04 Octombrie, 2006

Isaia 6:1

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul sezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Profetul Isaia a primit cea mai înaltă revelaţie pe care o poate avea cineva pe partea asta de lume. El nu dă detalii unde se afla el când a văzut pe Domnul. A fost oare în templu sau acasă la el? Nu cred că este important unde s-a aflat Isaia, ci important este faptul că el l-a văzut pe Domnul. Nu ni se dau detalii decât de poziţia şi magnitudinea Lui Dumnezeu, dar ni se spune că scaunul de domnie era foarte înalt, iar poalele mantiei Lui coborau până jos în templul din Ierusalim. Unii comentatori cred că a fost vorba de templul din cer. Limbajul este destul de fluid, încât Isaia nu face distincţia dintre templul sau altarul din cer şi templul sau altarul din Ierusalim. Împăratul lui Iuda a murit. Situaţia politică şi religioasă nu erau deloc bune. Dar în mijlocul acelei furtuni, Isaia a avut harul să-L vadă pe Domnul! Cred că Isaia nici pe jumătate nu ne-a scris din ceea ce a văzut în această vedenie. Ce ne-a scris însă este suficient să spunem şi noi ceea ce serafimii spuneau neîncetat: sfânt, sfânt, sfânt este Domnul! Mare şi înălţat este Domnul, dar aproape de noi în fiecare clipă. Dumnezeu nu este doar înălţat pe un scaun de domnie foarte înalt, ci El este în templul nostru, aproape de noi în orice situaţie ne-am afla. Să ne încredem în El în orice situaţie şi să nu uităm că, deşi El este Dumnezeu peste tot universul, El este lângă noi să ne mângâie şi să ne poarte până la sfârşit!