:8

Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

Pământul a fost plin de răutate în vremea lui Noe. Dumnezeu a decis să şteargă pe om de pe faţa pământului. Tot ceea ce avea suflare urma să fie nimicit. Decizia a fost luată şi nu urma decât să fie pusă în aplicare. Toţi oamenii de pe pământ îşi duceau viaţa fără grijă. Nimeni nu ştia despre decizia Lui Dumnezeu, însă Noe...a primit har de la Dumnezeu! Noe a fost ales de Dumnezeu să afle despre planul Lui de a nimici pământul. Noe a trebuit să spună oamenilor despre hotărârea Lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să facă o corabie pentru a-şi salva viaţa lui , a familiei lui şi a tuturor vieţuitoarelor pe care Dumnezeu dorea să le pună în corabie. Noe a căpătat milă de la Dumnezeu! Ce frumos este acest verset! În mijlocul răutăţii şi a răzvrătirii împotriva Lui Dumnezeu, un om a primit milă de la Dumnezeu. Nimeni nu s-a gândit la Noe, şi nici Noe nu s-a gândit că Dumnezeu îl va alege pe el. Dumnezeu a hotărât să-i dea mila Sa, şi i-a dat-o! Dumnezeu este suveran şi de aceea nu este necesar să explice cuiva ce face. După ce Noe a căpătat har de la Dumnezeu, Biblia spune că Noe a fost un om neprihănit şi fără prihană. Noe a umblat cu Dumnezeu! Desigur că vor fi mulţi care cred că Noe a fost neprihănit şi de aceea Dumnezeu i-a dat mila, sau harul Lui. Eu cred că Noe a fost un om bun, dar hotărârea Lui Dumnezeu de a-i da mila Lui nu a fost determinată de Noe, ci a fost harul Lui Dumnezeu! Îmi place să cred că Moise a scris despre Noe că a ajuns neprihănit după ce-a primit mila Lui Dumnezeu! Să-I dăm slavă Lui Dumnezeu că şi noi am primit mila Lui Dumnezeu, fără nici un merit, iar prin mila Lui am ajuns oameni neprihăniţi, care ne temem de Dumnezeu şi umblăm zilnic cu El!

10 August, 2006

Iuda 21-24

Ţineţi‑vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică. Mustraţi pe cei ce se despart de voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându‑i din foc; de alţii iarăşi fie‑vă milã cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. Iar Aceluia, care poate să vă păzeascã de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.


În lumea aceasta plină de furtuni, să ne ajute Domnul prin harul Său să rămânem tari şi neclintiţi! Căci ne-a făcut părtaşi ai Lui Cristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, Evrei 3:14. Am început unii foarte bine, dar de-a lungul anilor, pe lungul drum al credinţei, unora ni s-a clătinat încrederea. Ne-am uitat poate ca Petru în jur şi am văzut ce mari sunt valurile. Ori, mai rău, ne-am uitat poate înapoi? Am pus mâna pe plug şi ni se mai întoarce uneori capul înapoi? Ne-am împărtăşit cu El şi vom fi veşnic părtaşi cu Domnul Isus dacă păstrăm până la sfârşit încrederea noastră în El! Nu e departe sfârşitul şi capătul de drum...mai e puţin, să nu ne părăsim încrederea noastră în El! El nu s-a schimbat, El merită toată încrederea noastră!
Cei ce rămân în El, cei ce păzesc poruncile Lui, cei neclintiţi, ei vor urmări “pacea cu toţii şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul, Evrei 12:14
Cei ce urmăresc sfinţenia se vor feri de orişice păcat, “oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu!
El este Cel ce ne păzeşte! El ne va face să ne înfăţişăm înaintea slavei Sale, fără prihană, şi plini de bucurie! Accentul este pe El, nu pe noi! Dacă noi ar trebui să ne păzim, dacă noi ar trebui să ne facem perfecţi pentru ziua aceea...nici unul nu am reuşi, dar slavă Lui că El a luat asupra lui lucrarea de mântuire, de la un capăt până la celălalt! Siguranţa mântuirii se bazează pe harul Lui Dumnezeu şi pe faptul că viaţa veşnică este un dar, un dar veşnic. Slavă Lui!

09 August, 2006

1 Samuel 2:2

Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru.

Ana, mama lui Samuel a rostit aceste cuvinte pe când a mulţumit Lui Dumnezeu pentru că i-a ascultat rugăciunea şi i-a dat un fiu. Ana şi-a dat seama că nu este nimeni aşa de sfânt ca Domnul. Nu se poate pune nimeni alături cu sfinţenia Lui Dumnezeu, El fiind separat de orişice poate fi numit ca nesfânt. De fapt, Ana a continuat şi a afirmat că nici nu este alt Dumnezeu în afară de Dumnezeul lui Israel! Toţi zeii filistenilor sau ai altor popoare erau doar lemn, sau piatră şi nimic mai mult. Dumnezeul poporului Israel e unic. Nu este alt Dumnezeu nici în cer nici pe pământ, numai El este singurul Dumnezeu! Dar, deşi este aşa de sfânt şi unic, totuşi El este stânca tare care ne adăposteşte de furtunile vieţii. El este stânca inegalabilă, care ne dă certitudine într-o lume confuză, şi ne dă stabilitate într-o lume în derivă! Să ne unim şi noi cu Ana de demult şi să-L lăudăm pe Domnul care este unic, sfânt şi de asemenea stâncă de adăpost când cel rău vine să ne atace. Să proclamăm şi noi cu bucurie Cine este şi ce face Dumnezeu cu noi în fiecare zi!

08 August, 2006

Luca 12:29

Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor şedea la masă în Împărăţia Lui Dumnezeu.

Domnul Isus a fost provocat de cineva să-i spună câţi sunt pe calea mântuirii, dar nu i-a spus câţi vor fi, ci i-a arătat provenienţa lor. La masă vor fi oaspeţi din toate păriţile lumii, nu numai din Israel cum credea cel care l-a întrebat. Domnul Isus a arătat prin acest verset că mântuirea adusă de El va deschide uşa Împărăţiei pentru toate popoarele lumii. Domnul Isus a ştiut că moartea Lui pe cruce va aduce o mântuire aşa de mare, încât va fi suficientă pentru întreg pământul. Când El va inaugura Împărăţia pe pământ, la masă cu El vor fi credincioşi din toate popoarele. Să nu ne bucurăm noi oare? La masă au fost chemaţi doar acei din poporul Israel, dar Domnul nostru a făcut posibil ca şi noi să fim parte din acei care vom sta la masă cu El! Să ne bucurăm şi să-I dăm slavă Lui Dumnezeu pentru că ne-a primit la masa împărăţiei! Să ne dăm toate silinţele să trăim sfinţi şi fără prihană până la venirea Domnului, pentru ca să ne ia la Elşi să fim cu El pentru veci de veci!!

07 August, 2006

1 Ioan 5:2

Cunoaştem că iubim pe copiii Lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

Apostolul Ioan a înţeles că toţi cei care mărturisesc pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, nu pot să nu iubească pe Dumnezeu. Iubirea lor se concretizează prin faptul că ei păzesc poruncile Lui. Dumnezeu nu primeşte declaraţii de dragoste de la aceia care nu-I păzesc poruncile Lui. Oricât de frumoase ar fi cântările noastre despre felul cum noi iubim pe Dumnezeu, dacă nu păzim poruncile Lui, Dumnezeu nu ia aminte la manifestările noastre. Dumnezeu a dat legi şi porunci precise poporului Israel, şi dragostea lor era măsurată în ascultarea lor. Când cineva ascultă de Cuvântul Lui Dumnezeu, acela Îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe copiii Lui Dumnezeu! E foarte simplu, dar sunt mulţi care preferă să vorbească despre dragoste, sau chiar să cânte despre dragostea lor faţă de Dumnezeu. Dumnezeu nu cere altceva decât păzirea poruncilor Lui. Să mergem la casa de rugăciune cu dorinţa ca Domnul să ne dea har şi înţelepciune să fim ascultători şi împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu!

06 August, 2006

1 Ioan 5:2

Cunoaştem că iubim pe copiii Lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

Apostolul Ioan a înţeles că toţi cei care mărturisesc pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, nu pot să nu iubească pe Dumnezeu. Iubirea lor se concretizează prin faptul că ei păzesc poruncile Lui. Dumnezeu nu primeşte declaraţii de dragoste de la aceia care nu-I păzesc poruncile Lui. Oricât de frumoase ar fi cântările noastre despre felul cum noi iubim pe Dumnezeu, dacă nu păzim poruncile Lui, Dumnezeu nu ia aminte la manifestările noastre. Dumnezeu a dat legi şi porunci precise poporului Israel, şi dragostea lor era măsurată în ascultarea lor. Când cineva ascultă de Cuvântul Lui Dumnezeu, acela Îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe copiii Lui Dumnezeu! E foarte simplu, dar sunt mulţi care preferă să vorbească despre dragoste, sau chiar să cânte despre dragostea lor faţă de Dumnezeu. Dumnezeu nu cere altceva decât păzirea poruncilor Lui. Să mergem la casa de rugăciune cu dorinţa ca Domnul să ne dea har şi înţelepciune să fim ascultători şi împlinitori ai Cuvântului Lui Dumnezeu!

05 August, 2006

Iov 28:24

Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.

Ce gânduri mari şi înalte a avut Iov despre Dumnezeu! Chiar dacă se frământa cu neînţelegerea situaţiei în care l-a adus Dumnezeu, Iov nu a pierdut nici o clipă respectul şi admiraţia ce-a avut-o pentru Dumnezeu. Durerea mare pricinuită de pierderea sănătăţii, nu l-a orbit pe Iov cu privire la faptul că Dumnezeu vede absolut tot ce se întâmplă sub ceruri, adică pe pământ. Iov a fost conştient că Dumnezeu îl vede şi-l aude. Iov nu a trăit nici o clipă cu gândul că poate face sau spune ceva fără ca Dumnezeu să nu-l audă sau să nu-l vadă. De ce sunt oare astăzi credincioşi care cred că Dumnezeu nu-i vede şi nu-i aude tot timpul? De ce trăim ca şi cum Dumnezeu nu vede până la marginile pământului, observând tot ce se petrece sub ceruri? Nu cred că este vre-unul din noi în situaţia lui Iov, dar dacă am fi, ce gânduri ne-ar anima pe noi? Am afirma şi noi oare cu admiraţie şi încredere că Dumnezeu ne vede şi că el ştie tot ce se petrece cu noi? Să ne pocăim şi să începem să trăim tot timpul cu conştienţa că Dumnezeu este atât de mare încât vede până la marginile pământului şi este atent la tot ce se petrece pe pământ. Să nu ne amăgim cu gândul că Dumnezeu nu ne vede, ci să trăim tot timpul conştienţi de prezenţa Lui în viaţa noastră!

04 August, 2006

Ioan 15:14

Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

Domnul Isus a pus ucenicia pe picior egal cu prietenia, iar prietenia a pus-o să fie condiţionată de ascultare. Domnul Isus nu s-a referit la prieteni de ocazie. El nu a vorbit despre obişnuitele prietenii, care durează un timp şi apoi se destramă, ci El s-a referit la adevărata ucenicie. Cei care ascultă de Domnul Isus au înţeles că nu este nimic mai bun de făcut pentru un ucenic decât să asculte de acela care ştie totul. În marea Lui dragoste, Domnul Isus a numit prieteni pe ucenicii Lui, chiar şi pe Iuda când acesta s-a dus să-L vândă! Nimeni nu ar fi putut face aşa ceva, dar slavă Lui că El a făcut! Toţi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu, suntem şi prietenii Domnului Isus. Ca prieteni noi nu vom face nimic contrar poruncilor Lui. Cei care fac lucruri care se opun poruncilor Lui, dovedesc că nu sunt ucenicii, sau prietenii Domnului Isus. Nu cred că aceştia sunt copiii Lui Dumnezeu, deoarece copiii Lui ascultă de Domnul Isus! Avraam şi Moise au fost prietenii Lui Dumnezeu. Amândoi la vremea lor au ascultat de Dumnezeu cu multă atenţie. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să ascultăm de El în toate, pentru a rămâne în dragostea Lui. Să-I mulţumim că ne numeşte prietenii Lui, dar să trăim în aşa fel încât să nu-L facem de ruşine niciodată!

03 August, 2006

Exod 14:14

Domnul se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.

Aceste cuvinte le-a spus Moise poporului Israel, când egiptenii i-au urmărit. Poporul a murmurat deoarece erau în pericol să fie prinşi de egipteni şi duşi înapoi în robie, sau chiar omorâţi. Ei nu au văzut nici o rezolvare. Oriunde priveau, erau în pericol. Pustia nu era atrăgătoare şi ar fi pierit acolo. Apa mării nu îi îmbia să treacă prin ea, iar înapoi era armata înfuriată a lui Faraon. Singurul Moise care privea în sus, a primit răspunsul la problema lor şi anume că Domnul va lupta în locul lor. El urma să se pună în calea egiptenilor, iar ei nu aveau de ce să se teamă. Tot ce trebuiau să facă ei era să stea liniştiţi. Ei l-au atacat pe Moise că i-a dus să moară în pustie, uitând că Domnul le-a promis că îi va duce în ţara Canaanului. S-a schimbat oare Dumnezeu? Biblia spune că Dumnezeu nu se schimbă, de aceea credem că El se va lupta şi pentru noi cei de astăzi. El nu va lăsa nici un vrăjmaş să ne atace şi nici nu ne va duce în situaţii în care să pierdem lupta. Dar putem noi oare să stăm liniştiţi? Avem noi tăria să nu murmurăm, nici să nu ne plângem, ci să credem că Domnul nu ne-a scos din moarte ca să ne dea la moarte, ci ne-a înviat ca să ne dea viata veşnică! Oricare ar fi bătăliile cu care suntem confruntaţi, să nu ne fie frică, căci Domnul se va lupta pentru noi! Să stăm liniştiţi şi plini de încredere în Domnul şi în puterea tăriei Lui!

02 August, 2006

Evrei 2:1

De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

Scriitorul acestei epistole ne îndeamnă să nu ne lăsăm de adevărurile Evangheliei, ci să ne ţinem tare de ele. Dacă nu ne ţinem de lucrurile auzite, riscăm să ne depărtăm de ele. Foarte mulţi credincioşi nu fac paşi mari departe de adevărul Scripturii, dar se departă încetul cu încetul, aşa încât nici nu-şi dau seama la început, că s-au depărtat. Doar după mai mult timp se poate observa că s-au depărtat de adevăr aceia care nu s-au ţinut cu seriozitate de Evanghelia Domnului Isus! Ce fac oare credincioşii vremurilor noastre? Ce facem noi? Nu cumva am lăsat adevărurile auzite din Scriptură pentru alte adevăruri mai noi? Ne-am desprins oare de adevărul evangheliei şi am alunecat spre alte lucruri ale lumii? Să cerem Domnului să ne ajute să ne întoarcemla El, dacă ne-am îndepărtat. Să venim la El cu pocăinţă şi căinţă şi El ne va primi înapoi. Să ne adâncim în adevărul Scripturii, ţinându-l strâns în inima noastră, pentru a nu fi depărtaţi de El niciodată!

01 August, 2006

Psalmul 1:1

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori.

De mici copii am învăţat acest verset. Cu toţii îl ştim şi oridecâteori îl auzim credem că acest om a fost cu adevărat fericit. Când cei răi se adunau să se sfătuiască, el trecea pe lângă ei, fără să se ducă să fie parte din sfatul lor. Chiar dacă era invitat, el nu a avut plăcerea să se ducă acolo, făcând altceva mai bun. Când trebuia să treacă pe drumul pe care mergeau păcătoşii, el nu se oprea de loc. Nu era interesat să vadă ce mai era nou pe calea păcătoşilor. Orice ar fi pus cei păcătoşi în calea lui, el le-a ocolit, sau le-a dat la o parte, dar nu s-a oprit acolo. Nu lăsa piciorul lui să încetineze pasul, şi nu dădea voie ochilor lui să savureze ce păcătoşii îi ofereau, ci el trecea grăbit să iese cât mai repede de pe acea cale. Când dădea peste şezătoarea celor batjocoritori, el o ocolea. Dacă ei îi ofereau un scaun să stea cu ei, el îi refuza. Nu dorea să fie parte nici din grupul lor. Era el un separatist? Era acest om fericit un extremist? Şi da şi nu. Din punctul de vedere al celor răi, păcătoşi şi batjocoritori, el era un excentric, dar din punctul de vedere al Lui Dumnezeu el era omul care a găsit adevărata plăcere în Legea Domnului, Lege la care el cugeta zi şi noapte! De aceea nu se ducea el la sfatul celor răi, căci cuvântul Lui Dumnezeu îi spunea că tovărăşiile rele strică obiceiuri bune. Cuvântul Lui Dumnezeu îl chema să meargă pe calea neprihănirii şi a ascultării de Dumnezeu, nu în tovărăşia păcătoşilor, ci în părtăşia sfinţilor din ţară. El nu dorea să stea în grupul celor ce batjocoreau, căci cuvântul Lui Dumnezeu îl îndemna să binecuvinteze, nu să blasteme, sau să arunce ocară, ci să vorbească vorbele Lui Dumnezeu! Cu toţii ştim acest verset, dar îl practicăm noi oare? Să ne rugăm ca Domnul să ne dea înţelepeciune să nu mergem la sfatul celor răi, să evităm dacă e posibil calea păcătoşilor, iar dacă trebuie să trecem pe ea, să nu ne oprim de loc! Să nu fim prieteni cu cei care batjocoresc, ci să ne asociem cu cei care vorbesc cuvinte cu har, drese cu sare!