28 Mai, 2006

Psalmul 24:9

Porţi ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei!

În aceste zile se sărbătoreşte Înălţarea Domnului la Cer. Sărbătoarea trece neobservată în lumea creştină deoarece sărbătoarea nu e comercializată ca şi Crăciunul sau Paştele! Psalmistul a vorbit cu porţile Ierusalimului sau cu ale cerului să se deschidă înaintea Împăratului slavei! Domnul Isus este viteazul care a biruit în crâncena luptă pe duşmanul sufletului nostru. Înaintea Lui s-au deschis porţile când a intrat din nou în slava pe care a lăsat-o pentru a veni pe pământ. Nu ştim ce crainic a anunţat, dar cred că toţi îngerii, heruvimii şi serafimii au tresăltat de bucurie când Cel mai frumos şi glorios a intrat în gloria ce-a avut-o înainte de a fi lumea! S-a dus Domnul Isus în glorie, dar nu a uitat de noi. Acolo, El ne pregăteşte un loc pentru ca noi să fim într-o zi cu El pentru totdeauna. Apoi, El mijloceşte la Tatăl pentru noi. El ne apără împotriva oricărei acuzaţii pe care diavolul ar încerca să o aducă împotriva noastră. El ne trimite ajutorul Lui întotdeauna în ispite şi în încercări. Să mergem şi azi la casa de rugăciune pentru a-I glorifica Numele şi a-I cânta laudă pentru tot ce a făcut şi face pentru noi zi de zi!

27 Mai, 2006

Filipeni 1:9

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere.

Apostolul Pavel a scris aceste cuvinte pe când se afla la Roma, închis pentru predicarea Evangheliei. El a dorit ca biserica din Filipi, prima biserică din Europa, să crească în dragoste tot mai mult! Cei din Filipi au fost de fapt singurii, care au purtat de grijă ca Apostolul Pavel să nu ducă grija de lucrurile care rămân. Ei au trimis la Roma cele de trebuinţă pentru Apostolul neamurilor. Dar Apostolul nu a dorit ca ei să crească doar în dragoste, ci el s-a rugat ca ei să crească în cunoştinţă şi în orice pricepere. Copiii Lui Dumnezeu trebuie să fie plini de cunoştiinţe şi cei dintâi în a face bine. Nu, noi nu ne dăm înapoi de la cunoştiinţă, ci dorim ca orice cunoştinţă să ne ajute în a creşte tot mai mult în cunoaşterea Domnului Isus! Să ne rugăm ca dragostea pentru Dumnezeu să crească tot mai mult în fiecare copil al Lui Dumnezeu! Domnul să ne dea cunoştinţă şi pricepere, ca orice facem să fie numai pentru slava Lui şi azi şi până-n ziua veşinciei!

26 Mai, 2006

Judecători 6:24

Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului, şi i-a pus numele: Domnul păcii!

După ce Domnul I s-a arătat lui Ghedeon, pe acesta l-a apucat frica de moarte. Îngerul Domnului i-a spus să fie pe pace că nu va muri. În semn de recunoştinţă, Ghedeon a zidit un altar Domnului, iar numele altarului zidit a reflectat cuvintele Domnului spuse lui Ghedeon: fii pe pace! Dumnezeu l-a asigurat pe Ghedeon că nu va muri, să stea liniştit, şi să fie pe pace! Pentru Ghedeon şi poporul Israel, Domnul a însemnat pace, chiar atunci când ei au fost în mijlocul asupririi şi a imediatului război. Dumnezeu le-a asigurat pacea Lui care a rămas şi rămâne în orice circumstanţă! Ghedeon a zidit un altar, iar pe altar a scris Numele: Dumnezeul păcii!! Din fricosul de dinainte, Ghedeon a devenit omul credinţei care s-a sprijinit pe Dumnezeu şi puterea Lui! Dumnezeu a fost şi este Domnul păcii! Dar Domnul nu a ţinut pacea doar pentru El, ci a adus-o între oamenii plăcuţi Lui. Nu ştiu prin ce treceţi cei care citiţi aceste rânduri, dar mă rog ca Domnul păcii să vă dea din pacea Lui! Să nu vă lăsaţi tulburaţi de lume şi de ceea ce lumea face, deoarece Dumnezeu este Domnul păcii! Fie ca toţi să avem pacea Lui care să stăpânească pe deplin în inimile noastre, prin Duhul Sfânt şi azi şi întotdeauna!

25 Mai, 2006

1 Corinteni 3:7

Aşa că nici cel ce sădeşte , nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu care face să crească.

Apostolul Pavel a scris celor din Corint să le aducă aminte că nu cei care lucrează pentru împărăţia Lui Dumnezeu sunt importanţi, ci Dumnezeu, Cel care face totul să crească! Oricât de mult s-ar trudi cel ce udă sau cel ce sădeşte, dacă Dumnezeu nu ar da creştere totul ar fi zadarnic! În lumea spirituală este la fel. Nu avem nici o importanţă cei ce semănăm Cuvântul, sau cei care vin după noi şi udă Cuvântul cu rugăciuni şi cu posturi, ci Dumnezeu care face minunea naşterii din nou şi a creşterii spirituale. Asta nu înseamnă că nu trebuie semănat sau udat Cuvântul cu post şi rugăciune. Şi un lucru şi celălalt sunt necesare, dar să nu uităm niciodată, că nu suntem noi cei importanţi, ci Dumnezeu este Cel mai important! Fie ca toţi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu să semănăm Cuvântul şi să-L udăm cu lacrimi, dar în acelaşi timp să ne rugăm ca Domnul să-L facă să încolţească şi să crească pentru slava Lui!

24 Mai, 2006

Psalmul 91:5

Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua.

Cel care a găsit adăpost în Domnul are cea mai mare protecţie! Nimeni şi nimic din lumea aceasta nu pot să atingă pe cei care stau sub ocrotirea Celui Prea Înalt! Aceştia nu trebuie să se mai teamă de nici o ameninţare din timpul zilei. Orice săgeată care, deşi nu se vede, poate să zboare prin beznă şi să cauzeze moartea. Cel ocrotit de Domnul însă, nu se teme de astfel de săgeţi, deoarece el este scutit prin graţia Părintelui! Ziua sunt tot felul de veşti aducătoare de groază, dar groaza nu-l cuprinde pe cel care stă sub ocrotirea Domnului! Inima acestuia este tare şi încrezătoare în Domnul! Deşi aude veştile aducătoare de groază, cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt nu se teme, ci stă liniştit, căci Domnul îi dă linişte deplină în locuinţa lui. De ce ne temem noi oare? Nu cumva tocmai din cauză că nu stăm sub ocrotirea Domnului? Nu cumva am încetat să ne mai încredem în Domnul şi în puterea Lui? Să ne cercetăm şi în umilinţă să ne lăsăm ocrotiţi de Cel Atotputernic în fiecare zi!

23 Mai, 2006

1 Tesaloniceni 5:21

Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.

Apostolul Pavel a îndemnat pe fraţii din Tesalonic să fie atenţi cu ceea ce păstrează şi cu ceea ce nu păstrează. La fel cum pescarii nu ţin tot ce le cade în plasă, ci doar ce este bun, tot aşa şi cei credincioşi trebuie să aibe discernământ ce trebuie să păstreze din ceea ce le iese în cale. O nouă învăţătură trebuie bine analizată şi abia după o cercetare amănunţită e bine să se păstreze doar ce are bun şi nimic mai mult. Apostolul Pavel a dorit ca cei din biserica din Tesalonic să ia aminte, să cerceteze toate lucrurile şi să păstreze doar ce este bun, evitând orice aparenţă a răului. Credincioşii trebuie să se ferească de orice se pare rău. Nu ştim dacă a fost vorba despre profeţii sau alte lucrări, dar ştim că apostolul Pavel a vrut să crească ucenici care să evalueze orice lucru în mod critic şi astfel să crească în credinţă. Mă rog ca şi noi să avem un spirit de discernământ pentru a înţelege ce trebuie păstrat. Noi avem Sfânta Scriptură completă, şi de aceea e mult mai uşor pentru noi decât a fost pentru ei. Ei nu au avut Biblia aşa cum o avem noi. Majoritatea învăţăturilor circulau oral şi era pericolul de a accepta învăţături străine. Să ne ajute Domnul să cercetăm Biblia pentru a fi destoinici în a discerne lucrurile care au valoare şi merită păstrate, şi cele care nu au nici o valoare!

22 Mai, 2006

Psalmul 63:3

Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.

David a fost urmărit de Saul prin pustia lui Iuda când a scris acest psalm. Sufletul lui a dorit după Dumnezeu, dorind să ajungă iarăşi la locul unde era chivotul Domnului. El dorea acest lucru, deoarece bunătatea Lui Dumnezeu este mult mai de preţ decât chiar viaţa însăşi. Cel mai preţios capital, spun oamenii este însăşi viaţa, dar faptul că Dumnezeu este plin de bunătate depăşeşte orice alt capital! De fapt, ce rost are cineva să trăiască, dacă nu ar beneficia de bunătatea Lui Dumnezeu. Noi toţi am primit şi primim din bunătatea Domnului. Să deschidem buzele pentru a cânta şi noi laudele Domnului. Să începem această săptămână cu încrederea că bunătatea Domnului nu s-a terminat, ci se înnoieşte în fiecare dimineaţă! Să-I dăm slavă şi să umblăm în ascultare de El şi astăzi şi toată viaţa noastră!

21 Mai, 2006

Apocalipsa 22:14

Ferice de cine îşi spală hainele, ca să aibe drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apostolul Ioan a auzit aceste cuvinte la încheierea revelaţiei ce-a primit-o de la Domnul Isus. Cuvintele acestea fericesc pe toţi care au hainele spălate de Sângele Domnului Isus, sânge ce ne dă dreptul să mâncăm din pomul vieţii şi ne deschide poarta cetăţii veşnice. Nici o altă spălare nu ajută, oricât de sofisticată ar fi. Nu contează absolut nimic, decât Sângele Domnului care a făcut curăţirea de păcate, curăţire ce ne pune în rândul sfinţilor! Cred că mulţi din cei care citiţi aceste rânduri aveţi hainele sufletului curate în Sângele scump al Domnului Isus. Dar dacă sunteţi din acei care nu aţi venit la crucea Domnului Isus, vă chem să nu mai amânaţi, ci astăzi să cereţi Domnului să vă spele hainele ca să aveţi drept la pomul vieţii. De când Adam a păcătuit, omul nu a mai avut acces la pomul vieţii, dar Domnul Isus, prin moartea şi învierea Lui, ne-a deschis din nou calea la pomul vieţii! Să-I dăm slavă şi să alergăm la casa de rugăciune pentru a ne uni cu toţi sfinţii ca împreună să lăudăm pe Domnul sfânt al cerului pentru că ne-a salvat!

20 Mai, 2006

Psalmul 34:8

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El.

Psalmistul a gustat din plin din bunătatea Domnului, de aceea el a îndemnat pe cei din vremea lui să guste şi astfel să vadă şi ei ce bun este Domnul. Cuvântul Lui Dumnezeu este inspirat de Duhul Sfânt, de aceea cred că şi nouă ni se spune acelaşi lucru, să gustăm şi aşa să vedem ce bun este Domnul şi cu noi! A gusta înseamnă a cerceta din bogăţia Scripturii, care-L descoperă pe Dumnezeu. În Scriptură citim de felul minunat cum Domnul a condus poporul Lui din toate timpurile. El nu a lăsat niciodată pe ai Săi, şi bunătatea Lui nu a ajuns niciodată la capăt. Ieremia ne-a scris că bunătatea şi îndurarea Lui Dumnezeu se înnoiesc pentru noi în fiecare dimineaţă! Să nu uităm să citim mereu din Cuvântul vieţii, căci doar aşa ajungem să gustăm din bunătatea Lui, şi nu numai atât, dar încrederea noastră în El va fi tot mai stabilă şi chiar permanentă! Fie ca în fiecare zi noi să ne săturăm de bunătatea Domnului. Să ne încredem pe deplin în El, slăvindu-I sfântul Nume şi azi şi până-n veci de veci!

19 Mai, 2006

Evrei 13:14

Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.

Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu, chiar dacă sunt în lume, ei sunt doar trecători prin ea. Căutarea lor este intensă pentru o altă lume, o lume viitoare, adică lumea Lui Dumnezeu! Dacă Evreii au fost îndrăgostiţi de Ierusalim deoarece acolo era Templul şi în templu se găsea Chivotul prezenţei Lui Dumnezeu, noi neamurile, spre deosebire de ei, nu avem un Ierusalim al nostru. Domnul Isus ne-a asigurat că este cu noi până la sfârşitul veacului. De aceea noi nu avem o cetate stătătoare, ci dorim după o cetate stabilă, după cea veşnică. Cetatea veşnică este locul unde vom petrece veşnicia. Aici suntem doar pentru o vreme. Aici suntem numai călători şi trecem ca iarba'n câmp, dar în cer suntem moştenitori împreună cu Domnul Isus. Nu avem nici un merit să ajungem acolo, dar prin credinţă am primit ceea ce Domnul a făcut la cruce pentru noi şi în locul nostru. Dragii mei cititori care mai ţineţi pământul cu pumnii strânşi, lăsaţi-l mai lejer. Pământul şi tot ce-i pe el va trece. De aceea am un îndemn pentru noi toţi, să căutăm să ne întărim chemarea, pentru a ajunge cu orice preţ la învierea din morţi!

18 Mai, 2006

2 Samuel 22:33

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.

David a scris aceste cuvinte înainte de a pleca de pe acest pământ. După ani lungi de lupte şi încercări, împăratul David a reflectat la tot ceea ce Dumnezeu a însemnat pentru el. El şi-a dat seama că prin toate necazurile şi ameninţările din partea lui Saul şi a altor vrăjmaşi, numai Dumnezeu a putut să-l ocrotească. De câte ori s-ar fi rătăcit David, dar Dumnezeu nu numai că l-a călăuzit, ci l-a şi condus pe calea cea dreaptă. Suntem şi noi la fel de convinşi ca şi David că Domnul este cetatea noastră cea tare care nu se clatină niciodată? Dacă nu, e bine să ne gândim serios la calea pe care o urmăm. Dacă am urmat după vre-un far care este fals, nevăzând adevărata lumină, să ne rugăm ca Domnul să ne ierte şi să ne dea tărie să urmăm pe calea cea dreaptă!

17 Mai, 2006

Filipeni 4:1

De aceea, preaiubiţii şi mult doriţii mei fraţi , bucuria şi cununa mea, rămâneţi astfel tari în Domnul, preaiubiţilor!

Apostolul Pavel se afla la Roma în închisoare când a scris aceste cuvinte. În imperiu bântuia persecuţia, iar Apostolul s-a gândit că fraţii îşi vor pierde curajul, de aceea le-a scris să rămână tari în Domnul. Nu, el nu le-a cerut să se întărească în ei înşişi, sau cu ajutorul oamenilor, ci el le-a spus să rămână tari în Domnul, adică să rămână fermi pe poziţia lor. Credinţa a fost încercată încă de la începuturile ei. Atacurile împotriva credincioşilor nu au slăbit în scurgerea anilor, ci ele s-au înteţit, de aceea este nevoie ca şi noi să rămânem tot mereu tari în Domnul! Să nu încercăm să înfruntăm încercările în propria noastră putere, ci să ne sprijinim pe puterea infinită a Celui ce-a biruit moartea şi păcatul, adică pe Domnul Isus! El are grijă de toţi care şi-au pus încrederea în El, nelăsând pe nici unul să piară, ci pentru toţi a pregătit un loc de slavă cu El. Dragul meu care, poate eşti supus la încercare, nu te lăsa biruit, ci întăreşte-te în puterea Domnului. Ancorează-ţi sufletul în El ca să nu cazi doborât de întristare. Să ne rugăm pentru toţi cei care sunt încercaţi, ca Domnul să-i ajute să rămână tari în El prin orice încercare vor trece!

16 Mai, 2006

Proverbe 15:9

Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.

Dumnezeu nu poate tolera calea, sau modul de viaţă a celor răi. El nu a făcut pe om pentru rău, de aceea El nu poate iubi aşa ceva. Dumnezeu se uită însă cu multă plăcere şi iubeşte pe cei care umblă în mod persistent după neprihănire. De ce merg oamenii pe calea celor răi? De ce iubesc oamenii răul şi urăsc binele? Nu este uşor de răspuns la astfel de întrebări, deoarece întreaga omenire s-a îndreptat şi se îndreaptă mereu spre rău. In clipa în care Adam a păcătuit, toţi oamenii au fost declaraţi păcătoşi. A trebuit să vină Domnul Isus în lume să rezolve marea problemă a păcatului. Prin Jertfa Lui, Domnul Isus a deschis o cale nouă, adică o cale a neprihănirii. Dacă în vremea lui Solomon Dumnezeu ura calea celor răi, cu atât mai mult o urăşte astăzi când răul a atins cote nebănuite. Astăzi însă există posibilitatea ca prin credinţă să nu mai umble nimeni pe calea celor răi. Dumnezeu iubeşte mult pe cei care prin har urmăresc zilnic neprihănirea! Să ne rugăm Domnului ca El să ne dea harul să nu umblăm pe calea celor răi, ci să urmărim neprihănirea în fiecare zi!

15 Mai, 2006

Ioan 8:31

Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El, dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei.

Domnul Isus a accentuat mereu că este esenţial să rămânem în Cuvântul Lui Dumnezeu, adică să fim mereu ascultători de ceea ce ne spune Cuvântul. Mulţi Iudei au crezut Cuvintele Lui, dar nu arătau interes de aş schimba crezul şi religia. Nu vom şti niciodată cine şi câţi au fost din aceia, dar din context, se poate trage concluzia că ei nu au rămas în Cuvântul Lui! Ce facem noi oare? Rămânem zilnic în Cuvântul Lui? Ne place continuitatea în Legea Domnului? A fi ucenicul Domnului Isus, înseamnă că la fiecare problemă, Cuvântul Lui Dumnezeu trebuie să fie consultat. Ucenicul imită pe Învăţătorul Lui în toate lucrurile. Ucenicul nu ia nimic de la lumea aceasta, ci toată energia şi-o concentrează să fie ca Învăţătorul, adică ca Domnul Isus. Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să continuăm zilnic în a umbla în Cuvântul Lui Dumnezeu, făcând voia Lui în tot ce facem!

14 Mai, 2006

Proverbe 31:26

Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sunt pe limbă.

Astăzi este ziua mamei. Dorim ca Domnul să binecuvinteze toate mamele şi pe toţi copiii lor!
În textul acesta se pare că sunt cuvintele unei mame către copilul ei. Ea spune copilului cum ar trebui să fie o adevărată femeie, adică o femeie care se teme de Domnul! Printre multe lucruri frumoase spuse despre această femeie temătoare de Dumnezeu, versetul acesta ne spune că vorbirea ei este o vorbire înţeleaptă, iar învăţăturile care le dă, sunt plăcute! Această mamă cred că aşa a trăit şi a vrut ca fiul ei să găsească o aşa femeie! Ea şi-a dat seama că numai Domnul poate dărui o femeie de aşa calibru. Desigur, în Noul Testament, în Noul Legământ, toate mamele trebuie să aibă o vorbire plină de har şi dreasă cu sare. Dar nu doar mamele, ci şi taţii şi copiii trebuie să vorbească şi să trăiască cu înţelepciune. Cum sunt mamele din zilele noastre? Sunt ele cu învăţături plăcute în gura lor? Vorbesc ele cu înţelepciune? Să ne rugăm ca Domnul să le binecuvinteze nu doar de ziua mamei, ci în fiecare zi pentru ca toate mamele credincioase să fie pline de înţelepciune sfântă pentru slava Lui Dumnezeu!

13 Mai, 2006

Isaia 48:11

Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine vreau să lucrez! Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea.

Dumnezeu în dragostea şi suveranitatea Lui lucrează pentru Numele Lui! Numele Lui este sfânt. El nu admite ca Numele Lui să fie hulit. Dumnezeu nu dă slava Lui la nimeni. El nu împarte slava cu nimeni. Slavă Lui Dumnezeu că nu se uită la noi pentru ca din pricina noastră să lucreze! Dacă ar fi trebuit ca Dumnezeu să aştepte merite din partea omenirii, nu ar mai fi lucrat niciodată! Nimeni nu ar fi putut face ceva vrednic de a-L motiva pe Dumnezeu să lucreze, însă Numele Lui Îl motivează! Chiar dacă se pare că Dumnezeu îngăduie pe mulţi să-I hulească Numele, El are îndelungă răbdare şi la timpul hotărât de El, va lucra! Să ne uităm atenţi cum trăim noi?! Aducem noi slavă Lui Dumnezeu prin viaţa pe care o trăim? Suntem noi din aceia care slăvim Numele Lui cel sfânt? Să ne rugăm ca El să ne dea harul ca în tot ce spunem şi facem să slăvim Numele în fiecare zi!

12 Mai, 2006

Romani 12:12

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Apostolul Pavel a scris bisericii din Roma pentru a le face de cunoscut vizita pe care urma să le-o facă. În drumul ce dorea să-l facă în Spania, Apostolul Pavel a vrut să viziteze şi biserica din Roma. Duhul Sfânt, însă a schimbat planul pe care l-a avut Apostolul Pavel. El n-a ajuns să meargă la Roma, ci a fost dus la Roma, legat ca un făcător de rele, pentru a fi judecat. După ce Apostolul Pavel a expus în această scrisoare bazele mântuirii noastre, în acest verset apostolul vrea să ne trezească duhul şi mintea pentru a fi angajaţi plenar în lucrul Lui Dumnezeu. Nu este suficient să ştim învăţăturile Domnului Isus dacă nu le trăim. Apostolul ne spune să ne bucurăm în nădejde. Nu ne bucurăm de ce este în viaţa noastră, dar sperăm să fie zile mai bune. În necaz suntem îndemnaţi să fim răbdători, căci necazul va trece. Nu va fi permanent numai necaz, ci bucuria Domnului va fi tăria noastră. Apoi Pavel a scris să stăruim în rugăciune! Domnul să ne ajute ca în speranţa vieţii de dincolo, să fim plini de bucurie. Când avem necaz, să nu ne concentrăm asupra necazului, ci să vedem că va trece repede. Să nu uităm să fim stăruitori în rugăciune. Nu doar o rugăciune să fie cu stăruinţă, ci să avem o viaţă de adevărată credinţă şi rugăciune.

11 Mai, 2006

Psalmul 10:1

Pentru ce stai aşa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

Psalmistul se afla la necaz şi nu vedea ajutorul Lui Dumnezeu. Mai mult însă, i se părea că Dumnezeu este ascuns, sau stă departe exact în ziua când el era în necaz. Dumnezeu nu l-a lăsat pe psalmist când acestuia i-a mers bine, să-l fi lăsat oare Dumnezeu singur la vreme de necaz? Din conţinutul acestui psalm reiese confidenţa psalmistului în Dumnezeul care aude rugăciunea celui ce suferă. Dumnezeu nu i-a lăsat pe ai Săi niciodată. El nu a scos niciodată afară pe nimenea! Braţele Lui au fost şi sunt mereu deschise, pentru ca toţi aleşii Lui să vină la El. Toţi cei care credeţi că Dumnezeu este departe sau este chiar ascuns, nu vă bazaţi pe sentimente, ci bazaţi-vă pe Cuvântul Lui Dumnezeu. În Biblie sunt cuvintele inspirate de Duhul Sfânt pentru a ne da siguranţă că orice s-ar întâmpla, Dumnezeu nu ne va părăsi niciodată! Să ne încredem numai în Domnul şi astăzi şi până-n veci de veci!

10 Mai, 2006

Efeseni 1:7

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.

Apostolul Pavel a gustat din harul nespus de bogat al Domnului Isus, de aceea el a scris despre toate darurile primite. Şi de fapt nu numai el, ci şi noi am primit din bogăţia harului Domnului Isus! Aceste daruri nu ne-au fost date şi apoi au încetat să mai aibe valoare. Nu, ci ele lucrează în viaţa celor credincioşi în fiecare zi, în mod continuu. Avem iertarea păcatelor şi vom avea mereu iertarea Lui! Avem răscumpărarea şi vom avea mereu răscumpărarea prin sângele Lui! Domnul Isus nu a venit doar să vadă pământul, ci El a venit pentru a răscumpăra pe cei aleşi. Răscumpărarea s-a făcut numai prin sângele Lui scump. Numai printr-o jertfă neprihănită am putut fi răscumpăraţi din păcat şi din moarte. Când El a depus jertfa, noi am fost şi răscumpăraţi şi iertaţi. Vina noastră a fost luată şi noi am devenit liberi! Să nu uităm niciodată ce-a făcut Domnul Isus în locul nostru şi să-L rugăm să ne ajute să trăim vieţi curate, care să-I aducă slavă în fiecare clipă ce-o trăim pe acest pământ!

09 Mai, 2006

Psalmul 23:3

Îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

Psalmistul David a ştiut că numai la Dumnezeu este adevărata înviorare, de aceea nu a alergat la nimeni şi nu a stat sub altă conducere, decât sub conducerea Domnului. Domnul ne-a creat şi doar El ne cunoaşte sufletul. El singur ştie că sufletul nu poate fi săturat cu nimic din această lume, ci doar cu Cuvântul Lui Dumnezeu. David a ştiut că nu poate merge drept, dacă nu va fi condus de Domnul. Domnul a povăţuit pe Psalmist pe cărări drepte, şi de fapt El conduce pe cărări drepte pe oricine crede în El. Motivaţia Lui Dumnezeu de a ne înviora şi a ne conduce pe căile Lui este una singură: Numele Său! Dumnezeu nu a găsit nimic bun în noi care să-L motiveze să ne învioreze sufletul sau să ne conducă, dar o face din pricina Numelui Său! Numele Lui este sfânt, şi de aceea trebuie să fie în veci onorat. Să fim plini de încredere deoarece Dumnezeu ne cunoaşte ostenelile şi poverile vieţii. Durerile sufletului El ni le ştie şi El ne aduce înviorare şi uşurare. Să mergem pe urmele paşilor Lui şi atunci nu vom greşi calea niciodată! Să facem tot ce ne stă în putinţă ca să onorăm întotdeauna Numele Lui Cel sfânt şi mare!

08 Mai, 2006

Evrei 6:15

Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa.

Avraam a primit făgăduinţa că va avea un fiu. Anii au trecut, însă el a aşteptat cu răbdare împlinirea făgăduinţei. La timpul hotărât de Dumnezeu, Avraam şi Sara au ţinut în braţe pe Isaac. Nu a fost nimic altceva, decât minunea Lui Dumnezeu, ca oameni bătrâni să aibă copii. La Dumnezeu însă nimic nu este cu neputinţă. El poate totul şi ştie totul. Cei care se numesc copiii lui Avraam prin credinţă, trebuie să aibă răbdare, căci orice făgăduinţă a Lui Dumnezeu se va împlini. Nu trebuie să ne impacientăm, deoarece Dumnezeu lucrează totul după planul voii Sale. Nimic din ceea ce El a promis, nu va rămânea neîmplinit. Tot ce El a făgăduit, se împlineşte, dar nu atunci când noi vrem, ci când e timpul Lui Dumnezeu! Începem o nouă săptămână cu noi provocări şi încercări. Să ne uităm ţintă la Domnul Isus şi să aşteptăm în răbdare împlinirea făgăduinţelor Lui. El nu întârzie în împlinirea lor, dar are îndelungă răbdare, dorind ca toţi oamenii să vină la pocăinţă!

07 Mai, 2006

Proverbe 7:4

Zi înţelepciunii: Tu eşti sora mea! Şi numeşte priceperea prietena ta.

Putem observa în acest verset cum un tată înţelept şi-a învăţat copilul ce fel de prieteni să-şi facă, adică cu cine să-şi petreacă timpul. Înţelepciunea trebuie luată ca soră şi priceperea ca prietenă. Câte necazuri nu am evita dacă sora noastră ar fi tot mereu înţelepciunea care se coboară de sus de la Părintele luminilor! Ce viaţă liniştită am putea duce dacă prietena noastră ar fi priceperea! Cum sunt învăţaţi oare copiii din zilele noastre? Ce fel de prietenii li se recomandă? Prietenii Lui Dumnezeu sunt acei cei ce se tem de Numele Lui, teamă care este de fapt începutul înţelepciunii. Cei care ascultă de sfatul Lui Dumnezeu au ca soră înţelepciunea, iar cei ce nu ascultă de El, sunt prieteni cu nebunul care zice că nu este Dumnezeu. Cu cine suntem noi prieteni? Generaţia noastră oare a învăţat că nu se poate altfel decât dacă trăim ca înţelepţi şi cu pricepere? Să alergăm la casa de rugăciune pentru a cere Domnului înţelepciune, pentru ca în tot ce facem să se vadă priceperea ce-am primit-o de la El!

06 Mai, 2006

1 Ioan 2:20

Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfânt, şi ştiţi orice lucru.

Apostolul Ioan a văzut deteriorarea Creştinismului chiar în timpul vieţii lui. Unii au pretins că au primit anumite ritualuri prin care ei au priceput anumite lucruri spirituale. Ioan spune că în contrast cu gnosticii, creştinii au primit adevărata ungere şi că doar ei înţeleg toate lucrurile. La ce s-a referit Ioan? Este foarte posibil că Ioan s-a referit la Duhul Sfânt care a fost trimis după învierea Domnului Isus! Cei care au fost botezaţi de Duhul Sfânt în Trupul Domnului, adică în biserică, nu au nevoie de nici o tâlcuire, fiindcă ei ştiu orice lucruri. Nu trebuie să credem că ştiind toate lucrurile, cei credincioşi se pricep la toate câte sunt pe lume. Nu, ci Ioan s-a referit la cunoaşterea lucrurilor, care ţin direct de mântuire. Cred că toţi cei care suntem copiii Lui Dumnezeu, la fel ca cei din vremea lui Ioan, am primit ungerea şi deci cunoaştem orice lucru. De ce oare este atunci atâta ignoranţă spirituală în zilele noastre? Nu cumva mulţi au rămas doar la manifestarea spectaculară a Duhului Sfânt în viaţa cuiva, fără să treacă la înţelegerea lucrurilor Lui Dumnezeu?! Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute în a înţelege şi a discerne ce vine şi ce nu vine de la Tatăl. El să ne ajute ca prin Duhul Sfânt să trăim o viaţa din belşug în cunoaşterea Domnului!

05 Mai, 206

Isaia 49:10

Nu le va mai fi foame, nici nu le va mai fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoarele de ape.

Cuvântul Lui Dumnezeu este un nesecat izvor de apă curată şi proaspătă pentru sufletele noastre. Versetul ales pentru această zi, vorbeşte despre restaurarea poporului Israel după robia babiloniană, dar nu numai despre acea restaurare, ci şi despre viitorul îndepărtat al naţiunii lui Israel. Dumnezeu le va restaura câmpiile care vor produce din nou recolte abundente. Vor fi conduşi din nou la izvoare de apă şi arşita soarelui nu-i va mai bate, căci Domnul va avea milă de ei. Ce contrast între aceste cuvinte şi cuvintele care le-a prevestit robia! Dar, aşa cum am spus, aceste cuvinte se referă şi la perioada mileniului, când Israelul va fi, în sfârşit, în pace. Rămăşiţa lui Israel va experimenta prezenţa Domnului Isus pe pământ într-o nouă dimensiune. Foamea, setea şi arşita soarelui nici nu vor fi pomenite atunci, căci Domnul Isus va domni la Ierusalim! Dar şi până atunci, cei credincioşi se bucură de mila şi ocrotirea Lui Dumnezeu! Mulţi putem mărturisi că am trăit sub mila Lui şi am văzut cum Dumnezeu ne-a purtat de grijă pentru toate nevoile noastre. Să ne încredem pe deplin în El şi să-I mulţumim că a avut milă şi de noi. Nu vom înţelege niciodată cum Dumnezeu a ales şi neamurile, sau cum ne-a ales pe noi. Dar deşi nu înţelegem, Îi mulţumim şi veşnic vom slăvi Numele Lui! Să ne rugăm astăzi pentru cei care încă suferă de foame sau sete, sau sunt expuşi intemperiilor vremii, ca Domnul să se îndure şi să aibe milă şi de ei.

04 Mai, 2006

2 Timotei 4:18

Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Aceste cuvinte sunt printre ultimile cuvinte scrise de Apostolul Pavel. Majoritatea credincioşilor cred că nu mult după ce Apostolul Pavel a scris aceste rânduri a fost omorât de Nero la Roma. Citind aceste cuvinte ne dăm seama de confidenţa apostolului în faţa morţii. El era convins că Domnul îl va scăpa de orice lucru rău şi că va fi izbăvit de orice l-ar putea împiedica să intre în Împărăţia Lui Dumnezeu! Apostolul Pavel era convins că mântuirea primită nu o va pierde, ci prin harul Lui Dumnezeu va intra în Împărăţia cerească a Domnului Isus. Suntem noi oare la fel de confidenţi? Credem şi noi că Dumnezeu ne va izbăvi de orice lucru rău? De mici copii am învăţat să ne rugăm ca Domnul să ne izbăvească de cel rău, dar credem oare că Domnul ne va izbăvi? Să ne rugăm ca Domnul să ne întărească credinţa ca să nu ne îndoim de faptul că şi pe noi la fel ca pe Apostolul Pavel, Domnul ne va izbăvi şi ne va primi în Împărăţia Lui. A Lui Să fie slava în vecii vecilor! Amin!

03 Mai, 2006

2 Samuel 10:12

Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede.

Cuvintele acestea au fost spuse de Ioab--comandantul de oşti al lui David--lui Abişai, fratele lui mai mic. Ioab a fost un bun strateg şi a ştiut cum să conducă războaiele lui David. În situaţia din acest text, Ioab era confruntat cu armatele Sirienilor, dar nu a intrat în panică, ci şi-a încurajat fratele să fie plin de curaj pentru poporul pe care ei îl reprezentau. Pentru ei, poporul şi cetăţile erau ale Lui Dumnezeu! După ce Ioab l-a instruit pe Abişai, el l-a asigurat pe acesta că ei nu vor garanta biruinţa, ci ei doar trebuie să-şi facă partea lor şi că de fapt Dumnezeu este Cel care garantează biruinţa. Când noi ne facem partea noastră, Dumnezeu vine şi-Şi facă partea Lui în orice împrejurare a vieţii noastre. El nu ne lasă niciodată singuri, de aceea să fim mulţumitori şi să trăim plini de curaj şi bărbăţie proclamând pe Domnul Isus, Cel viu!

02 Mai, 2006

Evrei 13:6

Aşa că putem zice plini de încredere: Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme, ce mi-ar putea face omul?

Cei care sunt copiii Lui Dumnezeu nu au de ce să se teamă! Ei pot spune plini de încredere că Domnul este ajutorul lor! Copiii Lui Dumnezeu nu se bizuiesc pe semenii lor, ci se încred în Domnul care le vine întotdeauna în ajutor. Ce mare har să şti că Domnul vine în ajutorul tău! De ce oare sunt mulţi creştini care se mai tem? Nu cumva încrederea lor în Dumnezeu nu este reală, ci doar vorbită? Cei care nu se încred în Domnul, se vor teme de ce ar putea omul să le facă. Dar cei care se încred în Domnu,l nu au de ce să se teamă de oameni, căci ei nu le pot face nimic. Să ne rugăm ca Domnul să ne mărească credinţa pentru a fi şi noi plini de încredere în ajutorul Lui Dumnezeu, ajutor care nu lipseşte niciodată la nevoie! Să umblăm încrezători în Domnul pentru că nu poate nimeni să ne facă nici un rău, căci Domnul este ajutorul nostru şi astăzi şi până-n ziua veşniciei!